Decizia civilă nr. 2750/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 2750/2011
Ședința publică din 21 iunie 2011
Completul compus din: PREȘEDINTE: A.-I. A. JUDECĂTOR: C. I. JUDECĂTOR: D. P. GREFIER: V. D.
S-a luat în examinare recursul declarat de P. A. V., împotriva sentinței civile nr.
4094 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului C., cauza privind și pe A. N. A V. - D. R. PENTRU A. ȘI O. V. C. și D. G. A F. P. A J. C., având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în cauză nu s-a prezentat nimeni.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul este timbrat cu 4 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 1,5 lei. S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că, în data de (...), s-a înregistrat la dosar un înscris din partea recurentului la care s-au anexat dovezile ce atestă plata taxelor de timbru datorate ( f. 9 -10), iar în data de (...), a depus la dosar un înscris prin care arată că, susține motivele de recurs invocate și solicită judecarea cauzei în lipsă.
În data de (...), s-a înregistrat la dosar întâmpinare, trimisă prin fax și prin poștă, din partea intimatei D. R. PENTRU A. ȘI O. V. C., prin care s-a solicitat respingerea recursului și judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, din oficiu, verificând competența generală, materială și teritorială potrivit dispozițiilor art. 1591 alin. 4 C.pr.civ. astfel cum a fost modificată prin L. nr. 2. constată că, este competentă să judece recursul în temeiul art. 10 din L. nr. 554/2004. În baza actelor și a lucrărilor de la dosar instanța apreciază cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare. C U R T E A : Prin sentința civilă nr. 4.094 din 26 noiembrie 2010 pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului C. s-a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul P. A. V., în contradictoriu cu pârâtele D. R. PENTRU A. ȘI O. V. C. și D. G. A F. P. A J. C.. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că în anul 2002, reclamantul a introdus în țară o autoutilitară, a efectuat formalitățile vamale și a achitat datoria vamală stabilită în sarcina sa la acel moment. Ulterior, s-a efectuat un control, stabilindu-se prin actul constatator nr. 557/(...) obligații vamale suplimentare (taxe vamale și TVA), ce au fost achitate cu întârziere, respectiv la data de (...), motiv pentru care pe numele reclamantului s-a încheiat procesul - verbal nr. 12960/(...), prin care s- a stabilit în sarcina sa obligația de a plăti suma de 9182 lei către bugetul statului, reprezentând 588 lei penalități de întârziere și 8594 lei majorări de întârziere pe perioada (...) - (...) (erori îndreptate apoi în sensul că penalitățile sunt de 589 lei, iar majorările de 9536 lei, total 10.125 lei). În speță, reclamantul a contestat acest proces verbal, întrucât a achitat sumele de bani în termen de 7 zile de la comunicarea acestuia, și, mai mult, a invocat prevederile art.142 din OG 92/2003. Instanța de fond a constatat că actul nr.557/(...) i-a fost comunicat reclamantului cu respectarea prevederilor art. 43 alin.3 din Codul de procedură fiscală, care se completează, potrivit alin.4, cu cele ale Codului de procedură civilă privind comunicarea actelor de procedură. Astfel, reclamantului i-a fost comunicat actul la domiciliul fiscal cunoscut, în C. - N., str. Muncitorilor, adresă la care inclusiv în anul 2005 figura în evidențele D. județene de E. a P. C., astfel cum rezultă din răspunsul comunicat pârâtei la data de (...) (fila 74). Abia în anul 2007, în urma unei adrese efectuate către D. Județeană de E. a P. C., D. C. a aflat domiciliul actual al reclamantului (fila 70), unde s-au efectuat următoarele comunicări. Astfel, nu poate fi imputabil pârâtei faptul că i-a comunicat în anul 2004 actul constatator nr. 557 la domiciliul cu care figura în evidențele oficiale, ci, prin neactualizarea domiciliului/reședinței sale, reclamantul și-a asumat riscul de a primi comunicări la acea adresă, deși nu mai locuia acolo. D. C. a procedat legal comunicând actul la domiciliul cunoscut și, întrucât nu a ridicat nimeni înscrisul, făcând apoi aplicarea art. 43 alin.3 prin publicarea unui anunț într-un cotidian local și național (legiuitorul a încercat astfel să acopere și posibilitatea ca debitorul să nu mai locuiască la acea adresă, oferindu-i astfel posibilitatea de a lua cunoștință de actul fiscal). Mai departe, instanța a reținut că, potrivit art. 61 alin.3 din L. 141/1997 pe care reclamantul o invocă și asupra aplicabilității căreia părțile au poziții contrare, diferențele rezultate din determinarea taxelor vamale cuvenite se comunică și se achită în termen de 7 zile de la data comunicării. N. în acest termen de 7 zile atrage suportarea de majorări de întârziere, ipoteză incidentă în speță, întrucât debitorul a achitat diferența la data de (...), cu mult după expirarea termenului de 7 zile de la data comunicării în modalitatea publicării anunțului în cotidian din anul 2004. De altfel, plata datoriei principale nu s-a făcut nici măcar în termen de 7 zile de când reclamantul a primit somația emisă odată cu începerea executării silite, respectiv (...). Reclamantul a mai contestat și perioada pentru care au fost calculate majorările, susținând că ar trebui înlăturate pentru perioada (...) - (...) (data la care a luat cunoștință efectiv de diferența de plată a datoriei vamale), însă această interpretare a comunicării actului a fost deja înlăturată în cele ce preced. Din chiar textul invocat ca aplicabil de către reclamant, art. 61 alin. 3 din L. 141/1997, rezultă că majorările se calculează începând cu expirarea unui termen de 7 zile de la comunicarea actului, în speță 7 zile de la expirarea termenului de 5 zile de la publicarea anunțului în ziar, prevăzut de art. 43 alin.3 C.proc.fisc., instanța constatând că au fost corect calculate. Mai mult, instanța a înlăturat și argumentele referitoare la aplicarea art. 142 C.proc.civ., întrucât speța dedusă judecății nu este o contestație la executare, ci o contestație în procedura administrativ - fiscală, în care s-au formulat apărări de fond cu privire la sumele stabilite în procesul verbal nr. 12960/(...). Având în vedere considerentele expuse, instanța de fond a constatat că cererea reclamantului de anulare a D. nr. 2. a D. C. și, pe cale de consecință, de anulare a procesului verbal nr.12960/(...) este neîntemeiată și a fost respinsă ca atare. Împotriva acestei sentințe, reclamantul P. A. V. a declarat recurs, solicitând admiterea recursului si modificarea în totalitate a sentintei instanței de fond, în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată si anularea D. nr. 26/(...) emisă de D. G. a F. P. C. prin care a fost respinsa contestația formulată de reclamant împotriva P.ui-verbal privind calculul sumelor prevăzute prin titlul executoriu nr. 12960/(...) emis de pârâta D. R. PENTRU A. ȘI O. V. C. si anularea P.ui-verbal privind calculul sumelor prevăzute prin titlu executoriu nr.12960/(...), comunicat reclamantului la data de (...), prin care s- au stabilit in sarcina reclamantului diferente de penalități de întârziere aferente debitului si majorări de întârziere. În fapt, a arătat reclamantul, i-a fost comunicată de către autoritatea vamală la data de (...) somatia nr. 5855, în cadrul dosarului de executare nr. 2., prin care a fost somat să achit sumele de: 5178 lei reprezentând datorie vamală stabilita prin A.C.557/(...), 984 lei - TVA si 4095 lei - dobânzi, penalități. Acestea au fost, prinurmare, singurele sume de bani calculate si solicitate de către autoritatea vamală ca fiind datorate de reclamant. La data de (...) reclamantul s-a prezentat la sediul D. J. pentru A. si O. V. C. si a achitat în totalitate aceste sume, cu chitanța .nr. 323 si 324/(...). Ulterior, la data de (...) i-a fost comunicat P.-verbal privind calculul sumelor prevăzute prin titlul executoriu nr. 12960/(...) prin care a fost somat să mai plătească "diferențe de penalități de întârziere aferente debitului" si "majorări de întârziere" în cuantum de 9182 lei. Pentru această suma, autoritatea vamală a si procedat la poprirea contului reclamantului, înainte ca acesta să primească măcar acest Proces- verbal, retinandu-i-se din contul deschis la B. T. suma de 1100 lei. În raport de aceste aspecte, reclamantul consideră ca s-a procedat în mod nelegal la stabilirea majorărilor de întârziere si a penalităților, încălcându-se prevederile exprese ale Codului vamal si ale Codului de procedura fiscala, în forma în vigoare la data nașterii datoriei fiscale, 15.05.202, respectiv art. 61 din Codul vamal. În ceea ce privește aplicabilitatea dispozitiilor art. 61 Cod vamal, reclamantul arată că în mod nelegal pârâta D. C. consideră prin D. nr. 2. atacată, ca acestea nu sunt aplicabile întrucât au fost abrogate la data de 25 mai 2004, respectiv înainte de comunicarea către reclamant a actului constatator nr. 554/(...). In realitate, legea aplicabila unei datorii vamale este cea în vigoare la data nașterii datoriei vamale, în speță (...), iar nu o altă dată ulterioară momentul comunicării actului constatator, al somatiilor, perioadă pentru care sunt calculate penalitățile si majorările, etc., cum sustine pârâta. De altfel, si la data emiterii actului constatator nr.554/(...) erau aplicabile tot disp.art.61 din Codul vamal. În concret, reclamantul arată că a cumpărat o utilitara Mercedes Sprinter din Comunitatea Europeana în anul 2002, a efectuat formalitățile vamale, a întocmit Declaratia vamală si i-a fost stabilită o datorie vamală pe care a achitat-o la data de (...). In urma unui control posterior, a fost întocmit actul constatator nr.557/(...), care a fost comunicat reclamantului numai la data de (...), odată cu somatia din data de (...). sub acest aspect, reclamantul învederează că în ceea ce privește modalitatea de comunicare a actului constatator, autoritatea emitentă nu a făcut dovada că s-ar fi încercat comunicarea acestuia personal cu reclamantul, anterior publicării anunțului în ziar si ca nu s-ar fi reușit deoarece ar fi lipsit de la domiciliu sau as fi refuzat primirea lui, asa cum s-a sustinut. Prin urmare, în conformitate cu dispozițiile legale mai sus indicate, intimatul trebuia să calculeze majorări de întârziere si penalități după trecerea termenului de 7 zile de la comunicarea datoriei vamale, respectiv a actului constatator nr.557/(...), adică numai pentru perioada 17 martie 2008 - 2 iunie 2009. Așadar, raportat la data de la care au început să curgă în sarcina reclamantului majorări de întârziere si penalități, conform dispozițiilor legale indicate, acesta consideră că și-a achitat obligatiile față de intimată prin achitarea sumei de 4095 lei cu titlu de dobânzi, penalități, motiv pentru care suma suplimentară stabilita prin procesul verbal atacat este nelegal stabilită. În subsidiar, a susținut reclamantul, pornind chiar de la pozitia expres exprimată de D. R. pentru A. si O. V. C., prin somatia din data de (...), în care se indica expres sumele datorate la acea dată de către reclamant, rezultă că P. verbal nr. 12960/(...) trebuie anulat cel puțin în parte, în sensul înlăturării majorărilor si penalităților de întârziere calculate pentru perioada (...) - (...). Pârâta D. R. PENTRU A. ȘI O. V. C. a depus întâmpinare în cauză, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea în tot a sentinței recurate, argumentat de faptul că actul constatator al datoriei vamale nr. 557/2004 a fost legal comunicat reclamantului în anul 2004, iar penalitățile și majorările au început să curgă de la acel moment și nu din anul 2008, așa cum a susținut reclamantul. În plus, pârâta apreciază că în calea de atac exercitată de reclamant nu se regăsește nici unul din motivele de modificare prev. de art. 304 pct. 6,7,8 și 9 C.pr.civ. , motiv pentru care hotărârea atcată trebuie menținută în tot. Analizând sentința criticată prin prisma motivelor de recurs invocate și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele: Potrivit stării de fapt care nu este contestată de vreuna dintre părțile dosarului, în anul 2002, reclamantul a introdus în țară o autoutilitară Mercedes Sprinter, a efectuat formalitățile vamale și a achitat datoria vamală stabilită în sarcina sa la acel moment. Ulterior, s-a efectuat un control, stabilindu-se prin actul constatator nr. 557/(...) obligații vamale suplimentare (taxe vamale și TVA), ce au fost achitate cu întârziere, respectiv la data de (...), motiv pentru care pe numele reclamantului s-a încheiat procesul - verbal nr. 12960/(...), prin care s-a stabilit în sarcina sa obligația de a plăti suma de 9182 lei către bugetul statului, reprezentând 588 lei penalități de întârziere și 8594 lei majorări de întârziere pe perioada (...) - (...) (erori îndreptate apoi în sensul că penalitățile sunt de 589 lei, iar majorările de 9536 lei, total 10.125 lei). Argumentul esențial invocat de către reclamantul recurent, formulat atât prin cererea de chemare în judecată cât și prin recursul declarat este acela că a contestat acest proces verbal, întrucât a achitat sumele de bani în termen de 7 zile de la comunicarea acestuia, și, mai mult, a invocat prevederile art.142 din OG 92/2003. În realitate, în mod legal și temeinic a reținut instanța de fond faptul că actul nr. 557/(...) nu i-a fost comunicat reclamantului doar la data de (...) ci a fost comunicat încă în cursul anului 2004, cu respectarea prevederilor art. 43 alin. 3 din Codul de procedură fiscală, care se completează, potrivit alin.4, cu cele ale Codului de procedură civilă privind comunicarea actelor de procedură. Astfel, reclamantului i-a fost comunicat actul la domiciliul fiscal cunoscut, în C. - N., str. Muncitorilor, adresă la care inclusiv în anul 2005 figura în evidențele D. județene de E. a P. C., astfel cum rezultă din răspunsul comunicat pârâtei la data de (...) (fila 74 dosar de fond). Abia în anul 2007, în urma unei adrese efectuate către D. Județeană de E. a P. C., D. C. a aflat domiciliul actual al reclamantului (fila 70 dosar de fond), unde s-au efectuat următoarele comunicări. Prin neactualizarea domiciliului/reședinței sale, reclamantul recurent și-a asumat riscul de a primi comunicări la acea adresă, deși nu mai locuia acolo. Schimbarea de domiciu a fost operată la serviciul specializat doar în cursul anului 2005. D. C. a procedat legal comunicând actul la domiciliul cunoscut și, întrucât nu a ridicat nimeni înscrisul, făcând apoi aplicarea art. 43 alin. 3 prin publicarea unui anunț într-un cotidian local și național (legiuitorul a încercat astfel să acopere și posibilitatea ca debitorul să nu mai locuiască la acea adresă, oferindu-i astfel posibilitatea de a lua cunoștință de actul fiscal). Subsecvent, prima instanță a făcut o analiză pertinentă a incidenței în speță a dispozițiilor art. 61 alin. 3 din legea 141/1997, cu privire la care părțile au o poziție divergentă. Potrivit acestui text legal, diferențele rezultate din determinarea taxelor vamale cuvenite se comunică și se achită în termen de 7 zile de la data comunicării. N. în acest termen de 7 zile atrage suportarea de majorări de întârziere, ipoteză incidentă în speță, întrucât debitorul a achitat diferența la data de (...), cu mult după expirarea termenului de 7 zile de la data comunicării în modalitatea publicării anunțului în cotidian din anul 2004. De altfel, în mod corect observă judecătorul fondului că reclamantul recurent nu a respectat aceste dispoziții nici măcar prin raportare la data pe care o recunoaște a comunicării actului, (...). Plata a fost realizată la (...). Recurentul contestă și perioada pentru care au fost calculate majorările, susținând că ar trebui înlăturate pentru perioada (...) - (...) (data la care a luat cunoștință efectiv de diferența de plată a datoriei vamale), însă această interpretare a comunicării actului a fost deja înlăturată, reținându-se corecta comunicare la domiciliul cunoscut în anul 2004. Din chiar textul invocat ca aplicabil de către recurent, art. 61 alin. 3 din L. 141/1997, rezultă că majorările se calculează începând cu expirarea unui termen de 7 zile de la comunicarea actului, în speță 7 zile de la expirarea termenului de 5 zile de la publicarea anunțului în ziar, prevăzut de art. 43 alin. 3 C.proc.fisc., instanța constatând că au fost corect calculate. Pentru toate aceste considerente, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 C.p.c., recursul declarat va fi respins și sentința recurată va fi menținută în întregime. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII D E C I D E : Respinge recursul declarat de reclamantul P. A. V. împotriva sentinței civile nr. 4.094 din 26 noiembrie 2010 pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului C. pe care o menține în întregime. D. este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 21 iunie 2011. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, A. A. I. C. I. D. P. În concediu de odihnă, semnează vicepreședinte A. A. I. V. D. GREFIER, Red.A.A.I. Dact.H.C./2 ex./(...) Jud.fond:C.P.;
| ← Decizia civilă nr. 774/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 5581/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
