Decizia civilă nr. 2776/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...) R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
D. CIVILĂ Nr. 2776/2011
Ședința publică de la 24 I. 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE S. AL H. JUDECĂTOR G.-A. N. JUDECĂTOR F. T. GREFIER A. B.
S-au luat în examinare recursurile declarate de către I. DE P. AL J. S., I. G. AL P. R., MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, D. G. A F. P. A J. S. în numele M. F. P. împotriva sentinței civile nr. 5618/(...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T. S., privind și pe intimații L. C. G., F. I., P. D., P. V. V., P. S., M. I., Ț. C., G. M., P. D., având ca obiect litigiu privind funcționarii publici statutari.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că la data de 24 martie 2011 s-a înregistrat la dosarul cauzei o cerere de intervenție în interes propriu formulată de C. I., iar la 24 iunie 2011 s-a înregistrat întâmpinare formulată de intimații-reclamanți.
După deliberare, Curtea constată că cererea de intervenție formulată în cauză nu este admisibilă, motiv pentru care nu o va încuviința în principiu, în temeiul art. 50 alin 2 C.p.civ.
Se reține că această formă de participare în procesul civil poate fi realizată doar în fața primei instanțe, conform art. 50 alin 2 C.pr.civ. Curtea apreciază că nu este admisibilă o cerere de intervenție direct în etapa procesuală a recursului, dispozițiile 50 alin 3 C.pr.civ. nefiind aplicabile prin analogie în materia recursului.
Apreciind cauza în stare de judecată, în temeiul dispozițiilor art. 150
C.pr.civ., Curtea declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare în limita probatoriului administrat.
Notă:după rămânerea cauzei în pronunțare, se prezintă în sala de
ședință reprezentanta recurentului I. G. al P. R., consilier juridic C. A., care depune la dosar delegația de reprezentare și pune concluzii de admitere a recursului astfel cum a fost formulat.
CURTEA P rin S. civilă nr. 5618 din (...) pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarulnr. (...) s-au respins excepțiile privind lipsa calității procesuale pasiveinvocate de D. S., IPJ S. și I. G. al P. R. (IGPR) B..
S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții: L. C. G., F. I.,
P. D., P. V. V., P. S., M. I., Ț. C., G. M. și P. D., și în consecință, au fost obligați pârâții de rândul 1-4 să achite reclamanților drepturile bănești reprezentând sporul de 40% din salariul de bază începând cu 5 iulie 2007- (...) pentru reclamanții de rândul 1-(...)08-(...) pentru reclamantul G. M. și (...)-(...) pentru reclamanta P. D.
A fost obligat MFP să aloce sumele necesare efectuării acestor plăți.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
În ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a IPJ S. aceasta a fost respinsă având în vedere că potrivit prevederilor art.12 alin.2 din L. 218/2002 în județe se organizează și funcționează inspectorate județene de poliție conduse de un inspector șef care are calitatea de ordonator terțiar de credite. În această calitate are obligația de a solicita creditele necesare asigurării cheltuielilor de personal.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a M. E. și F. potrivit L. 500/2002 și a HG 208/2005 M.E.F. coordonează activitățile care sunt în responsabilitatea guvernului cu privire la sistemul bugetar.
M.E.F. are rolul de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite.
De asemenea, calitatea procesuală pasivă a acestui minister se justifică și prin dispozițiile art.1 din OG 22/2002 potrivit cărora executarea obligațiilor de plată a instituțiilor publice se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la cere se încadrează obligația de plată respectivă.
În ce privește IGP B. această parte a fost introdusă în cauză datorită subordonării reclamanților față de această structură superioară.
Referitor la fondul cauzei instanța a reținut că reclamanții sunt lucrători de poliție din cadrul IPJ S. - Serviciul de combatere a criminalității organizate și execută operații similare pentru prevenirea, descoperirea și cercetarea infracțiunilor de corupție.
. art.28 din OUG 4. privind Parchetul Național Anticorupție - ofițerii de poliție J. detașați la D. N. A. au primit un spor de 30% - din salarul de bază lunar spre deosebire de ceilalți ofițeri de poliție care nu au fost detașați la DNA - dar care îndeplineau în virtutea funcțiilor pe care le au muncă egală în soluționarea infracțiunilor de corupție.
C. acestui spor a fost modificat la 40% prin OUG 2. privind creșterea transparenței în exercitarea demnităților publice și a funcțiilor publice precum și intensificarea măsurilor de prevenire și combatere a corupției. Prin L. 601/2004 a fost lărgită sfera de aplicare a acestor dispoziții.
Legiuitorul a considerat că și ofițerii și agenții de poliție judiciară care sunt implicați în activitatea de combatere a criminalității trebuie stimulați din punct de vedere salarial.
Prin urmare T. este învestit cu soluționarea acestei cauze are obligația de a stabili dacă există o discriminare de natură salarială între ofițerii de poliție judiciară detașați la DNA sau DIICOT și ofițerii de poliție judiciară care își desfășoară activitatea în afara acestor structuri.
Ori este evident că reclamanții nu au beneficiat de sporul respectiv deși au desfășurat o muncă egală cu ceilalți ofițeri. Prin urmare nu se poate reține că salarizarea funcționarilor publici este influențată de conținutul concret al atribuțiilor de serviciu și nu de sfera atribuțiilor generale ale acestora de vreme ce legea nu include un criteriu pentru determinarea veniturilor salariale ale funcționarilor publici.
Există posibilitatea salarizării diferențiate a diferitelor categorii de funcționari publici potrivit OG 6/2007 până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare.
Ori aceste diferențieri nu pot conduce la stabilirea unei salarizări cu încălcarea principiului nediscriminării consacrat de C. R. și de art.26 din
Pactul internațional privitor la drepturile civile și politice, ratificat de R.
S.ul de salarizare este guvernat de 2 principii fundamentale: cel al egalității de tratamente și al diferențierii salariilor numai în raport cu nivelul studiilor, cu treptele sau gradele profesionale și calitatea muncii.
Ca atare, principiul egalității de tratament în salarizare implică recunoașterea acelorași obiective și elemente de salarizare tuturor persoanelor aflate într-o situație comparabilă.
De altfel, doctrina juridică și practica judiciară au statuat în mod unanim și constant existența discriminării în materie de muncă, ori de câte ori un drept salarial nu a fost acordat tuturor categoriilor profesionale (deci indiferent de funcție) care întruneau elementul generator al respectivului spor sau adaos specific (de exemplu, acordarea adaosului salarial reprezentând cota din profitul unității numai șefilor de proiecte și respingerea acordării acestuia și cadrelor medii, echivalează cu o discriminare.
Deci, reclamanții sunt discriminați în sensul art.2 alin.1 - 3, art.6 din
OUG nr.137/2000, întrucât le-a fost refuzată asimilarea salarizării sub pretextul că aparțin la o anumită categorie socio-profesională și sub pretextul locului de muncă (loc de muncă specializat prin natura cauzelor instrumentate), criterii declarate în mod expres de lege ca fiind discriminatorii (art. 2 alin. 1 din OG nr.137/2000).
Ca atare, existența discriminării directe a reclamanților rezultă și din dispozițiile: art.7 și art.23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului (care garantează dreptul tuturor la protecție egală a legii împotriva oricărei discriminări și dreptul la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare); art.7 din Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, ratificat prin D. nr.212/1974 (care garantează dreptul la condiții de muncă juste și prielnice și la egalitate de tratament în salarizare, fără nici o distincție); art.14 din C. europeană privind apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, respectiv P. nr.12 la această C. (care interzic discriminările); art.4 din Carta socială europeană revizuită (ratificată prin L. nr.74/1999) care garantează dreptul la o salarizare echitabilă; art.5, art.6, art.8, art.39 alin.1 lit.a, art.40 alin.2 lit.c și lit.f, art.154 alin.3, art.165 și art.155 raportat la art.1 din L. nr.53/2003 (care garantează plata integrală a drepturilor de natură salarială, fără discriminări, restrângeri sau limitări); art.20, art.16 alin.1, art.53 și art.41 din C. (care garantează aplicarea principiului nediscriminării și în raport cu dreptul la salariu, drept care face parte din conținutul complex al dreptului constituțional la muncă și care nu poate face obiectul unor limitări discriminatorii).
Potrivit art.16 alin.1 și 2 din C. R., cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților, fără privilegii și discriminări, nimeni nefiind mai presus de lege.
Conform prevederilor O.G nr.137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările și completările de ulterioare, principiile egalității între cetățeni, al excluderii privilegiilor și discriminărilor sunt garantate în special în exercitarea drepturilor economice, sociale, culturale, a dreptului la muncă, la libera alegere a ocupației, la condiții de muncă achitabile și satisfăcătoare, la protecția împotriva șomajului, la un salariu pentru muncă egală, la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare.
Prin art.2 al.1 O.G nr.137/2000 se arată că prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială etc., care are ca scop sau efect restrângerea ori înlăturarea recunoașterii folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ori adrepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural, sau în orice alte domenii ale vieții publice.
La alin.3 din art.2 al aceluiași act normativ se arată că sunt discriminatorii prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin.1, față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare.
Ori, criteriul după care s-a făcut distincția, în speța dedusă judecății, este categoria socio - profesională și locul de muncă (loc de muncă specializat prin natura cauzelor instrumentate) criterii de diferențiere injuste a personalului salarizat în baza O.U.G nr.27/2006 și cu vechime în funcțiile deținute de cel puțin 6 ani, față de procurorii D. și D.
Potrivit art.2 pct.1 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, exercițiul drepturilor este apărat împotriva oricăror discriminări, iar conform art.29 pct.2, în exercițiul drepturilor și libertăților sale, fiecare persoană este supusă doar îngrădirilor stabilite prin lege, în scopul exclusiv al asigurării, recunoașterii și respectului drepturilor și libertăților celorlalți, în vederea satisfacerii cerințelor juste ale moralei, ordinii publice și bunăstării generale într-o societate democratică.
Nu se contestă faptul că, în multe situații, legiuitorul a prevăzut acordarea unor sporuri bazate pe, calificare profesională, dar acestea au într-adevăr justificare reală, sunt nediscriminatorii, ori în speță simplul fapt că se soluționează un alt gen de cauze nu justifică inegalitatea de tratament, prin asimilări preferențiale și privilegiate de salarizare.
Potrivit art. 6 alin. 2 din Codul muncii, pentru muncă egală este obligatorie o remunerație egală, aspect ce se află în contradicție cu situația de față.
Art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului prevede faptul că este garantat dreptul tuturor oamenilor, fără nici o discriminare, la un salariu egal pentru muncă egală munca pentru soluționarea unor cauze de o anumită natură (cum ar fi cea din domeniul combaterii corupției și al criminalității organizate) nu poate fi considerată ca superioară celei restului personalului salarizat în baza O.U.G nr. 27/2006.
Pactul Internațional cu privire la drepturile civile și politice stabilește, la art. 19 pct. 3, că exercițiul drepturilor și libertăților poate fi supus unor limitări prevăzute de lege ce sunt necesare apărării securității naționale și ordinii publice, fapt ce implică inclusiv posibilitatea unor restricții privind exercitarea acestor drepturi, dar, în speță, nu se poate aprecia, conform considerentelor expuse, că acordarea unei salarizări superioare (prin asimilare), doar unor categorii de personal a fost justificată pentru apărarea securității naționale și a ordinii publice.
Față de aceste considerente instanța a apreciat că cererea formulată de reclamanți este îndreptățită și a admis-o în sensul că a obligat pârâții de rândul 1-4 să achite reclamanților drepturile bănești reprezentând sporul de
40% din salariul de bază începând cu 5 iulie 2007-(...) pentru reclamanții de rândul 1-(...)08-(...) pentru reclamantul G. M. și (...)-(...) pentru reclamanta P. D. A obligat MFP să aloce sumele necesare efectuării.
Acțiunea reclamanților este admisă până la intrarea în vigoare a L.
330/2010 dată de la care acordarea acestor drepturi este reglementată în mod legal.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul I. G. al P. R. (I.), solicitând să se admită recursul formulat, să se modifice hotărârea atacată și pe fondul cauzei să se respingă acțiunea reclamanților ca neîntemeiată.
În motivare s-a arătat că:
Prin sentința susmenționată, Tribunalul Sălaj a admis în parte acțiunea reclamanților L. G., ș.a., în sensul obligării pârâților M., I., I. B. și Ministerul Finanțelor Publice să achite rec1amanților drepturile bănești reprezentând sporul de 40% din salariul de bază începând cu (...) - (...)
(pentru reclamanții din rândul 1-7). 01.10.200-(...) pentru reclamantul G. M.
și O (...)-(...) pentru rec1amanta P. D.
Apreciază că instanța de fond a pronunțat o sentință netemeinică și nelegală din următoarele considerente:
Solicită a analiza și pronunța cu privire la excepția lipsei calitătii procesuale pasive a I. G. al P. R., excepție care a fost respinsă de instanța de fond.
Solicită a observa că rec1amanții sunt angajați ai I. de P. al J. S. și nu ai I. G. al P. R., așa cum de altfel a constatat și instanța de fond în sentința atacată la pagina nr. 5, paragraful al doilea.
Excepția invocată se Î. pe prevederile art. 12 alin. (2) din L. nr.
218/2002, privind organizarea și funcționarea P. R. care stipulează că
"inspectoratele de poliție județene au personalitate juridică distinctă " iar conducătorul acestora (inspectorul-șef), este ordonator terțiar de credite.
De asemenea, raportat la obiectul cererii de chemare În judecată și la prevederile art. 21 alin (3) din L. 500/2002, privind Finanțele P., "ordonatorii tertiari de credite utilizează creditele bugetare ce le-au fost repartizate numai pentru realizarea sarcinilor instituțiilor pe care le conduc, potrivit prevederilor din bugetele aprobate și în condițiile stabilite prin dispozițiile legale", iar la alin. (4) se prevede că ordonatorii principali de credite vor repartiza, creditele bugetare, după reținerea a 10% din prevederile aprobate acestora, pentru asigurarea unei execuții bugetare prudente, cu excepția cheltuielilor de personal și a celor care decurg din obligații internaționale, care vor fi repartizate integral.
A. plata sporului de 40% solicitat de reclamanti cade în sarcina
Serviciului Financiar al inspectoratului județean. care întocmește ștatele de plată ale angajaților. În aceste condiții, apreciază că obligația de plată a acestor drepturi bănești nu poate fi retinută În sarcina I.
Pe cale de consecintă, solicită să se admită exceptia invocată și să se respingă actiunea împotriva I. G. al P. R. ca Î. împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă,
Dacă se va respinge această excepție, pe fondul cauzei solicită să se constate că instanța de fond a pronunțat o sentință netemeinică și nelegală.
În primul rând, învederează faptul că același judecător, respectiv doamna P. R.a M.lena. Într-o cauză având același obiect (dosarul nr. (...). care s-a aflat pe rolul T. S.), prin S. civilă nr. 2023/(...), a respins ca neîntemeiată actiunea reclamantilor, constatând că ,.situația acestora nu este identică cu cea a polițiștilor detașați la D., diferențierea rezultând din Însăși atribuțiile specifice cazurilor anchetate" .
În această sentință se arată de asemenea, următoarele: .Pentru a beneficia, în perioada menționată de dreptul solicitat, reclamanții trebuie să îndeplinească condiția esențială stabilită de legiuitor în O. nr. 4. privind D.
N. A. și anume să fie detașați în cadrul D.
Condiția detașării la D. face diferența sub aspectul temeiului legal în baza căruia se face remunerarea, astfel că polițiștilor care nu o îndeplinesc lise aplică prevederile O. nr. 3. privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor.
În susținerea privind inexistența unei discriminări, înțelege să invoce
D. C. C. nr. 818/(...), 820/(...), prin care s-a constatat că prevederile art. 1, art. 2 alin. (3) și art. 27 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sanctionarea tuturor formelor de discriminare, republicată, pe care se Î. cererea de chemare În judecată, sunt neconstitutionale, În măsura În care din acestea se desprinde Întelesul că instantele judecătorești au competenta să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le Înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse În alte acte normative.
În ceea ce privește solicitarea intimaților de anulare a situației create prin discriminare. apreciată de aceștia ca fiind creată prin actele normative prin care s-a stabilit acordarea sporului pentru activitatea specializată de combatere a infracțiunilor de corupție numai polițiștilor care își desfășoară activitatea în cadrul D., învederează instanței următoarele aspecte:
Potrivit art. 2 alin. (1) din O. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare. prin discriminare se înțelege
"orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate. etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare HIV, apartenență la o categorie de favorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate. a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege. în domeniul politic, economic, social și cultural sau În orice alte domenii ale vieții publice".
A., analizând definiția dată de legiuitor, rezultă că pentru stabilirea existenței oricărei fapte de discriminare trebuie avute în vedere elementele de bază ale acesteia, respectiv criteriul de discriminare și Î. unui drept recunoscut de lege.
În ceea ce privește criteriul de discriminare, În cuprinsul alin. 2 al art. 2 din O. nr. 137/2000 se prevede că nu este discriminatorie deosebirea, excluderea. restricția sau preferința atunci când este bazată pe un criteriu justificat obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare".
Criteriul de selecție În ceea ce privește acordarea sporului la salariu solicitat numai unora dintre ofițerii de poliție judiciară, este prevăzut. așa cum am mai precizat. chiar în cuprinsul dispozițiilor legale invocate, care stipulează că acesta se acordă numai ofițerilor și agenților detașati În cadrul D. N. A. (D.), fiind .justificat obiectiv de un scop legitim" .
Așa cum a menționat anterior, se impune precizarea că acordarea unor sporuri de natura celor solicitate nu a fost motivată de necesitatea de a asigura incoruptibilitatea acestor polițiști, ci de specificul muncii pe care aceștia ÎI desfășoară, respectiv activități privind prevenirea și combaterea corupției sub directa conducere, supraveghere și control a procurorilor D. N. A.
În susținerea celor prezentate anterior, solicită a avea în vedere că autoritatea competentă - C. N. pentru Combaterea Discriminării s-a pronuntat deja în spete similare, în care reclamanții au invocat presupuse situații discriminatorii între politiștii din cadrul D./D.G.A. și cei din cadrul poliției judiciare, stabilind că nu există un tratament diferențiat, discrimatoriu.
A., C.N.C.D. a reținut că "diferențierea de salarizare nu are caracter arbitrar, fiind determinată pe baza unor criterii obiective, care nu au caracter discriminatoriu. Lupta Împotriva corupției, ca scop legitim, trebuie și este susținută de un corp de profesioniști care au nevoie de condiții speciale în ceea ce privește exercitarea atribuțiilor și salarizarea lor. Din acest punct de vedere existența unor diferențieri În ceea ce privește nivelul salarizării reprezintă expresia manifestării necesității metodelor de atingere a scopului legitim al D."
Exemplul invocat de instanța de fond În motivarea sentinței, respectiv acordarea adaosului salarial reprezentând cota din profitul unității numai șefilor de proiecte și respingerea acordării acestuia și cadrelor medii, nu prezintă nici o similitudine cu speta de față, întrucât se referă la o discriminare în cadrul aceleiași unități.
Față de cele expuse, în concluzie, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și pe fondul cauzei să se respingă actiunea ca neîntemeiată.
Împotriva aceleiași hotărâri a declarat recurs și petenta D. G. a F. P. a J. S. În numele M. F. P., solicitând să se admită recursul așa cum a fostformulat și să se desființeze sentința civilă atacată ca netemeinică și nelegală.
În motivare s-a arătat că:
Considera ca T. S. in mod nelegal a admis actiunea reclamanților si a obligat pârâtul Ministerul Finanțelor Publice să aloce sumele necesare achitării drepturilor bănești reprezentând sporul de 40% din salariul de bază.
Pe cale de excepție invocă lipsa calității procesuale pasive a M. F. P. În cauza ce face obiectul dosarului de față.
În speță Ministerul Finanțelor Publice nu participă nemijlocit la raportul juridic litigios pentru a fi citat conform Codului de procedură civilă.
Prin cererea de chemare În judecată, reclamanții, având calitatea de angajați ai I. de P. J. S., au solicitat drepturi bănești reprezentând sporul de
40% din salariul de bază lunar, neacordat ofițerilor și agenților de poliție judiciară detașați În cadrul DNA, drepturi prevăzute de OUG nr. 4. și OUG nr. 2., pentru perioada de activitate desfășurată și neprescrisă, Începând cu data nașterii drepturilor și până la data executării integrale a hotărârii judecătorești.
De asemenea s-a solicitat obligarea M. F. P. să plătească sumele solicitate.
Menționează faptul că Între Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul
Administrației și Internelor nu există nici o obligație de plată pentru drepturi bănești pe care acest minister ar trebui să le plătească Într-un raport de muncă izvorând din contractul de muncă.
În conformitate cu prevederile art. 3 alin. (1) din HG nr. 34/2009 privind organizarea și funcționarea M. F. P., cu modificările și completările ulterioare (1) În realizarea functiilor sale, M. F. P. are, în principal, urmatoarele atributii:
6. elaboreaza pe baza de metodologii proprii, mentinând în permanenta un echilibru bugetar corespunzator, proiectul bugetului de stat, al legii bugetului de stat si raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum si proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificarile corespunzatoare;
7. analizeaza periodic modul de realizare a prevederilor bugetare, în corelare cu indicatorii macroeconomici, precum si modul de utilizare si/sauadministrare a fondurilor si/sau patrimoniului public, la nivelul instituiilor publice definite la art. 2 pct. 30 din L. nr. 500/2002 privind finantele publice, cu modificarile ulterioare, prezentând Guvernului, spre dezbatere si aprobare, propuneri si/sau proiecte de acte normative care sa conduca la îmbunatatirea procesului de programare si executie bugetara;
8. elaboreaza si urmareste executia operativa a bugetului general consolidat; stabileste masurile necesare pentru încasarea veniturilor si limitarea cheltuielilor, în vederea încadrarii în deficitul bugetar aprobat;
Potrivit art. 4 alin. (1) și (2) din L. nr. 500/2002 privind finanțele publice , cu modificările și completările ulterioare
" L. bugetară anuală prevede și autorizează, pentru anul bugetar, veniturile și cheltuielile bugetare, precum și reglementări specifice exercițiului bugetar.
Sumele aprobate, la partea de cheltuilei , prin bugetele prevăzute la art. 1 alin. (2), În cadrul cărora se angajează se ordonanțează și se efectuează plăți, reprezintă limite maxime care nu pot fi depășite.
Legile bugetare anuale pot fi modificate În cursul exercițiului bugetar numai prin legi de rectificare cărora li se aplică aceleași proceduri ca și legilor bugetare anuale inițiale".
Art. 15 alin. (1) și (3) din L. nr. 500/2002 modificată, prevede:
În cazurile in care se fac propuneri de elaborare a unor proiecte de acte normative a căror aplicare atrage micșorarea veniturilor sau majorarea cheltuielilor aprobate prin buget, trebuie să se prevadă și mijloacele necesare pentru acoperirea minusului de venituri, sau creșterea cheltuielilor.
După depunerea proiectului legii bugetare anuale la P., pot fi aprobate acte normative numai În condițiile prevederilor alin. (1) , dar cu precizarea surselor de acoperire a diminuării veniturilor sau a majorării cheltuielilor bugetare, aferente exercițiului bugetar pentru care s-a elaborat bugetul.
Potrivit art. 4 din OG nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii , cu modificările și completările ulterioare" ordonatorii principali de credite bugetare au obligația să dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, În condițiile legii, pentru asigurarea În bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii".
Ministerul Administrației și Internelor, ca ordonator principal de credite, este singura parte obligată În raportul juridic dedus judecății și care trebuie să precizeze mijloacele și sursele necesare pentru creșterea cheltuielilor de genul celor solicitate În actiunea din prezentul dosar.
Din cele inserate mai sus rezultă fără echivoc faptul că Ministerul
Finanțelor Publice nu poate fi implicat În plata drepturilor solicitate de reclamanți Î. aceste fonduri sunt asigurate din bugetul M. A. și I. și nicidecum din cel al M. F. P..
2. Pe fondul cauzei menționează următoarele:
Reclamanții nu pot susține cu succes că sunt discriminați față de alte persoane aflate sub incidenta dispozițiilor OUG nr. nr. 4. și OUG nr. 2., acestea aplicându-se la fel pentru toate persoanele care se găsesc În situația prevăzută de actul normativ respectiv.
Doar Curtea Constituțională are competența de a aprecia că un text legal creează o discriminare și Încalcă principiul egalității instituit prin C. și prin urmare poate stabili modalitatea În care trebuie interpretat textul respectiv pentru a elimina Î. principiului egalității.
În consecință, consideră că este dreptul exclusiv al legiuitorului să stabilească acordarea sporului de 40% din salariul de bază lunar acordat ofițerilor de poliție judiciară detașați la D. N. A., precum și categoriile de salariați care pot beneficia de acest drept.
În situația În care, cum este cazul În speta dedusă judecății, norma legală invocată nu a fost declarată neconstituțională În perioada În care aceasta este În vigoare, instanța de judecată are obligația de a respecta conținutul respectivei norme.
De asemenea, invocă D. C. C. nr. 1325 din 4 decembrie 2008. nr. 997 din 7 octombrie 2008. nr. 818 - 821 din 3 iulie 2008. rămase definitive și general obligatorii. prin care s-a constatat că dispozitiile OG. nr.137/2000 privind prevenirea și sanctionarea tuturor formelor de discriminare. republicată. sunt neconstitutionale. În măsura În care din acestea se desprinde Întelesul că instantele judecătorești au competenta să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege. considerând că sunt discriminatorii. și să le Înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse În alte acte normative.
Prin urmare, În ipoteza În care s-ar aprecia că reclamanții sunt
Îndreptățiți la acordarea sporului de 40% din salariul de bază lunar acordat ofițerilor de poliție judiciară detașați la departamentul N. A. deoarece sunt discriminați prin dispozițiile OUG nr. 4. și OUG nr. 2., implicit instanța de judecată ar trebui să desființeze o normă juridică prevăzută prin lege, ceea ce ar excede În mod cert competenței sale.
Ca atare, instanțele judecătorești nu au competenta de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea În locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse În alte acte normative, Î. ar Încălca principiul separației puterilor consacrat În art. 1 alin (4) din C. și prevederile art. 61 alin. (1) , În conformitate cu care P.ul este unica autoritate legiuitoare a țării.
În virtutea textelor constituționale menționate, P.ul și, prin delegare legislativă, În conditiile art. 115 din C., Guvernul au competenta de a institui, modifica și abroga norme juridice de aplicare generală. Instantele judecătorești nu au o asemenea competență, misiunea lor constituțională fiind aceea de a realiza justitia, adică de a soluțlona, aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existenta, Î. și exercitarea drepturilor lor subiective.
În concluzie, pentru considerentele arătate mai sus, solicită ca prin hotărârea ce se va pronunța să se admită recursul așa cum a fost formulat și să se desființeze sentința civilă atacată ca netemeinică și nelegală, să se admită excepția lipsei calității procesuale pasive a M. F. P., iar pe fondul cauzei să se respingă actiunea față de Ministerul Finanțelor Publice ca nefondată.
Împotriva aceleiași hotărâri a declarat recurs și pârâtul I. de P. J. S. solicitând instanței a se pronunța cu privire la exceptia lipsei calitatii procesual pasive a I. J. de P. S.
Potrivit legii 500/2002 (art.20), legea finantelor publice, seful inspectoratului judetean de politie are calitatea de ordonator tertiar de credite,ordonator principal de credite fiind ministrul administratiei si internelor. Conform prevederilor art.21 din acelasi act normativ, intitulat "Rolul ordonatorilor de credite", ordonatorii principali de credite repartizează creditele bugetare aprobate, pentru bugetul propriu și pentru bugetele instituțiilor publice ierarhic inferioare, ai căror conducători sunt ordonatori secundari sau terțiari de credite, după caz, În raport cu sarcinile acestora,potrivit legii. Ordonatorii secundari de credite repartizează creditele bugetare aprobate, pentru bugetul propriu și pentru bugetele instituțiilor publice subordonate, ai căror conducători sunt ordonatori terțiari de credite, În raport cu sarcinile acestora, potrivit legii. Ordonatorii terțiari de credite utilizează creditele bugetare ce le-au fost repartizate numai pentru realizarea sarcinilor instituțiilor pe care le conduc, potrivit prevederilor din bugetele aprobate și În condițiile stabilite prin dispozițiile legale.Ca urmare,seful inspectoratului judetean de politie nu are calitatea de a repartiza sume de bani ,alocate pentru capitolul "prime de vacanta",singurul in masura sa repartizeze aceste sume fiind in ordine ministrul de interne si respectiv ,ca ordonator secundar de credite seful I. G. al P. R.. Ordonatorul tertiar de credite utilizeaza doar creditele bugetare ce i-au fost repartizate.
Reclamantii ar trebui să înțeleagă că doar M. este cel cu care trebuie să se judece.
Pentru motivele aratate solicita admiterea exceptiei lipsei calitatii procesual pasive si pe cale de consecinta scoaterea din cauza a I.S.
Pe fondul cauzei solicita respigerea ca neintemeiata a cererii. Face precizarea ca in spete asemanatoare, C. N. pentru Combaterea Discriminarii s-a pronuntat, stabilind ca nu exista un tratament diferentiat , discriminatoriu, potrivit art.2 din OG 137/2002 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare , rep, intre politistii detasati/. in cadrul D. si ceilalti politisti din cadrul politiei judiciare( Hotararile
271/(...), 419/2007 si 419/2007) . Pe de alta parte, precizează ca au existat cazuri in care, instantele judecatoresti au invocat in cuprinsul hotararilor jurisprudenta CNCD (Hotararea 185/(...)) prin care s-a constatat existenta unei discriminari directe intre judecatorii si procurorii care beneficiaza de sporul de 40% si cei care nu beneficiaza de acest spor. Sporul de 40% pentru ofiterii de politie judiciara detasati /. la D. a fost acordat pentru necesitatea asigurarii incoruptibilitatii acestora. Apreciază ca nu exista nici un tratament diferentiat intre politistii detasati/. in cadrul D. si ceilalti politisti din cadrul politiei judiciare.
Față de aspectele învederate, solicită a constata că acțiunea reclamantilor este lipsită de temei legal și, pe cale de consecință, să se respingă ca neîntemeiată.
În drept s-au invocat dispozitiile: - art.115-118 din C.P.Civ, - L.
360/2002 - privind Statutul Polițiștilor; - L. 218/2002 privind organizarea și funcționarea P. R.;OUG 4.: OG 137/2000; - O. nr.3. - privind salarizarea si alte drepturi ale politistilor; -L. 500/2002 privind finantele publice.
Împotriva aceleiași hotărâri a declarat recurs și pârâtul Ministerul A dministrației și Internelor solicitând admiterea acestuia așa cum a fostformulat.
Apreciază că hotărârea T. S. este netemeinică și nelegală pentru următoarele motive:
Prin acțiunea formulată, intimații - reclamanți au solicitat instanței de judecată obligarea pârâților I. de P. al J. S., I. G. al P. R., Ministerul Administrației și Internelor și M. E. și F., și la plata drepturilor salariale reprezentate de "sporul de 40% din salariul de bază lunar".
Prin hotărârea recurată, instanța de fond a asimilat categoria polițiștilor judiciariști cu cea a magistraților fără însă a observa faptul că intimaților - reclamanți nu le sunt aplicabile dispozițiile la care instanța de fond a făcut trimitere.
Potrivit dispozițiilor legale invocate de către intimații - reclamanți (art.
28 alin. 5 din O. 4., în vigoare până la data de (...)), ofiterii și agentii depolitie D. în cadrul D.ui N. A. beneficiau de un spor la salariu de 30%, "pentru activitatea specializată de combatere a infracțiunilor de corupție".
Referitor la aplicarea prevederilor O. nr. 4., cu modificările și completări le ulterioare, unei anume categorii de polițiști, învederează următoarele:
La (...), a fost adoptată de O., C. împotriva corupției, ratificată de R. prin L. nr. 3. care, prin art. 7 pct. 1 lit. c obligă fiecare stat semnatar să ia măsuri, conform principiilor fundamentale ale sistemului său juridic, să adopte, să mențină și să consolideze sisteme de recrutare, de angajare, de Î. a fidelității, de promovare și de pensionare a funcționarilor și, dacă este cazul, a altor agenți publici nenumiți, inclusiv prin favorizarea unei remunerații corespunzătoare și a unor bareme de tratament echitabil.
În acest sens, în conformitate cu legislația europeană și reglementările internaționale, la care R. este parte, au fost adoptate L. nr. 7. pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, O. nr. 1. privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, O. nr. 4. privind Înființarea P.ui N. A. (D.), O. nr. 2. privind creșterea transparenței în exercitarea demnități lor publice și a funcțiilor publice. De asemenea, au fost intensificate măsurile de prevenire și combatere a corupției, fiind institui te
și complete specializate În judecarea infracțiunilor prevăzute de L. nr. 7..
Măsurile de prevenire și combatere a corupției s-au concretizat inclusiv în sistemul de salarizare a personalului din cadrul autorității judecătorești, specializat în cercetarea și judecarea infracțiunilor de corupție.
Prin art. 28 alin. 4 din O. nr. 2. privind creșterea transparenței În exercitarea demnităților publice și a funcțiilor publice, precum și intensificarea măsurilor de prevenire și combatere a corupției s-a prevăzut că "personalul prevăzut la alin. 1 (procurorii) și judecătorii care compun completele specializate in infracțiunile de corupție. potrivit art. 29 din L. nr.
7., cu modificările și completările ulterioare, beneficiază de o majorare cu
40% a indemnizației de încadrare brute lunare, iar personalul prevăzut la alin. 2 și 3 (specialiștii și ofiterii de politie judiciară din D. N. A.) beneficiază de o majorare cu 30% pentru activitatea specializată de combatere a infracțiunilor de corupție".
Chiar și în situația în care, prin absurd, s-ar considera că sporul respectiv trebuia acordat și altor categorii de personal, în plus față de polițiștii judiciariști detașați la D., se pune problema dacă intimații - reclamanți au competența de a cerceta fapte de corupție, competență care potrivit dispozițiilor legale menționate aparține doar polițiștilor detașați la D. și nicidecum tuturor polițiștilor judiciariști, așa cum în mod greșit au apreciat intimații-reclamanți.
Or, desfășurându-și activitatea în cadrul I. S., chiar și ca ofițeri judiciariști, fără ca în perioada pentru care au solicitat acordarea sporului de ,,40% din salariul de bază" să fi fost detașați În cadrul D. (P.N.A.), salarizarea intimaților - reclamanți nu se putea face decât potrivit O. nr. 3., cu modificările și completări le ulterioare, (act normativ în prezent abrogat și care nu prevedea acordarea dreptului solicitat).
Fără a lua în considerare dispozițiile legale anterior menționate,
Tribunalul Sălaj a preluat ca atare afirmațiile intimaților - reclamanți considerând că prin actul normativ care a statuat acordarea unui spor de
,,40% din salariul de bază" numai polițiștilor detașați în cadrul D. a fost creată o situație discriminatorie față de aceștia.
Intimații - reclamanți și-au întemeiat cererea privind anularea așa- zisei situații discriminatorii pe dispozițiile art. 2 alin. 2 din O. nr. 137/2000privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, conform cărora sunt discriminatorii acele prevederi care avantajează anumite persoane față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, critici sau practici, sunt justificate obiectiv de un de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare, ori nu există niciun scop legitim care să justifice dezavantajarea intimaților - reclamanți.
Apreciază oportun să arate că prin D. nr. 819/(...), nr. 820/(...) și nr.
1325/(...) Curtea Constituțională a decis că prevederile Ordonanței Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Un act normativ nu poate crea o situație de discriminare, așa cum este definită această noțiune în cuprinsul art. 2 alin. 1 din O. nr. 137/2000 privind prevenirea si sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată.
În susținerea acestei opinii, arată că discriminarea reprezintă „orice deosebire, excludere, restricție sau preferință ... care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege".
Așadar, discriminarea apare atunci când unei persoane nu îi este recunoscut un drept fundamental sau un drept prevăzut de lege, însă În cazul de față este vorba de situația a două categorii de polițiști, din care doar uneia îi este recunoscut un drept printr-un act normativ.
Faptul că cealaltă categorie nu beneficiază de același drept din cauză că așa a stabilit legiuitorul nu poate fi considerat discriminatoriu întrucât nu este vorba de nerecunoașterea unui drept fundamental sau instituit de lege, ci de neacordarea unui drept printr-o lege, situație care nu se circumscrie definiției discriminării de la art. 2 alin. 1 din O. nr. 137/2000, republicată.
Cu alte cuvinte, nu se poate accepta ideea că legea ar putea constitui un criteriu de discriminare, întrucât existența unei fapte de discriminare se constată tocmai raportat la drepturile fundamentale sau cele recunoscute prin lege.
Constatarea ca discriminatorie a unei situații de drept ar duce la situația absurdă în care o persoană care a respectat în totalitate prevederile legale să poată fi obligată la plata unor despăgubiri către o altă persoană, pe motiv că respectând actele normative în vigoare, a comis o faptă de discriminare față de aceasta din urmă.
In altă ordine de idei, analizând definiția dată de legiuitor la art. 2 alin. I din O. nr. 137/2000, republicată, reiese că pentru stabilirea existenței oricărei fapte de discriminare trebuie avută în vedere existența unui alt element de bază al acesteia, respectiv criteriul de discriminare.
În ceea ce privește criteriul de discriminare, în cuprinsul alin. 2 al art. 2 din O. nr. 137/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se prevede că nu este discriminatorie deosebirea, excluderea, restricția sau preferința atunci când este bazată pe un criteriu justificat obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare.
Criteriul de selecție în ceea ce privește acordarea sporului la salariu numai unora dintre ofițerii și agenții de poliție judiciară este prevăzut chiar în cuprinsul dispozițiilor legale care instituie acest drept, unde se "stipulează că se acordă numai ofițerilor și agenților detașati în cadrul D. N. A. (D.), fiind justificat obiectiv de un scop legitim.
D. de tratament aplicată polițiștilor detașați la D. are la bază criteriul obiectiv al detașării acestora În cadrul unei institutii care nu face parte din structura M., respectiv Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție, precum și criterii obiective conexe privind pregătirea profesională specializată, responsabilitatea diferită datorată complexității activităților desfășurate de instituția în care sunt detașați, o formare anume pentru activitatea de urmărire a infracțiunilor de corupție, ca și specificul acestor activități, având în vedere, printre altele, și tipologiile diferite ale cazurilor de corupție.
A., diferențierea de tratament la acordarea drepturilor salariale este stabilită în raport cu situația obiectivă diferită în care se află polițiștii care își desfășoară activitatea în cadrul D. ca urmare a modificării raporturilor de serviciu (detașare) față de ceilalți polițiști din cadrul M.
Art. 47 alin. 2 din Codul muncii stabilește că, în cazul detașării, angajatul are un drept de opțiune pentru drepturile salariale care îi sunt mai favorabile, fie drepturile de la angajatorul care a dispus detașarea, fie drepturile de la angajatorul la care este detașat. Așadar, se recunoaște implicit posibilitatea ca, în cazul detașării, (care reprezintă, potrivit art. 42 alin. 1 din Codul muncii, un caz de modificare a raporturilor de serviciu) un salariat să beneficieze de alte drepturi salariale decât cele avute anterior detașării.
Principiul nediscriminării presupune aplicarea unui tratament egal tuturor indivizilor aflați în situații identice. Acest principiu nu este încălcat dacă există un tratament diferit între indivizi care nu sunt egali în drepturi, iar dispozițiile Codului muncii, act normativ care reglementează totalitatea raporturilor individuale și colective de muncă, stabilesc faptul că poate exista o diferență de tratament ca urmare a detașării unei persoane, justificată de modificarea raporturilor de muncă.
Egalitatea nu înseamnă uniformitate, astfel încât dacă la situații egale trebuie să corespundă un tratament egal, la situații diferite tratamentul juridic nu poate fi decât diferit (D. C. C. nr.697/(...)).
De asemenea, în ceea ce privește aplicarea principiului egalității, aspecte de natura celor invocate de către intimatii-recIamanti au fost deseori aduse în atentia C. C., care în mod constant a retinut faptul că:
,,Egalitatea nu înseamnă uniformitate, fiind posibilă stabilirea unui tratament juridic diferit pentru situații diferite, când aceasta se justifică i"n mod rațional și obiectiv" - decizia C. C. nr. 721/(...) reținută incIusiv în conformitate cu jurisprudența C. Europene a Drepturilor Omului (cauzele
„Engel și alții împotriva Olandei", 1976, „Marckx împotriva Belgiei", 1979, "Moustaquim împotriva Belgiei", 1991);
"Principiul constituțional care consacră egalitatea în drepturi și care permite instituirea unui tratament juridic diferențiat. atât timp cât situațiile de fapt avute În vedere sunt in mod obiectiv diferite" - D. nr. 565/(...);
"Principiul egalității nu este sinonim cu uniformitatea iar situațiile diferite impun un tratament juridic diferit, fiind recunoscut dreptul la diferență" - D. nr. 213/(...).
De asemenea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, legat de art. 14 privind interzicerea discriminării din C. pentru apărarea drepturiloromului și a libertăților fundamentale, a apreciat că diferența de tratament devine discriminare, în sensul acestui articol, atunci când se creează distincții între situații analoage și comparabile fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă. Jurisprudența instanței europene a precizat faptul că "a distinge nu înseamnă a discrimina", A. s-a apreciat faptul că, există mai întâi situații ale căror particularități impun a fi tratate diferențiat; apoi statul, în cadrul unor politici cu caracter general și social, poate crea "inegalități de drept", destinate a înlătura sau a atenua consecințele unor .inegalități de fapt",
A., Curtea a subliniat în jurisprudența sa că statele dispun de o marjă de apreciere pentru a determina dacă și în ce măsură diferențele între situații analoage sau comparabile sunt de natură să justifice distincțiile de tratament juridic aplicate (hotărâri le pronunțate în cauzele Fredin împotriva Suediei la data de 18 februarie 1991, Hoffmann împotriva Austriei la data de
23 iunie 1993). Î. acestei marje depinde de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze, de domeniile și contextul în discuție, iar prezența sau absența unui numitor comun" al sistemelor juridice ale statelor într-un domeniu dat, poate constitui un factor pertinent în determinarea acestei marje de apreciere.
În susținerea aspectelor expuse mai sus, arată că organismul abilitat să constate existența faptelor de discriminare - C. N. pentru Combaterea Discriminării a constatat că "nu există tratament diferentiat, discriminatoriu, potrivit art. 2 din O. nr. 137/2000 privind prevenirea și sanctionarea tuturor formelor de discriminare, republicată, Între ofiterii de politie mutati În cadrul D. N. A. și ceilalti politiști din cadrul politiei judiciare". (Hot. 271/(...); Hot. 418/(...); Hot. 164/(...)).
Mai mult decât atât, învederează onoratei instanțe de recurs, un aspect deosebit de important care, dacă ar fi fost analizat de instanța de fond ar fi determinat în mod cert respingerea acțiunii intimaților - reclamanți ca inadmisibilă.
A., prin D. C. C. nr. 1325 din (...), publicată în Monitorul Oficial nr.
872 din (...) s-a dispus admiterea excepției de neconstituționalitate ridicate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție în dosarele nr. (...), nr. (...), nr. (...), nr. (...) și nr. 3547/6212008 ale
C. de A. B. - Secția litigii de muncă și asigurări sociale, constatându-se că dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sanctionarea tuturor formelor de discriminare sunt neconstitutionale în măsura în care din acestea se desprinde .Jnțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Față de cele sus-menționate solicită ca, ținând seama de prevederile art. 3041 C.proc.civ., să se admită recursul M. A. și I. astfel cum a fost formulat și, rejudecând cauza, să se respingă acțiunea intimaților - reclamanți ca nefondată.
La data de (...) numitul C. I. a formulat o cerere de intervenție în interespropriu.
La data de (...) reclamanții intimați au depus întâmpinare solicitândrespingerea recursurilor și menținerea sentinței civile atacate ca fiind temeinică și legală.
Asupra cauzei de față curtea constată următoarele P rin S. civilă nr. 5618 din (...) pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarulnr. (...) s-au respins excepțiile privind lipsa calității procesuale pasiveinvocate de D. S., IPJ S. și I. G. al P. R. (IGPR) B.. S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții: L. C. G., F. I., P. D., P. V. V., P. S., M. I., Ț. C., G. M. și P. D., și în consecință, au fost obligați pârâții de rândul 1-4 să achite reclamanților drepturile bănești reprezentând sporul de 40% din salariul de bază începând cu 5 iulie 2007-(...) pentru reclamanții de rândul
1-(...)08-(...) pentru reclamantul G. M. și (...)-(...) pentru reclamanta P. D. A fost obligat MFP să aloce sumele necesare efectuării acestor plăți.
Referitor la fondul cauzei prima instanța a reținut că reclamanții sunt lucrători de poliție din cadrul IPJ S. - Serviciul de combatere a criminalității organizate și execută operații similare pentru prevenirea, descoperirea și cercetarea infracțiunilor de corupție. . art.28 din OUG 4. privind
Parchetul Național Anticorupție - ofițerii de poliție J. detașați la D. N. A. au primit un spor de 30% - din salarul de bază lunar spre deosebire de ceilalți ofițeri de poliție care nu au fost detașați la DNA - dar care îndeplineau în virtutea funcțiilor pe care le au muncă egală în soluționarea infracțiunilor de corupție. C. acestui spor a fost modificat la 40% prin OUG 2. privind creșterea transparenței în exercitarea demnităților publice și a funcțiilor publice precum și intensificarea măsurilor de prevenire și combatere a corupției. S.ul de salarizare este guvernat de 2 principii fundamentale: cel al egalității de tratamente și al diferențierii salariilor numai în raport cu nivelul studiilor, cu treptele sau gradele profesionale și calitatea muncii. Ca atare, principiul egalității de tratament în salarizare implică recunoașterea acelorași obiective și elemente de salarizare tuturor persoanelor aflate într-o situație comparabilă. Reclamanții sunt discriminați în sensul art.2 alin.1 - 3, art.6 din OUG nr.137/2000, întrucât le-a fost refuzată asimilarea salarizării sub pretextul că aparțin la o anumită categorie socio-profesională și sub pretextul locului de muncă (loc de muncă specializat prin natura cauzelor instrumentate), criterii declarate în mod expres de lege ca fiind discriminatorii (art. 2 alin. 1 din OG nr.137/2000).
Argumentele reclamanților, privind identitatea de calitate (organe de cercetare penală ale poliției judiciare - polițiști) și identitatea activităților desfășurate (de urmărire penală prin delegare) nu sunt de natură să fundamenteze acordarea de către reclamanți a sporului de 30% din salariul lunar de bază.
Mai mult, criteriul de discriminare invocat, întemeiat pe prevederile art. 1 alin. (2) lit. e) pct. i) din O. nr. 137/2000, nu este relevant, deoarece activitățile desfășurate de cele două categorii de polițiști, deși în aparență sunt asemănătoare, în esență sunt total diferite raportat la nivelul structurii în care polițiștii își desfășoară activitatea și complexitatea dosarelor penale În care întocmesc acte de procedură penală."
Instanța de fond a apreciat in mod greșit existența unei discriminări, invocând În acest sens prevederile art. 2 alin. (l) și (3), art. 6 din O. nr.
137/2000, art. 7 și art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 16 alin. (1), art. 20, art. 41, art. 53 din C. R.. Din cuprinsul cererii de chemare în judecată reiese faptul că intimații - reclamanți sunt lucrători de poliție judiciară in cadrul I. de P. al J. S.
În raport de calitatea pe care o au, salarizarea intimaților se face potrivit normelor cuprinse În O. nr. 3. privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor și respectiv L. nr. 3. privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, și nicidecum prin aplicarea prevederilor O. nr. 4.privind D. N. A., cu modificările și completările ulterioare, așa cum in mod greșit apreciază aceștia.
Cadrul legal incident in cauză este reprezentat de O. nr.4. privind
Parchetul Național Anticorupție, modificată prin O. nr. 2. privind creșterea transparenței în exercitarea demnităților publice și a funcțiilor publice. precum și intensificarea măsurilor de prevenire și combatere a corupției. Textul inițial al O. nr. 4. prevedea la art. 28 alin. (4) că ofițerii de poliție judiciară primesc pentru activitatea specializată de combatere a infracțiunilor de corupție un spor de 30% din solda lunară. Prin O.U .G. nr.
2. s-a prevăzut la art. 28 alin. (3) că "ofițerii de poliție judiciară din Parchetul
Național Anticorupție beneficiază de drepturile prevăzute în anexa nr. 4 la O. nr. 3. privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor. aprobată cu modificări și completări prin L. nr. 3.. precum și în prezenta ordonanță de urgență. Aceștia sunt salarizati potrivit anexei nr. 1, cap. A, nr. crt. 29 din O. nr. 1.. Ofițerii de poliție judiciară care au funcția de șef de birou sunt salarizați potrivit anexei nr. 1 cap. A nr. crt. 28, iar cei care au funcția de șef de serviciu, potrivit anexei nr. 1 cap. A nr. crt. 27.
Raportat la prevederile anexei nr. 4 din O. nr. 3. ofiterii de politie judiciară detașati la D. N. A. beneficiază de următoarele drepturi salariale:
• Salariul de bază al funcției indeplinite,
• Salariul pentru gradul profesional și gradațiile calculate la acesta.
Prin art. 41 lit. e) din O. nr. 27/2006 privind salarizarea si aIte drepturi ale judecătorilor. procurorilor si altor categorii de personal din sistemul justitiei s-au abrogat prevederile art. 28 alin. 3 și 4 din O. nr. 4..
Analizând dispozitiile legale menționate anterior, rezultă că ofiterii de politie judiciară detasati la D. au beneficiat de sporul salarial de 30% în perioada aprilie 2002 - martie 2006.
Desfășurându-și activitatea în cadrul I. S., salarizarea intimaților - reclamanți nu se poate face decât potrivit O. nr. 3. și L. nr. 3., act normativ care nu prevede acordarea dreptului solicitat.
În consecință, instituția pârâtă nu poate fi obligată la plata drepturilor solicitate prin cererea de chemare În judecată, neexistând temei legal În acest sens.
D. de tratament aplicată politiștilor din cadrul D. are la bază criteriul obiectiv al detașării acestora in cadrul unei institutii care nu face parte din structura M.A.I" respectiv P. de pe lângă Î. Curte de C. și J., precum și criterii obiective conexe privind pregătirea profesională specializată, responsabilitatea diferită datorată complexității activităților desfășurate de institutia în care sunt detașati, o formare anume pentru activitatea de urmărire a infracțiunilor de corupție, ca și specificul acestor activități, având in vedere, printre altele, și tipologii le diferite ale cazurilor de corupție. A., diferențierea de tratament la acordarea drepturilor salariale este stabilită În raport de instituția unde iși desfășoară activitatea pe perioada detașării, respectiv o direcție a P.ui de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și nu alături de polițiști din cadrul structurilor M.
Totodată, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat că diferența de tratament devine discriminare în sensul art. 14 din C. Europeană a Drepturilor Omului, ratificată prin L. nr. 3011994, atunci când se induc distincții intre situații analoge și comparabile fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă. Instanța europeană a decis in mod constant că, pentru ca o asemenea incălcare să se producă "trebuie stabilit că persoane aflate in situații analoge și comparabile, în materie,beneficiază de un tratament preferențial și că această distincție nu-și găsește nicio justificare obiectivă sau rezonabilă". C.E.D.O. a mai apreciat prin jurisprudența sa că statele contractante dispun de o anumită marjă de apreciere dacă și în ce măsură diferențierile între situații comparabile sunt de natură să justifice distincțiile de tratament juridic aplicate ( Fredin versus Suedia, Hoffman versus Austria). D. de tratament aplicată polițiștilor din cadrul D. N. A. are la bază criteriul obiectiv al activitătii acestora in cadrul unei institutii specializate, din care reclamantii nu fac parte.
Principiul egalității In drepturi presupune identitate de soluții numai pentru identitate de situații. În speță, situația polițiștilor din structurile M. nu este identică cu situația polițiștilor detașați la D. D. rezultă din însăși atribuțiile specifice cazurilor anchetate. Existența nivelului diferit de salarizare nu este de natură să aducă atingere folosinței sau exercitării dreptului la un salariu egal pentru muncă egală.
Dispozițiile art. 28 alin. 4 din O. nr. 4., care prevedeau acordarea sporului pentru polițiștii detașați în cadrul D., au fost abrogate în mod expres de art. 41 lit. e din O. nr. 27 din (...) privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției.
Prin urmare, sporurile salariale prevăzute de textele legale susmenționate, se acordau, pentru perioadele cât au fost aplicabile aceste acte normative, numai unora dintre "categoriile de procurori, specialiști cu înaltă calificare, ofițeri de poliție judiciară și judecători", distincția fiind făcută în raport cu două criterii: natura activității prestate, respectiv instrumentarea și judecarea cauzelor privind infracțiunile de corupție și rangul instanței sau al parchetului unde funcționează beneficiarii acestor sporuri.
Prin aceasta, nu se încalcă principiul egalității în drepturi, consacrat de art. 16 alin. l din legea fundamentală și nici cel al independenței judecătorului, prevăzut de art. 124 alin. 3 din C., nu se instituie nici privilegii și nici discriminări, întrucât se aplicau în mod egal tuturor categoriilor de persoane specializate în lupta împotriva corupției, respectiv, tuturor judecătorilor, procurorilor și polițiștilor încadrați sau detașați la o anumită instanță sau parchet și nu poate fi extins cu privire la toti judecatorii, procurorii si politisti, așa cum în mod eronat a retinut instanta de fond.
În aceste condiții, pentru a putea beneficia de acordarea dreptului invocat, trebuia ca intimații - reclamanți să îndeplinească condiția esențială prevăzută de legiuitor în acest sens și anume, să fi fost detașați în cadrul D.ui N. A..
Fata de cele ce preced curtea potrivit art 312 cod pr civ si art 304 pct 9 cod pr civ raportat la art 20 din L. nr 554/2004 va admite recursurile declarate de I. DE P. AL J. S., I. G. AL P. R., MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, împotriva sentinței civile nr. 5618/(...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T. S., pe care o va modifica în sensul că va respinge acțiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN N. L.
D E C I D E
Admite recursurile declarate de I. DE P. AL J. S., I. G. AL P. R.,
MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI I NTERNELOR, împotriva sentinței civile nr. 5618/(...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T. S., pe care o modifică în sensul că respinge acțiunea.
D. este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
S. AL H. G.-A. N. F. T.
GREFIER A. B.
Plecata in COsemneaza grefier sef instanta M .LENA T.
Red.G.A.N./dact.L.C.C.
3 ex./(...)
Jud.fond: R.a M.lena P.
| ← Decizia civilă nr. 3439/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 2753/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
