Decizia civilă nr. 2293/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR. (...)
DECIZIE CIVILĂ NR. 2293/2011
Ședința din data de 23 mai 2011
Instanța constituită din : PREȘED.TE : A. C. JUDECĂTOR : M. S.
JUDECĂTOR : M. I. I.
GREFIER : L. F.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul S. L. AL S. D. A. P. L. AL C. F. împotriva sentinței civile nr. 3739 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C., în contradictoriu cu intimații C. F. PRIN P. și P. C. F., având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (L. Nr.1.).
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat consilier juridic C. P. M. pentru recurent, lipsă fiind intimații.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut cauzei, după care reprezentanta recurentului arată că nu mai are de invocat excepții prealabile sau de formulat cereri în probațiune și solicită cuvântul pe fond, cu mențiunea că până la încheierea dezbaterilor va depune la dosarul cauzei o delegație semnată și de reprezentantul recurentului.
Curtea, din oficiu, verificând competența generală, materială și teritorială potrivit dispozițiilor art. 1591 alin.4 C.pr.civ astfel cum a fost modificată prin L. nr. 2., constată că este legal investită raportat la dispozițiile art.3 pct.3 C.pr.civ coroborat cu art. 8 și art.10 din L. nr. 554/2004 și L. nr.1. și constatând că nu mai sunt de invocat excepții prealabile sau de formulat cereri în probațiune, apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pe fond . Reprezentanta recurentului solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii formulate și pe cale de consecință anularea dispoziției atacate, respectiv anularea dispozițiilor de reîncadrare, obligarea pârâților la revenirea la dispozițiile anterioare și plata diferenței drepturilor salariale neacordate reprezentând salariul stabilit inițial și ce acordat conform actelor atacate. Depune la dosar practică judiciară în susținerea poziției procesuale. La solicitarea instanței de a-și exprima poziția procesuală în raport de soluția pronunțată în recursul în interesul legii, reprezentanta recurentului arată că drepturile sunt stabilite în contractul colectiv de muncă, că există o bază legală și că trebuie incluse începând cu data de (...). C U R T E A Prin sentința civilă nr.3739 din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr.(...), a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul S. L. al S. din A. P. L. a C. F. în calitate dereprezentant al reclamanților - membri de sindicat - funcționari publici din cadrul aparatului de specialitate al primarului - Vanea M., Ban C.a, Manu M., Zanc F., Corpodean Remus, P.a D., Dombi I., Albert Imre Otto, Cobârzan Ana, Leordean G., Orza A. Răzvan, Coc L. S., Albert Lorincz C.a, Dobondi Adela, Sas Doru F., Mocan Claudiu, B.ș E., Vanea M., T. Alunița, G. D., Ladariu A., Pascalău Ancuța, Gânscă B., P.a D., B. M., Zirbo Lenunța, G. Mihai, C. M., Chira R., Săsăran Flaviu, Cârlan Rada, U.ean A., Doja I. R., B. D., Hinteuar I., Fodor F., Mereu D., Saitiș A., Opriș Georgia, Chendrean Hilda Beata, S. A. Jana, toți cu domiciliul ales la S. L. al S. din A. P. L. a C. F. în contradictoriu cu pârâtul P. comunei F. și cu pârâta C. F. Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că odată cu intrarea în vigoare a L. 3., s-a dispus reîncadrarea reclamanților începând cu data de (...) în aceleași funcții publice deținute anterior, cu următoarele drepturi salariale: salariu de bază care cuprindea sporul de vechime, sporul de dispozitiv și sporul de stabilitate avute în luna decembrie 2009, precum și alte sporuri, stabilite distinct, neincluse în salariul de bază. Ulterior, ca urmare a unei adrese primite de la A. J. pentru Prestații S. C. cu privire la unele nereguli în legătură cu modul de stabilire a salariilor în primul an de aplicare a L. 3., mai exact cu acordarea unor sporuri, primarul a emis noi dispoziții referitoare la reclamanți în data de (...), prin care a eliminat sporul de dispozitiv/stabilitate începând cu data de (...), fiind stabilit un salariu de bază care includea numai sporul de vechime. Întrucât reclamanții a apreciat că aceste din urmă dispoziții sunt nelegale, au formulat contestație în termenul legal de 5 zile de la data luării la cunoștință, contestație ce a fost respinsă. Principalele motive invocate atât în cuprinsul contestației, cât și în cuprinsul cererii de chemare în judecată sunt nerespectarea obligației angajatorului de a menține în anul 2010 veniturile salariale efective acordate la (...), precum și neacordarea de eficiență caracterului obligatoriu al convențiilor colective de muncă legal încheiate și în vigoare. Analizând dispozițiile legale incidente instanța a reținut faptul că în anul 2010, ca prim an de aplicare etapizată a legii unitare de salarizare, nu puteau fi acordate (fie prin introducerea în salariul de bază, fie prin acordarea lor distinct într-un cuantum ce nu depășește 30% din suma salariilor de bază) decât acele sporuri/drepturi salariale care erau stabilite anterior prin acorduri colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data încheierii și care nu excedează prevederilor legii - cadru. Astfel, aspectul esențial care trebuie lămurit în prezenta speță este dacă sporul de dispozitiv/stabilitate prevăzute în acordul colectiv și aflate în plată la data de (...) erau legal acordate, legalitate pe care instanța este obligată să o cerceteze în temeiul art.10 din OUG 1/2010. D. acest punct de vedere, este lipsită de relevanță susținerea reclamanților conform căreia acordul colectiv nu a făcut obiectul vreunei obiecții de nelegalitate a prefectului sau a altei autorități, fiind corectă susținerea conform căreia instanța de judecată este singura abilitată și chiar obligată de prevederile art.10 din OUG 1/2010 să analizeze legalitatea acordului. În aceeași ordine de idei, întrucât instanța va analiza numai pe cale incidentală acest aspect, nu prezintă importanță dacă hotărârile de consiliu local prin care s-au aprobat acordul colectiv și actele adiționale nu au fost contestate, întrucât instanței nu i s-a solicitat să dispună anularea acordului ca un capăt de cerere distinct. Pentru a stabili deci legalitatea acordării sporului prin acordul colectiv, instanța a avut în vedere dispozițiile imperative ale art.31 din L. 1. privind statutul funcționarilor publici, care prevede că pentru activitatea prestată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariu de bază, sporul de vechime, suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare, prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii. Acest text legal trebuie coroborat cu dispozițiile art.72 din L. 1., care statuează că acordurile colective de muncă pot cuprinde numai măsuri referitoare la aspecte de ordin social, ale condițiilor de muncă, sănătății și perfecționării funcționarilor publici, precum și cu cele ale art.22 din HG 833/2007. Nu se regăsește printre acestea posibilitatea negocierii salariilor sau acordării unor diverse sume de bani cu caracter de prime sau sporuri neprevăzute de lege pentru categoria respectivă de funcționari publici, întrucât, din punctul de vedere al L. 1., salariile sunt stabilite de legiuitor și nu pot fi negociate. Negocierea este o instituție specifică raporturilor de muncă, iar funcționarii publici ale căror raporturi de serviciu se nasc și se exercită în baza unui act administrativ de numire emis în condițiile L. 1. nu pot negocia prestații suplimentare. Această concepție a fost preluată și de L. 3., care prevede expres în anexa III care sunt sporurile/alte drepturi salariale acordate funcționarilor publici (de remarcat este că sporul de stabilitate nu se regăsește printre acestea). De altfel, acordul colectiv reprezintă legea părților numai în situația în care se respectă dispozițiile legale în vigoare, esențial fiind faptul că sporul în litigiu nu era prevăzut pentru funcționarii din primării în actele normative în vigoare la data încheierii acordului colectiv. Instanța mai reține și că acordurile colective și contractele colective de muncă diferă în mod esențial ca instituții juridice din punctul de vedere al conținutului, al părților care le încheie, precum și al condițiilor de validitate prevăzute de actele normative care le reglementează. Prin urmare, sporul de stabilitate prevăzut în acordul colectiv menționat este lipsit de temei legal și nu au fost avute în vedere la stabilirea drepturilor salariale în anul 2010. Aceleași argumente sunt deopotrivă valabile și în cazul sporului de dispozitiv, care nu putea fi acordat funcționarilor publici din cadrul aparatului de specialitate al primarului, astfel cum s-a stabilit prin D. nr.37/2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în examinarea recursului în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă I. cu privire la interpretarea și aplicarea dispozițiilor art.47 din L. nr.138/1999, raportat la art.13 din același act normativ, cu referire la posibilitatea acordării indemnizației de dispozitiv lunare în cuantum de 25% din salariul de bază tuturor funcționarilor publici și personalului contractual care își desfășoară activitatea in domeniul administrației publice locale. Prin decizia amintită s-a statuat că dispozițiile articolelor menționate se interpretează în sensul că indemnizația de dispozitiv se acordă funcționarilor publici și personalului contractual care își desfășoară activitatea în cadrul MAI și în instituțiile publice din subordinea ministerului, precum și personalului care își desfășoară activitatea în serviciile comunitare din subordinea consiliilor locale și a prefecturilor care au beneficiat de acest drept salarial și înainte de transfer sau detașare din cadrul fostului Minister de I., situație inaplicabilă în speță. Plecând de la această concluzie, în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art.30 alin.5 din L. 3. și nici cele ale art.7 alin.2 din L. 3., întrucât acestea nupot valida sporuri nelegal stabilite doar pentru simplul fapt că se aflau în plată la finalul anului 2009. În caz contrar, o astfel de interpretare a L. 3. - în varianta susținută de reclamanți - ar permite permanentizarea unor sporuri nelegale, chiar dacă aceste sporuri ar fi stabilite, de exemplu, chiar cu câteva zile înainte de intrarea în vigoare a legii, cunoscându-se prevederile acesteia. Pe de altă parte, instanța a reținut că, raportat la (...), salariul de bază al reclamanților a fost majorat prin includerea sporului de vechime în bază, astfel cum prevede L. 3., iar acordarea celorlaltor sporuri sau indemnizații (de hrană/confidențialitate etc.) nu face obiectul litigiului. D. acest punct de vedere, nu este întemeiată susținerea reclamanților conform căreia trebuie menținut în anul 2010 venitul salarial efectiv, raportat și la faptul că sporurile care se solicită a fi menținute nu a fost legal stabilite. Dispozițiile contestate sunt acte administrative emis de persoana care are competența numirii în funcție - primarul, și care sunt emise în executarea L. 3., în vigoare începând cu data de (...). Prin acest act nu se nasc drepturi noi, ci numai se aplică în concret, în persoana fiecărui funcționar public din aparatul de specialitate al primarului, dispozițiile legii referitoare la reîncadrarea acestuia și la drepturile sale salariale. Prin urmare, actul recunoaște existența și întinderea unor drepturi/obligații ce au luat naștere anterior, la data de (...), direct în temeiul L. 3., având astfel caracter recognitiv/declarativ și fiind firesc a produce efecte retroactive. D. aceeași perspectivă, faptul că alte acte administrative cu forța juridică superioară emise de alte autorități publice dar tot în aplicarea L. 3. au fost abrogate/anulate nu prezintă importanță și nu lipsește de efecte actele în litigiu, acestea fiind legal emise în baza și în vederea executării în concret a L. 3.. Prin urmare, instanța a apreciat că dispoziția contestată este emisă în conformitate cu dispozițiile legale, iar cererea reclamantei de anulare a acesteia a fost respinsă. Referitor la cererea de suspendare a executării dispozițiilor, instanța a reținut următoarele: Potrivit art.15 alin.1 din L. 554/2004, suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată pentru motivele prevăzute la art.14 (în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, o dată cu sesizarea, în condițiile art.7, a autorității publice care a emis actul) și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea actului. În acest caz, suspendarea se poate dispune până la soluționarea irevocabilă a cauzei. Rezultă, așadar, că, pentru suspendarea executării unui act administrativ, pe lângă cerința inițierii procedurii de anulare a actului administrativ (care se poate afla fie în faza administrativă prealabilă, fie în faza judiciară), este necesar a fi întrunite, cumulativ, alte două condiții, verificându-se astfel numai aparența dreptului. Suspendarea este o măsură de excepție, și numai motive bine întemeiate referitoare la o îndoială puternică cu privire la legalitatea sa, precum și numai dacă ar conține dispoziții a căror îndeplinire ar produce consecințe greu sau imposibil de înlăturat s-ar putea înlătura efectul său executoriu din oficiu prin dispunerea suspendării executării. În speță, reclamanții nu au adus elemente prin care să probeze una din condițiile ce se cer a fi îndeplinite cumulativ, respectiv paguba iminentă, care constă în pretinsul prejudiciu material care ar fi greu sau imposibil de înlăturat ulterior dacă s-ar dovedi că actele sunt nelegale sau în perturbareaprevizibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public. Susținerea reclamanților potrivit căreia prin lipsirea de salariu s-ar ajunge la producerea unui prejudiciu cert în patrimoniul lor nu este suficientă pentru a demonstra existența celei de-a doua condiții, întrucât eventuala producere a unei pagube trebuie să fie o consecință a executării, iar nu însăși executarea actului administrativ atacat. Cu alte cuvinte, paguba ar trebui să constea, în cazul de față, într-o împrejurare determinată de neplata salariului, iar nu în suma de bani ce constituie efectiv salariul. Altfel, s-ar ajunge la concluzia că cerința referitoare la iminența producerii unei pagube este presupusă în majoritatea cazurilor executării unui act administrativ, ceea ce ar contraveni caracterului de excepție al instituției suspendării executării actelor administrative. Mai mult, fiind vorba de drepturi salariale, dacă s-ar constata ulterior că dispozițiile primarului sunt nelegale, sumele de bani cu care le-au fost diminuate veniturile funcționarilor publici le vor putea fi restituite. Dimpotrivă, dacă acțiunea lor ar fi respinsă pe fond, sumele de bani primite ca urmare a suspendării executării dispoziției ar trebui ulterior restituite, ceea ce ar duce la o reducere temporară și mai accentuată a veniturilor lunare. Având în vedere considerentele expuse, instanța a constatat că cererea reclamanților prin care solicită atât anularea, cât și suspendarea executării dispozițiilor menționate primarului comunei F. este neîntemeiată și a fost respinsă. Reclamantul S. L. din A. P. locală a comunei F. a formulat recurs împotrivaacestei hotărâri solicitând în principal modificarea hotărârii în sensul admiterii acțiunii și în subsidiar casarea și trimiterea cauzei spre rejudecare. Reclamantul a prezentat detaliat modul în care funcționarilor publici li s- au stabilit inițial drepturile salariale, prin includerea în salariul de bază a sporurilor care s-au acordat în decembrie 2009 în temeiul acordului colectiv de muncă și care sunt prevăzute în notele din anexele la lege, conform art. 30 alin.1 din L. nr. 3., a art. 5 alin.(1) lit. a) și art.10 din OUG 1/2010. Pe lângă sporul de vechime, indemnizația de conducere, salariul de merit (acolo unde a fost cazul) au fost incluse în salariul de bază și sporul de dispozitiv și sporul de stabilitate. Ulterior, ca urmare a emiterii O. comun al M. M., F. și P. S. și M. finanțelor P.e nr.(...) și a unei adrese emise de A. J. pentru Prestații S. C., primarul a revenit asupra dispozițiilor inițiale, eliminând sporurile de stabilitate (fidelitate) și de dispozitiv. Recurentul a apreciat că prin emiterea acestor dispoziții s-a dispus reîncadrarea și stabilirea drepturilor salariale în mod nelegal prin încălcarea drepturilor prevăzute de legislația muncii și legislația salarizării în vigoare și garantate de C. R., având drept consecință nerespectarea obligației angajatorului de a menține în anul 2010 veniturile salariale efective acordate la 31 decembrie 2009, precum și neacordarea de eficiență juridică caracterului obligatoriu al convențiilor colective în materie de muncă, legal încheiate și în vigoare. Recurentul a detaliat apoi motivele invocate în susținerea acestor argumente, făcând referire în mod special la caracterul obligatoriu al acordului colectiv de muncă încheiat, la faptul că veniturile au fost diminuate, precum și la faptul că actele administrative în temeiul cărora au fost emise dispozițiile contestate sunt nelegale. Recurentul a arătat că este esențial de reținut că atât acordul colectiv de muncă pentru funcționarii publici pentru anul 2009 cât și hotărârile Consiliului local sunt valabile nefiind anulate de către instanță și în consecință sunt aplicabile la nivelul lunii decembrie urmând a fi luate în considerare pentru anul 2010. Analiza recursului formulat, din perspectiva motivelor invocate și aprevederilor legale determinate ca fiind incidente ,relevă următoarele : Clauzele contractelor colective de muncă pot fi stabilite numai în limitele și în condițiile prevăzute de prezenta lege conform art.8 alin.1 din Leg.nr.130/1996 republicată, privind contractul colectiv de muncă,. Contractele colective de muncă se pot încheia și pentru salariații instituțiilor bugetare, însă prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile a căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale așa cum s-a prevăzut că la art.12 alin.1 . Aceste prevederi sunt reluate și în cuprinsul contractului colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010 în conținutul art.3 pct.2. Prima instanță în mod corect a corelat aceste prevederi cu dispozițiile imperative ale art.31 din L. 1. privind statutul funcționarilor publici, care prevede că pentru activitatea prestată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariu de bază, sporul de vechime, suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare, prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii. Noțiunea de salariu este definită de art.154 din Codul muncii ca fiind contraprestația muncii depusă de salariat în baza contractului individual de muncă. Art.155 din codul muncii menționează componentele salariului, acesta cuprinzând salariul de bază, îndemnizațiile, sporurile, și alte adausuri. Trebuie reținut că salariile se stabilesc prin negocieri între angajator și salariat sau reprezentanți ai acestora și că sistemul de salarizare a personalului din instituțiile publice finanțate integral sau în majoritate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale și bugetele fondurilor speciale se stabilește prin lege potrivit art 157 . Codul muncii Prin OUG nr.1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, s-a prevăzut ca în conformitate cu prev.art.30 din L.-cadru nr.3., la stabilirea salariilor personalului bugetar începând cu 1 ianuarie 2010 să nu fie luate în considerare drepturi salariale stabilite prin contractele și acordurile colective și contracte individuale de muncă încheiate cu nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare la data încheierii lor sau prin acte administrative emise cu încălcarea normelor în vigoare la data emiterii și care excedează prevederilor L.-cadru nr.30/2009. T. nu a apreciat ca fiind incidente în soluția pronunțată dispozițiile O. nr.(...) care a fost anulat analiza realizată de acesta fiind în raport de dispozițiile legale de rang superior acestui act administrativ astfel că aserțiunile recurentului raportat la acesta urmează a fi înlăturate. Aserțiunile recurentului referitoare la nelegalitatea D. emise de P. C. F. prin raportare la lipsa de efecte a O. nr.(...) care a fost anulat nu pot fi primite justificarea emiterii actelor contestate nefiind în raport cu actul invocat , temeiul emiterii fiind menționat în mod expres ca fiind art 63 și 68 din L. nr 215/2001 și L. nr 3. . Lipsa de temei a susținerilor recurentului rezidă din prevederile art.157 alin.2 din L. nr.53/2003 coroborate cu prev. art.12 alin.1 din L. nr.130/1996 și a prev. art.72 din L. nr.1., a căror interpretare confirmă că sistemul de salarizare se stabilește prin lege și excede acestei reglementări stabilirea unor drepturi prin contractele colective de muncă pentru salariații instituțiilor bugetare întrucât prin acestea nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale. Acordarea sporului de fidelitate și loialitate cu ignorarea prevederilor legale enunțate anterior atrage nelegalitatea acestei dispoziții indiferent de actul care o cuprinde, analiză ce se realizează în verificarea legalității măsurii dispuse prin actul administrativ atacat așa cum s-a evidențiat anterior, verificarea legalității acestuia neputând fi realizată decât prin raportare la acele prevederi legale cu forță superioară care se bucură la rândul lor de prezumția de legalitate. Interpretarea disp., art.11 alin.1 lit.d din L. nr.130/1996 cu privire la efectele contractelor colective de muncă nu poate fi realizată în sensul în care prin clauzele convenite cu ignorarea prev. art.12 din L. nr.130/1996 să fie asigurate drepturi ce nu au fost stabilite în această manieră de legiuitor. Critica vizând greșita interpretare a dispozițiilor legale și cu privire la indemnizația de dispozitiv de 25% de asemenea nu poate fi reținută întrucât în ceea ce privește aplicarea disp. art.13 raportat la art.47 din L. nr.138/1999, așa cum în mod corect a reținut și prima instanță s-a pronunțat decizia nr.37/2009 de către Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii a cărei interpretare și aplicare a devenit obligatorie în raport de care s-a făcut verificarea legalității la momentul analizei fără a se considera că efectele acesteia ar retroactiva pentru anul 2009 așa cum susține recurenta. Invocarea hotărârilor pronunțate în privința altor funcționari publici în ceea ce privește sporul de dispozitiv nu poate primi valența dorită de recurent atâta timp cât această practică nu era unitară pronunțându-se în mod curent și hotărâri contrare, acesta fiind și motivul pentru care a fost necesară pronunțarea deciziei în recurs în interesul lefii amintite. Legiuitorul prin instituirea anumitor drepturi pentru o anumită categorie de persoane nu poate prevedea toate situațiile asemănătoare care ar justifica o astfel de prevedere. Extinderea realizată de recurent a dispozițiilor legale edictate în favoarea unei anumite categorii de persoane nu poate fi realizată în maniera dorită de recurent iar extinderea categoriilor de destinație a actului prin emiterea unui act administrativ cu forță inferioară acestuia menit a pune în executare o lege într-o altă manieră decât a fost aceasta edictată apare ca fiind nelegală și în mod corect a fost înlăturată. Prima instanță a apreciat în mod corect că dispozițiile art.30 alin.5 din L. 3. și nici cele ale art.7 alin.2 din L. 3. nu pot valida sporuri nelegal stabilite doar pentru simplul fapt că se aflau în plată la finalul anului 2009 având în vedere nelegalitatea stabilirii acestora prin acte administrative sau de altă natură edictate în executarea legii însă contrare prevederilor legale . Afirmația potrivit căreia la acest moment singurele persoane prejudiciate sunt angajații autorității publice locale iar prin aceasta fiind făcută dovada îndeplinirii condițiilor instituite de art.14 și art.15 din L. nr.554/2004 nu poate fi primită. Acordarea unor sume de bani cu ignorarea dispozițiilor legale crează un prejudiciu în patrimoniul autorității publice astfel că nu poate fi apreciată ca fiind prezentă ipoteza instituită de art.14 și art.15 din L. nr.554/2004 așa cum corect s-a reținut și în primă instanță . Recursul promovat apare în consecință ca nefondat , nefiind prezent nici unul din motivele de recurs invocate, întrucât prima instanță s-a pronunțat asupra tuturor cererilor formulate în limitele investirii în raport cu apărările exprimate, acordând doar ceea ce s-a solicitat, interpretând corect actul juridic dedus judecății și dispozițiile legale determinate ca fiind incidente astfel că în baza disp. art.312 C.pr.civ. Curtea va respinge recursul. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L. DECIDE: Respinge recursul declarat de reclamantul S. L. AL S. D. A. P. L. AL C. F. împotriva sentinței civile nr.3739 din (...),pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui C. pe care o menține în întregime. D. este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 23 mai 2011. PREȘED.TE JUDECĂTORI A. C. M. S. M. I. I. L. F. GREFIER R ed.A.C./S.M.D. 2 ex./(...) Jud.fond. C. P.
| ← Decizia civilă nr. 483/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 479/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
