Decizia civilă nr. 332/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 332/2011
Ședința de la 28 I. 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE G.-A. N.
JUDECĂTOR D. M.
JUDECĂTOR M.-I. I.
GREFIER A. B.
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - recursul declarat de reclamanta G. S.-I. împotriva sentinței civile nr. 2021/(...) a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr. (...), în contradictoriu cu intimații D. G. A F. P. A J. C., intimat A. F. P. A M. C.-N., având ca obiect contestație act administrativ fiscal decizie de impunere nr. 1. emisă de către D. C.
Dezbaterea pe fond a cauzei a avut loc în ședința publică din 21 ianuarie 2011, mersul dezbaterilor și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, pronunțarea fiind amânată pentru termenul de azi.
C U R T E A
Prin Sentința civilă nr. 2021 din (...) a Tribunalului C. s-a admis excepția de inadmisibilitate formulată de către pârâta D. G. a F. P. a județului C. și s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta G. S.-I., în contradictoriu cu pârâtele D. G. a F. P. a județului C. și A. F. P. a municipiului C.-N.
De asemenea s-a respins și cererea de suspendare a actelor fiscale atacate de către reclamantă.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut, în esență, legalitatea
și temeinicia actelor fiscale și a actelor administrativ fiscale atacate de către reclamantă.
A reținut instanța de fond că au fost respectate dispozițiile legale referitoare la modalitatea de efectuare a controlului fiscal sub aspectul extinderii perioadei controlate și a întinderii în timp a controlului propriu- zis. De asemenea, referitor la fondul cauzei instanța a stabilit că în mod greșit reclamanta a procedat la deducerea cheltuielilor evidențiate în actele fiscale atacate, acestea nefiind încadrabile în dispozițiile legale incidente cuprinse în Codul fiscal.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs reclamanta solicitând, în principal, modificarea hotărârii atacate, cu consecința respingerii excepției inadmisibilității și a admiterii în întregime a acțiunii introductive, sau în subsidiar, casarea hotărârii atacate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe în vederea suplimentării probațiunii prin efectuarea unei expertize contabile.
În motivarea recursului recurenta arată că a respectat dispozițiile legale referitoare la contestarea actelor fiscale în instanță, motiv pentru care excepția inadmisibilității a fost greșit admisă. A mai arătat recurenta că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra motivelor invocate la pct. I-IV din acțiune referitoare la extinderea perioadei controlate și la întinderea în timp a controlului.
Referitor la fondul cauzei, recurenta susține că toate cheltuielile deduse au fost efectuate în scopul realizării venitului și în interesul direct al activității, așa cum prevede art. 48 alin. 4 din Codul fiscal. În continuarea motivării recursului, recurenta a detaliat aspecte concrete referitoare la cheltuielile efectiv deduse, aspecte susținute și în cuprinsul acțiunii introductive.
Pârâta D. G. a F. P. a județului C. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului - fila 38.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate și a acteloratașate la dosar, Curtea le-a apreciat ca fiind nefondate din următoareleconsiderente:
Perioada supusă inspecției:
Potrivit art. 98 alin. 1 C.pr.fiscală perioada supusă inspecției este de 5 ani pentru contribuabilii mari iar potrivit al. 2 este de 3 ani fiscali pentru contribuabilii pentru care există obligația depunerii declarațiilor fiscale.
Art. 98 al. 3 C.pr.fiscală prevede posibilitatea extinderii inspecției la o perioadă de până la 5 ani, atunci când există indicii privind diminuarea impozitelor, taxelor contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului general consolidat.
Avizul de inspecție fiscală nr. 1787 din (...) (f. 156) este actul de început al inspecției fiscale, intenția de demarare a unei inspecții fiscale fiind aduse la cunoștința contribuabilului.
Prin chiar conținutul lui, avizul de inspecție fiscală are un rol premergător unui act administrativ fiscal, având un rol de informare a contribuabilului.
Mai înainte de a emite acest act, organul fiscal a efectuat propria verificare, în condiții unilaterale, în propria sa evidență, referitor la starea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate de către reclamantă.
Pentru aceasta a fost întocmită „Fișa rezultatelor documentării"; (f. 157 fond) în care sunt expuse aspecte referitoare la situația, sub aspectul plății impozitelor, a reclamantei.
Din această perspectivă, Curtea reține că este incidentă situația de excepție prevăzută de art. 98 alin. 3 C.pr.fiscală, acest text legal cerând doar existența unor indicii, care evident mai apoi pot fi confirmate sau dimpotrivă, infirmate.
Reclamanta nu are deschisă vreo cale de atac distinctă împotriva avizului de inspecție fiscală, nici în condițiile codului de procedură fiscală și nici în condițiile L. nr. 554/2004.
Astfel, art. 205 C.pr.fiscală permite doar acțiunea împotriva deciziei de soluțio are a contestației iar art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 permite formularea acțiunii în anularea doar a actelor administrative.
Așa cum s-a arătat anterior, avizul de inspecție fiscală nu are natura unui act administrativ fiscal care să poată fi atacat separat.
Doar în cadrul contenciosului fiscal, așa cum este și prezenta cauză, pot fi formulate apărări față de cele menționate în aviz precum și împotriva actelor care au stat la baza eliberării avizului în cauză, în speță „Fișa rezultatelor documentării";.
Greșit reține deci instanța de fond că reclamanta ar fi trebuit să conteste, pe cale separată, avizul de inspecție fiscală.
Corect au fost prezentate criticele aduse acestui act în prezentul contencios fiscal.
Pentru motivele expuse anterior, aceste critici nu pot fi însă reținute. Durata inspecției fiscale.
Potrivit art. 104 alin. 1 C.pr.fiscală durata efectuării inspecției fiscale este stabilită de organele de inspecție fiscală, în funcție de obiectivele inspecției și nu poate fi mai mare de 3 luni.
A reținut corect instanța de fond că inspecția fiscală a început la data de (...) și s-a finalizat la data de (...), data întocmirii raportului de inspecție fiscală.
Potrivit art. 104 alin. 5 C.pr.fiscală, la data efectuării inspecției fiscale în cauză era în vigoare Ordinul MF nr. 708/2006, publicat în Monitorul Oficial nr. 768 din 08 septembrie 2006, abrogat ulterior.
Astfel, art. 2 lit. b) din acest Ordin, prevede:
"ART. 2
Inspecția fiscală poate fi suspendată când este îndeplinită una dintre următoarele condiții și numai dacă neîndeplinirea acesteia împiedică finalizarea inspecției fiscale: a) necesitatea efectuării unuia sau mai multor controale încrucișate; b) necesitatea remedierii unor deficiențe constatate în timpul inspecției fiscale și care au făcut obiectul unei "Dispoziții privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală";…";
Sub aspectul procedurii, art. 3 prevede:
"(1) Propunerea de suspendare va fi făcută în scris de către organele de inspecție fiscală prin întocmirea unui referat avizat de șeful de serviciu coordonator, care va fi supus aprobării conducătorului inspecției fiscale competent.
(2) Referatul va conține una sau mai multe dintre condițiile prevăzute la art. 2 care au stat la baza propunerii de suspendare, precum și acțiunile care urmează a se efectua.";
Potrivit art. 4 „Referatul aprobat de conducătorul inspecției fiscale competent va fi anexat la raportul de inspecție fiscală încheiat la finalizarea inspecției fiscale."; iar potrivit art. 5 -„Data de la care se suspendă acțiunea de inspecție fiscală va fi comunicată în scris contribuabilului.";
Curtea constată că în cuprinsul acestui Ordin nu este prevăzută sancțiunea nulității pentru nerespectarea dispozițiilor referitoare la procedura de suspendare propriu-zisă.
Organul fiscal și-a îndeplinit obligația comunicării (f. 159 dosar fond)
și de asemenea la fond a fost depus și referatul pentru suspendarea inspecției fiscale din (...) (f. 160 dosar fond), așa cum prevede art. 3 și 4 din
Ordin.
Este adevărat, art. 5 prevede că măsura suspendării inspecției fiscale va fi comunicată în scris contribuabilului, iar în speță, rezultă că acel act a fost comunicat d-lui V. O., în privința căruia reclamanta a arătat că are calitatea de angajat la firma ce contabilitate ce prestează servicii specifice cabinetului de avocatură în care își desfășoară activitatea reclamanta.
Cu privire la acest aspect, se reține în primul rând faptul că textul legal nu prevede, expres, pentru a deveni incidentă sancțiunea nulității actului pentru faptul necomunicării către persoana contribuabilului.
În speță a avut loc o comunicare însă nu către un terț oarecare, ci către o persoană care are abilități de serviciu (rezultate din faptul de a fi angajat la acea firmă de contabilitate) în legătură cu evidența contabilă a reclamantei.
Curtea nu găsește că drepturile au fost încălcate de așa manieră încât prejudiciul suferit nu ar putea fi înlăturat decât numai prin anularea actului.
În același timp, Curtea reține și faptul că motivul suspendării a fost determinat de necesitatea refacerii evidenței contabile pentru perioada (...) - (...), obligație care, în mod firesc aparținea firmei de contabilitate angajată de către reclamantă.
De asemenea, Curtea constată, în raport de datele concrete, că termenul de 3 luni a fost respectat.
Astfel, inspecția fiscală a început în (...), fiind suspendată începând cu
(...) și până la (...), raportul de inspecție fiind întocmit la data de (...).
Locul inspecției fiscale
Art. 103 C.pr.civ. prevede următoarele; alin. 1) neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei. alin. 2) în acest din urmă caz, actul de procedură se va îndeplini în termen de
15 zile de la încetarea împiedicării; în același termen vor fi arătate și motivele împiedicării.
Față de conținutul acestui text legal Curtea constată că există posibilități alternative, în egală măsură, de alegere a locului unde va avea loc inspecția.
În același timp Curtea nu constată producerea vreunui prejudiciu reclamantei pentru faptul desfășurării inspecției fiscale la sediul organului fiscal și nu la sediul reclamantei.
Aspectele invocate de reclamantă în motivarea recursului privesc elemente de probațiune, care nu au legătură cu locul desfășurării inspecției fiscale.
Referitor la fondul cauzei, Curtea reține următoarele:
Singura dispoziție legală ce stabilește cadrul deductibilității diverselor cheltuieli este cea cuprinsă în art. 48 al. 4 c.fiscal.
Astfel, din cuprinsul acestei dispoziții Curtea reține, că pentru a putea fi deduse, cheltuielile efectuate în scopul realizării veniturilor trebuie sa fie efectuate în cadrul activităților desfășurate în scopul realizării venitului, să corespundă unor cheltuieli efective și să fie justificate cu documente.
De asemenea, ele trebuie să fie cuprinse în cheltuielile exercițiului financiar al anului în cursul căruia au fost plătite și să respecte regulile privind amortizarea.
Art. 48 al. 7 lit. a) c. fisc. prevede: „Nu sunt cheltuieli deductibile: a) sumele sau bunurile utilizate de contribuabil pentru uzul personal sau al familiei sale;";
Precizări importante sunt cuprinse și la pct. 38 - 41 din Hotărârea Guvernului nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a L. nr. 5. privind Codul Fiscal, cu modificările și completările ulterioare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 112/(...).
Privite punctual, așa cum a realizat și instanța de fond, Curtea constată că toate cheltuielile efectuate de către reclamantă, și reținute de către organul fiscal în actele atacate nu reprezintă o cheltuială efectuată în scopul realizării veniturilor, ci dimpotrivă o cheltuială personală a reclamantei, fără legătură cu activitatea profesională a acesteia.
Enumerarea activităților realizate de către avocați se realizează la art. 3 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat.
Din coroborarea dispozițiilor referitoare la deductibilitatea chetuielilor, limitată la aspectele enumerate în textul legal incident și la regula generală (cheltuieli necesare pentru realizarea venitului ) cu cele referitoare la activitățile desfășurate de către un avocat, rezultă că doar acea cheltuială, absolut necesară pentru defășurarea activităților specifice profesiei reclamantei, este deductibilă fiscal.
Fără îndoială, bunurile enumerate de către de către organul fiscal și refuzate la deducere, îi conferă reclamantei un confort, însă doar ca persoană fizică (haine și alte bunuri de calitate, aparate medicale sau pentru prepararea hranei, c/val servicii turistice) și nu ca avocat, în desfășurarea activităților specifice muncii unui avocat.
Toate aceste bunuri nu au însă nicio legătură cu activitățile specifice profesiei de avocat, așa cum sunt enumerate de art. 3 din Legea nr.
51/1995.
Nu există în privința profesiei de avocat dispoziții speciale, derogatorii de la norma de principiu enunțată anterior, astfel încât nu se poate extinde nivelul cheltuielilor deductibile, în privința profesiei de avocat și la alte situații, care nu au legătură directă cu activitățile desfășurate de către un avocat, în cadrul profesiei sale.
În consecință, față de cele arătate anterior, se va respinge recursul și se va mennține în întregime hotărârea atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L.
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanta G. S.-I. împotriva sentinței civile nr. 202 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului C., în contradictoriu cu intimații D. G. A F. P. A J. C. și A. F. P. A M. C.-N., pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din (...).
Red.DM Dact.D.C/2ex/ (...) Jud.prima inst.A.A.M.
| ← Decizia civilă nr. 5972/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Sentința civilă nr. 140/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
