Decizia civilă nr. 2965/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr.(...)
DECIZIA CIVILĂ NR.2965
Ședința publică din 12 iulie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE : M. H.
JUDECĂTORI : M. B.
F. T. G.: M. ȚÂR
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - recursul formulat de reclamanta S. M.-A. împotriva Sentinței civile nr. 206 pronunțată în data de (...), în dosarul nr. (...) al T.ui M. în contradictoriu cu intimații D. G. A F. P. A J. M., A. F. P. B. S., A. F. PENTRU M. având ca anulare act de control taxe și impozite locale.
La data de (...) se înregistrează din partea recurentei dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar aferente recursului.
Se constată că mersul dezbaterilor au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 05 iulie 2011, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar pronunțarea s-a amânat pentru data de astăzi.
C U R T E A :
Din examinarea actelor dosarului constată următoarele:
Prin sentința nr. 206 pronunțată la (...) în dosar nr. (...) al T.ui M. a fost respinsă excepția invocată de pârâta D. M. respinsă acțiunea promovată de reclamanta S. M. A. în contradictoriul cu A. B. S., D. M. AFM B..
Pentru a dispune astfel instanța reținut că reglementarea prin modificările O. 5. nu mai apare a fi destinată să diminueze introducerea în R. a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru. Scopul general al art.90 din TCE în prezent arz.110 din T. este acela de a asigura respectarea unuia din principiile de bază ale funcționării Comunității respectiv principiul liberei circulații a mărfurilor iar în acest articol se referă la impozitele și taxele interne care impun o sarcină fiscală mai mare a produselor interne ceea ce nu este cazul în speță, concluzia la care a ajuns însăși Comisia E. în urma numeroaselor sesizări pe acest aspect. Taxa pe care reclamantul este obligat să o achite pentru înmatricularea autoturismului său nu apare ca fiind neconformă cu art.110 din TFUE.
Împotriva soluției arătate a declarat recurs reclamanta S. M. A. susținând în esență că actul prin care a fost respinsă cererea de restituire este asimilat actului normativ el reprezentând un răspuns la solicitarea unei persoane, iar reglementarea națională contravine normelor comunitare, norme ce se aplică cu prioritate față de dreptul național. Achitarea voluntară este lipsită de relevanță întrucât s-a adresat autorității, cererea a fost respinsă și deși răspunsul nu îmbracă forma unei decizii, adresa emisă reprezintă modalitatea de soluționare a plângerii prealabile astfel că reținerile autorității sunt greșite. În prezent prin dispozițiile OUG nr.5. a fost abrogat art.214/1 din Legea 571/2003 C.fiscal rezultând că taxa solicitată a fi restituită a fost nedatorat în temeiul art.214 C.fiscal care încalcă dispozițiile art.90 din tratat astfel că cererea nu poate fi considerată inadmisibilă. În mod normal taxa trebuie restituită, nefiind un temei legal de reținere.
Răspunzând celor invocate prin întâmpinare intimata a solicitat respingerea ca nefundat a recursului și menținerea sentinței.
În susținere se arată în esență că Ordonanța 5. în forma sa inițială respectă exigențele de compatibilitate cu art.90 paragraf 1 din T.ul Comunității E..
Analizând recursul declarat Curtea reține că este în parte întemeiat.
Astfel este unanim admis ca judecătorul național, ca prim judecător în spațiul U. E. are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 110 din (TFUE) să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de T. să fie deplin și efectiv protejate.
Instanța de recurs constată faptul ca taxa de poluare a fost achitată în baza formei modificate a O.U.G. 5.. În consecință, compatibilitatea O.U.G. 5. cu prevederile dreptului U., în speță art. 110 din TFUE, incidente, trebuie analizata la normele în vigoare la momentul plății taxei, prin raportare la efectele produse în dreptul intern de hotărârea pronunțată la data de 7 aprilie 2011 de către Curtea de Justiție a U. E. în cauza nr. C-402/09 având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Tribunalul Sibiu din R., prin decizia din 18 iunie 2009, primită de Curte la data de 16 octombrie 2009, în procedura privind pe reclamantul I. T. împotriva pârâților S. Român prin M. F. și E., D. G. a F. P. S., A. F. P. S., A. F. pentru M. și M. M..
Prin această hotărâre Curtea de Justiție a stabilit pe cale de interpretare că: A. 1. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un statmembru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Curtea de Justiție a interpretat dreptul U., mai precis art. 110 din
TFUE plecând de la analiza neutralității taxei în privința vehiculelor de ocazie importate și a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate pe teritoriul național anterior instituirii taxei menționate ajungând la concluzia că, deși obiectivul primordial urmărit de această reglementare este cel al protecției mediului, reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 3. din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, astfel că nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 5. are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în R. a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
Aceste statuări sunt valabile în opinia Curții de A. și în cauza de față cu atât mai mult cu cât reglementarea aplicabilă în această cauză prevede plata unei taxe pe poluare mai mare ca și cuantum decât cea reglementată în forma inițială.
Or, se poate conchide că taxa pe poluare impusă ca obligație prealabilă de legea în vigoare menține efectul descurajator al punerii în circulație a autovehiculelor second hand cumpărate din alte state membre ale U. fără să existe în prezent vreo normă juridică care să descurajeze cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Astfel fiind, Curtea reține că în cauza de față se poate stabili în lumina celor statuate de Curtea de Justiție că OUG nr. 5. în forma incidentă în cauza de față este contrară dreptului U., respectiv art. 110 parag. 1 din TFUE.
Pentru a statua astfel, Curtea mai are în vedere că hotărârile pronunțate de Curtea de Justiție în procedura de obținere a unei hotărâri preliminare sunt obligatorii nu numai în cauza pendinte care a generat sesizarea ci în toate cazurile similare deduse judecății.
Or, apreciind astfel, Curtea își îndeplinește misiunea încredințată de art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția R. și din T.ul de aderare a R. la UE precum și de jurisprudența pertinentă a Curții de Justiție (cauza Simmenthal). Din această perspectivă, având în vedere imperativitatea asigurării preeminenței dreptului comunitar, prin prisma efectelor produse de hotărârile C., Curtea apreciază că la acest moment sunt neavenite orice apărări care s-ar raporta la normele naționale și care ar fi de natură să pună un obstacol în calea cererilor de restituire a taxelor de poluare percepute în temeiul OUG nr. 5., cum ar fi, spre exemplu, cele referitoare la excepția inadmisibilității, invocate atât la fond, cât și prin întâmpinarea depusă în recurs.
Deși Curtea admite că în absența unor reglementări comunitare în materie de restituire a taxelor naționale percepute necuvenit, este de competența ordinii juridice interne din fiecare stat membru să desemneze instanțele competente și să stabilească modalitățile procedurale ale acțiunilor în justiție menite să asigure protejarea drepturilor conferite justițiabililor prin efectul direct al dreptului comunitar, de reținut este că aceste modalități nu pot fi mai puțin favorabile decât cele care vizează acțiuni similare din dreptul intern și că, în nici un caz, acestea nu pot fi modificate astfel încât să facă practic imposibilă exercitarea drepturilor pe care instanțele naționale au obligația să le apere.( cauza Hans Just I/S împotriva M.ui danez al impozitelor și accizelor - cauza nr.C/79; cauza
Aprile Srl, în lichidare împotriva Amministrazione delle Finanze dello Stato - cauza nr.C -228/96, paragraful nr.18).
Condițiile impuse de dreptul comunitar în astfel de situații sunt, conform jurisprudenței Curții E. de Justiție, respectarea principiului echivalenței (care impune ca aceste modalități de restituire a taxelor să nu fie mai puțin favorabile decât cele care privesc acțiunile similare la nivel intern) și a principiului eficienței, care impune ca aceste reglementări să nu facă imposibilă sau excesiv de dificilă exercitarea drepturilor conferite prinordinea juridică comunitară.
Așa fiind, în ceea ce privește dispoziția referitoare la restituirea taxei de poluare, se va constata că tribunalul nu a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale incidente cauzei, criticile din recurs fiind fondate.
Pentru a dispune astfel, s-a luat act și de faptul că, dacă particularii nu ar avea posibilitatea de a obține o despăgubire atunci când le-au fost lezate drepturile printr-o încălcare a prevederilor dreptului comunitar, imputabilă unui stat membru, atunci s-ar limita însăși eficacitatea normelor comunitare, împiedicându-se și apărarea drepturilor pe care acestea leconsacră. Organele fiscale din R. trebuie să țină cont atunci când fac aplicarea normelor fiscale naționale, de un aspect important și anume că, întotdeauna impozitele și taxele prelevate ilegal, cu încălcarea dreptului comunitar trebuie restituite. Curtea de Justiție E. a consacrat în altfel în afaceri ,precum SpA San Giorgio sau Weber’s Wine World Handels GmbH, o jurisprudență în materia îmbogățirii fără justă cauză la nivel european.
Cu toate acestea se reține că răspunsul adresa nr.19426/2010 nu este un act administrativ ci o simplă adresă astfel că din această perspectivă a anulării adresei demersul este inadmisibil.
Așa fiind, în baza prev. art. 20 din Legea nr. 554/2005, art. 312 alin. 1
C.pr.civ., recursul declarat în cauză va fi admis, va fi modificată în parte sentința, în sensul admiterii în parte a acțiunii formulate de reclamanta S. M. A. împotriva D. M. , A. B. M., A. Se va anula Decizia nr. 1136 din (...) și vor fi obligate pârâtele A., A. să restituie reclamantei suma de 3254 lei.
Se va respinge cererea privind acordarea dobânzii fiscale, iar pentru a dispune în acest sens, se va lua act de faptul că neîndeplinirea obligației de loialitate comunitară, asumată de R. ca stat membru, justifică angajarea răspunderii autorităților fiscale pe temei delictual și obligarea acestora la repararea prejudiciului patrimonial cauzat contribuabililor cărora li s-au aplicat prevederile fiscale ce contravin normelor comunitare, însă numai pe temeiul prev. de OG nr. 9..
Așa fiind, Curtea constată că reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata dobânzii în temeiul dispozițiilor art. 120 și art. 124 din Codul de procedură fiscală, norme care nu sunt aplicabile în cauză.
În baza principiului disponibilității, instanța trebuie să aibă în vedere solicitarea formulată de către reclamant, neputând proceda la modificarea cauzei acestei pretenții, fără a încălca drepturile procedurale ale părții adverse, motiv pentru care această solicitare va fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE :
Admite recursul declarat de S. M. A. împotriva sentinței civile nr. 206 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M. pe care o modifică în parte în sensul că admite în parte acțiunea formulată de reclamantă împotriva pârâților A. B. S., D. M. și A. A. decizia nr.1136/(...) emisă de D. M..
Obligă pe pârâtele A. B. S. și A. să restituie reclamantei suma de 3.254 lei.
Respinge cererile privind anulare adresă nr.19426/(...) și de acordare a dobânzilor de 1% pe zi de întârziere.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
Obligă pe pârâtă la plata, în favoarea reclamantei, a sumei de 65,1 lei cheltuieli de judecată la fond și recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 12 iulie 2011.
PREȘEDINTE
JUDECĂTORI G .
M. H. M. B.
F. T.
M. ȚÂR
Red.FT Dact.SMD/3ex. (...)
| ← Decizia civilă nr. 2558/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Sentința civilă nr. 92/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
