Decizia civilă nr. 2968/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ Nr. 2968/2011
Ședința data de 19 I. 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE G.-A. N.
JUDECĂTOR M. B. JUDECĂTOR F. T. GREFIER D. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul P. M. C. N. , S. A. împotriva sentinței civile nr. 1875 din data de (...), pronunțată de Tribunalul
Cluj, în dosarul nr. (...), în contradictoriu cu C. DE C. A R. și C. DE C. A J. C., având ca obiect - suspendare executare act administrativ - art. 15 din L. nr.
5..
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă recurenta- reclamantă prin consilier juridic R. A., care depune la dosar delegație de reprezentare nr. 1. din data de (...) și intimata-pârâtă Curtea de Conturi a României, care depune la dosar delegație de reprezentare nr. 44246 din data de (...), lipsind intimata C. de C. a J. C.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Cauza se află la primul termen recurs.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
De la dosar lipsește dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar datorat pentru recursul declarat.
Prin Serviciul Registratură, la data de (...) intimata-pârâtă Curtea de Conturi a României a depus la dosarul cauzei întâmpinare, în două exemplare, din care un exemplar a fost comunicat reprezentantei recurentului, sub luare de semnătură inserată pe fila 7 din dosar.
C., din oficiu, în temeiul art. 1591 al. 4 C.pr.civ., raportat la art. 21 din Constituție, art. 10 al. 2 din L. nr. 5., art. 15 din L. nr. 5. și art. 3 pct. 3 C.pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina. C. învederează reprezentantei recurentului-reclamant că din eroare nu a fost citat cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 5 lei și timbru judiciar de 0,15 lei, datorate pentru recursul declarat, precum și a taxei judiciare de timbru și timbru judiciar datorate pentru fondul cauzei. Reprezentanta recurentului solicită instanței acordarea unui termen scurt pentru a depune la dosar dovada achitării taxelor judiciare de timbru și timbru judiciar, datorate pentru fondul cauzei și pentru calea de atac promovată. Reprezentantul intimatei-pârâte se opune cererii de amânare a cauzei pentru motivul arătat și solicită ca la acest termen să se discute în contradictoriu recursul formulat, iar instanța să rămână în pronunțare, sub rezerva achitării taxelor judiciare de timbru și timbrului judiciar, până la închiderea dezbaterilor. F. de solicitarea reprezentantului intimatei-pârâte, d-na consilier juridic arată că nu se opune unei atare încuviințări. C. pune în vedere reprezentantei recurentului ca până la sfârșitul dezbaterilor să facă dovada achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 5 lei și timbru judiciar de 0,15 lei, datorate pentru recursul declarat, precum și a taxei judiciare de timbru în cuantum de 10 lei și timbru judiciar de 0,3 lei, datorate pentru fondul cauzei și constatând că părțile prezente nu mai au excepții de invocat și cereri de formulat, acordă cuvântul asupra recursului. Reprezentanta recurentului-reclamant solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii cererii de suspendare a executării punctului 4 al Deciziei nr. 40 din (...) emisă de pârâta C. de C. a J. C. privind înlăturarea abaterilor de la legalitatea și regularitate constatate și consemnate în procesul-verbal nr. 249571/(...), până la soluționarea irevocabilă a acțiunii ce formează obiectul dosarului nr. (...) al T.ui C., apreciind că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 și 15 din L. nr. 5., cu observația că nu a solicitat instanței de fond să se pronunțe asupra legalității actului administrativ ci, prin cercetarea sumară a actelor dosarului și a aspectelor de nelegalitate invocate, să constate că există o îndoială serioasă asupra actului, care să conducă la admiterea cererii de suspendare. F. de condiția existenței unei pagube iminente instanța de fond reține că reclamantul nu a produs nicio dovadă din care să rezulte paguba iminentă, cu toate că la lit. B pct. II din cuprinsul cererii de suspendare au fost detaliate argumente valabile care să conducă la concluzia că există riscul unor pagube și o perturbare gravă a activității instituției. Astfel, executarea deciziilor ar determina perturbarea activității instituției, câtă vreme efectuarea demersurilor stabilite prin decizie interferează cu obiectul de activitate al instituției. Totodată apreciază că a fost încălcat dreptul la apărare, prin încheierea pronunțată de C. de C., în soluționarea contestației formulată împotriva deciziei nr. 4., nu a făcut altceva decât să reia concluziile și constatările din procesul-verbal și decizia Camerei de C. a J. C. Reprezentantul intimatei-pârâte solicită respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea hotărârii recurate ca temeinică și legală, pentru motivele expuse în întâmpinare, apreciind că toate susținerile părții adverse nu denotă că sunt îndeplinite condițiile suspendării executării unui act administrativ, impuse de L. nr. 5.. C. reține cauza în pronunțare. Înainte de închiderea dezbaterilor, reprezentanta recurentei depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 5 lei, achitată cu chitanța nr. 516700588 din (...) și timbru judiciar de 0,15 lei, datorate pentru recursul declarat, precum și dovada care atestă plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 10 lei, achitată cu chitanța nr. 516700587 din (...) și timbru judiciar de 0,3 lei, aferentă fondului cauzei. C U R T E A P rin Sentința civilă nr. 1875 din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj îndosarul nr. (...) s-a respins excepția necompetenței materiale a T.ui C. S-a respins cererea formulată de reclamantul P. mun. C.-N. în contradictoriu cu pârâtele Curtea de Conturi a României și C. de C. a jud. C., având ca obiect suspendarea punctului 4 al Deciziei nr. 40/(...) a Camerei de C. a jud. C. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele: Prin D. C. de C. a R., C. de C. a jud.C. nr.40/(...), decizie emisă ca urmare a examinării „abaterilor de la legalitate și regularitate";, constatate prin procesul-verbal nr.249571/(...), s-a constatat la punctul 4 că, „ în anul 2009 au fost acordate personalului propriu al entității indemnizații, sporuri și alte drepturi în bani, în sumă brută de 14.099.135 lei, care exced cadrului legal reglementat privind salarizarea personalului din instituțiile bugetare. Urmare acestui fapt s-a pus în vedere conducerii Primăriei mun.C.-N. luarea măsurilor pentru recuperarea prejudiciului constatat. Procedând la verificarea competenței în tem. art.159 ind.1 al.4 c.pr.civ., instanța a pus în discuție excepția de necompetență materială a T.ui C., invocată de către pârâtă. Astfel, Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice C. de C., precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități aprobat prin H. nr.130/2010 a P. C. de C. a R., în vigoare de la data de (...) stabilește competența materială a secției de contencios administrativ și fiscal a C. de A. în a cărei rază teritorială se află sediul entității verificate pentru acțiunile îndreptate împotriva încheierii emise de C. de soluționare a contestațiilor.În speță, obiectul cererii este D. nr.40/(...) emisă de C. de C. a jud.C.În atare situație, în tem.art.137 cod pr.civ., instanța a respins excepția necompetenței materiale a T.ui C. În considerarea principiilor legalității actului administrativ și al executării acestuia din oficiu, suspendarea executării constituie o situație de excepție, aceasta putând fi dispusă numai în cazurile și în condițiile expres prevăzute de lege. Astfel, suspendarea executării actului administrativ se poate dispune, în tem.art.14 al.1 din L. nr.5., numai dacă sunt îndeplinite cumulativ două condiții:un caz bine justificat, în sensul existenței unei îndoieli puternice asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ, de natură a înfrânge principiul potrivit căruia actul administrativ este executoriu din oficiu și prevenirea unei pagube iminente , a unui prejudiciu material, viitor, dar previzibil cu evidență, sau a unei perturbări grave a funcționării unei autorități publice ori a unui serviciu public. Analizând sumar actele dosarului, fără a fi posibilă antamarea fondului în această etapă a procedurii, instanța a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile cumulative prev. de art.14 al.1 din L. nr.5.. Cu privire la cazul bine justificat, reclamantul a făcut o expunere a elementelor care vizează fondul cauzei, or această condiție nu poate fi argumentată prin invocarea unor aspecte ce țin de legalitatea actului administrativ, deoarece aceste motive presupun cercetarea în profunzime a fondului și nu se circumscriu condiției prev.de art.14 din L. nr.5.. Îndeplinirea condiției referitoare la paguba iminentă presupune administrarea de dovezi care să probeze iminența producerii pagubei invocate, sub acest aspect fiind lipsite de relevanță simplele afirmații făcute ca atare în cerere. În speță, reclamantul nu a produs nici o probă sub acest aspect. Punerea în executare a acestei dispoziții nu poate produce nici o pagubă în patrimoniul instituției, ci eventual paguba ar exista în patrimoniul persoanelor de la care ar trebui recuperate sumele de bani achitate/încasate ilegal. Apoi, reclamantul nu a făcut nici dovada că, prin punerea în executare a deciziei se va produce o perturbare gravă a funcționării instituției, câtă vreme efectuarea demersurilorstabilite prin decizie sunt independente de prestarea serviciilor ce fac obiectul activității instituției. În virtutea considerentelor de fapt și de drept invocate, tribunalul a respins, ca neîntemeiată, cererea de suspendare a punctului 4 al Deciziei nr.40/(...) a Camerei de C. a jud.C. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul P. municipiului C.- N., S. A., solicitând, in conformitate cu disp. art. 312 C. pr. civ., admiterea recursului, modificarea hotararii atacate in sensul admiterii cererii de suspendare cu consecinta suspendarii executarii punctului 4 al Deciziei nr. 40/(...) a Camerei de C. a județului C. privind inlaturarea abaterilor de la legalitate si regularitate constatate si consemnate in procesul-verbal nr. 249571/(...), pana la solutionarea irevocabila a dosarului nr. 1.(...) al T.ui C., În motivare s-a arătat că: In conformitate cu disp. art. 14 din L. nr. 5., suspendarea executarii actului administrativ impune intrunirea in mod cumulativ a doua conditii: existenta unui caz bine justificat si iminenta producerii unei pagube care, astfel, poate fi prevenita. Este fara indoiala, insa, ca aceste conditii se determina reciproc si logic, neputandu-se vorbi despre "caz bine justificat", fara a exista pericolul producerii unei pagube si invers, despre " iminenta pagubei" in absenta caracterului "bine justificat" al cazului. Analizand cererea reclamantului prin prisma indeplinirii celor doua conditii cerute de lege, instanta de fond comite doua erori de logica juridica, erori ce au condus spre solutia respingerii cererii de suspendare. 1. În ceea ce privește existența cazului bine justificat, instanța a constatat ca au fost invocate doar motive care tin de legalitatea actului administrativ, elemente care, daca ar fi luate in considerare, ar conduce la antamarea fondului cauzei. Pornind de la definitia cazului bine justificat retinuta de catre legiutor in art. 2 alin. 1 lit. t din L. nr. 5., concluzia instantei de fond este greu de inteles. Cum altfel am putea evidentia indoiala serioasa asupra prezumtiei de legalitate a actului administrativ daca nu prin prezentarea succinta a aspectelor de neleqalitate ale actului administrativ? In acelasi sens s-a pronuntat si Î.C.C.J. intr-o decizie de speta, instanta suprema retinand, in esenta, faptul ca indoiala asupra legalitatii actului administrativ se extrage tocmai din aspectele de nelegalitate evidentiate de catre reclamant ( a se vedea decizia nr. 2954/2006 a I.). Prin urmare, condiția existenței unui caz bine justificat este îndeplinită în situația în care se regasesc argumente juridice aparent valabile cu privire la nelegalitatea actului administrativ aflat în litigiu. Altfel spus, pentru a interveni suspendarea judiciara a executarii unui act administrativ, trebuie sa existe un indiciu temeinic de nelegalitate. In aceste circumstante, solicita Onoratei Instante a observa ca nu a solicitat instantei de fond a se pronunta asupra legalitatii actului administrativ, ci, prin cercetarea sumara a pieselor dosarului si a aspectelor de nelegalitate invocate, sa concluzioneze ca exista o indoiala serioasa asupra actului care sa conduca la admiterea cererii de suspendare. In speta, a apreciat ca in procedura suspendarii, fara a fi posibila antamarea fondului, sunt de natura a crea suspiciuni asupra nelegalitatii deciziei a carei suspendare o solicită, urmatoarele argumente: • decizia emisa pune in discutie insasi legalitatea contractelor/acordurilor colective de munca, atributie care, in mod evident, excede ansamblului atributiilor si competentelor stabilite prin lege in favoarea paratelor de rd. 1 si 2. Exercitarea atributiilor conferite de legiuitor in favoareaorganelor de auditare financiara nu implica verificarea si/sau constatarea legalitatii contractelor, ci doar atributia de a verifica daca platile efectuate sunt complete, reale si conforme cu clauzele contractuale . • decizia a carei suspendare o solicita, emisa la interval de timp foarte scurt de la momentul la care am formulat obiectiuni la procesul verbal de constatare nr. 249571/(...), a ignorat in intregime explicatiile si apararile expuse in continutul obiectiunilor, fara a arata, in concret, argumentele pentru care au fost inlaturate apararile primarului. De altfel, toate caile de atac exercitate impotriva actelor de control au avut un caracter pur formal, principiul dreptului la aparare fiind golit de continut. • astfel cum rezulta din materialul probator aflat la dosarul cauzei, a urmat si respectat toate procedurile prealabile impuse de legea speciala, iar prin actiunea in contencios administrativ ce formeaza obiectul dosarului nr. (...) al T.ui C., a expus aparari consistente, demersul judiciar nefiind unul formal ori neargumentat. In acest context al aparentei nelegalitătii actului administrativ, fiind în discuție recuperarea unui presupus prejudiciu, masura de suspendare a executarii actului administrativ apare ca fiind mai oportuna decât soluția neinstituirii suspendarii, întrucat situația care s-ar crea la nivelul institutiei ar fi mai grava, prin raportare la situatia bugetului, eventualele creante putand fi recuperate oricand. In sustinerea punctului de vedere conform caruta conditia cazului bine justificat este indeplinita, intelege sa facă trimitere la principiul proporționalității consacrat de art. 5 din TCE ca principiu general al sistemului comunitar, În sensul ca, În soluționarea cauzei, instanța este datoare sa analizeze daca interesul reclamantului de a fi amânată executarea actului administrativ până la solutionarea irevocabila a dosarului nr. (...) este sau nu mai puternic decât interesul paratelor de rd. I-II de a se proceda la executarea actului administrativ, chiar înainte ca instanțele sa se pronunțe asupra legalității sale. II. În ceea ce privește a doua condiție, cea a existenței unei pagube iminente , instanta de fond retine in considerentele hotararii atacate faptul ca nu a produs nicio dovada din care sa rezulte paguba iminenta, ci s-a limitat la simple afirmatii lipsite de relevanta. Or, legiuitorul nu impune un prejudiciu efectiv, ci doar unul previzibil. In aceste conditii, este evident ca un prejudiciu previzibil nu poate fi dovedit, ci doar afirmat. D. s-ar putea dovedi prejudiciul suferit, atunci am fi in prezenta unei pagube deja produse, care nu ar mai impune masura suspendarii. In speta, si aceasta conditie legala este indeplinita; la lit. B pct.II din cuprinsul cererii de suspendare a detaliat argumente valabile care sa conduca la concluzia ca exista riscul unor pagube si o perturbare grava a activitatii institutiei. Astfel, din punct de vedere al procedurii administrative executarea deciziei nr. 4. ar presupune, in esenta, parcurgerea urmatoarelor etape: • calcularea pentru fiecare din cei aproximativ 1000 de salariati a sumelor care trebuie imputate; • intocmirea referatelor de specialitate ( in 3 exemplare originale ) si a dispozitiilor de imputare ( in 5 exemplare originale ) pentru fiecare din cei aproximativ 1000 de angajati, semnarea acestora, inregistrarea si comunicarea atat angajatilor, cat si Institutiei Prefectului pentru exercitarea controlului de legalitate; Parcurgerea acestor etape inseamna un efort considerabil din punct de vedere al resurselor umane ce ar trebui implicate in aceasta procedura, incontextul in care, oricum institutia functioneaza cu deficit de personal. A. salariatilor din patru servicii ( resurse umane, juridic, financiar, administratie publica) in aceasta activitate ar produce consecinte pagubitoare pentru institutie atat in relatia cu cetatenii, cat si in ceea ce priveste functionarea in conditii normale a fiecarui serviciu. S-ar crea astfel o perturbare grava a activitatii institutiei, cata vreme efectuarea demersurilor stabilite prin decizie interfereaza cu obiectul de activitate al institutiei. Cele mai sus sintetizate evidentiaza ca, in ipoteza admiterii ulterioare a actiunii in contencios administrativ si anularii pct. 4 din D. Camerei de C. C., institutia reclamantă nu va putea recupera cheltuielile aferente/ inerente derularii procedurilor si nici nu are practic posibilitatea de a compensa in vreun fel disfunctiile serviciilor care isi vor angaja resursele umane in vederea executarii masurilor dispuse de C. de C. C. Pe de alta parte, este foarte probabil ca impotriva deciziilor de imputare sa fie formulate actiuni de anulare si/sau suspendare de catre cei 1000 de angajati, dosare care ar incarca inutil rolul instantelor de judecata, dar ar crea dificultati si serviciului juridic din cadrul institutiei, care ar trebui sa instrumenteze aceste dosare. Promovarea unor actiuni impotriva dispozitiilor de imputare ar conduce, in cazul admiterii acestora, la achitarea, din bugetul municipiului, a eventualelor cheltuieli de judecata reprezentand onorarii de avocat - pe de-o parte, iar pe de alta parte a dobanzilor la suma imputata fiecarui angajat (in cazul in care dispozitiile de imputare sunt executate ), cheltuieli imposibil de a fi recuperate. De asemenea, solicită instantei de recurs a avea in vedere la solutionarea cauzei si Recomandarea R(89)8 a Comitetului Miniștrilor al Consiliului Europei către statele membre privind protecția judiciară provizorie în materie de contencios administrativ. Documentul emis de organismele internaționale prevede ca este de dorit sa fie asigurata persoanelor o protectie provizorie, apreciind ca executarea imediata si integrala a actelor administrative contestate sau susceptibil de a fi contestate poate, in anumite circumstante, sa cauzeze persoanelor un real prejudiciu ireparabil si pe care echitatea impune a fi evitat in masura posibilului In acest context, recomandarea la care a facut referire arata ca instantele chemate sa decida masuri de protectie provizorie, vor tine cont de ansamblul circumstanțelor și intereselor, asemenea masuri putand fi acordate atunci cand executarea actului administrativ ar fi de natură a crea pagube semnificative, dificil de reparat și când există și argumente juridice valabile față de regularitatea actului. Asupra cauzei de față, C. constată următoarele: Prin D. C. de C. a R.-C. de C. a jud.C. nr.40/(...), decizie emisă ca urmare a examinării „abaterilor de la legalitate și regularitate";, constatate prin procesul-verbal nr.249571/(...), s-a statuat, la punctul 4 că, „ în anul 2009 au fost acordate personalului propriu al entității indemnizații, sporuri și alte drepturi în bani, în sumă brută de 14.099.135 lei, care excedează cadrului legal reglementat privind salarizarea personalului din instituțiile bugetare";. Urmare acestui fapt s-a pus în vedere conducerii Primăriei mun.C.-N. luarea măsurilor pentru recuperarea prejudiciului constatat. Prin cererea înregistrată sub nr. de mai sus, reclamantul P. mun. C.-N., în contradictoriu cu pârâtele Curtea de Conturi a României și C. de C. a jud.C., a solicitat instanței suspendarea executării punctului nr.4 din D. nr.40/(...)emisă de către pârâtă, până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr.(...) al T.ui C. În motivarea cererii, reclamantul a arătat că măsurile dispuse prin aceste acte sunt netemeinice și nelegale și sunt îndeplinite cerințele cumulative prev. la art.14-15 din L. nr.5..Existența cazului bine justificat rezultă din faptul că decizia emisă pune în discuție însăși legalitatea contractelor/acordurilor colective de muncă, cu toate că atribuțiile organelor de audit financiar nu implică verificarea si/sau constatarea legalității contractelor, ci doar verificarea dacă plățile efectuate sunt complete, reale și conforme cu clauzele contractuale.Cu privire la paguba iminentă, reclamantul a arătat că executarea deciziei presupune parcurgerea mai multor etape care înseamnă un efort considerabil din punct de vedere al resurselor umane care ar trebui implicate în această procedură, în contextul în care, instituția funcționează cu deficit de personal. Prin sentinta recurată, instanta de fond a respins exceptia necompetentei materiale a T.ui C. invocata de catre parata C. de C. a R. si a respins cererea de suspendare formulata, apreciind ca nu sunt indeplinite cumulativ conditiile prevazute de textul disp. art. 14 alin. 1 din L. nr. 5.. Pentru a decide astfel, prima instanta a retinut ca: • in privinta cazului bine justificat au fost invocate motive care tin de legalitatea actului administrativ atacat; or, aceasta conditie nu poate fi justificata cu elemente care țin de fondul cauzei; • in privinta pagubei iminente nu a fost produsa nici o proba , sub acest aspect fiind lipsite de relevanta simplele afirmatii. Prin recursul reclamantului, se critică această abordare, relevându-se că solutia pronuntata de catre magistratul fondului este nelegala, fiind data cu incalcarea si aplicarea gresita a legii, motiv de recurs prevazut de disp. art. 304 pct. 9 C. pr. civ. C. apreciază că motivele de nelegalitate invocate nu pot fi validate, iar pentru a statua astfel, a luat în considerare faptul că sunt reale susținerile cuprinse în întâmpinarea intimatei, conform cărora, în astfel de cazuri, instanța care este chemată să decidă măsuri de protecție provizorie trebuie să ia în apreciere ansamblul circumstanțelor și intereselor prezente. Asemenea măsuri pot fi acordate în special în situația în care executarea actului administrativ este de natură să producă pagube grave, dificil de reparat și în cazul în care există argument juridic aparent valabil referitor la legalitatea actului administrativ. Cât privește noțiunea de "pagubă iminentă", se reține că în art. 2 alin. (1) lit. ș din L. contenciosului administrativ nr.5. cu modificările și completările ulterioare, s-a convenit asupra unui sens larg, avându-se în vedere nu numai sensul clasic de prejudiciu efectiv, ci și sensul de perturbare previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice, după caz a unui serviciu public. Ca atare, textul de lege cere reclamantului ca, pe lângă "iminenta pagubei" să înfățișeze instanței și alte împrejurări legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, împrejurări care să fie de natură a argumenta faptul că este vorba de "un caz bine justificat", Actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate, prezumție care, la rândul său, se bazează pe prezumția de autenticitate (actul emană de la cine se spune că emană ) și pe prezumția de veridicitate ( actul exprimă ceea ce în mod real a decis organul emitent). De aici rezultă principiul executării din oficiu (executie ex officio), întrucât actul administrativ unilateral este el însușiexecutoriu. Tocmai de aceea, suspendarea actelor administrative este considerată ca o situație de excepție. În acest context, se relevă în mod corect că măsurile dispuse prin D. nr. 4. par a avea un suport legal, deci se bucură de o aparentă de legalitate, care urmează a fi analizată și menținută sau anulată în speța având ca obiect fondul cauzei, astfel că nu se poate reține ca fiind îndeplinită condiția existenței unui caz bine justificat. Totodată, se subliniază de către intimată că se poate vorbi de o pagubă, și cu atât mai puțin iminentă, care ar putea să îl afecteze pe reclamant, întrucât, decizia Camerei de C. C. se referă la recuperarea unor drepturi salariale acordate fără a avea temei legal. Deci, nu recuperarea prejudiciului înregistrat prin plata, constatată nelegală, a unor drepturi de natură salarială poate fi considerată o pagubă pentru reclamant, ci chiar nerecuperarea acestui prejudiciu, fapt ce ar priva bugetele care administrează sumele respective, sume care ar putea să primească o destinație legală. Cu alte cuvinte, se susține cu temei că recomandarea făcută prin decizia emisă de C. de C. C. privind luarea măsurilor de recuperare a sumelor achitate fără suport legal, nu este de natură a crea un prejudiciu bugetului administrației publice locale care să justifice cererea de suspendare a executării actului contestat, ci, dimpotrivă, prin această recomandare s-a urmărit recuperarea prejudiciului cauzat acestei instituții. Referitor la paguba iminentă, tribunalul a constatat întemeiat că nu este dovedită, susținerile reclamantului fiind simple afirmații nedovedite, întrucât însăși executarea actului nu poate fi considerată o pagubă. Paguba efectivă ar trebui să constea într-o consecință a executării care s-ar produce asupra bugetului sau activității persoanei în cauză. Or, recuperarea sumelor nu ar trebui să se facă din bugetul local, ci de la persoanele care au beneficiat de sume din acest buget. Cu alte cuvinte, constatând că suspendarea poate fi dispusă numai în situații strict și delimitativ prevăzute, fără ca în acest mod să fie încălcat dreptul petentului la un proces echitabil, cu atât mai mult cu cât soluția dată asupra cererii de suspendare nu împietează asupra posibilității de a se anula actul administrativ, în urma unei analize detaliate a motivelor de nelegalitate, C. va respinge recursul reclamantului. În acest context, este corectă reținerea tribunalului, conform căreia existența unui caz bine justificat poate fi reținută dacă din împrejurările cauzei ar rezulta o îndoială puternică, de natură a răsturna prezumția de legalitate, care constituie unul din fundamentele caracterului executoriu al actelor administrative. De asemenea, instanța are numai posibilitatea să efectueze o cercetare sumară a aparenței dreptului, întrucât în cadrul procedurii prevăzute de lege pentru suspendarea executării actului administrativ, nu poate fi prejudecat fondul litigiului. Așa fiind, C. constată că motivele invocate de către reclamant nu sunt în măsură să creeze acea îndoială serioasă, în condițiile în care încălcarea atribuțiilor organelor de control nu pare a reieși cu evidență, date fiind posibilitățile probatorii limitate și caracterul sumar al procedurii prev. de art. 14 și 15 din L. nr. 5., precum și documentația depusă la dosarul de fond. În plus, deși s-a susținut că o parte a drepturilor acordate angajaților au fost recunoscute prin hotărâri judecătorești, la dosarul cauzei nu s-au depus documente relevante în acest sens. Pentru toate aceste considerente, urmează ca recursul declarat să fie respins, în baza prev. art. 312 alin. 1 C.pr.civ. și art. 20 din L. nr. 5.. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge recursul declarat de P. M. C.-N. împotriva sentinței civile nr. 1875 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C. pe care o menține în întregime. D. este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 19 iulie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI G. A. N. M. B. F. T. Aflat în C.O. semnează Aflată în C.O. semnează V . C. de A. C. V. C. de A. C. D. L. B. D. L. B. GREFIER, D. C. C.O., semnează prim-grefier R ed.M.B./dact.L.C.C. 2 ex./(...) Jud.fond: C. A. C.
| ← Decizia civilă nr. 2007/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 5272/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
