Decizia civilă nr. 3252/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...) R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 3252/2011
Ședința publică de la 16 S. 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE G.-A. N. JUDECĂTOR S. AL H. JUDECĂTOR M.-I. I. GREFIER A. B.
S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamantul I. D. și de pârâta A. F. P. A M. T. împotriva sentinței civile nr. 6. pronunțată de Tribunalul Cluj, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite restituire taxă poluare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, efectuând verificările impuse de dispozițiile art. 1591 alin 4 C.pr.civ., stabilește că este competentă general, material și teritorial în judecarea prezentului recurs, în temeiul dispozițiilor art. 3 pct. 3 C.pr.civ. După deliberare, apreciind cauza în stare de judecată, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., Curtea declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare în limita probatoriului administrat. C U R T E A Prin sentința civilă nr.604 din (...) pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui C. s- au respins excepțiile inadmisibilității, tardivității acțiunii și prescripției dreptului la actiune invocate de pârâta A. F. P. a M. T. S-a admis în parte acțiunea reclamantului I. D., împotriva pârâtei A. F. P. A M. T. și a fost obligată pârâta să restituie reclamantului suma de 4.445,4 lei reprezentând diferență taxă auto de primă înmatriculare. S-a respins petitul având ca obiect obligarea la plata dobânzilor aferente conform art. 124 Cod proc. fiscală. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că pârâta A. F. P. a mun. T. este cea care a încasat suma reprezentând taxa specială de înmatriculare, așa cum atestă actul de la f.30, împrejurare necontestată de reprezentanta acesteia, aspect care îi conferă calitate procesuală pasivă în cererea de obligare a sa la restituirea acesteia. Pe fondul cauzei, tribunalul a constatat că reclamantul a achitat la data de (...) suma de 6200,4 lei, cu titlu de taxă de primă înmatriculare din care i s-a restituit suma de 1755 lei, rămânând neachitată suma de 4445,4 lei. Considerând nelegală perceperea acestor taxe s-a adresat pârâtei, cu solicitarea de a-i fi restituită însă aceasta a refuzat, motiv pentru care a formulat prezenta acțiune (f.7-8). Potrivit dispozițiilor art. 148 alin. 2 din Constituția României, prevederile tratatelor constitutive ale U. E. au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, transpunându-se astfel în legislația internă principiul aplicării directe și al supremației dreptului comunitar. Conform dispozițiilor art. 90 paragraful 1 din T.ul Comunității E., aplicabil prezentei spețe, nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare, fiind interzise, astfel, taxele discriminatorii și protecționiste. Aceste dispoziții au făcut obiectul unei largi jurisprudențe a Curții de Justiție a C. E., care a decis ca fiind esențial în stabilirea caracterului unei taxe ca fiind discriminatorie aspectul că aceasta este determinată de traversarea graniței de către bunul supus taxei, dintr-o țară comunitară în alta. T. a reținut că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă în C. fiscal prin L. nr. 3. sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2007, inițial pentru toate autovehiculele, iar după modificarea Legii nr. 3. prin OUG nr. 1., a fost restrânsă la toate autoturismele și autovehiculele, inclusiv cele comerciale, prevăzându-se categorii de persoane exceptate. Potrivit reglementării în vigoare, la data importului autoturismului, taxa specială pentru autoturisme se datorează cu ocazia primei înmatriculări în R. a unui autoturism sau autovehicul comercial, enumerat la art. 214 ind. 1 din C. fiscal. T. observă, însă, că taxa specială de înmatriculare nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în R., fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în R., după aducerea lor în țară. Rezultă din aceste dispoziții legale, că taxa specială de înmatriculare impusă autoturismului reclamantei, autoturism cumpărat dintr-un stat membru al U. E. și care era înmatriculat într-un stat comunitar este determinată de traversarea graniței de către acesta dintr-o altă țară comunitară în R., astfel încât această taxă impusă de autoritățile române este una discriminatorie, fiind interzisă de dispozițiile art. 90 din T.ul Comunității E.. Nu a putut fi reținută susținerea pârâtei că ne-am afla într-o situație de excepție, respectiv în ipoteza lipsei efectului direct, dat de stabilirea în mod expres și obligatoriu a competenței exclusive a Curții de Justiție a CE de a hotărî în astfel de cazuri, conform art. 226 și 227 din T.. Este real că singura competentă în a interpreta prevederile comunitare este Curtea de Justiție a C. E., dar în speța de față nu se pune problema interpretării dispozițiilor art. 90 din T.ul instituind Comunitatea E., acestea fiind foarte clare, ci a aplicării directe a dispozițiilor T.ului. Mai mult decât atât, este real că în lipsa unei armonizări la nivelul U. E. statele membre au o oarecare libertate în stabilirea diferitelor taxe sau impozite, dar acestea nu trebuie să contravină dispozițiilor comunitare privind interzicerea discriminării sau a principiului liberei circulații a mărfurilor, așa cum este cazul de față. Constatându-se că taxa specială de primă înmatriculare achitată de reclamantă este una interzisă de dispozițiile art. 90 din T.ul C. E. și că, începând cu data de 1 ianuarie 2007, dată la care R. a aderat la U. E. reglementările comunitare sunt direct aplicabile în ordinea juridică internă, având prioritate față de dispozițiile interne, tribunalul apreciază ca fiind nejustificat refuzul pârâtei de a dispune restituirea acesteia, motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor art. 8, 18 din L. nr. 554/2004, va admite în parte acțiunea formulată în sensul că: Pârâta a fost obligată să restituire reclamantului suma de 4445,4 lei reprezentând diferența taxă auto de primă înmatriculare, iar petitul având ca obiect obligarea la plata dobânzilor aferente în conformitate cu prevederile art. 124 Cod procedură fiscală urmează a fi respins pentru următoarele considerente: Este de principiu că potrivit disp. art.21 alin.4 C.pr.fiscală în măsura în care plata sumelor reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat se constată că a fost fără temei legal, cel care a făcut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective. Tot așa, dacă suma respectivă a fost încasată și folosită fără să existe temei legal, s-a impus a se restitui nu numai suma plătită ci și dobânda legală calculată pe perioada cuprinsă între data creditării bugetului de stat și data restituirii integrale către contribuabil deoarece numai așa se poate realiza o just reparație a prejudiciului cauzat acestuia prin acțiunea ilicită și culpabilă a organului fiscal al statului. Dispozițiile legale care prevăd posibilitatea unei astfel de reparații sunt cele de drept comun în materie, respectiv O. nr.9. - art.2, art.3 alin.1 și 3 astfel încât temeiul de drept invocat de reclamant - art.124 C.pr.fiscală nu este incident speței. Din considerentele expuse, acțiunea reclamantului a fost admisă în parte conform dispozitivului prezentei. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul I. D. solicitândadmiterea recursului în sensul modificării în parte a sentinței recurate în ceea ce privește dobânda legală, admiterea capătului de cerere privind obligația accesorie, cu consecința obligării pârâtei A. F. P. T. la plata dobânzii legale de la data achitării sumei nedatorate și până la plata efectivă a diferenței de taxa de primaînmatriculare și menținerea restului dispozițiilor sentinței recurate. În motivele de recurs se arată că sunt incidente prevederile art.21 alin.4 și art.124 din C. de procedură fiscală, potrivit cărora în cazul în care se constată că plata sumelor reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat, a fost fără temei legal, cel care a făcut astfel plata are dreptull a restituirea sumei respective și a dobânzii corespunzătoare majărirlor de întârziere prevăzute de C. de procedură fiscală. Invederează că în par.26 din hotărâre s-a arătat că stabilirea modalităților de rambursare aplicabile și calificarea, în acest scop, a raporturilor juridice stabilite între administrația fiscală a unui stat membru și societățile din acest stat, intră sub incidența dreptului național. Așa fiind, rambursarea integrală a sumelor de bani plătite necuvenit și a dobânzilor aferente, trebuie să se facă potrivit dreptului național. Or, din această perspectivă, în materie fiscală, sunt incidente prev.art.21 alin.4 și art.124 C.proc.fiscală. Precizează că, instanța de fond, cu toatea acestea, prin exercitarea rolului activ în cazul în care constată existența unor elemente care să justifice recalificarea raporturilor juridice stabilite între administrația fiscală și reclamant din raporturi de natură fiscală în raporturi de drept civil, trebuia să acorde dobânda legală în materie civilă conform OG nr.9.. Mai mult, solicită a se lua în considerare cererea de restituire înaintată de reclamant prin care a solicitat acordarea dobânzilor legale, iar în contencios administrativ arată că a atacat refuzul A.F.P.T. de a soluționa favorabil această cerere. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs A.F.P.T. solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței instanței de fond în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamantă ca inadmisibilă, în subsidiar ca nefondată În motivele de recurs se arată că instanța de fond, în mod nelegal , a admis acțiunea și a dispus obligarea sa la restituirea sumei reprezentând taxa de poluare cu dobânda legală de la data cererii de restituire până la achitarea integrală, în condițiile în care reclamantul nu a solicitat anularea unui act administrativ ori sancționarea refuzului nejustificat al organelor fiscale de a restitui suma pretinsă.. Analizând recursurile formulate, raportat la probele administrate în cauză și la dispozițiile art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele: Judecătorul național, ca prim judecător în spațiul U. E. are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 110 din (TFUE) să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de T. să fie deplin și efectiv protejate. ,,Ab intio,, trebuie insa enunțată starea de fapt care sta la baza demersului dedus judecății și plecând de la aspectele concrete ale speței, trebuie decelate normele de drept intern incidente si compatibilitatea acestora cu dreptul U. E.. Reclamantul a cumpărat și importat dint-un alt stat membru al UE iar cuocazia înmatriculării în R. a achitat suma de 6200,4 lei cu titlu de taxă specială de primă înmatriculare. Ulterior reclamantul a solicitat restituirea integrală a taxei. Printr-o decizie de restituire s-a aprobat restituirea sumei de 1755 lei cu titlu de diferență, iar suma de 4445,4 lei a fost reținută în contul taxei pe poluare. În acest context, s-a adresat instanței, chemând în judecată pârâta AFP T., solicitând restituirea acestui cuantum, cu dobânda legală de la data plății. 1.În susținerea excepției inadmisibilității, administrația relevă că prima instanță a interpretat in mod greșit actele aflate la dosar și nu a observat ca decizia de restituire constituie titlu de creanță, iar aceasta nu a fost atacată în termenul și conform procedurii reglementate de O. 2008 . În opinia Curții, această apărare nu este pertinentă întrucât cererea la care s-a răspuns prin intermediul deciziei la care se face referire a fost soluționată favorabil prin emiterea acesteia, astfel încât petentul nu avea interes și calitate să o atace. Luând în considerare toate cele mai sus arătate, ne aflăm în prezența unui refuz nejustificat al autorității, în cazul căruia nu trebuie urmată procedura plângerii prealabile și care poate fi cenzurat de către instanță. Mai mult, nu trebuie ignorată împrejurarea că simplul fapt al restituirii diferenței dintre taxa de primă înmatriculare și cea de poluare nu schimbă natura juridică a sumei achitate inițial de către reclamantă, care rămâne cea a taxei de primă înmatriculare, supusă restituirii integrale. De asemenea, nu decizia de restituire parțială este titlul în temeiul căruia a fost percepută suma în litigiu, ci chitanța nr. 0771810. Căile ori alte mijloace pe care le indică pârâta recurentă pe care reclamantul le-ar fi putut urma și care, dacă nu sunt utilizate, paralizează demersul judiciar de față, nu pot conduce la inadmisibilitatea acțiunii. În cauză reclamantul a ales în mod legal să se supună legislației interne în materie și mai apoi să apeleze la organul fiscal pentru a recupera taxa considerând că a fost plătită fără temei legal, procedeul fiind perfect legal, deoarece orice plată făcută din eroare sau fără a exista debit este considerată nedatorată și astfel este supusă restituirii (repetițiunii). Împrejurarea că reclamantul a ales să facă plata voluntară a obligației impuse de lege, fără o decizie de impunere din partea vreunui organ fiscal, nu îi înlătură acestuia posibilitatea de a contesta baza legală pe baza și în temeiul căreia a făcut plata, iar în caz de succes să ceară apoi organului fiscal care a încasat respectiva taxă ori jurisdicției competente să i se restituie. Art. 8 al. 1 din L. nr. 554/2004, permite reclamantei să se adreseze instanței de judecată după ce se află în posesia refuzului explicit sau implicit de soluționare favorabilă a cererii sale. Reclamantul a atacat acest refuz, considerat ca fiind nejustificat, ori, potrivit art. 2 al. 2 din L. nr. 554/2004, refuzul nejustificat este asimilat actului administrativ. În concluzie, excepțiile invocate de intimată nu pot fi primite. 2.Pe fondul cauzei, Curtea reține că prevederile OUG nr. 5. nu sunt incidente în cauză. Raportul juridic de drept fiscal dintre părți s-a născutanterior intrării în vigoare a acestui act normativ, astfel încât trebuia să se facă aplicabilitatea prioritară și directă a dispozițiilor art. 90, actualul art. 110 din T., raportat la cele ale art. 214/1-214/3 Cod fiscal. Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a C.J.C.E. că art. 90 (110) din T. produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale U. le pot proteja. Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din T. să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de T. să fie deplin și efectiv protejate. Că o taxă internă impusă autoturismelor second-hand este discriminatorie în sensul art. 90 parag. 1 din T. s-a decis în cauza conexată Nádasdi și Németh unde Curtea de Justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindrică) și la clasificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second- hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate. Cum R. este stat membru al U. începând cu data de 1 ianuarie 2007, sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatoriu prevalează legii interne, iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe. Pe de altă parte, obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor, ci și Executivului însuși și organelor componente ale acestuia cum sunt, bunăoară, autoritățile fiscale. Din această perspectivă, invocarea legii fiscale interne, ulterioare momentului achitării taxei, înfrânge nu numai dispozițiile constituționale precizate dar pune serioase semne de întrebare asupra îndeplinirii obligației de loialitate comunitară asumate de R. ca stat membru. Î.-o atare ipoteză revine jurisdicțiilor să elimine această disfuncționalitate, recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a T.ului, în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util. T., ca instanță de fond, a aplicat dispozițiile constituționale interne și normele T.ului de așa manieră încât să i se recunoască particularului dreptul său de a nu fi impus o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în R. a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al U.. Instanța de fond nu și-a îndeplinit misiunea trasată de T. și de L. de ratificare a acestuia, precum și de Curtea de Justiție în practica judiciară pertinentă (cauza Simmenthal II din anul 1978). Curtea reține că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Î.-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia. Din această perspectivă reclamanta are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare. În astfel de situații Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din T., cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite (A se vedea: CJCE, cazul nr. 68/79 Hans Just I/S contre Ministère danois des impôts et accises precum și cauza conexată nr. C- 290/05 și C-333/05 Ákos Nádasdi și Ilona Németh parag. 61-70). Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008, pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială . Curtea mai reține, în context, că noua taxă instituită de OUG nr. 5. este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară are alt mod de calcul și altă destinație. Așa fiind, Curtea apreciază că nu este posibilă respingerea acțiunii reclamantei, menținând ca legală taxa specială încasată sub imperiul normelor din C. fiscal pe considerentul incidenței și efectelor produse de OUG nr. 5.. A admite această teză ar însemna ca soluția dată acțiunii reclamantei să nu fie integrală și eficace, de vreme ce pârâta neagă în continuare că taxa specială s-a perceput în baza unei norme legale interne contrare dreptului comunitar. Nu în ultimul rând, Curtea reține că restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogată la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 1 din Constituție. Aceste statuări nu pot fi contrazise nici de împrejurarea că prima instanță a dispus, în mod nelegal, anularea adresei nr.14510 din (...). Astfel, deși sunt reale susținerile cum că acest act este inexistent, subliniindu-se faptul că adresa prin care i s-a răspuns la cererea de restituire nu este un act administrativ tipic, ci unul asimilat, expresie a refuzului constatat nejustificat de restituire a taxei, neimpunându-se anularea lui, această împrejurare nu poate determina o soluție de respingere, de plano, a tuturor petitelor, pretenția concretă a reclamantului fiind cea de restituire a taxei încasate în baza unui act normativ contrar dreptului comunitar. Dacă particularii nu ar avea posibilitatea de a obține o despăgubire atunci când le-au fost lezate drepturile printr-o încălcare a prevederilor dreptului comunitar, imputabilă unui stat membru, atunci s-ar limita însăși eficacitatea normelor comunitare, împiedicându-se și apărarea drepturilor pe care acestea le- a consacră. Organele fiscale din R. trebuie să țină cont atunci când fac aplicarea normelor fiscale naționale, de un aspect important și anume că, întotdeauna impozitele și taxele prelevate ilegal, cu încălcarea dreptului comunitar trebuie restituite. Curtea de Justiție E. a consacrat de altfel în afaceri precum SpA San Giorgio sau Weber’s Wine World Handels GmbH o jurisprudență în materia îmbogățirii fără justă cauză la nivel european. Neîndeplinirea obligației de loialitate comunitară, asumată de R. ca stat membru, justifică angajarea răspunderii autorităților fiscale pe temei delictual și obligarea acestora la repararea prejudiciului patrimonial cauzat contribuabililor cărora li s-au aplicat prevederile fiscale ce contravin normelor comunitare, însănumai pe temeiul prev. de OG nr. 9. aplicabile la data constituirii raportului juridic litigios. Numai în maniera de acordare a dobânzilor de la data plății sumei este pus în practică, în mod efectiv, principiul reparării integrale a prejudiciului, astfel cum el a fost dezvoltat în jurisprudența CEJ, dobânda curgând de drept. Așadar, în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. 1-3 Cod procedură civilă raportat la art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, va fi admis recursul declarat de reclamantul I. D. împotriva sentinței T.ui C., pe care o va modifica în sensul că va obliga pârâta să restituie reclamantului suma de 4445,4 lei cu dobânda legală prevăzută de OG 9. începând cu (...) și până la achitarea integrală. Pe cale de consecință v a respinge ca nefondat recursul Administrației F. P. T. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L E G I I D E C I D E : Admite recursul declarat de reclamantul I. D., împotriva sentinței civile nr.604 din 0(...), pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui C., pe care o modifică în sensul că obliga pârâta să restituie reclamantului suma de 4445,4 lei cu dobânda legală prevăzută de OG 9. începând cu (...) și până la achitarea integrală. Respinge ca nefondat recursul Administrației F. P. T. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 16 septembrie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER G . A. N. S. AL H. M. I. I. A. B.red.S.Al H/A.C. 2 ex.-(...)jud.fond.G. G.
| ← Decizia civilă nr. 1386/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 3212/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
