Decizia civilă nr. 3266/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR. (...)
D. CIVILĂ NR.3266/2011
Ședința n data de 19 septembrie 2011
Instanța constituită din : PREȘEDINTE: M. S.
JUDECĂTOR: A. C.
JUDECĂTOR: C. P.
GREFIER: L. F.
S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamantul R. O., de pârâta A. F. P. A M. C. N. și de chemata în garanție A. F. PENTRU M. împotriva sentinței civile nr. 2451 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al
T.ui C., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă de poluare.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat de reclamantul R. O. este legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei și timbru judiciar de 0,15 lei.
Recursurile promovate de pârâta A. F. P. A M. C. N. și de chemata în garanție A. F. PENTRU M. sunt scutite de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut cauzei, după care se constată că în data de 23 august 2011 s-a înregistrat la dosarul cauzei întâmpinare din partea recurentului reclamant R. O., la care a anexat dovada ce atestă achitarea taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 lei și timbru judiciar de 0,15 lei.
Curtea, procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591 alin.4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 8 și art. 10 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs. După deliberare, curtea respinge cererea de suspendare a prezentului recurs formulată de pârâta AFP C. - N., întrucât dosarul având ca obiect pronunțarea unei decizii în recurs în interesul legii nu are ca obiect stabilirea unui drept, astfel că nu sunt îndeplinite condițiile art.244 alin.1 pct.1 C.pr.civ. În baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C. pr. civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare. La finalul dezbaterilor s-a prezentat avocat C. C. F. pentru recurentul reclamant R. O. și solicită redeschiderea dezbaterilor pentru a putea pune concluzii pe fond. Curtea, raportat la cererea formulată de reprezentantul recurentului reclamant, dispune redeschiderea dezbaterilor. La apelul nominal făcut în cauză, la a doua strigare s-a prezentat avocat C. C. F. pentru recurentul reclamant R. O., lipsă fiind celelalte părți. Reprezentantul recurentului solicită admiterea recursului formulat, în principal, modificarea sentinței atacate, în sensul admiterii cererii de acordare a dobânzii fiscale de la data de (...) și până la restituirea efectivă iar în subsidiar, acordarea dobânzii legale prevăzute de O. nr.9. pe întreaga perioadă, pentru motivele expuse pe larg în scris și susținute în fața instanței, cu cheltuieli de judecată, sens în care depune la dosarul cauzei dovada achitării onorariului avocațial. În susținere se arată că sentința atacată este nelegală, arătând că potrivit art. 10 din O. nr.9. dobânzile percepute sau plătite de fisc se stabilesc prin reglementări specifice. Astfel, în temeiul art. 124 alin.2 și art.120 alin.7 C.pr.fisc. cu trimitere la dispozițiile art.117 C.pr.fisc. în cazul în care se solicită restituirea sumei de la bugetul de stat se pot acorda dobânzile prevăzute de C. În temeiul art.1 din Protocolul adițional al Convenției trebuie să se dispună repararea integrală a prejudiciului. În subsidiar, reprezentantul recurentului reclamant solicită acordarea dobânzii legale potrivit O. nr.9. pentru întreaga perioadă. După închiderea dezbaterilor s-a înregistrat la dosarul cauzei o cerere de suspendare a soluționări recursului și întâmpinare din partea recurentei A. F. P. A M. C. N.. C U R T E A Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 2451 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C., s-a luat act de renunțarea la judecată în privința excepției de nelegalitate a deciziei de calcul a taxei de poluare. S-a admis în parte actiunea in contencios administrativ formulată de reclamantul R. O. în contradictoriu cu pârâta A. F. P. a M. C. N. si in consecința: A fost obligată parata AFP C. N. sa restituie reclamantului suma de 7004 lei cu titlu de taxa de poluare nedatorata cu dobanda legala in materie civila calculata de la data de (...) si pana la data de (...) conform solicitării reclamantului . A fost respinsă cererea de acordare a dobânzii fiscale. A fost obligată parata sa plătească reclamantului suma de 1279,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecata. A fost admisă cererea de chemare in garanție formulata de parata A. F. P. a M. C. N. împotriva chematei in garanție A. F. pentru M. cu sediul in B., S. I. nr. 294, corp A,sector 6 A fost obligată chemata in garantie sa restituie paratei suma de 7004 lei reprezentând taxa de poluare restituita reclamantului cu dobanda legala in materie civila calculata de la data de (...) si pana la data de (...) . Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că reclamantul a achiziționat in anul 2009 un autoturism care era înmatriculat anterior într-un alt stat membru al U. E.(f.17-21). In vederea înmatriculării în R. a autoturismului sus indicat, reclamanta a fost obligată să achite suma sus indicata cu titlu de taxă de poluare, taxa pe care a achitat-o la A. F. P. a M. C. N. in (...)(f. 12) Reclamantul a invocat și excepția de nelegalitate a deciziei de calcul a taxei de poluare, la care a renunțat la judecată în ședința publică din data de (...). Instanța a reținut că taxa de poluare a fost perceputa sub incidenta OUG 5. in forma modificata prin OUG 2. si OUG 7.. Ca atare legalitatea refuzului de restituire si legalitatea dreptului pretins de reclamant trebuie examinate prin prisma prevederilor OUG 5. in forma sus indicata. S-a reținut că în baza principiilor supremației dreptului comunitar și al efectului direct aplicabil al dreptului comunitar, hotărârea preliminară pronunțată de Curtea de Justiție a U. E. în C. T. împotriva României, respectiv în cauza C-402/09 referitoare la compatibilitatea taxei de poluare, instituită prin dispozițiile O. 5., în versiunea inițială, publicată în Monitorul Oficial partea I-a nr. 327/2008, cu dreptul comunitar, în speță cu dispozițiile art. 110 din T.. Instanța a apreciat că aceasta este obligatorie pentru instanța națională în ceea ce privește interpretarea prevederii comunitare și al actului comunitar în cauză, iar această obligativitate a fost stabilită în mod constant de jurisprudența C. -, spre exemplu C 5., B. c. M. și rezultă și din dispozițiile art 20 alin 2 din Constituția României. In ceea ce privește dobânda pretinsa si cuantumul ce poate fi acordat este de remarcat ca reclamantul a solicitat acordarea atât a dobânzii legale pentru perioada (...) - (...), cât și fiscale pentru perioada (...) - până la data restituirii efective. T. a apreciat ca in speța se poate acorda doar dobânda legala întrucât perceperea taxei din speța cu încălcarea prevederilor dreptului comunitar reprezintă o fapta ilicita ce atrage raspunderea paratei in conditiile dreptului comun aceasta fiind obligata sa repare intreg prejudiciul suferit de reclamant si fiind totodata pusa in intarziere inca de la data savarsirii faptei ilicite adica de la data incasarii sumei din speta. Ca atare in temeiul prevederilor OUG 9. reclamantul este indreptatit la plata dobanzii legale in materie civila de la data platii taxei din speta -(...) si pana la data solicitată de reclamant, iar pentru argumentele anterior menționate a respins cererea de acordare a dobânzii fiscale pentru perioada menționată de reclamant. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs A. F. P. C.-N., solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței, în sensul admiterii excepțiilor invocate de aceasta, respingerii acțiunii reclamantului și neobligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată. În motivarea recursului se arată că în primul rand, exceptiile invocate de catre recurentă sunt intemeiate si trebuiau admise de catre prima instanta. Respingerea exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a recurentei s-a datorat incalcarii de catre prima instanta a prevederilor art, I coroborat cu cele ale art. 5 din OUG. Nr. 5., conform carora " Prezenta ordonanță de urgență stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, denumită în continuare taxă, care constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de A. F. pentru M., în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului ... ". "Taxa se calculează de autoritatea fiscală competentă." Avand in vedere imprejurarea ca reclamantul nu a inteles sa atace modul de calcul efectuat de auroritatea fiscala, in speta de A. F. P. C.-N., ci s- a referit la probleme de nelegalitate a actului normativ precum si ca acesta ar genera discriminare intre cumparatorii de autovehicule, recurenta nu are calitate procesuala pasiva in cauza. In ceea ce priveste exceptia inadmisibilitatii actiunii, arată că prima instanta a omis sa analizeze motivele invocate de aceasta in sustinerea acestei exceptii (motiv de modificare a hotararii prevazut de art. 304 pct, 7 Cod procedura civila). Asa cum a aratat prin intampinarea depusa la dosarul primei instante, actiunea in contencios administrativ formulata de reclamant este inadmisibila, pentru urmatoarele considerente: Taxa pe poluare in suma de 7.004 lei a fost stabilita de catre recurentă prin D. de calcul al taxei pe poluare pentru autovehicule (depusa de catre reclamant la dosarul primei instante), emisa de catre recurentă urmare cererii depuse de catre reclamant la aceasta. Asa cum se mentioneaza in cuprinsul ei. decizia de calcul al taxei pe poluare pentru autovehicule putea fi contestata de catre reclamant in termen de 30 de zile de la data comunicarii, sub sanctiunea decaderii, potrivit art. 207 alin.1 din O.Ci. nr.92/2003 republicata si modificata la organul fiscal competent potrivit art. 209 alin.1 din acelasi act normativ. Reclamantul nu a exercitat, insa calea administrativa de atac a contestatiei prevazuta de art. 205 si urm. din O. nr.92/2003 republicata si modificata impotriva deciziei de calcul al taxei pe pouare pentru autovehicule, motiv pentru care actiunea reclamantului este inadmisibila. Solutia de obligare a recurentei la plata catre reclamant a dobanzii legale este gresita si lipsita de temei legal deoarece recurenta nu a savarsit nici o fapta ilicita, plata taxei pe poluare a fost efectuata voluntar de catre reclamant si in conformitate eu prevederile legale in vigoare. In ceea ce priveste obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecata (1.279,3 lei), aceasta este lipsita de temei legal deoarece a fost admisa cererea de chemare in garantie, iar chemata in garantie trebuia sa fi fost obligata si la plata cheltuielilor de judecata. De altfel, obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judeca este netemeinica si nelegala deoarece aceasta nu s-a aflat in culpa procesuala intrucat plata taxei s-a facut voluntar de catre reclamant si in conformitate cu prevederile legale in vigoare, iar, pe de alta parte, prima instanta trebuia sa faca aplicarea art. 274 alin.3 Cod procedura civila si sa reduca onorariul avocati al tinand cont de valoarea obiectului litigiului (7.004 lei) si de munca efectiv prestata de catre avocat. Prin recursul declarat împotriva aceleiași sentințe A. F. pentru M. B. a solicitat admiterea recursului, casarea în întregime a hotărârii atacate și rejudecând cauza pe fond, respingerea acțiunii reclamantului. În motivarea recursului se arată că, în speță cererea este inadmisibilă motivat de faptul că reclamantul ar fi trebuie să atace un act administrativ și să îndeplinească procedura prealabilă a recursului grațios, conform dispozițiilor legale în termen de 30 de zile, fiind incidente dispozițiile art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ. Soluția instanței este nefondată raportat la prevederile O. nr. 9. privind aprobarea procedurii privind stabilirea taxei pe poluare pentru autovehicule, care în anexa nr. 3 formularul de D. de calcul al taxei pe poluare pentru autovehicule. Critică hotărârea instanței de fond sub aspectul determinării corecte a dispozițiilor din tratatul Comunității E. în raport de care se impune a fi stabilită compatibilitatea prevederilor OUG nr. 5. pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule cu normele comunitare. Referitor la capătul de cerere privind acordarea dobânzii legale, soluția instanței de fond este nelegală. În mod total neîntemeiat instanța a dispus obligarea la plata către reclamant a dobânzii legale, aferente sumei reprezentând taxa pe poluare. A. au prevederile OG nr. 92/2003 privind C odul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Împotriva sentinței a formulat recurs și R. O., solicitând în principal, admiterea recursului, în temeiul art. 312 alin. (3) raportat la art. 304 pct. 9 C. pr. civ., modificarea în parte a sentinței civile nr. 2451/(...) și, în rejudecare, admiterea cererii de acordare a dobânzii fiscale prevăzute de art. 124 alin. (2) și art. 120 alin. (7) C. pr. fisc., de la data de (...) și până la data restituirii efective; . În subsidiar, solicită admiterea recursului, în temeiul art. 312 alin. (3) raportat la art. 304 pct. 9 C. pr. civ., modificarea în parte a sentinței civile nr. 2451/(...) și, în rejudecare, obligarea Administrației F. P. C.-N. la plata dobânzii prevăzute de O. nr. 9. și pentru perioada cuprinsă între data de (...) și data restituirii efective; cu cheltuieli de judecată în recurs. În motivarea recursului recurentul arată că în prezenta cauză, Tribunalul Cluj a reținut două lucruri: faptul că prejudiciul trebuie reparat integral, de la data plății taxei și până la data restituirii efective; faptul că este aplicabil dreptul comun și se poate acorda doar dobânda prevăzută de O. nr. 9.. Prima instanța nu a fost însă consecventă nici măcar cu ea însăși, pentru că în dispozitiv a prevăzut că se acordă dobânzi potrivit O. nr. 9. doar de la data de (...) și până la data de (...). Tocmai de aceea, în ipoteza în care Curtea de A. va alege soluția subsidiară solicitată de recurent, se impune modificarea în parte a sentinței recurate și obligarea Administrației F. P. C.-N. la plata dobânzii legale prevăzute de O. nr. 9. de la data de (...) și până la data restituirii efective. Mecanismul de reparare a prejudiciului suferit de recurent trebuia să fie următorul: În temeiul art. 124 alin. (2) și art. 120 alin. (7) C. pr. fisc., cu trimitere la dispozițiile art. 70 C. pr. fisc., dobânzile fiscale trebuiau acordate pentru perioada cuprinsă între data expirării unui termen de 45 de zile de la data formulării cererii de restituire ((...)) și data restituirii efective. Pentru a da incidență principiului reparării integrale a prejudiciului, clamat și de judecătorul fondului, pentru perioada cuprinsă între data plății taxei ((...)) și (...) se putea acorda dobânda legală prevăzută de O. nr. 9.. A. F. P. C.-N. a formulat cerere de suspendare a soluționării recursului și întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului formulat de R. O. pentru următoarele considerente: În mod corect prima instanță a respins cererea reclamantului de obligare a intimatei la plata dobânzii fiscale prev. de art. 124 coroborat cu art. 120 alin.7 din OG nr. 92/2003, deoarece cererea reclamantului de restituire a taxei de poluare nu se încadrează în cazurile de restituire de impozite și taxe prevăzute de art. 117 din aceeași ordonanță. Prin urmare, prevederile art. 124 și 120 alin. 7 din OG nr. 92/2003 nu sunt aplicabile în speță. Solicitarea subsidiară a recurentului R. O. de obligare a intimatei la plata dobânzii prevăzute de OG 9. și pentru perioada cuprinsă între data de (...) și până la data restituirii taxei pe poluare, solicită să fie respinsă ca inadmisibilă, o astfel de solicitare nefiind formulată în fața primei instanțe, iar în conformitate cu art. 316 coroborat cu art. 294 Cod proc.civ., în recurs „nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face cereri noi";. Analizând recursurile declarate prin prisma dispozițiilor art.304 și 3041 C. proc.civ., Curtea reține următoarele: Contenciosul administrativ fiscal a fost definit drept o specie a contenciosului administrativ desemnând ansamblul căilor de atac împotriva actelor de impunere prin care se solicită diminuarea sau anularea impozitelor, taxelor, a contribuțiilor la fondurile speciale, a majorărilor de întârziere sau a penalităților și altor sume constatate și aplicate de către organele fiscale centrale și locale, abilitate potrivit legii să efectueze acte de control sau de impunere, care se soluționează după o procedură specială de către organe administrative și/sau instanțe judecătorești. Obiectul acțiunii în cazul contenciosului administrativ este reprezentat de orice act administrativ de autoritate adoptat sau emis cu nesocotirea prevederilor legii, pe când în cazul contenciosului administrativ fiscal obiectul acțiunii este un act de autoritate cu caracter special denumit generic act administrativ fiscal, definit de art.41 C.. Curtea E. a Drepturilor Omului a statuat că autoritățile trebuie să asigure aplicarea normelor cu claritate și o coerență rezonabilă pentru a evita posibila insecuritate juridică și incertitudinea pentru subiectele de drept vizate. Legiuitorul a statuat prin art.7 din OUG 5. că stabilirea, verificarea, colectarea și executarea silită, inclusiv soluționarea contestațiilor privind taxa datorată de către contribuabili, se realizează de către autoritatea fiscală competentă, potrivit prevederilor OG 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Textul art.7 din OUG 5. apare doar ca o normă de trimitere, astfel că nu se poate susține că în aplicarea normei de trimitere devine obligatorie parcurgerea procedurii administrativ fiscale prealabile, iar în aplicarea textelor din norma considerată ca normă de drept comun nu este obligatorie parcurgerea acestei etape. Potrivit art.205 Cod procedură fiscală, împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale se poate face contestație potrivit legii. Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii. Conform art.6 alin.2 din Legea 554/2004, actele administrative susceptibile, potrivit legii organice, să fie obiectul unei jurisdicții speciale administrative pot fi atacate la instanța de contencios administrativ, cu respectarea dispozițiilor art.7 alin.1, dacă partea înțelege să nu exercite procedura administrativ jurisdicțională. În speță, însă, nu sunt aplicabile prevederile art.7 alin.1 din Legea 544/2004 întrucât obiectul acțiunii judiciare îl constituie refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului reclamantului, situație prevăzută de art. 8 alin.1 teza a II-a, din aceeași lege. Cu alte cuvinte, simplul refuz de restituire a unei taxe pe care reclamantul o consideră nedatorată îl îndrituiește pe acesta să se adreseze direct instanței de judecată. Căile ori alte mijloace pe care le indică pârâta pe care reclamantul le-ar fi putut urma și care dacă nu sunt utilizate paralizează demersul judiciar de față nu pot conduce la inadmisibilitatea acțiunii. În cauză, reclamantul a ales în mod legal să se supună legislației interne în materie și mai apoi să apeleze la organul fiscal pentru a recuperataxa considerând că a fost plătită fără temei legal, procedeul fiind perfect legal, deoarece orice plată făcută din eroare sau fără a exista debit este considerată nedatorată și astfel este supusă restituirii. Art.8 alin.1 din Legea 554/2004 permite reclamantului să se adreseze instanței de judecată după ce se i se opune refuzul explicit de soluționare favorabilă a cererii sale. Atâta timp cât reclamantul este în posesia actului din care rezultă refuzul de soluționare favorabilă a cererii sale are deschisă calea prevăzută de art.1 alin.1 din Legea 554/2004, respectiv de a se adresa instanței de contencios administrativ competente. Incompatibilitatea ultimei forme a taxei de poluare cu dreptul comunitar a fost pusă în discuție prin lansarea unei proceduri de infringement de către C. E., la data de (...), în temeiul art. 226 din Tratatul CE, iar la data de (...), C. a comunicat autorităților române declanșarea etapei precontencioase a acțiunii în constatarea neîndeplinirii obligațiilor (cauza 2009/2002 - compatibilitatea legislației românești care vizează taxarea autovehiculelor second hand în R. cu art. 90 din Tratatul Comunității E.). Curtea apreciază că acesta este momentul de la care contribuabilii aveau o perspectivă clară asupra neconformității taxei de poluare cu dreptul comunitar. Nu în ultimul rând, trebuie avute în vedere inclusiv soluțiile constante de respingere a contestațiilor contribuabililor, pronunțate de către organele administrativ-fiscale în privința cererilor de restituire a taxelor de primă înmatriculare/poluare, cum este și cazul reclamantului. A. a adresat, ulterior achitării taxei de poluare, o cerere către organul încasator - AFP C. -., care a fost respinsă, invocându-se aceleași prevederi naționale, iar ceea ce se contestă în prezenta cauză este refuzul de restituire, față de care reclamantului nu i se pot opune excepțiile inadmisibilității și lipsei calității procesuale pasive a AFP C. - N., cererea fiind admisibilă și formulată în termenul legal împotriva persoanei care a refuzat restituirea. Pe fondul cauzei, curtea reține că, în speță, organele fiscale din R. au invocat legalitatea încasării taxei ca urmare a aplicării dreptului intern, în timp ce reclamantul susține nelegalitatea acesteia ca urmare a aplicării directe a reglementărilor comunitare. Prin hotărârea preliminară pe care Curtea de Justiție a U. E. a pronunțat-o la data de 7 aprilie 2011 în cauza I. T. c. Statul Român, s-a decis că dreptul U. se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. În esență, Curtea a constatat că reglementarea română are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse - în pofida aplicării unei reduceri substanțiale a valorii taxei care ține seama de deprecierea lor - unei taxe care se poate apropia de 30% din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. În aceste condiții, reglementarea respectivă are ca efect descurajarea importului și punerii în circulație în R. a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre. Or, chiar dacă dreptul U. nu împiedică statele membresă introducă impozite noi, acesta obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare. Interpretarea pe care Curtea, în exercitarea jurisdicției conferite de art. 267 T., o dă unei norme de drept european, clarifică sau definește, acolo unde este necesar, înțelesul și întinderea acestei norme așa cum aceasta trebuie înțeleasă sau ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată direct, cu prioritate, încă de la data intrării în vigoare a OUG 5., deci încă de la data de (...). Deși cauza T. privește incompatibilitatea cu art.110 T. a taxei de poluare percepute în temeiul OUG 5. în forma sa inițială, aplicabilă în perioada 1 iulie 2008 - 14 decembrie 2008, iar în speță s-a solicitat restituirea taxei de poluare achitate conform OUG 5. în forma astfel cum a fost modificată prin OUG 2., instanța constată că aceasta menționează expres scopul reglementării naționale - limitarea introducerii autovehiculelor de ocazie provenind din alte state membre, protejarea industriei auto naționale și a industriilor adiacente. Cu atât mai mult această formă a actului normativ național este deci incompatibilă cu același art.110 T.. În ceea ce privește dispoziția referitoare la acordarea dobânzilor, această obligație se circumscrie sferei răspunderii civile delictuale derivând din încălcarea de către autoritățile fiscale a obligației de a aplica prioritar dreptul comunitar și de a înlătura prevederile legii fiscale interne ce se dovedesc contrarii cu normele dreptului comunitar. Neîndeplinirea obligației de loialitate comunitară, asumată de R. ca stat membru, justifică angajarea răspunderii autorităților fiscale pe temei delictual și obligarea acestora la repararea prejudiciului patrimonial cauzat contribuabililor cărora li s-au aplicat prevederile fiscale ce contravin normelor comunitare, însă numai pe temeiul prevederilor OG nr. 9.. Nu se poate paraliza dreptul contribuabilului de a beneficia de reparația integrală a prejudiciului numai pe considerentul că dobânda fiscală se poate acorda doar dacă administrația nu rezolvă cererea de restituire în termenul prevăzut de lege, dobândă care ar curge doar de la data refuzului de a dispune restituirea sumelor solicitate. În speță, instanța de fond a făcut o corectă aplicare a prevederilor art.129 alin.6 C.proc.civ. și a s-a pronunțat strict asupra ceea ce reclamantul a solicitat: de la data de (...) și până la data restituirii efective, reclamantul a solicitat dobândă fiscală - cerere temeinic respinsă pentru argumentele expuse mai sus; de la data plății și până la data de (...), reclamantul a solicitat dobândă legală - cerere admisă. Prin urmare, sunt vădit neîntemeiate criticile recurentului cu privire la inconsecvența instanței de fond, curtea reținând că aceasta a observat în mod corect că, în speță, principiul invocat de reclamant, acela al reparării integrale a prejudiciului, a fost paralizat de însăși solicitarea acestuia ca, pentru perioada ulterioară datei de (...), să primească dobânda fiscală și nu pe cea legală. Mai mult, recurentul a solicitat pentru prima dată în fața instanței de recurs să i se acorde dobânda legală și pentru perioada cuprinsă între data de (...) și data restituirii efective a taxei de poluare, solicitare ce încalcă prevederile art.294 alin.1 C.pr.civ. la care face trimitere art.316 C.pr.civ. Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ., instanța va respinge toate recursurile formulate împotriva sentinței civile nr.2451 din (...) pronunțate de Tribunalul Cluj, pe care o va menține. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E: Respinge recursurile declarate de reclamantul R. O. și de pârâtele A. F. P. A M. C. N. și A. F. PENTRU M. - pârâtă în cadrul cererii de chemare în garanție formulată de A. F. P. A M. C. N. - împotriva sentinței civile nr.2451 din (...), pronunțate în dosarul nr.(...) al T.ui C., pe care o menține în întregime. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din (...). PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER M. S. A. C. C. P. L. F. Red.C.P./Dact.GC 2 ex/(...) Jud. primă instanță: A.M. Budișan
| ← Decizia civilă nr. 3187/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 4625/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
