Decizia civilă nr. 3187/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr.(...)
D. C. NR.3187
Ședința publică din 13 septembrie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: A. A. I. JUDECĂTORI : C. I.
D. P.
GREFIER: M. ȚÂR
S-au luat în examinare recursul formulat de D. G. A F. P. A J. S. ÎN NUME P. ȘI ÎN N. A. F. P. Z. împotriva Sentinței civilă nr.7037 pronunțată în data de (...), în dosarul nr. (...) al T.ui S. în contradictoriu cu intimații A. F. PENTRU M. C. C. V. având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal, făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
P. de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
Curtea, din oficiu, în temeiul art.1591 alin.4 din C.pr. civilă, raportat la dispozițiile art.21 din Constituție, art. 10 alin.2 din L. nr.554/2004 și art.3 pct.3 din C.pr. civilă constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina. Totodată reține cauza în pronunțare în baza actelor existente la dosar. C U R T E A , Prin sentința civilă nr. 7037 pronunțată în data de (...), în dosarul nr. (...) al T.ui S. s-a admis excepția inadmisibilității cererii de anulare a adresei nr. 33536 din (...). S-a respins cererea formulată de reclamantul C. C.- V. pentru anularea adresei nr. 33536 din (...) emisă de pârâta A. F. P. Z., ca inadmisibilă. S-a admis excepția tardivității contestației formulate împotriva deciziei de restituire nr. 49511 din (...) emisă de pârâta A. F. P. Z. . S-a respins ca tardiv formulată contestația împotriva deciziei de restituire nr. 49511 din (...) emisă de pârâta A. F. P. Z. S-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a A. F. Pentru M. S-a respins acțiunea formulată de reclamantul C. C.- V. împotriva A. F. Pentru M. pentru restituire taxă specială de primă înmatriculare, pentru lipsă calitate procesuală pasivă. S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul C. C.- V. împotriva pârâtelor A. F. P. a M. Z. și D. G. a F. P. a J. S. A fost obligată pârâta A. F. P. a M. Z. să restituie reclamantului C. C.- V. suma de 3147 lei, reprezentând taxă specială de primă înmatriculare cudobânda legală în materie fiscală de la data de 27 mai 2010 până la achitarea integrală. S-a respins cererea reclamantului pentru obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată. În cosniderente se reține că prin actiunea inregistrata la T. S. in data de (...), reclamantul C. C. V. a solicitat, in contradictoriu cu paratii MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - A. N. de A. F. - A. F. P. a M. Z., și A. F. PENTRU M., anularea adresei nr. 333536/(...) emisă de A. F. P. a M. Z., anularea deciziei de restituire cu nr. 49511/(...), precum și obligarea pârâtelor la restituirea sumei de 3147 lei reprezentând diferența taxă de primă înmatriculare cu dobanda legala si cu cheltuieli de judecata. Reclamanta a arătat ca dupa ce a achitat suma de 5752 lei in vederea inmatricularii autoutilarei marca Volkswagen, tip Bora a solicitat paratei A. F. P. a M. Z. restituirea apreciind ca aceasta legislatie care o prevede nu este conforma cu art. 95 din T.ul Institutiv al Uniunii E. Reclamanta a invocat prevederea constitutionala care reglementeaza prioritatea dispozitiilor dreptului comunitar in raport cu dispozitiile legislatiei interne, precum si incompatibilitatea taxei achitate cu dreptul la libera circulatie a marfurilor in comunitate si cu dreptul la o concurenta loiala. De altfel, de la data de 1 iunie 2008 Statul Roman a recunoscut caracterul necomunitar al dispozitiilor care obligau la achitarea acestei taxe, abrogand expres art. 214.1 214.3 din legea nr. 571/2003. In drept a invocat L. nr. 55472004, . 95 din T.ul Institutiv al Uniunii E., art. 128 din Constitutie, Art. 43 C.Comercial, O.G. nr. 9/2000. Prin intampinarea formulata in cauza, pârâta a invocat exceptia inadmisibilității cererii de anulare a adresei nr. 33536 din (...) Cu privire la cererea de anulare a adresei nr. 3675/(...) parata a arătat ca adresa a cărei anulare o solicita reclamantul nu este un act administrativ in sensul art. 2 din L. nr. 544/2004, neputând fi atacat potrivit articolului 8 alin. 1 din acelasi act normativ. Pe fondul cauzei a solicitat respingerea actiunii intrucat faptul că inițial taxa a fost definită ca taxă specială pentru autoturisme și autovehicule și ulterior a fost definită drept taxă pe poluare nu poate acredita ideea că se instituie taxa pe poluare pentru trecut, câtă vreme taxa fusese deja plătită, iar art. 11 din Ordonanța de urgență vizează numai restituirea sumei plătite în plus față de cuantumul datorat, nu și situația în care, prin noua reglementare, cuantumul taxei s-ar fi majorat. De asemenea, nici faptul că veniturile realizate prin plata acestei taxe sunt afectate unui fond sau altul nu este motiv de a se susține că legiuitorul a reglementat două taxe distincte din moment ce ambele reglementări normative vizează o taxă pe poluare. A., natura juridică a taxei a rămas nealterată - taxa pe poluare- ceea ce s-a modificat a fost doar modalitatea de calcul a acesteia și, pe cale de consecință cuantumul ei. Cu privire la dobanzi, paratii au arata ca acestea se acorda doar la cerere si doar dupa implinirea termenului prevazut de O. nr. 1.. Instanta a invocat din oficiu exceptia tardivității formulării contestației împotriva deciziei de restituire nr. 49511 din (...) emisă de pârâta A. F. P. Z. și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului A. F. PENTRU M. Instanta a solutionat cu prioritate cele 3 exceptii absolute, conform art. 137 alin. 1 C.Proc. Civ.. Intrucat contestatia a fost formulata cu depasirea termenului legal, imperativ de 30 de zile prevazut de art. 207 din O.G.92/2003, instanta a admis exceptia tardivitatii invocata. Văzând că în conformitate cu art. 1din O.U.G.5. doar taxa de poluare constituie venit la bugetul F. pentru M., iar suma solicitată a fost achitată cu titlu de taxă specială instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului A. F. PENTRU M. Exceptia inadmisibilitatii a fost admisa, instanta retinand ca adresa nr. 33536 din (...) nu este producatoare de efecte juridice, nefiind prin urmare un act admninistrativ in sensul art. 2 din legea nr. 554/2004. Neavand natura administrativa, aceasta adresa nu este supusa controlului de legalitate pe calea contenciosului administrativ. Asupra fondului cauzei, instanta a retinut urmatoarele: Reclamantul a achitat în contul Trezoreriei Z. suma de 5752 lei cu titlu de taxă de primă înmatriculare auto, aspect dovedit cu chitanța seria TS3A nr. 9537896/(...) (fila 8 din dosar). Prin D. de restituire nr. 318 din data de (...) reclamantului i s-a restituit din suma totală de 5752 lei achitată cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, suma de 2605 lei rămânând nerestituită suma de 3. Reclamantul s-a adresat pârâtei prin adresa nr. 33170/(...) solicitând restituirea sumei de 3147, însă pârâta prin adresa nr. 33536(...) a comunicat reclamantului că suma solicitată nu se încadrează la sume de restituit contribuabililor. Potrivit art.2141 - 214 3 din Codul fiscal și pct. 311 - 312 din Normele Metodologice de aplicare a C. fiscal, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule se plătesc cu ocazia primei înmatriculări în R., de către persoana fizică s-au juridică care face înmatricularea , atât pentru persoane și autovehicule noi cât și pentru cele rulate, aduse din import, din state comunitare ori din alte state. Conform art. 90 par. 1 din tratatul Constitutiv al Uniunii E. nici unstat membru, nu aplică, direct sau indirect, produsele altor state membre, impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. Conform hotărârii CJE în cauza Weigel (2004), obiectivul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre. Așadar, rostul acestei reglementări este de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone. Or, în R. nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse în țară și înmatriculate aici. Prin introducerea art. 2141 - 214 3 din Codul fiscal s-au încălcat prevederile art. 90 din T.C.E., în sensul că a introdus un regim discriminatoriu între autoturismele introduse în R. și cele existente în R.. Organele fiscale din R. au invocat legalitatea încasării taxei, ca urmare a aplicării dreptului intern, respectiv a C. fiscal. Reclamantul a invocat nelegalitatea acesteia ca urmare a aplicării directe a reglementării comunitare. Instanța constată că într-adevăr, în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național. Aceasta rezultă din două argumente: 1. Cons tituț ia R. : de la 1 ianuarie 2007, R. este un stat membru al Uniunii E. Potrivit art. 148, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii E., precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare (alin. 2), iar Parlamentul, Președintele R., Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2 ( alin. 4). De altfel, prin L. nr. 1. de ratificare a T. de aderare a R. și B. la U. E., statul nostru și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare al C., dinainte de aderare. 2. Jur is prudenț a C. de Jus tiț ie E. Prin D. în cazul Costa/Enel (1964), CJE a stabilit că legea care se îndepărtează de T. - un izvor independent de drept - nu ar putea să ducă la anularea lui, dată fiind natura sa originală și specială, fără a-l lipsi de caracterul lui de lege comunitară și fără ca baza legală a C. însăși să fie pusă la îndoială. Mai mult, aceeași decizie a definit relația dintre dreptul comunitar și dreptul național al statelor membre arătând că dreptul comunitar este o rodine juridică independentă care are prioritate de aplicare chiar și în fața dreptului național ulterior - or, în speță, taxa specială auto a fost introdusă în legislația internă prin L. nr.343/2006 privind Codul fiscal. De asemenea, în cauza Simmenthal ( 1976), CJE a stabilit că judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare, în mod direct, dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei alte proceduri, constituționale. Chiar dacă hotărârile C. nu au caracter normativ ele sunt obligatorii și produc efecte erga omnes. Și este ușor de observat că toate hotărârile C. susțin ideea că regulile de drept comunitar se aplică de plin drept, cu efecte identice, pe toată suprafața C. E., fără ca statele membre să-i poată opune obstacole. Deoarece în R., stat comunitar, nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse și înmatriculate ori reînmatriculate în țara noastră, dar se percepe o astfel de taxă pentru autoturismele înmatriculate deja în celelalte state comunitare și reînmatriculate în R. după aducerea acestora aici, instanța constată o diferență de tratament, ceea ce constituie o discriminare a regimului juridic fiscal și contravine dispozițiilor menționate în T.ul CEE. Aceste dispoziții se opun unei taxe speciale de primă înmatriculare pentru achizițiile intracomunitare de autoturisme neînmatriculate pe teritoriul național, altfel încălcându-se principiul libertății circulației mărfurilor - adică se dezavantajează, direct sau indirect, mașinile din celelalte țări membre UE, în competiția cu produsele similare autohtone. Întrucât tribunalul a constatat că suma plătită de reclamant nu a fost datorată potrivit legislației comunitare, taxa trebuie restituită. Faptul că reclamantul a achitat voluntar această taxă este irelevant, întrucât altfel nu ar fi avut posibilitatea înmatriculării autoturismului în R.. Cum organul fiscal a refuzat în mod expres restituirea taxei încasate, D. G. a F. P. S. emițând o decizie în acest sens, aceasta a fost anulată . Față de cele reținute mai sus, acțiunea reclamantului a fost admisă în parte și în consecință, a obligat pârâta A. F. P. a M. Z. să restituie reclamantului C. C.- V. suma de 3147 lei, reprezentând taxă specială deprimă înmatriculare cu dobânda legală în materie fiscală de la data de 27 mai 2010 până la achitarea integrală. Întrucât reclamantul a solicitat restituirea sumei doar in data de (...), instanța a admis cererea reclamantului pentru acordarea dobânzii in materie fiscala de la aceasta data. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs D. G. a F. P. S., solicitândadmiterea recursului, desființarea Sentinței Civile nr. 7037 din (...) pronunțată de Tribunalul Sălaj, iar pe cale de consecință, respingerea acțiunii formulată de reclamant ca inadmisibila, iar pe fondul cauzei ca netemeinică și nelegală. În motivarea recursului recurenta consideră criticabilă sentința pronunțată prin prisma art. 304 punct. 9 Cod P. C. si in considerarea dispozitiilor art. 3041 deoarece interpretând greșit dispozițiile art. 21411 din L. nr. 571/2003 instanța de fond în mod nelegal a admis actiunea reclamantului și a dispus obligarea paratelor să-i restituie reclamantului suma de 1693 lei reprezentând diferentă taxă de primă înmatriculare, cu dobânda fiscală aferentă de data cererii de restituire- (...) și până la achitarea integrală. Departe de a da eficienta textelor art. 2141 -2143 (În prezent abrogate de OUG nr. 5.) din L. nr. 571/2003 privind Codul Fiscal instanța de fond a adăugat un nou caz de scutire de la plata taxelor speciale pentru autoturisme, astfel cum au fost prevăzute de art. 2143 din același act normativ, această soluție fiind nelegală. deoarece, Codul Fiscal prevedea în mod limitativ cazurile de scutire de la plata taxei de primă înmatriculare și anume: Scutiri ART. 2143 : Sunt scutite de plata taxelor specia le autoturismele, atunci când sunt: a) încadrate în categoria vehiculelor istorice, definite conform prevederilor legale în vigoare; b) provenite din donații sau finanțate direct din împrumuturi nerambursabile, precum și din programe de cooperare științifică și tehnică, acordate instituțiilor de învățământ, sănătate și cultură, ministerelor, altor organe ale administrației publice, structurilor patronale și sindicale reprezentative la nivel național, asociațiilor și fundațiilor de utilitate publică, de către guverne străine, organisme internaționale și organizații nonprofit și de caritate. Atâta timp cât cadrul legislativ ( respectiv art.2141-2143) a prevăzut în mod imperativ că orice persoană fizică și juridică care înmatriculează pentru prima dată în R. un autoturism comercial, datorează o taxă specială de primă înmatriculare, acesta este de strictă interpretare, completându-se cu principiul" unde legea nu distinge nici noi nu trebuie să distingem". Raportat la dispozițiile legale (în vigoare în momentul formulării acțiunii) invocate în întâmpinarea depusă la dosarul cauzei rezultă în mod indubitabil că suma solicitată nu se încadra în categoria sumelor care se restituie contribuabilului. Instanta de fond referitor la incidenta art. 725 alin. 1 Cod P. C., invocat in întîmpinarea depusa la dosarul cauzei nu face nici o referire. Dispozițiile art.725 alin 1 din Codul de P. C. consacră regula aplicării imediate a legii noi de procedură atât proceselor în curs de judecată începute sub legea veche. Acest text de lege nu încalcă dispozițiile art.15 alin (2) din Constitutie, având în vedere că legea nouă se aplică din momentul intrării ei în vigoare proceselor începute sub legea veche,dar aflate în curs dejudecată(D. C. Constituționale nr.628/2006). Neadmiterea unei atare soluții ar determina rezolvarea diferențiată a aceleași situații juridice,(respectiv obligația achitării taxei,care atât în noul act normativ se achită și respectiv intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în R.) ceea ce ar fi profund inechitabil și contrar spiritului legii noi. Pe fondul cauzei solicită instantei de recurs respingerea actiunii ca nefondată, pentru motivele expuse pe larg in intimpinarea depusa la dosarul cauzei. Instanta de fond în mod nelegal a admis capătul de cerere privind acordarea dobânzii fiscale aferentă sumei solicitate de reclamant, începînd cu data cererii de restituire și până la data plății efective și solicită respingerea acestuia având în vedere faptul că taxa a fost încasată în temeiul unui act normativ care era în vigoare. Ori Tribunalul Sălaj a acordat ceea ce nu s-a cerut. Față de aceste considerente rezultă că instanța de fond în mod nelegal a admis capătul de cerere privind acordarea dobânzii fiscale aferente sumei solicitate la restituire reprezentând taxa specială de primă înmatriculare. Examinând recursul, instanța constată următoarele: Contenciosul administrativ fiscal a fost definit în literatura juridică drept o specie a contenciosului administrativ desemnând ansamblul căilor de atac împotriva actelor de impunere prin care se solicită diminuarea sau anularea impozitelor, taxelor, a contribuțiilor la fondurile speciale, a majorărilor de întârziere sau a penalităților și altor sume constatate și aplicate de către organele fiscale centrale și locale, abilitate potrivit legii să efectueze acte de control sau de impunere, care se soluționează după o procedură specială de către organe administrative și /sau instanțe judecătorești. Obiectul acțiunii în cazul contenciosului administrativ este reprezentat de orice act administrativ de autoritate adoptat sau emis cu nesocotirea prevederilor legii pe când în cazul contenciosului administrativ fiscal obiectul acțiunii este un act de autoritate cu caracter special denumit generic act administrativ fiscal , definit de art 41 C pr fiscală . Curtea E. a Drepturilor Omului a statuat că autoritățile trebuie să asigure aplicarea normelor cu claritate și o coerență rezonabilă pentru a evita posibila insecuritate juridică și incertitudinea pentru subiectele de drept vizate . Legiuitorul a statuat prin art. 7 din ORDONANȚA DE U. nr. 50 din 21 aprilie 2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule că stabilirea, verificarea, colectarea și executarea silită, inclusiv soluționarea contestațiilor privind taxa datorată de către contribuabili, se realizează de către autoritatea fiscală competentă, potrivit prevederilor Ordonanței G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Textul art. 7 din OUG nr. 5. apare doar o normă de trimitere, astfel că nu se poate susține că în aplicarea normei de trimitere devine obligatorie parcurgerea procedurii administrativ fiscale prealabile iar în aplicarea textelor din norma considerată ca normă de drept comun nu este obligatorie parcurgerea acestei etape. CURTEA CONSTITUȚIONALĂ prin D. nr. 802 din 19 mai 2009 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Ordonanței de urgenta a G. nr. 5. pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, in ansamblu, si, in special, a celor ale art. 11 din aceeași ordonanță de urgenta , publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 428 din 23 iunie 2009 , areținut că Art. 1 din Ordonanța de urgență a G. nr. 5. nu cuprinde dispoziții de natură a duce la concluzia că instituie o nouă taxă, ci doar redefinește taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, astfel cum rezultă din prevederile art. 4 și art. 14 alin. (2) din Ordonanța de urgență a G. nr. 5.. Redefinirea unei taxe printr-un act normativ distinct față de cel inițial nu echivalează cu instituirea unei noi taxe, atât timp cât natura juridică a celor două taxe este identică. Faptul că inițial taxa a fost definită ca taxă specială pentru autoturisme și autovehicule și, ulterior, a fost definită drept taxă pe poluare nu poate acredita ideea că se instituie taxa pe poluare pentru trecut, câtă vreme taxa fusese deja plătită, iar art. 11 din ordonanța de urgență viza numai restituirea sumei plătite în plus față de cuantumul datorat, nu și situația în care, prin noua reglementare, cuantumul taxei s-ar fi majorat. De asemenea, nici faptul că veniturile realizate prin plata acestei taxe sunt afectate unui fond sau altul nu este un motiv de a se susține că legiuitorul a reglementat două taxe distincte din moment ce ambele reglementări normative vizează o taxă pe poluare. A., natura juridică a taxei a rămas nealterată - taxă pe poluare -, ceea ce s-a modificat a fost doar modalitatea de calcul al acesteia, și anume cuantumul ei. De altfel, cuantumul taxei a fost din nou modificat prin de urgență a G. nr. 7., reducându-l cu o treime, fapt ce nu echivalează cu concluzia că ar fi vorba de reglementarea unei alte taxe. De asemenea, se reține că textul contestat reprezintă o normă de procedură care dă posibilitatea contribuabilului care a achitat o sumă mai mare în raport cu cea datorată să își recupereze suma plătită în plus, normă, care, de altfel, îi este și favorabilă. Potrivit art. 205 Cod procedură fiscală, împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale se poate face contestație potrivit legii. Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii. Tot astfel, art. 6 alin. (2) din L. nr. 554/2004 spune că "actele administrative susceptibile, potrivit legii organice, să fie obiectul unei jurisdicții speciale administrative pot fi atacate la instanța de contencios administrativ, cu respectarea dispozițiilor art. 7 alin. (1), dacă partea înțelege să nu exercite procedura administrativ jurisdicțională". Aceste prevederi nu sunt altceva decât o consacrare în plan legislativ a principiului fundamental privind "accesul liber la justiție" prevăzut de art. 21 din Constituția R. în sensul că "orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime" și "nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept". În acest context, și dispozițiile art. 7 din L. nr. 554/2004, care instituie procedura "recursului grațios" în materie de contencios- administrativ, trebuie analizate și aplicate cu multă atenție, tocmai pentru a nu se încălca dreptul fundamental prev. de art. 21 din Constituție și care se completează cu "dreptul la un proces echitabil" prevăzut de art. 6 din Convenția E. a Drepturilor Omului. În acest sens, art. 20 din Constituție prevede fără echivoc că "dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și celelalte tratate la care R. este parte. Dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care R. este parte și legile interne, auprioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile. Dincolo însă de aceste aspecte care se referă la încălcarea unui drept sau interes legitim printr-un act administrativ emis de o autoritate publică, trebuie observat că în speță nu sunt aplicabile prevederile art. 7 alin. (1) din L. nr. 544/2004 pentru simplul motiv că obiectul acțiunii judiciare îl constituie "refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului reclamantului, situație prev. de art. 8 alin. (1) teza a II-a, din aceeași lege. Cu alte cuvinte, simplul refuz de restituire a unei taxe, pe care reclamantul o consideră nedatorată, îl îndrituiește pe acesta să se adreseze direct instanței de judecată. Căile ori alte mijloace pe care le indică pârâta pe care reclamanta le-ar fi putut urma și care dacă nu sunt utilizate paralizează demersul judiciar de față nu pot conduce la inadmisibilitatea acțiunii. În cauză reclamanta a ales în mod legal să se supună legislației interne în materie și mai apoi să apeleze la organul fiscal pentru a recupera taxa considerând că a fost plătită fără temei legal, procedeul fiind perfect legal, deoarece orice plată făcută din eroare sau fără a exista debit este considerată nedatorată și astfel este supusă restituirii (repetițiunii). Art. 8 al. 1 din L. nr. 554/2004, permite reclamantului să se adreseze instanței de judecată după ce se află în posesia refuzului explicit de soluționare favorabilă a cererii sale. Atât timp cât reclamanta este în posesia actului din care rezultă refuzul de soluționare favorabilă a cererii are deschisă calea prev. de art. 1 al. 1 din L. 554/2004, respectiv de a se adresa instanței de contencios administrativ competente. 2. Incompatibilitatea ultimei forme a taxei de poluare cu dreptul comunitar este pusa in discuție si prin lansarea unei proceduri de infringement de către C. E., la data de (...), in temeiul art. 226 din T.ul CE. Trebuie avute în vedere o serie de circumstanțe care grefează prezenta acțiune de contencios fiscal, circumstanțe care vizează atât instabilitatea legislativă cât și lipsa, până la un moment dat, a unei practici unitare la nivelul instanțelor de judecată cu privire la soluționarea unor astfel de litigii. Prin modificările aduse acestui OG 5. de Ordonanța de Urgență ale G. nr. 208/(...) și 7. se introduc, începând cu data de (...), elemente de discriminare în sensul că anumite categorii de autovehicule sunt exceptate în perioada (...)-(...) de la plata taxei pe poluare, se măresc taxele de poluare pe criteriul datei înmatriculării, iar scutirea operează și ea pe acest criteriu. La data de (...), C. comunică autorităților române declanșarea etapei precontencioase a acțiunii în constatarea neîndeplinirii obligațiilor ( cauza 2009/2002 - compatibilitatea legislației românești care vizează taxarea autovehiculelor second-hand în R. cu art. 90 din T.ul C. E. ). Comunicatul de presă al C. din (...) semnala: „conform legislației românești în vigoare din februarie 2009, autovehiculele din categoria Euro4 cu o capacitate cilindrică de cel mult 2000 cmc sunt scutite de plata pe poluare în R. dacă se înmatriculează pentru prima dată în orice stat din UE în perioada (...)-(...). Aceeași legislație prevede dublarea nivelului taxelor aplicabile altor autovehicule care fac obiectul acestei taxe. C. sprijină măsurile politice care urmăresc promovarea mașinilor mai puțin poluante. În calitate de gardian al tratatelor însă, C. trebuie să se asigure că aceste măsuri sunt compatibile cu dreptul comunitar . Din acest punct de vedere, modul în care este formulată legislația românească pare a avea un efect protecționist la nivelul industriei naționale a autovehiculelor noi. În conformitate cu jurisprudența constantă a C. de Justiție E., statele membre pot prevedea taxarea diferențiată a unor produse similare, cu condiția ca aceasta să se bazeze pe criterii obiective și să nu aibă ca efect protejarea producției naționale. În opinia comisiei, <<criteriul primei înmatriculări>> nu este o cerință pe deplin obiectivă, deoarece nu ține seama de calitatea intrinsecă a mașinilor.,, Rezultă așadar că o poziție fermă a C. E. cu privire la modificările legislative în materia taxei de poluare a fost exprimată doar la (...), prin declanșarea etapei precontencioase a acțiunii în constatarea neîndeplinirii obligațiilor ( cauza 2009/2002 ). Curtea apreciază că acesta este momentul de la care contribuabilii aveau o perspectivă clară asupra neconformității taxei de poluare cu dreptul comunitar. Nu în ultimul rând, trebuie avute în vedere soluțiile constante de respingere a contestațiilor contribuabililor, pronunțate de către organele administrativ-fiscale în privința cererilor de restituire a taxelor de primă înmatriculare/poluare. Prin Hotărârea din 4 mai 2000 in cauza Rotaru împotriva R., Curtea E. de Justiție a statuat: Conform art. 13: "Oricare persoana ale cărei drepturi și libertăți recunoscute de prezenta convenție au fost încălcate are dreptul sa se adreseze efectiv unei instanțe naționale, chiar si atunci când încălcarea s-ar datora unor persoane care au acționat în exercitarea atribuțiilor lor oficiale." Interpretând art. 13 in lumina propriei jurisprudențe, Curtea a stabilit ca art. 13 solicita ca in fiecare tara sa existe un mecanism care să permită persoanei remedierea în plan național a oricărei încălcări a unui drept consacrat in convenție. Aceasta dispoziție solicita deci o cale internă de atac în fața unei "autorități naționale competente" care sa examineze orice cerere întemeiată pe dispozițiile convenției, dar care sa ofere și reparația adecvata, chiar daca statele contractante se bucura de o anume marja de apreciere in ceea ce privește modalitatea de a se conforma obligațiilor impuse de aceasta dispoziție. Calea de atac la care art. 13 face referire trebuie sa fie "efectiva" atât din punct de vedere al reglementarii, cat si al rezultatului practic (Hotararea Wille împotriva Liechtenstein [GC]m nr. 28396/95, alin. 75, CEDO 1999-III). "Autoritatea" la care se refera art. 13 nu trebuie să fie neapărat o instanța de judecată. Totuși atribuțiile și garanțiile procesuale oferite de o astfel de autoritate prezintă o deosebită importanță pentru a determina caracterul efectiv al căii de atac oferite (Hotărârea Klass și alții mai sus citată, pag. 30, alin. 67). În această privință, în speță, se pot ridica suspiciuni cu privire la o eventuală încălcare a art. 13 din CEDO în condițiile în care intimata AFP B. M. nu a demonstrat că o astfel de cale de atac - plângerea prealabilă - ar fi fost efectivă. Toate aceste considerente au condus Curtea la concluzia că sancțiunea inadmisibilității acțiunii nu îi poate fi aplicată reclamantei, impunându-se așadar soluționarea cauzei pe fond. 3. Referitor la fondul cauzei, Curtea reține că instanța de fond a pronunțat o hotărâre parțial legală pentru următoarele considerente: Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a C.J.C.E. că art. 90 din T. produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja. Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din T. să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de T. să fie deplin și efectiv protejate. Cum R. este stat membru al Uniunii începând cu data de 1 ianuarie 2007 sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția R. conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatoriu prevalează legii interne iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe. Într-o atare ipoteză revine jurisdicțiilor să elimine orice disfuncționalitate recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a T. în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util. T. ca instanță de fond nu a făcut altceva decât să aplice dispozițiile constituționale interne și normele T. de așa manieră încât să i se recunoască particularului dreptul său de a nu fi impus cu o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în R. a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al Uniunii. În această manieră instanța de fond și-a îndeplinit misiunea trasată de T. și de L. de ratificare a acestuia precum și de Curtea de Justiție în practica judiciară pertinentă (cauza Simmenthal II din anul 1978). Este cunoscut faptul că din perspectiva dreptului european, taxarea autovehiculelor este un domeniu nearmonizat, fiind evidențiat, ca atare și în nota de fundamentare a OUG nr.5.. Aceasta realitate juridică europeană are drept implicație la nivel național împrejurarea că fiecare stat membru își poate institui în mod independent propriul sistem de taxare. Cu toate acestea, articolul 90 din T.ul de instituire a C. E. prevede că statele membre au obligația de a nu impune asupra unui produs din import o taxă în exces față de un produs autohton. Având în vedere că nu există legislație europeană primară sau secundară care să instituie un anumit model de așezare a taxării autovehiculelor, evaluarea conformității unui act normativ național de taxare a autovehiculelor trebuie efectuată nu prin raportare la un anume model european de reglementare sau altul ci prin raportare la art. 90 din T. precum și la jurisprudența C. de Justiție a C. E. Altfel spus, taxarea autovehiculelor trebuie analizată în lumina unorprincipii generale de drept comunitar precum transparența, neutralitateafiscală sau taxarea excesivă, criteriile obiective, caracter adecvat și proporțional sau poluatorul plătește. Curtea E. de Justiție a arătat în mod constant că o consecință a dreptului comunitar actual este aceea că Statele membre pot să impună asupra mărfurilor precum autovehiculele un sistem de taxă al cărei cuantum crește progresiv în conformitate cu un criteriu obiectiv. (A se vedea Deciziile C. de Justiție a C. E. în cauzele 112/84 Humblot c. Directorului serviciilor fiscale, par. 12; C. C-132/88 C. C. E. c. Republicii Elene, par. 17). De asemenea, Curtea de Justiție a C. E. a arătat că sunt criterii obiective cele precum capacitatea cilindrică sau clasificarea în funcție de performanțele de mediu (A se vedea D. C. de Justiție a C. E. în C. conexate C- 290/05 si 333-05 Mos Nădasdi și Ilona Nemeth, par. 52.) S-a statuat, de asemenea, că dacă taxa pentru poluarea autovehiculelor este bazată pe elemente precum cilindreea, normele de poluare chimică sau emisiile de dioxid de carbon, este evident că aceste criterii de impunere sunt eminamente obiective și nu lasă loc unei decizii arbitrare sau neconforme cu jurisprudența C. de Justiție a C. E. Jurisprudența CJCE a stabilit constant că un sistem de impozitare a autovehiculelor este discriminatoriu față de autovehiculele de ocazie de import atunci când în calculul taxei nu se ia în considerare deprecierea reală a acestui autovehicul de import și, în consecință, i se impune o taxă mai mare decât valoarea reziduală a taxei rămase neamortizată încorporata într- un autovehicul național similar (A se vedea D. C. de Justiție a C. E. în C. C- 3. N. T., par. 20). Cât privește o comparație cu privire la autovehiculele deja existente în parcul auto național, Curtea s-a pronunțat în sensul că o atare comparație nu este relevantă sub aspectul discriminării fiscale deoarece articolul 90 TCE nu este menit sa împiedice un stat membru de a introduce taxe noi sausa schimbe cota sau baza de impunere a unor taxe deja existente. (A se vedea, D. C. de Justiție a C. E. în C. conexate C-290/05 si 333-05 Ăkos Nădasdi și Ilona Nemeth, par. 49). S-a concluzionat astfel că dacă autovehiculele deja existente în parcul auto național nu sunt și ele supuse noii taxe nu reprezintă o discriminare sub aspectul dreptului european. Pornind de la aceste principii generale de drept comunitar se impune a stabili dacă adoptarea OUG nr.5. este conformă cu T.ul precum și cu jurisprudența C. de Justiție a C. E. Potrivit art. 1 alin. 1 din OUG 5., ordonanța de urgență stabileștecadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, denumită în continuare taxă, care constituie venit la bugetul F. pentru mediu și segestionează de A. F. pentru M., în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului. Așa cum rezultă din preambulul actului normativ, taxa a fost instituită în scopul asigurării protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu, ținând cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței C. de Justiție a C. E. Rezultă așadar că diferența de aplicare a taxei pentru autovehicule aflate în situații comparabile (deja înmatriculate) instituie un tratament discriminatoriu, în defavoarea autoturismelor aduse din U. E. în scopul reînmatriculării lor în R.. Drept urmare, trebuie observat că taxa instituită prin OG 5. contravine în mod vădit politicii legislației europene în materie de fiscalitate. A., conform art. 90 par. 1 din T.ul Constitutiv al C. E. nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. De asemenea, conform hotărârii C.J.C.E. în cauza Weigel (2004), obiectivul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații amărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre. Așadar, rostul acestei reglementări comunitare este tocmai acela de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone. În acest context organele fiscale din R. au invocat legalitatea încasării taxei ca urmare a aplicării dreptului intern, în timp ce reclamantul susține nelegalitatea acesteia ca urmare a aplicării directe a reglementării comunitare. A. fiind, instanța a constatat că într-adevăr în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar care au prioritate față de dreptul național, după cum rezultă fără echivoc din art. 148 din Constituția R., republicată și L. nr. 1. de ratificare a T. de aderare a R. și B. la U. E.. Sub acest aspect, s-a pronunțat și C.J.C.E. în sensul că dreptul comunitar este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare chiar și în fața dreptului național ulterior (cauza Costa/Enel-1964) iar judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare în mod direct dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei proceduri constituționale (cauza Simmenthal-1976). Pentru toate aceste considerente se poate susține că în mod corect tribunalul a constatat întemeiată acțiunea reclamantului. Cu toate acestea, hotărârea este nelegală fiind dată cu aplicarea greșită a legii în ceea ce privește recuperarea prejudiciului cauzat reclamantei, sub aspectul acordării dobânzii legale prevăzute de OG nr.9/2003, în materie civilă iar nu cum în mod nelegal a dispus prima instanță a dobânzii de 1% calculată pe zi de întârziere. În consecință, Curtea în temeiul prevederilor art. 312 alin.1 C.pr.civ. va admite recursul declarat de D. G. a F. P. S. împotriva sentinței civile nr. 7037/(...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S., pe care o va modifica în parte, în sensul că va obliga pârâta la plata dobânzii legale în materie civilă. Va menține restul dispozițiilor sentinței. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN N. LEGII DECIDE : Admite recursul declarat de D. G. a F. P. S. împotriva sentinței civile nr. 7037/(...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S., pe care o modifica în parte, în sensul că pârâta va fi obligată la plata dobânzii legale în materie civilă. Menține restul dispozițiilor sentinței. D. este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 13 septembrie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER A. A.-I. I. C. P. D. M. ȚÂR R ed. D.P. dact. GC 3 ex/(...) Jud.primă instanță: P. A.R.
| ← Decizia civilă nr. 4094/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 3266/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
