Decizia civilă nr. 327/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. (...)

D. CIVILĂ Nr. 327/2011

Ședința publică de la 28 I. 2011

PREȘEDINTE G.-A. N.

JUDECĂTOR D. M.

JUDECĂTOR S. AL H.

GREFIER A. B.

S-a luat în examinare recursul declarat de către reclamantul I. O. împotriva sentinței civile nr. 1. din 14 mai 200 pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui B.-N., privind și pe intimații D. G. A F. P. A J. B. N., A. F. P. A O. N., A. F. P. A M. B., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite taxa de prima înmatriculare.

La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că recursul declarat este legal timbrat, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin 2

C.pr.civ.

Curtea, efectuând verificările impuse de dispozițiile art. 1591 alin 4

C.pr.civ., stabilește că este competentă general, material și teritorial în judecarea prezentului recurs, în temeiul dispozițiilor art. 3 pct. 3 C.pr.civ.

După deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.

{ F. | }C U R T E A :

Prin sentința civilă nr. 1. din data de 14 mai 2010 pronunțată în dosarul nr. (...) de Tribunalul Bistrița Năsăud, s-a respins ca neîntemeiată acțiunea în contencios administrativ fiscal formulată de reclamantul I. O., în contradictoriu cu pârâții: 1)D. G. A F. P. A J. B.-N., 2)A. F. P. A O. N. și 3)A. F. P. A M. B., având ca obiect anulare acte administrativ fiscale și restituire diferență taxă specială de primă înmatriculare.

În considerentele hotărârii, tribunalul a reținut că reclamantul I. O. a cumpărat din Germania autoturismul identificat în motivarea acțiunii, așa cum rezultă din factura nr. 0. din (...) (f. 10 și f. 11-12, dosar fond, emisă în limba germană și tradusă în limba română), autoturism care a fost înmatriculat pentru prima dată în (...) și ulterior, reclamantul a înmatriculat autoturismul în R., așa cum rezultă din cartea de identitate a vehiculului și certificatul de înmatriculare (f. 13-14 și respectiv f. 15 dosar fond).

În vederea înmatriculării în R., reclamantul a achitat taxa specială auto la prima înmatriculare în R.,în sumă de 5.972 lei, conform chitanței seria TS2A nr. 5642441 din (...) emisă de T. B. (f. 16 dosar fond), după care, prin D. de restituire nr. 12166 din (...) a Direcției Generale a F. P. a J. B.-N. (f. 17 dosar fond), urmare cererii de restituire formulată de reclamant, în baza prevederilor art. 117 din O.G. nr. 92/2003, coroborat cu art. 8,10 și 11 din O. nr. 5., s-a stabilit cuantumul sumei de restituit astfel: suma achitată cu chitanța nr. 5642441 din (...) reprezentând taxă specială pentru autoturisme

și autovehicule = 5.972 lei; suma stabilită ca datorată prin decizia de calcul a taxei pe poluare pentru autovehicule = 4.220 lei; suma aprobată pentru restituire: 1752 lei reprezentând-diferențe între taxa specială achitată pentru autoturisme și autovehicule și taxa pe poluare pentru autovehicule se va restitui în numerar.

A precizat instanța de fond că deși, conform art. 205 din O.G. nr.

92/2003, invocat și în cuprinsul Deciziei de restituire nr. 12166 din (...) a D., decizia era susceptibilă de a fi atacată cu contestație la organul de soluționare competent, în termenul prevăzut de art. 207 din ordonanță, respectiv în termenul de 30 de zile de la comunicare, reclamantul nu a contestat decizia și i s-a restituit suma menționată în decizie, în cuantum de

1.752 lei, așa cum se arată și prin acțiunea introductivă a reclamantului, astfel că sub acest aspect, reclamantul nu mai poate solicita restituirea diferenței de taxă în cuantum de 4.220 lei, în condițiile în care decizia este definitivă și nici prin acțiunea introductivă nu a fost atacată.

E. real că, potrivit art. 23-25 din T.ul de instituire a C. E. sunt interzise între statele membre UE taxele vamale la import și export, precum și orice taxe cu efect echivalent, iar potrivit art. 90, paragraful 1 din același tratat, nici un stat membru nu supune direct sau indirect, produsele celorlalte state membre unor impozite interne, de orice altă natură.

Prin dispozițiile art. 214/1 - 214/3 din Legea nr. 571/2003 (în baza cărora reclamantului i s-a perceput taxa specială de primă înmatriculare în R.) au fost instituite reguli discriminatorii între autovehiculele importate din statele membre UE, unde erau deja înmatriculate și autovehiculele produse și comercializate în R., unde taxa specială nu s-a perceput la o nouă înmatriculare, urmare înstrăinărilor ulterioare primei înmatriculări, însă, prevederile legale mai sus menționate (abrogate de altfel, prin O. nr. 5.) nu sunt aplicabile în cauză.

Astfel, a învederat instanța de fond, prin încasarea de către reclamant a sumei de 1752 lei, ce constituie diferența între taxa specială de primă înmatriculare și taxa pe poluare, aceasta potrivit art. 11 din O. nr. 5., reclamantul a acceptat ca suma de 4.220 lei să fie achitată cu titlu de taxă pe poluare, și astfel temeiul legal în baza căruia s-a achitat inițial taxa specială de primă înmatriculare în sumă totală de 5.972 lei și anume dispozițiile art. 214/1 - 214/3 din Legea nr. 571/2003, s-a modificat în cel prevăzut de O. nr. 5., privitor la instituirea taxei pe poluare.

Așa fiind și ținând seama că taxa pe poluare instituită prin dispozițiile O. nr. 5., nu poate fi asimilată unor impozite interne (dar este o taxă cu echivalent a unor taxe vamale), ea este percepută pentru asigurarea protecției mediului de la toți proprietarii care înțeleg să înmatriculeze autovehiculele pe teritoriul R., și nu se poate susține că prin trăsăturile ei se impun caracteristici discriminatorii sau că taxa nu ar fi în concordanță cu principiile de drept și legislația europeană.

Prin urmare, tribunalul a apreciat că nici sub acest aspect acțiunea reclamantului privitor la restituirea diferenței de taxă și anularea actelor administrativ-fiscale în discuție, nu este întemeiată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul I. O. solicitândadmiterea recursului, modificarea hotărârii atacate în sensul anulării actelor administrative, respectiv adresa nr. 5963/(...) emise de către pârâta D. B.-N. - B. A. și S. F. privind refuzului restituirii taxei speciale de primă înmatriculare în cuantum de 4.220 lei reprezentând diferența dintre taxa specială de primă înmatriculare achitată cu ocazia plătită în cursul anului 2007 pentru autoturismul marca VW, tipul 9C/SCA(...) BEETLE în cuantum de 5.972 lei și cea restituită în baza dispozițiile O. nr. 5. în cuantum de 1.752 lei și a deciziei nr. 39/(...) emisă de D. B.-N. privind soluționarea contestației formulată împotriva actului administrativ - adresa nr. 5.963/(...) și obligarea pârâtelor A. N. și A. B. la restituirea sumei de 4.220 lei, cu acordarea dobânzilor legale de la data plății și până la restituirea efectivă a sumelor actualizate cu indicele de inflație.

În dezvoltarea motivelor de recurs, bazate pe dispozițiile art. 304 pct. 7,

8 și 9 C.pr.civ., reclamantul a arătat, în esență, că soluția pronunțată de către instanța de fond este nelegală, fiind dată cu aplicarea greșită a legii, respectiv a apreciat taxa specială de primă înmatriculare a cărei restituire a solicitat-o ca fiind taxă de poluare, analizând astfel temeinicia și compatibilitatea taxei pe poluare instituită de O. nr. 5. cu dreptul comunitar și nu cu dispozițiile art. 2141-2 Cod fiscal, în baza cărora a fost percepută taxa, norme de drept material care, de altfel, au fost găsite ca fiind neconforme cu prev. art. 90 parag. 1 din T.ul C.E.

Astfel, reclamantul susține că taxa specială de primă înmatriculare i-a fost percepută în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de (...), care este contrată normelor comunitare și conform cărora ,,când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia"; astfel, că este îndreptățit la restituirea integrală a taxei speciale de primă înmatriculare, respectiv a diferenței nerestituite în cuantum de 4.220 lei, în condițiile în care a solicitat restituire, însă prin adresa nr. 4.963 din (...), pârâta D. B.-N. a refuzat restituirea, motivat de faptul că taxa specială de primă înmatriculare a fost încasată în conformitate cu prevederile art. 214/1-214/3 Cod fiscale și ca atare nu poate fi restituită, iar contestația formulată împotriva adresei i-a fost respinsă ca fiind neîntemeiată prin D. nr. 39/(...).

Pe de altă parte, reclamantul a apreciat că instanța de fond a dat o interpretare greșită actului dedus judecății, solicitând instanței de recurs să elimine această disfuncționalitate prin aplicarea dispozițiilor constituționale interne și normelor T.ului, de așa manieră încât să-i fie recunoscut dreptul său de a nu-i fi impusă o taxă specială discriminatorie. Având în vedere aceste aspecte, reclamantul consideră că este îndreptățit la restituirea integrală a taxei speciale de primă înmatriculare încasată în temeiul dispozițiile art. 2141-3 alin. 3 Cod fiscal, dispoziții contrare normelor comunitare.

Cu privire la acordarea dobânzilor legale de la data achitării taxei speciale de primă înmatriculare și până la data plății efective, actualizată cu indicele de inflație, reclamantul apreciază că sunt incidente dispozițiile art. 21 alin. 4 C.pr.fiscală, în felul acesta putând beneficia de o reparație corectă și integrală a prejudiciului suferit prin reținerea la bugetul de stat pe o perioadă de timp a sumei solicitate fără temei.

Pârâtele D. G. A F. P. B.-N. în nume propriu și pentru A. F. P. A O. N. precum și A. F. P. A MU.B. audepus întâmpinări prin care au solicitat respingerea recursului ca nefundat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțate de prima instanță, temeinică și nelegală, argumentat de faptul că prevederile art. 214/l - 214/3 din Codul fiscal nu contravin prevederilor art. 90 din T.ul C. E., iar refuzul restituirii în întregime a de taxei speciale de primă înmatriculare este justificat, întemeindu-se pe dispozițiile art. 11 din O. nr. 5., conform cărora se restituie doar în parte taxa specială achitată în perioada (...)-(...) și nu există nici o incompatibilitate între normele comunitare, inclusiv între art. 90 din T.ul de instituire a C. E. și O. nr. 5..

Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și a acteloratașate la dosar, Curtea de apel constată că este fondat pentru următoarele considerente:

În cauza de față tribunalul a reținut că acțiunea formulată este neîntemeiată, taxa de poluare reglementată de dispozițiile OUG nr. 5. fiind compatibile cu dreptul comunitar. Or, din actele depuse la dosar, Curtea constată că recurentul reclamant nu a solicitat restituirea unei sume achitate în baza dispozițiilor OUG nr. 5., astfel cum eronat a reținut instanța de fond, ci a solicitat restituirea sumei achitate cu titlu de taxă de primă înmatriculare, în baza dispozițiilor art. 2141-2143 Cod fiscal. Taxa a carei restituire se solicita a fost achitata la (...) (fila 16)

Analizând dispozițiile legale în baza cărora reclamantul a fost obligat să achite taxa de primă înmatriculare, Curtea constată că acestea contravin dispozițiilor comunitare, respectiv ale art. 90 din T.ul de instituire a C. E. E. unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a C.J.C.E. că art. 90 din T. produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale U. le pot proteja. Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din T. să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de T. să fie deplin și efectiv protejate.

Că o taxă internă impusă autoturismelor second-hand este discriminatorie în sensul art. 90 parag. 1 din T. s-a decis în cauza conexată Nádasdi și Németh unde Curtea de Justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindrică) și la clasificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate.

Cum R. este stat membru al U. începând cu data de 1 ianuarie 2007 sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția R. conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatoriu prevalează legii interne iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe.

Pe de altă parte obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor ci și Executivului însuși și organelor componente ale acestuia cum sunt bunăoară autoritățile fiscale. Din această perspectivă, invocarea de către organul fiscal a legii fiscale interne în temeiul căreia s-a perceput taxa specială dovedită contrarie cu normele dreptului comunitar înfrânge nu numai dispozițiile constituționale precitate, dar pune serioase semne de întrebare asupra îndeplinirii obligației de loialitate comunitară asumate de R. ca stat membru.

Î.-o atare ipoteză revine jurisdicțiilor să elimine această disfuncționalitate recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a T.ului în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util.

Referitor la eventuala incidență a disp. O. nr. 5., Curtea constată următoarele:

Conform dispozițiilor art. 11 din acest act normativ taxa rezultată cadiferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normelemetodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Aceste norme au fost aprobate prin H. nr. 6..

Curtea constată că la data declanșării litigiului de contencios fiscal erau aplicabile, conform principiului tempus regit actum, normele de drept material din legea fiscală (art. 2141 - art.2143 C.fisc.), norme care deși sunt invocate cu pregnanță și prioritate de administrația fiscală au fost găsite ca neconforme cu prevederile art. 90 parag. 1 din T..

Curtea reține astfel că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Î.-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.

Din această perspectivă reclamantul-intimat are dreptul la restituireaintegrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrarenormelor comunitare.

În astfel de situații Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din T., cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite ( A se vedea: C.J.C.E., cazul nr.

68/79 Hans Just I/S contre Ministère danois des impôts et accises precum și cauza conexată nr. C- 290/05 și C-333/05 Ákos Nádasdi și Ilona Németh parag. 61-70).

Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială. Curtea mai reține, în context, că noua taxă instituită de O. nr.

5. este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară are alt mod de calcul și altă destinație.

Așa fiind, Curtea apreciază că nu este posibilă, pe de o parte respingerea acțiunii reclamantului menținând ca legală taxa specială încasată sub imperiul normelor din Codul fiscal pe considerentul incidenței și efectelor produse de O. nr. 5., dar pe de altă parte, nici nu se poate respinge recursul cu consecința îndrumării reclamantului să urmeze procedura anevoioasă și plină de riscuri în scopul restituirii unei părți din taxă prin aplicarea noului act normativ.

A admite această teză ar însemna ca soluția dată acțiunii reclamantei să nu fie integrală și eficace, de vreme ce pârâta neagă în continuare că taxa specială s-a perceput în baza unei norme legale interne contrare dreptului comunitar.

Nu în ultimul rând, Curtea reține că restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogată la 1 iulie

2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 1 din Constituție.

Împrejurarea că la nivelul U. E. s-a decis că taxa de poluare ce urmează a se percepe prin aplicarea dispozițiilor O. nr. 5. nu este contrară T.ului (procedura de infringement) nu are nicio influență asupra dreptului reclamantei de a cere și obține restituirea integrală a taxei de primă înmatriculare percepută în baza unor norme juridice anterioare acestei ordonanțe de urgență și care au fost declarate ca neconforme cu prevederile T.ului.

Din această perspectivă, aplicarea O. nr. 5. nu poate paraliza demersul reclamantului, iar din aceasta perspectiva sentinta de prima instanta este nelegala, fiind pronunțată cu nesocotirea normelor comunitare incidente si fără a sesiza incompatibilitatea reglementarilor interne in vigoare la data achitării taxei cu dreptul comunitar.

Astfel, reclamantul a achitat la T. mun. B. suma de 5.972 lei cu chitanța seria TS2A nr. 5643411 din data de (...) cu titlu de taxa de primă înmatriculare (f. 16, dosar fond). Totodată însă, așa cum rezultă si din decizia de restituire nr. 12.166/(...) emisă de D. B.-N., reclamantul a obtinut restituirea unei părti din taxa de primă înmatriculare, respectiv suma de

1.752 lei, (f. 17 dosar fond) urmând procedura administrativă reglementată de dispozitiile O. nr. 5..

Cât privește acordarea dobânzilor, Curtea reține că aceasta reprezintă o modalitate de reparare integrală a prejudiciului cauzat particularului prin instituirea acestei taxe cu caracter discriminatoriu. Apărarea conform căreia perceperea dobânzii legale nu era admisibilă, nu este pertinentă, câtă vreme această obligație se circumscrie sferei răspunderii civile delictuale derivând din încălcarea de către autoritățile fiscale a obligației de a aplica prioritar dreptul comunitar și de a înlătura prevederile legii fiscale interne ce se dovedesc contrarii cu normele dreptului comunitar. N. obligației de loialitate comunitară, asumată de R. ca stat membru, justifică angajarea răspunderii autorităților fiscale pe temei delictual și obligarea acestora la repararea prejudiciului patrimonial cauzat contribuabililor cărora Ii s-au aplicat prevederile fiscale ce contravin normelor comunitare. Așa cum am mai arătat, obligația de aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor, ci și executivului, organelor componente ale acestuia, cum sunt autoritățile fiscale.

Referitor la exceptia lipsei calității procesuale pasive a paratei A. F. P. A O. N. , Curtea ova admite intrucat taxa a fost prelevata de catre T. mun B. in contul ADMINISTRAȚIEI F. P. A M. B.

Așa fiind, în temeiul art. 304 pct. 9 coroborat cu art. 312 C.pr.civ., Curtea va admite recursul declarat de reclamantul I. O. și va modifica hotărârea atacată în sensul că admite acțiunea și dispune anularea deciziei nr. 39/2010 emisă de pârâta D. G. A F. P. B.-N.

Totodată, pârâta A. F. P. A M. B. va fi obligată să restituie reclamantului 4.220 lei cu titlu de diferență la taxa de primă înmatriculare precum și dobânda legală aferentă sumei de 5.972 lei pentru intervalul (...) - (...) și aferentă sumei de 4.220 lei, începând cu (...) și până la restituirea efectivă.

În baza art. 274 C.pr.civ., pârâtele-intimate vor fi obligată să achite reclamantului suma de 63,45 lei, cheltuieli de judecată la fond și în recurs.

PENTRU ACE. MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII D E C I D E :

Admite recursul declarat de reclamantul I. O. împotriva sentinței civile nr. 1. din 14 mai 200 pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui B.-N., pe care o modifică în sensul că admite acțiunea formulata de catre reclamantul I. O. in contradictoriu cu paratele D. G. A F. P. A J. B. N. si A. F. P. A M. B.

Dispune anularea deciziei nr. 39/2010 emisă de pârâta D. G. A F. P.

B.-N.

Obligă pârâta A. F. P. A M. B. să restituie reclamantului 4.220 lei cu titlu de diferență la taxa de primă înmatriculare.

Obligă pârâta A. B. să achite reclamantului dobânda legală aferentă sumei de 5.972 lei pentru intervalul (...) - (...) și aferentă sumei de 4.220 lei, începând cu (...) și până la restituirea efectivă.

Obligă pârâtele să achite reclamantului 63,45 lei, cheltuieli de judecată la fond și în recurs.

Respinge acțiunea față de pârâta A. F. P. A O. N., pentru lipsa calității procesuale pasive.

D. este irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 28 ianuarie 2011.{ F. |

Președinte,

G.-A. N.

Judecător,

D. M.

Judecător,

S. Al H.

Grefier, A. B.

}

Red.G.A.N. Dact.L.C.C./2 EX./(...) Jud.fond:D.G..

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Decizia civilă nr. 327/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal