Sentința civilă nr. 145/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
SENTINȚA CIVILĂ NR. 145/2011
Ședința martie 2011
Instanța constituită din: PREȘED.TE : C. I.
G. : V. D.
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, după declinare de la Tribunalul Maramureș, acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanții B. S. V., M. V., M. I., H. M. și M. V., împotriva pârâților C. S. DE R. A U. B. I. C. AU A. C. R. D. R., E. O. A M. ȘI S. și intervenientul M. S. M. PRIN P., având ca obiect anulare Deciziei nr. 2082 din (...) emisă de C. S. de R. a unor imobile ce au aparținut C. R. din R..
În data de (...), s-au înregistrat la dosar concluzii scrise din partea pârâtei E. O. A M. ȘI S. ( f. 162 -163).
De asemenea, în data de (...) din partea intervenientului M. S. M. PRIN
P., au fost trimise la dosar concluzii scrise ( f. 165 -1669).
Se constată că, mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 15 februarie 2011, încheiere care face partea integrantă din prezenta hotărâre, când pronunțarea hotărârii s-a amânat pentru termenul de azi .
C U R T E A
Prin acțiunea înregistrată pe rolul T. M. sub nr.(...) reclamanții B. Ș., M. V., M. V., M. I. și H. M. în contradictoriu cu pârâta C. S. de retrocedare a unor bunuri imobile ce au aparținut cultelor religioase din R. respectiv a E. O. a M. și S. au solicitat instanței anularea deciziei nr. 2082 din (...) emisă de pârâtă precum și restabilirea situației anterioare de carte funciară și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanții invederează instanței că prin actul administrativ atacat s-a dispus potrivit art.1 alin.1 și 11 respectiv art.3 alin.6 din OUG nr.94/2000 republicată retrocedarea în favoarea E. O. Române a M. și S. a imobilului în natură construcții și teren aferent cuprins în CF nr. 1868 a municipiului S. M. cu nr.top.1263/1 și respectiv 1.. Reclamanții au apreciat ca lipsită de temei și legalitate această decizie, au uzat de procedura instituită de art.7 a L. nr.554/2004 formulând plângere împotriva acestei decizii în termen legal însă organul emitent s-a limitat doar a aprecia că această decizie a fost emisă în condiții de legalitate și temeinicie. Contrar celor reținute de pârâtă în cuprinsul deciziei atacate, reclamanții susțin că în speță nu sunt incidente dispozițiile art.1 din OUG nr.94/2000 deoarece din analiza documentației de CF rezultă neechivoc că în anul 1885 ia ființă în S. M. Societatea Culturală din M. care primește prin donație în anul 1907 terenul pe care este amplasată construcția în litigiu iar cu sprijinul M.ui Culturii și C. în anul 1912 încep lucrările de construcție a actualului Palat Cultural care inaugurat în anul 1913 intră în proprietatea comunității locale. Prima notare în evidențele de publicitate imobiliară apare în anul 1914 unde este consemnat dreptul de proprietate al comunității locale, situație juridică a imobilului care se perpetuează până la (...). La această dată printr-un act administrativ (decizia Comisiei interimare a
Județului M. aprobată apoi tot de un organ administrativ - M. Internelor și
C.) imobilul este trecut printr-un act de donație în favoarea E. O. a M. și S. până la data de (...) când urmare a Dictatului de la V. partea de nord a A. a intrat în componența S.ui Maghiar cu toate consecințele ce au decurs din aceasta inclusiv transferul dreptului de proprietate asupra imobilului în discuție în care și-a avut sediul Trezoreria Maghiară cu efectuarea operațiunilor de publicitate imobiliară. La (...) a fost emis D. L. nr.1079 publicat în Monitorul Oficial din (...) dreptul de proprietate operat în favoarea S.ui Maghiar este radiat cu privire la acest imobil dispunându-se restabilirea situației anterioare care presupune ca imobilul să dobândească situația juridică din anul 1938, însă cum în anul 1945 pe teritoriul R. nu mai ființa cultul religios cu rang de episcopie așa încât restabilirea situației anterioare purta exclusiv asupra unei proprietăți ce nu mai avea proprietar.
Situația de fapt ambiguă a fost clarificată prin două acte normative succesive D. nr.275/1949 a P. M. A. N. a R. respectiv HCM nr.627 din (...) acte normative care restabilind ordinea de drept revocă donația operată în favoarea E. O. Române din anul 1938 imobilul dobândind situația juridică anterioară acestei pretinse donații. Prin urmare potrivit celor sus arătate de către reclamanți rezultă că imobilul în litigiu nu a fost preluat în mod abuziv de către S. Român acesta revenind în mod firesc la situația juridică anterioară actului de liberalitate din anul 1938 așa încât în speță nu sunt incidente prevederile art.1 din OUG nr. 94/2000 republicată și ca atare măsura retrocedării apare ca fiind lipsită de temeinicie și legalitate.
Totodată se mai susține de către reclamanți că prin această retrocedare au fost încălcate prevederile art.136 și art.54 din Constituție respectiv art.11 din L.a nr.213/1998 imobilul în litigiu făcând parte din domeniul public al M.ui S. M. și înscris pe lista monumentelor istorice.
Reclamantul M. H. prin cererea formulată la data de (...) (f.45 dosar
(...) al T. M.) a formulat o cerere de renunțare la judecată.
La data de (...) reclamanții B. S., M. V., M. V. și M. I. au formulat precizări la cererea introductivă și cerere de chemare în judecată a altor persoane (f.53-55 dosar (...) Tribunalul Maramureș).
În susținerea precizării de acțiune arată că își mențin considerentele și starea de fapt expusă în cererea introductivă invocând în plus și nulitatea absolută a deciziei nr.2082 din (...) emisă de C. S. de R. a unor imobile ce au aparținut cultelor religioase, aceasta fiind pronunțată în disprețul unor prevederi legale imperative.
Astfel decizia atacată este lovită de nulitate absolută și prin prisma regimului juridic al imobilului suspus retrocedării cât și a faptului că acest imobil retrocedat nu intră sub incidența disp.art.1 din OUG nr.94/2000.
În temeiul dip.art.57 C.proc.civ. reclamanții au înțeles să cheme în judecată și M. S. M. prin primar, instituție care nu a fost consultată la momentul retrocedării.
E. O. R. a M. și S., în calitate de beneficiară a imobilului retrocedat a formulat la data de 13 mai 2010 întâmpinare (fila 77-78 dosar (...) Tribunalul Maramureș) invocând excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților în promovarea acțiunii precum și a lipsei de interes susținând că în calitatea acestora de terți legea nu le conferă posibilitatea atacării unui act administrativ.
La rândul său M. S. M. prin întâmpinarea formulată (f.97-98) a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Prin sentința civilă nr. 3355 din 22 septembrie 2010 pronunțată de
Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...) s-a declinat în favoarea Curții de A. C. competența soluționării acțiunii formulate de către reclamanții B. Ș., M. V., M. V., M. I. și H. M. în contradictoriu cu pârâtele C. S. de R. a unor bunuri imobile ce au aparținut cultelor religioase din R., E. O. a M. și S. și intervenientul M. S. M. prin primar.
Pentru a hotărî astfel tribunalul a reținut referitor la excepția necompetenței materiale a instanței sesizate invocate de pârâta C. S. de R. a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din R. că potrivit art. 3, al. 7, din OUG nr. 94/2000 deciziile Comisiei speciale de retrocedare pot fi atacate cu contestație la instanța de contencios administrativ în a cărei rază teritorială este situat imobilul.
Această prevedere specială trebuie coroborată, însă, cu dispozițiile art. 10, al. 1, din L.a nr. 554/2004, potrivit cărora litigiile privind actele administrative emise de autoritățile publice centrale se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel și cu prevederile art. 3, pct. 1, Cod procedură civilă.
Prin urmare, competența soluționării cauzei aparține curții de apel pe raza căreia se află situat imobilul, în cazul de față Curtea de A. C., instanță care, având competența materială, este îndreptățită să se pronunțe și cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, anterior soluționării pe fond a cauzei și să ia act de renunțarea la judecată a reclamantului H. M.
Astfel investită instanța cu soluționarea acțiunii în contencios administrativ, urmare a administrării probatoriului, și având în vedere motivele invocate precum și excepțiile puse în discuția părților, reține următoarele:
Pentru a clarifica excepția lipsei calității procesuale active precum și a lipsei de interes Curtea constată următoarele:
Cele două excepții trebuie privite și analizate în raport de regimul juridic al bunului ce a făcut obiectul retrocedării. Astfel, bunul retrocedat prin actul administrativ atacat intră sub incidența art.136 alin.4 din Constituție respectiv art.11 din L.a nr.213/1998, din probele administrate rezultând că imobilul obiect al retrocedării a fost trecut în domeniul public potrivit HG nr.934 din (...), așa încât obiectul litigiului purtând asupra unui bun aflat în domeniul public, prin caracterul său de instituție culturală prezintă interes pentru întreaga comunitate locală, deservind mai multe entități culturale și sociale din municipiu motiv pentru care orice persoană este îndrituită să efectueze acte de conservare a acestuia. În egală măsură reclamanților în calitate de terți le este conferită și obligația de a acționa pe orice cale în apărarea acestui patrimoniu. Chiar dacă nu există o identitate perfectă între deținătorul imobilului și persoanele care au acționat în judecată, Curtea reține în plus că în speță s-au invocat motive de nulitate absolută a actului administrativ, care pot fi formulate de „. persoană interesată"; în această categorie incluzându-se și reclamanții. Prin urmare aceștia au conferită atât calitatea procesuală activă cât și interesul de a promova prezenta acțiune în contencios administrativ, așa încât cele două excepții invocate urmează a fi respinse ca neîntemeiate în considerarea disp.art.137 C.proc.civ.
Cât privește fondul cauzei, din actele și probele administrate se desprind următoarele:
D. analiza actelor doveditoare existente la dosarul aferent cererii de retrocedare nr.682971/C/(...) rezultă faptul că, la momentul preluării abuzive, proprietar tabular al imobilelor în cauză era E. O. R. a M. și S.. De asemenea din datele transmise de către P. munincipiului S. M. a rezultat faptul că la data soluționării cererii de retrocedare imobilul se afla în domeniul public al M.ui S. M. și avea destinația de C. de cultură și B. fiind înscris în lista monumentelor istorice. Prin urmare, s-a reținut de către pârâta C. specială de retrocedare faptul că cererea formulată de E. O. R. a M. și S. se încadrează în prevederile OUG nr. 94/2000 republicată cu modificările și completările ulterioare iar în conformitate cu prevederile art.1 alin.1 și 11 și ale art.3 alin.6 din acest act normativ, prin D. nr.2082 din (...) s-a dispus restituirea imobilului înscris în CF nr.1868 a localității S. cu nr.top.(...)/2, în favoarea E. O. R. a M. și S. stipulându-se și obligația acesteia de a respecta prevederile L. nr.422/2001 privind protejarea monumentelor istorice.
Reclamanții au invocat ca și motive de nulitate absolută unele aprecieri cu privire la preluarea abuzivă și la calitatea de proprietar deposedat.
Astfel, din analiza cărții funciare in extenso nr.1868 a localității S. nr.top.(...)/2 rezultă faptul că în data de (...) în baza contractului de donațiune din 1 martie1938, încheiat cu respectarea prevederilor legale s-a întabulat dreptul de proprietate în favoarea E. O. R. a M. și S. în anul 1941 urmare a Dictatului de la V., imobilul în cauză a revenit S.ui Maghiar printr- o hotărâre de minister iar la data de 31 mai 1945 după încheierea războiului și restabilirea granițelor s-a radiat dreptul de proprietate operat în favoarea S.ui Maghiar și s-a dispus restabilirea situației anterioare, iar ultimul proprietar înscris a fost E. O. R. a M. și S., acesta redevenind proprietarul de drept.
Ulterior, din analiza aceleiași cărți funciare a reieșit fără îndoială faptul că imobilul a fost preluat abuziv de S. Român prin D. L. nr.275 din 24 iunie 1949 cu titlu de drept „. donației";. Or, este bine cunoscut faptul că potrivit dispozițiilor legale în vigoare la momentele respective (art.801 și 802,
824 din C.civil român) în cazul donațiilor se aplică principiul irevocabilității acestora ceea ce presupune în speță imposibilitatea revocării prin voința uneia dintre părți. Cu alte cuvinte se poate conchide faptul că prin D. L. nr.
275/(...) deși s-a stipulat ca temei de drept revocarea donației în fapt s-a realizat o veritabilă preluare abuzivă de către S. Român a imobilului în litigiu.
Pentru aceste motive Curtea apreciază că în speță imobilul din litigiu se încadrează în prevederile art.1 alin.1 și 11 și ale art.3 alin.6 din OUG nr.
94/2000 motiv pentru care în mod legal pârâta C. specială de retrocedare a unor bunuri ce au aparținut cultelor religioase a dispus restituirea acestui imobil în favoarea E. O. Române a M. și S.
În ceea ce privește apartenența imobilului în cauză la domeniul public al municipiului S. M. ca motiv susținut pentru nelegalitatea deciziei, invocate fiind în acest sens atât prevederile cuprinse în art.11 din L.a nr.
213/1998 cât și cele conținute de art.136 alin.4 din Constituție, se impun a se face următoarele precizări.
Potrivit art.1 alin.1 din OUG nr.94/2000 republicată, pot face obiectul restituirii în temeiul acestui act normativ imobilele care au aparținut cultelor religioase din R. și care, în prezent, se află în proprietatea statului, a unei persoane juridice de drept public sau în patrimoniul uneia dintre persoanele juridice prevăzute de art.2 din acest act normativ. Totodată prin art.1 alin.7din OUG nr.94/2000 se prevede că în situația în care imobilul retrocedat prin decizia C. speciale de retrocedare se află în domeniul public al statului sau al unei unități administrativ teritoriale, acesta urmează a fi scos din domeniul public, potrivit dispozițiilor L. nr.213/1998, în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a deciziei Comisiei speciale de retrocedare.
În concluzie, având la bază aceste prevederi legale Curtea reține că apartenența unui imobil la domeniul public al statului sau al unei unități administrativ teritoriale nu constituie un impediment la restituirea acestuia, și nici un motiv de nulitate a actului administrativ, cu atât mai mult cu cât actul normativ ce stabilește regimul juridic al restituirii bunurilor aparținând cultelor religioase din R. reglementează procedura și termenele ce trebuie urmate în situația în care bunul urmează a fi scos din domeniul public. Așadar nici acest motiv de nulitate invocat de către reclamanți nu este întemeiat drept pentru care acțiunea precizată, urmează a fi respinsă.
Pentru toate considerentele mai sus expuse în temeiul dispozițiilor art.20 rap. la art.3 alin.7 din OUG nr. 94/2000 acțiunea în contencios administrativ formulată și precizată de reclamanți urmează a fi respinsă ca neîntemeiată. Totodată în temeiul dispozițiilor art.246 C.proc.civ. instanța urmează a lua act de renunțarea reclamantului H. M. la judecarea acțiunii.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.
D E C I D E :
Respinge excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților B. Ș. V. domiciliat în S. M. str. M. E. nr.94/A jud. M., M. V. domiciliat în S. M. str. B. V. bl.9 ap.66 jud. M., M. V. domiciliat în S. M. str. P-ța 1 D. 1918 bl.14 ap.8 jud. M. și M. I. domiciliat în S. M. P-ța 1 D. 1918 bl.27 ap.7 Jud.M..
Ia act de renunțarea reclamantului H. M. domiciliat în S. M. str. Al.I. nr.56 jud. M., la judecarea acțiunii.
Respinge ca nefondată acțiunea formulată de reclamanții B. Ș. V., M. V., M. V. și M. I. în contradictoriu cu pârâții C. S. DE R. a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din R. cu sediul în B. sector 1 str. C. F. nr.202, E. O. A M. ȘI S. cu sediul în B. M. str. A. I. nr.5 jud. M. și intervenienta M. S. M. prin P.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 1 martie 2011.
PREȘED.TE G. C. I. V. D.
Red.CI Dact.SzM/10ex. (...)
| ← Decizia civilă nr. 1242/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 5183/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
