Decizia civilă nr. 4318/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
S. A II-A CIVILĂ, DE C. A. ȘI F.
D. CIVILĂ Nr. 4318/2011
Ședința publică de la 03 N. 2011
Completul compus din: PREȘEDINTE L. U. Judecător M. D. Judecător R.-R. D. Grefier M. T.
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta D. G. A F. P. B. N., împotriva sentinței civile nr. 3., pronunțată de T. B.-N., în dosarul nr. (...), în contradictoriu cu reclamanta S. S. S., având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru intimată, avocat P. E. G., cu delegație la dosar.
Procedura de citare este { F. |legal} îndeplinită.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 alin. 4 C. Pr. Civ., constată că, raportat la art. art. 3, alin. 3, art. 299 C. Pr. Civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial să judece pricina. S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că recursul este scutit de la plata taxelor judiciare de timbru, iar la dosar s-a depus întâmpinare. Nemaifiind alte cereri de solicitat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pe fondul cauzei. Reprezentanta intimatei solicită respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată. C U R T E A Prin sentința civilă nr. 3. din (...), pronunțată de T. B.-N., în dosarul nr. (...), a fost admisă plângerea formulată de contestatoarea SC S. S. B. în contradictoriu cu intimata D. G. A F. P. A J. B.-N. și, în consecință s-a modificat D. D.G.F.P. B.-N. nr.28/(...) în sensul admiterii contestației formulate și s-a anulat în parte măsurile stabilite privind suma de 6487 lei, reprezentând taxa pe valoarea adăugată aferentă lunii ianuarie 2004 și suma de 11.452 lei, reprezentând obligația de plată accesorii aferente calculate pe perioada (...) - (...). Fără cheltuieli de judecată. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele: La data de (...), reclamanta a primit D. nr. 9532/(...) și decizia de corecție nr. 29531/(...) prin care s-a calculat în sarcina reclamantei majorări și penalități de întârziere în sumă totală de 12.805 lei, aferente obligațiilor fiscale neachitate în termen bugetului general consolidat al statului constând în taxa pe valoarea adăugată pentru perioada (...) - (...). Pentru a emite această decizie organele administrației F. P. a municipiului B., au avut în vedere documentele prin care au fost individualizate sumele de plată pentru calculul accesoriilor, respectiv deconturile de taxă pe valoarea adăugată depuse la organele fiscale sub nr. 3961/04./(...), nr. 37207/(...) și nr. 60833/(...). Cu referire la decontul de TVA depus la organele fiscale pentru luna ianuarie 2004 înregistrat sub nr. 3961/04/(...) scadent la plată la (...) , acesta cuprinde taxape valoarea adăugată de plată în luna respectivă în sumă de 6487 lei, iar soldul cumulat de plată la finele perioadă ((...) ) influențat de taxa pe valoarea adăugată pe rambursat din (...) în sumă de 1083 lei. Decontul de TVA amintit mai sus a fost procesat cu întârziere de către organele fiscale procedându-se la înregistrarea în fișa de evidență pe plătitor a decontului aferent lunii ianuarie 2004, numai la data de (...), calculându-se soldul dobânzilor și penalităților de întârziere datorate la (...). Prin decizia de corecție nr. 29531/(...) au fost diminuate accesoriile cu suma de 1353 lei astfel că suma totală a accesoriilor recalculate în baza celor două decizii este de 11452 lei. Împotriva celor două decizii amintite mai sus reclamanta a formulat contestație solicitând corectarea calculului eronat al dobânzilor și penalităților contestație ce a fost soluționată prin decizia nr. 28/(...) în sensul respingerii ca neîntemeiată a acestei contestații. În motivarea acestei decizii s-a arătat că în conf. Cu art. 23 din Codul de procedură fiscală, dreptul de creanță fiscală se naște în momentul în care3 se constituie baza de impozitare care le generează , moment în care se naște și obligația fiscală corelativă a contribuabilului. în raport de aceasta exigibilitatea taxei pe valoarea adăugată potrivit. Art. 134 alin. 3 corob. cu art. 157 al.1 din Codul fiscal, reprezintă data la care contribuabilul are obligația depunerii decontului de T. A. dată determină și momentul în care se datorează majorări de întârziere pentru neplata taxei potrivit art. 134 al. 3 teza ultimă din Codul fiscal. Totodată aceeași decizie reține faptul că decontul depus de către reclamantă la AFP B. a fost scăpat de la procesare fiind prelucrat numai în luna decembrie 2009 , în condițiile în care în luna respectivă au fost depuse și procesate peste 64.000 declarații fiscale. Astfel cum rezultă din documentele depuse asuma de 6487 lei reprezentând taxa pe valoarea adăugată aferentă lunii ianuarie 2004, era scadentă la (...) deoarece potrivit disp.art. 134 al.9 corob. Cu art. 157 al.1 din codul fiscal exigibilitatea taxei pe valoarea adăugată o reprezintă data la care contribuabilul are obligația de a depune decontul de taxă pe valoare adăugată. Potrivit art. 91 din codul fiscal dreptul organului fiscal de a stabili obligații fiscale se prescrie într-un termen de 5 ani începând cu data scadenței obligației fiscale în speță (...). Organele fiscale așa cum rezultă din actele depuse la dosar au procesat și prelucrat decontul depus de reclamantă în luna decembrie 2009, după expirarea termenului de 5 ani de zile prevăzut de lege ca termen de prescripție pentru stabilirea și executarea unor obligații fiscale. Față de acest termen și raportat la D. nr. 9532/(...) instanța a reținut ca prescris termenul de stabilire și executare acestor obligații fiscale a debitului principal. A. întârziere la stabilirea debitului principal a avut la bază eroarea organelor fiscale care nu au procesat în termen decontul depus de către reclamantă. A. situație este în fapt recunoscută prin chiar decizia atacată arătându-se doar că eroarea este scuzabilă datorită volumului mare de activitate însă scuza acestei erori nu este de natură a întrerupe termenul de prescripție sau de a-l suspenda. Este evident faptul că accesoriile urmează principalul conform principiului de drept consacrat astfel că acestea nu puteau fi calculate și stabilite în sarcina reclamantei. Față de cele arătate mai sus, instanța în baza textelor legale amintite, a modificat D. nr. 28/(...) a D.G.F.P. a județului B.-N., B. de soluționare a contestațiilor, în sensul modificării acesteia și în consecință, a admis contestația formulată de reclamantă și anularea în parte a măsurilor stabilitede organele A. finanțelor publice a municipiului B. privitoare la suma de 6487 lei reprezentând taxa pe valoare adăugată aferentă lunii ianuarie 2004 și suma de 11452 lei reprezentând obligații de plată accesorii privind taxa pe valoarea adăugată calculate pe perioada (...) - (...). Reprezentatul petentei a pus concluzii și referitor la cererea de suspendare a executării deciziilor atacate, a somației de plată și a titlului executoriu, însă având în vedere că cererea de suspendare a fost precizată la termenul din (...) de către reprezentantul petentei ca fiind doar împotriva deciziilor arătate, că cererea a fost analizată și respinsă prin încheierea pronunțată în ședința publică din 1 octombrie 2010, concluziile puse de reprezentatul petentei pe aceasta cerere nu mai au obiect. De altfel respingerea cererii de suspendare poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare. C. de judecată nu s-au solicitat. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta D. G. A F. P. B. N., solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta S. scala srl B. ca fiind neîntemeiată, pe cale de consecință menținerea ca temeinică și legală sub toate aspectele a actelor administrativ și administrativ-fiscale atacate, respectiv a D. nr.28/(...) privind soluționarea contestației formulată în calea administrativă de atac, emisă de către D. G. a F. P. B. - B. de S. a C. și a D. nr.9532/1S.12.2009 și nr.29531/(...) privind obligatii de plata accesorii, emise de catre A. F. P. a municipiului B. In temeiul dispozițiilor art.303 pct.(6) C,procedura civila,raportat la art.3 pct.(3) Cod procedura civila va rugam a dispune trimiterea dosarului spre competenta solutionare la Curtea de A. C.-S. C. de C. A. și F. Motivele de recurs pe care intelege sa le invoce în prezenta cerere, sunt cele prevăzute de art.304.pct.(7) (9),Cod procedura civila: când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină; când hotărârea pronunțata este lipsita de temei legal, ori a fost data cu încălcarea și aplicarea gresita a legii. În fapt, prin sentinta civila atacata,T. B. N.-S. C. de C. A. și F., a admis actiunea în contencios administrativ formulata de catre reclamanta-intimata se" S."S. B. dispunand modificarea D. nr.28/(...) emisa de catre D. G. a F. P. B. N.,in sensul admiterii contestatiei formulate și anularea în parte a masurilor stabilite privind suma de 6.487 lei reprezentand taxa pe valoarea adaugata aferenta lunii ianuarie 2004 și suma de 11.452 lei reprezentand obligatia de plata accesorie aferanta calculata pe perioada (...)-(...). Pentru a dispune în acest sens,instanta de fond a statuat ca fiind prescris termenul de stabilire și executare a obligatiilor fiscale stabilite de catre organele fiscale în sarcina reclamantei-intimate. Critică solutia pronuntata de catre instanta de fond ca fiind netemeinica și nelegala, fiind data cu incalcarea și aplicarea gresita a legii,respectiv fiind lipsita de temei legal și necuprinzand în opinia recurentei motivele pe care se sprijina solutia,respectiv cele prin care au fost inlaturate apararile noastre, în ceea ce priveste analiza și transarea chestiunilor fiscale ridicate în solutionarea spetei deduse judecatii "solicitand totodata onoratei curti a face aplicatiunea art. 304 și 3041 Cod procedura civila, în sensul examinării cauzei sub toate aspectele. In principal consideră ca prin modul cum instanta de fond a procedat la motivarea hotararii atacate,a incalcat dispozitiile art.261 alin.(1 ),pct.5 C.procedura civila,intrucat sentinta civila nr.3S0/CA/2011 din data de (...) ,nu cuprinde în opinia noastra motivele de fapt și de drept care au format convingerea instantei în a dispune o asemenea hotarare, precum și cele pentru care au fost inlaturate apararile recurentei, punand astfel instanta de controljudiciar în imposibilitatea de a verifica solutia adoptata,prin prisma normelor de drept aplicabile spetei. Mai mult arată și apreciază ca instanta de fond nu a facut a atenta analiza a actiunii formulate în raport cu actele administrativ și administrativ- fiscale atacate și a tuturor cererilor partilor ,ceea ce echivaleaza cu nejudecarea fondului,aparand astfel ca verosimila și necontestata pozitia reclamantei-intimate exprimata prin actiunea introductiva, în cele din urma instanta pronuntandu-se prin dispozitiv și cu privire la suma de 6487 lei reprezentand taxa pe valoarea adaugata generatoare a calculului de accesorii,desi aceasta suma nu a fost contestata nici în calea administrativa de atac și nici în fata instantei de judecata. În contradictoriu atat cu retinerile instantei de fond cat și cu apararile reclamantei-intimate arată și apreciază ca atat D. nr.28/(...) privind solutionarea contestatiei formulata în calea administrativa de atac emisa de catre D. G. a F. P. B. N.,cat și D. nr.9532/(...) și nr.29531/(...) emise de catre A. F. P. a municipiului B. în suma totala de 11.452 reprezentand obligatii de plata accesorii aferente obligatiilor fiscale neachitate în termen privind taxa pe valoarea adugata, calculate pe perioada (...) -(...),sunt temeinice și legale sub toate aspectele. Retinerile instantei fondului cu privire la intervenirea prescriptiei atat în cea ce priveste stabilirea obligatiilor fiscale de plata cat și a executarii acestora, apreciază ca fiind neintemeiate. Arată instantei faptul ca potrivit dispozitiilor art. 23 C.procedura fiscala rezulta ca dreptul de creanta fiscala se naste în momentul în care se constituie baza de impozitare care le genereaza, moment în care se naste și obligatia fiscala corelativa a contribuabilului. De asemenea invederam instantei și dispozitiile art.134 alin.(3) coroborate cu dispozitiile art.157 alin.(1) C.fiscal care arata ca exigibilitatea taxei pe valoarea adaugata reprezinta data la care contribuabilul are obligatia depunerii decontului de taxa pe valoarea adaugata ,aceiasi data determinand și momentul în care se datoreaza majorari de intarziere pentru neplata taxei,precum și faptul ca în perioada în care eroarea de neinregistrare a debitului de 6.487 lei raportata de catre reclamanta-intimata prin decontul de TVA aferent lunii ianuarie 2004 si-a produs efecte fiscale în sensul ca reclamanta a folosit în interesul propriu sumele reprezentand obligatii fiscale neachitate la termen, în mod corect s-a retinut și statuat de catre organul de solutionare a contestatiilor de la nivelul D. G. a F. P. B. N. ca D. nr.9.532/(...), respectiv nr.2.9531/ (...) în mod corect au fost emise pentru suma totala de 11.452 lei reprezentand obligatii de plata accesorii aferente obligatiilor neachitate în termen privind taxa pe valoarea adaugata. In opinia recurentei sustinerile reclamantei-intimate formulate atat prin contestatia administrativa cat și prin actiunea introductiva nefiind de natura sa justifice temeinicia cererilor formulate, iar temeiurile de drept invocate necombatand în nici un fel procedurile legale utilizate de catre organele fiscale vis-a-vis de determinarea obligatiilor privind accesoriile aferente taxei pe valoarea adaugata. De asemenea aratam instantei de control judiciar ca nici statuarile instantei fondului cu privire la intervenirea prescriptiei termenului de stabilire și executare a obligatiilor fiscale stabilite de catre organele fiscale în sarcina reclementel-intimete.sunt neintemeiate, necuprinzand in opinia noastra motivele pe care se sprijina solutia,respectiv cele prin care au fost inlaturate apararile noastre, în ceea ce priveste analiza și transarea chestiunilor fiscale ridicate în solutionarea spetei deduse judecatii. Reiterand în fata instantei de recurs cererea de a se face aplicatiunea dispozitiilor arte 304 și 3041 C,procedura civila ,in sensul examinarii cauzei sub toate aspectele,aratam urmatoarele: Apreciază ca în mod corect organul administrativ-jurisdictional de la nivelul D. G. a F. P. B. N. prin D. nr.28/(...) privind solutionarea contestatia formulata în calea administrativa de atac a respins contestatia ca fiind neintemeiata , cu consecinta mentinerii în totalitate a masurilor dispuse prin D. nr.9532/(...) și nr.29531/(...) emise de catre A. F. P. a municipiului B. în suma totala de 11.452 lei reprezentand obligatii de plata accesorii. În adoptarea unei astfel de solutie, s-au avut în vedere urmatoarele: În primul rand invederam onoratei instante faptul ca organul administrativ-jurisdcitional de la nivelul D. G. a F. P. B. N.,in mod corect a procedat în a se investi cu solutionarea contestatiei ce a format obiectul dosarului nr. 30/2010, dupa constatarea intrunirii conditiilor prevazute de art.205 ,207 și 209 alin.(1 ),lit.a) C.procedura fiscala. De asemenea organul administrativ-jurisdictional de la nivelul D. G. a F. P. B. N. în mod corect a retinut ca, contestatia formulata în calea administrativa de atac este indreptata impotriva masurilor dispuse prin D. nr.9532/(...) și nr.29531/(...) emise de catre A. F. P. a municipiului B. în suma totala de 11.452 reprezentand obligatii de plata accesorii aferente obligatiilor fiscale neachitate în termen privind taxa pe valoarea adugata, calculate pe perioada (...) -(...). Examinându-se speța în raport cu documentele existente la dosarul cauzei,a cererilor și motivelor invocate de catre reclamanta-intimata și actele normative aplicabile spetei,organul administrativ-jurisdicțional a supus analizei daca suma de 11.452 lei reprezentand diferenta dintre accesoriile aferente taxei pe valoarea adagugata stabilite prin cele doua decizii ,este legal datorata. Pentru clarificarea acestui aspect s-au avut în vedere incidenta dispozitiilor art. 22 lit.d),art.23 alin.(1) ,si art.119 alin.( 1) și (4) C.procedura fiscala , care stipuleaza urmatoarele: Art.22,lit,d), C.procedura fiscala: "Prin obligatii fiscale, în sensul prezentului cod, se intelege: d)obligatia de a plati dobanzi și penalitati de intarziere, aferente impozitelor, taxelor, contribuțiilor și altor sume datoaret bugetului general consolidat, denumite obligatii de plata accesorii. " Art.23,alin.(1), C.procedura fiscala: "Daca legea nu prevede altfel, dreptul de creanta fiscala și obligatia, fiscala corelativa se nasc în momentul în care potrivit legii se constituie baza de impunere care le genereaza. " Art.119.alin.(1) și (4),C.procedura fiscala: - Alin (4) "Pentru neachitarea la termenul de scadenta de catre debitor a obligatiilor de plata,se datoreaza dupa acest termen daobanzi și penalități de întârziere. - Alin. (4) Dobânzile și penalitățile de întârziere se stabilesc prin decizii intocmite în conditiile aprobate prin ordin al ministrului finantelor publice, cu exceptia situatiei prevazute la art. 142 alin. (6). " De asemenea organul de solutionare a contestatiilor a retinut în mod corect urmatoarea stare de fapt: In fisa sintetica pe platitor editata de catre A. F. P. a municipiului B. la data de (...),la taxa pe valoarea adăugata privind pe reclamanta ,operațiunile cuprinzând obligațiile de plata, încasările precum și taxa pe valoarea adăugata de rambursat s-au efectuat în mod cronologic, iar prin punctarea operațiunilor din fisa pe plătitor cu evidenta analitica a taxei pe valoarea adăugata transmisa de către reclamanta s-a constatat ca nu exista diferențe decât în ceea ce privește neoperarea la debite în fisa pe plătitor a taxei pe valoarea adăugata deplata în cuantum de 6.487 lei ,suma ce a fost raportata de către reclamanta prin decontul de TVA a lunii 2004. De asemenea s-a mai reținut atât din fisa sintetica pe plătitor cat și din evidenta analitica a reclamantei ca aceasta a achitat la buget suma de 1.083 lei reprezentând soldul de plata al taxei pe valoarea adăugata cuprins prin decontul lunii ianuarie 2004, operațiune ce este justificata cu Op. nr.89/(...). Cum reclamanta figura la data de (...) în fisa pe plătitor cu un sold de rambursat la taxa pe valoarea adăugata în suma de 5.404 lei,la care s-a mai adăugat și plata sumei de 1.083 lei (5.404+1.083) efectuata în luna ianuarie 2004 și prin neoperarea de către organul fiscal la debite mentinerea ca temeinice și legale sub toate aspectele a actelor administrativ și administrativ- fiscale atacate ,respectiv a D. nr.28/(...) privind solutionarea contestatiei formulata în calea administrativa de atac,emisa de catre D. G. a F. P. B. N.-B. de S. a C. și a D. nr.9532/(...) și nr.29531/(...) privind obligatii de plata accesorii,emise de catre A. F. P. a municipiului B. Prin întâmpinarea înregistrată la data de 27 octombrie 2011, reclamanta S. S. S. B. a solicitat respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorar de avocat. În motivare, reclamanta a arătat că în fapt, prin recursul declarat în cauză se critică sentința atacată prin prisma dispozițiilor art. 304 pct.7 și 9 Cod Procedură Civilă susținând că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină și totodată este lipsită de temei legal. În concret se expune în mod confuz starea de fapt și deși se recunoaște că la sfârșitul anul ui 2003 reclamanta-intimată figura cu un sold de rambursat de 5.404 lei și că a achitat suma de 1.083 lei reprezentând soldul de plată al taxei pe valoarea adăugată cuprinsă în decontul lunii ianuarie 2004 cu ordinul de plată 89/(...) (5.404 + 1.083=6.487 lei) situație în care nu mai exista nici o datorie, se susține fără temei că neoperarea decontului în evidențele fiscale ar trebui imputată intimatei deoarece, chipurile, ar fi folosit sumele de bani respective, întrucât soldurile înregistrate la finele fiecărei luni au fost denaturate în perioada (...) - (...). Consideră că recursul este nefondat. În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 304 pct.7 Cod Procedură Civilă solicită să se observe că el nu subzistă deoarece instanța de fond a motivat explicit nașterea obligației de plată a sumei de 6.487 lei la (...) și că procesarea și constatarea ei în luna decembrie 2009 este înafara termenului legal de 5 ani stabilit pentru stabilirea și executarea unor obligații fiscale astfel că vă rugăm să respingeți acest motiv ca nefondat. În ce privește aspectele de fond recurenta se repetă în mod confuz cu privire la susțineri le sale fără a observa din capul locului că dacă s-ar fi operat decontul de T. depus de intimată pentru luna ianuarie 2004 și s-ar fi compensat suma de rambursat datorată intimatei la sfârșitul anului 2003 de 5.404 lei și cei 1.083 lei achitați cu ordinul de plată 89/(...) cu suma de plată din luna februarie 2004 nu ar fi existat absolut nici o datorie. De altfel suma de ] .083 lei achi tată cu ordinul de plată 89/(...), cum recunoaște recurenta prin prezentul recurs (pag.5 penultimul aliniat), s-a achitat tocmai pentru a nu mai exista nici o datorie față de re curentă. Dacă reanalizăm situația de fapt și de drept stabilită în cauză se constată următoarele. Petenta S. S. S. B., este plătitoare de taxă pe valoarea adăugată și prin decontul pentru luna ianuarie 2004, a depus sub nr. 3961/ (...) la organele A. F. P. a M. B., scadent la plată la (...), înregistrează o obligație de plată cu titlu de taxă pe valoarea adăugată de 6.487 lei. Nu se contesta de către nici un organ fiscal că decontul în cauză pentru luna ianuarie 2004 a fost depus întermen legal, în concret la ] (...), el devenind scadent la (...). Însă , reprezentantul A. F. P. a M. B. comite o eroare și nu înregistrează acest decont, respectiv nu-l procesează și prelucrează în evidențele de debit ale reclamantei. De la această dată, reclamanta și-a achitat cronologic sumele comunicate ca fiind debit de-a lungul mai multor ani, ei fiindu-i comunicat sold zero în luna martie 2004, deoarece achitase cu o.p. 89/(...) suma de 1.083 lei, ce reprezenta diferența dintre suma de 5.404 lei ce o avea de rambursat la finele anului 2003 și T.-ul de plată pentru luna ianuarie 2004. Mai trebuie remarcat faptul că reclamanta, în toate deconturile de taxă pe valoarea adăugată depuse ulterior celui din ianuarie 2004 a menționat debitul în discuție de 6.487 lei aferent lunii ianuarie 2004, fiind de neînțeles cum reprezentatul A. F. P. a M. B. nu a luat în considerare acest debit care l-a stins cronologic prin plățile făcute ulterior de reclamantă. Înainte de a analiza prescripția dreptului organului fiscal de a mai stabili obligația fiscală în cauză și lipsa oricărei vinovății a reprezentanților reclamantei cu privire la neachitarea acelui debit, trebuie să remarcăm faptul că la (...) S. "S." S. figurează ca un sold de rambursat la taxa pe valoarea adăugată în sumă de 5.404 lei, valoric reflectat în decontul lunii ianuarie 2004, depus la (...). Prin urmare, în situația dată, dacă era procesat și prelucrat, respectiv înregistrat de reprezentantul A. F. P. a M. B. decontul respectiv, între cele două sume de 5.404 lei ce reprezintă sold de rambursat către reclamantă și debitul în sumă de 6.487 lei datorat pentru luna ianuarie 2004 opera de drept o compensare, în baza disp.art. 116 Cod F., astfel încât fără nici o altă plată la (...) reci amanta rămâne datoare cu un debit de 1.083 lei și nicidecum cu 6.487 lei la care s-au calculat accesoriile în discuție. Prin urmare în nici un caz rec1amanta nu poate fi obligată la plata accesoriilor în discuție și apreciază că nici a sumei debit de 6.487 lei, aceasta fiind prescrisă. Diferența de 1.083 lei a fost achitată cu O.p. 89/(...) după cum recunoaște recurenta în prezentul recurs în motivarea făcută în penultimul aliniat din pagina 5 a recursului, astfel că nici pentru această sumă nu se pot calcula accesorii. 1.- Se pune întâi problema dacă suma debit de 6.487 lei reprezentând taxa pe valoarea adăugată aferentă lunii ianuarie 2004, scadentă la (...), și implicit accesoriile acestora, mai poate fi stabilită în sarcina reclamantei la (...), sau este prescris dreptul organului fiscal de a mai stabili această obligație fiscală mai veche de 5 ani. Potrivit dispozițiilor art. 134 alin.9 coroborat cu dispozițiile art. 157 alin.l din Codul F. exigibilitatea taxei pe valoarea adăugată o reprezintă data la care contribuabilul are obligația de a depune decontul de taxă pe valoarea adăugată, în speță în (...). Având în vedere dispozițiile art. 91 din Codul F., potrivit cărora dreptul organului fiscal de a stabili obligații fiscale se prescrie în termen de 5 ani, stabilirea unei obligații fiscale scadente la (...), la data de (...), este înafara termenului de prescripție, instanța de fond constatând acest fapt. 2.-Se pune apoi problema răspunderii pentru .eroarea comisa, respectiv împrejurarea care a dus la nașterea accesoriilor calculate de 11.452 lei. Așa cum am arătat, neplata la termen a debitului care trebuia făcută automat prin compensarea taxei pe valoarea adăugată de rambursat la sfârșitul anului 2003 cu cel datorat pentru ianuarie 2004, se datorează neluării în evidență, respectiv neprocesării declarație depuse de reclamantă la A. F. P. a M. B. Prin urmare, prin depunerea decontului de către reclamantă la termenul legal și cuprinderea debitului și în deconturile ulterioare până la zi, reclamanta și-a îndeplinit toate obligațiile legale care îi reveneau și nu-i poate fi reținută nici o culpă pentru neevidențierea debitului respectiv în fișa debitelor aflate la A. F. P. a M. B. 3. Având în vedere cele mai sus arătate este de domeniul evidenței că accesoriile în discuție sunt greșit calculate și în nici un caz nu pot fi imputate reclamantei, căreia așa cum am arătat nu i se poate reține nici o culpă în nașterea acestor obligații. Ori, în cazul de față vorbim de răspunderea bazată pe culpă și nu o răspundere obiectivă. Eroarea neprocesării decontului de taxă pe valoarea adăugată nu este în nici un fel scuzabilă, ci chiar impardonabilă, dar ea nu a făcut obiectul contestației analizate, astfel că nu poate justifica respingerea contestației. Nu poate fi acceptată nici susținerea că întrucât suma debit a fost folosită de reclamantă în perioada în care eroarea și-a produs efectele se justifică obligarea ei la plata accesorii lor respective. A. susținere pune greșit problema de soluționat deoarece dacă nu ar fi existat acea eroare sumele calculate ca accesorii nu s-ar fi născut. Ori, cauza nașteri i acestor accesorii fiind eroarea neînregistrării decontului legal depus consecințele ei nu pot să afecteze decât pe cel care a comis eroarea. Față de cele mai sus arătate reclamanta solicită respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată. Analizând recursul prin prisma criticilor formulate, Curtea constată că este nefondat, pentru motivele ce urmează: 1. Cu privire la primul motiv de recurs invocat sub aspectul art. 304 pct. 7 C.pr.civ., Curtea are în vedere că sentința este susceptibilă de recurs în ipoteza în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii sau străine de natura pricinii. Curtea observă că recurenta a invocat prima teză a textului legal mai înainte redat. A. teză are în vedere ipoteza în care hotărârii atace îi lipsesc în totalitate considerentele de fapt și de drept în temeiul instanța de fond a ajuns la soluția din dispozitiv. Curtea constată că instanța de fond a expus aproximativ pe două pagini considerentele de fapt și de drept pentru care a ajuns la soluția criticată de recurentă. Cu toate că soluția este criticabilă în optica recurentei aceasta nu înseamnă că ea este lipsită de suport argumentativ atât factual cât și legal. Astfel, instanța de fond a analizat pertinent legalitatea și temeinicia actului administrativ fiscal prin care s-a soluționat pe cale administrativă contestația reclamantei, recte decizia nr. 9532/(...). A reținut starea de fapt conturată din probele dosarului, respectiv aceea că reclamanta este plătitoare de TVA, că uzând de această prerogativă a depus un decont de TVA pentru luna ianuarie 2004 care nu a fost operat de funcționarul competent al organului fiscal al recurentei și că din acest motiv deși s-a înregistrat scadentă suma de 6487 lei cu titlu de TVA la data de (...), decontul a fost operat efectiv abia în luna decembrie 2009, după expirarea termenului de prescripție în materia creanțelor fiscale, sens în care instanța de fond a constat ca prescris dreptul organului fiscal de a stabili și executa debitul principal cu titlu de TVA, constatând că aceasta se datorează erorii de procesare a în termen a decontului TVA, eroare care este recunoscută prin însăși decizia atacată evocându-se că sursa erorii ar fi fost scuzabilă datorită volumului mare de activitate. Or, este evident că acesta raționament factual și legal care susține soluția pronunțată de instanța de fond nu poate fi socotit ca o încălcare a dispozițiilor art. 261 pct. 5 C.pr.civ. și deci că astfel s-ar încadra în dispozițiile art. 304 pct. 7 C.pr.civ. Pe cale de consecință, Curtea va reține că primul motiv de recurs nu este fondat. 2. Cât privește ce-l de-al doilea motiv de recurs invocat sub auspiciile art. 304 cpt. 9 C.pr.civ., recurenta se lansează într-o enumerare a apărărilor invocate și pe cale întâmpinării, practic reluând argumentația din decizia contestată în fața instanței de fond, ignorând că deja asupra acestor chestiuni s-a pronunțat o hotărâre judecătorească. Dincolo de aceste aspecte, recurenta ignoră faptul că instanța de fond la analiza acțiunii a reținut apărarea de fond invocată de reclamantă care practic a paralizat legalitatea deciziei contestate, și anume prescripția dreptului de stabilire a obligațiilor fiscale în speță. Astfel instanța de fond a analizat dispozițiile art.134 alin. 9 corob. Cu art.157 din Codul fiscal rap. la art. 91 din codul de procedură fiscală ajungând la concluzia incidenței prescripției. Or, strict circumscris acestei soluții, Curtea reține că starea de fapt descrisă de instanță în sentință este corectă. Astfel s-a reținut corect că decontul privind TVA aferent lunii ianuarie 2004 în valoare de 6.487 lei a fost depus de intimată la organul fiscal competent la data de 19 februarie 2004 fiind înregistrat sub nr. 3961 scadența stabilirii acestei obligații fiind la data de (...), aspecte care de altfel nu s-au contesta în speță. Din eroare acest decont nu este înregistrat de organul fiscal și ca atare debitul în sumă de 6.487 lei figurează neplătit de reclamantă. Acest decont este operat în decembrie 2009 iar reclamanta este înștiințată abia la (...) că are datora acest debit împreună cu penalitățile și majorările de întârziere aferente. Or, în această situație organul fiscal în loc să procedeze la stabilirea dreptului de creanță, invocând pretinsa eroare de înregistrare, trebuia să rețină efectul dispozițiilor art. 93 din Codul de procedură fiscală, respectiv împlinirea termenului de prescripție este o piedică în calea stabilirii obligației fiscale, iar organul fiscal este ținut să înceteze emiterea titlului de creanță fiscală. Mai apoi, se vădește întemeiată și cealaltă apărare a reclamantei reluată critic de recurentă pe calea recursului. Astfel, di probatoriul administrat în cauză rezultă că reclamanta înregistrată ca plătitoare de TVA figura cu un sold de rambursat la taxa pe valoare adăugată la data de (...) cu suma de 5.404 lei, valoare ce este reflectată în decontul lunii ianuarie 2004 înregistrat la data de (...) la organul fiscal. Dacă s-ar fi operat decontul conform dispozițiilor legale pertinente s-ar fi constat că reclamanta era datoare cu suma de 6.487 lei TVA iar organul fiscal era dator față de reclamantă cu suma de 5.404 și astfel s-a fi putut reține incidența compensării conform art. 116 din Codul fiscal, rămânând astfel în debit pentru reclamantă suma de 1.083 lei sumă care a fost plătită cu ordinul de plată nr. 89 din (...). Privit din acest punct de vedere, contrar a ceea ce vrea să evoce cu vehemență recurenta, la data de (...) se poate reține că reclamanta și-a achitat debitele cu titlu de TVA neputându-se reține în sarcina acesteia debitul restant în valoare de 6487 lei la care să fie calculate apoi accesoriile pretinse nelegal de recurentă. Față de cele ce precedă, Curtea reține că nici motivul de recurs prev. la art. 304 pct. 9 C.pr.civ. nu este dat în cauză, sens în care în temeiul art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004, Curtea urmează a respinge recursul ca atare. C. de judecată nu s-au solicitat. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII D E C I D E : Respinge recursul declarat de pârâta D. G. A F. P. B. N., împotriva sentinței civile nr. 3. din (...), pronunțată de T. B.-N., în dosarul nr. (...), pe care o menține în întregime. D. este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică de la 03 noiembrie 2011. { F. | PREȘEDINTE, L. U. JUDECĂTOR, M. D. JUDECĂTOR, R.-R. D. GREFIER, M. T. } Red.L.U./Dact.S.M 2 ex./(...) Jud.fond. P. O.
| ← Decizia civilă nr. 327/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 1242/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
