Decizia civilă nr. 3277/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR. (...)
DECIZIE CIVILĂ NR. 3277/.
Ședința publică din data de 19 septembrie 2011
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : M. S. JUDECĂTOR : C. P. JUDECĂTOR : A. C.
GREFIER : L. F.
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, recursul declarat de reclamantul T. L. împotriva sentinței civile nr. 3132 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C., în contradictoriu cu intimatul I. DE P. J. C., având ca obiect suspendare executare act administrativ.
În data de 15 septembrie 2011 s-au înregistrat la dosarul cauzei concluzii scrise din parte recurentului T. L..
Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 12 septembrie 2011, încheiere care face partea integrantă din prezenta hotărâre, când pronunțarea hotărârii s-a amânat pentru termenul de azi .
C U R T E A
Prin sentința civilă nr.3132 din 23 iunie 2011 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr.(...), a fost respinsă cererea de suspendare a executării dispoziției sefului IPJ C. nr. 3.,formulată de reclamantul T. L. împotriva pârâtului I. DE P. J. C., având ca obiect litigiu privind funcționarii publici statutari.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că prin D. nr.3. a
S. IPJ s-a dispus sancționarea disciplinară cu destituirea din politie a reclamantului .
Împotriva Dispoziției sefului I.ui de P. J. C. nr.3., reclamatul a formulat contestație.
In conformitate cu art. 14 din legea 554/2004 cu modificările ulterioare, în cazuri bine justificate si pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea autorității ce a emis actul contestat, persoană vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ, text de lege ce condiționează admisibilitatea cererii de suspendare de îndeplinirea cumulativă a două cerințe, respectiv existența cazului bine justificat, așa cum este definitiv de art. 2 lit. t și a pagubei iminente, definitivă de art. 2 lit. ș din actul normativ indicat.
Cele două condiții, prin tonul lor restrictiv-imperativ, denotă caracterul de excepție al măsurii suspendării executării actului administrativ, presupunând, așadar, dovedirea efectivă a unor împrejurări conexe regimului administrativ aplicabil actului atacat care să fie de natură: a argumenta existența „unui caz bine justificat" și a iminenței producerii pagubei.
Iminența pagubei ar trebui sa constea in prejudiciul pe care în mod concret reclamantul îl poate avea. Această măsură a destituirii reclamatului din poliție a generat pierderea locului de muncă cu consecința pierderii drepturilor salariale.
Reclamantul nu a invocat prin acțiune, decât în sens generic, paguba pe care o încearcă orice persoană care își pierde dreptul la muncă pentru o perioada limitată.
Este adevărat ca acest eveniment afectează traiul de zi cu zi al reclamantului și a familiei sale însa nu se poate reține existenta unui pericol pentru producerea unei pagube iminente.
Cu alte cuvinte, chiar daca s-ar reține existența unui caz bine justificat, paguba trebui să constea, în cazul de față, într-o împrejurare determinată, conexa actului administrativ emis - prejudiciul pe care în mod concret reclamantul îl poate primi.
Altfel, s-ar ajunge la concluzia că cerința referitoare la iminența producerii unei pagube este presupusă în toate cazurile de pierdere a locului e muncă, ceea ce ar contraveni caracterului de excepție al instituției suspendării executării actelor administrative, astfel cum aceasta este reglementată de. Legea nr. 554/2004.
Nefiind îndeplinita una dintre cerințele prevăzute la art. 14 din Legea nr. 554/2004, tribunalul a constatat că cererea reclamantului este neîntemeiată.
Recurentul T. L. prin recursul formulat a solicitat modificarea sentinței atacate invocând incidența disp. art.304 pct.5,7,8 și 9 și art.3041 C.pr.civ. învederând că prin modalitatea de administrare a cauzei în primă instanță i-a fost încălcat dreptul la apărare având în vedere termenele stabilite și intervalul de timp acordat pentru soluționarea cererii de preschimbare subliniind existența unor nelegalități în ceea ce privește procedura de citare pentru termenul stabilit. Recurentul susține că instanța de fond nu a cercetat fondul cererii având în vedere refuzul grefierei de a consemnat concluziile bazate pe documentele depuse la termenul de judecată din (...) și omisiunea analizării înscrisurilor depuse în probațiune. Prima instanță face doar o aparentă motivare prin formulări generale și abstracte ignorând argumentele invocate referitoare la împrejurarea că actul administrativ atacat nu a fost comunicat niciodată în materialitatea sa reclamantului fiindu-i adusă la cunoștință doar aplicarea sancțiunii iar în mod eronat prima instanță a reținut că prin adresa nr.514147/06.05. s-a adus la cunoștință reclamantului dispoziția șefului IPJ nr.3. în condițiile în care în toate înscrisurile acesta a subliniat că nu ii-a fost adusă la cunoștință dispoziția ci doar existența acesteia. Lipsa comunicării arată că acesta nu poate cunoaște dacă îndeplinește condițiile de fond și de formă prevăzute de lege și determină lipsa curgerii termenului de recurs grațios. Probele constând în ordonanța din (...) a M.ui P. - Parchetul de pe lângă Judecătoria Huedin și textul art.65 din Legea nr.360/2002 nu au fost consemnate și nu au fost analizate. Recurentul mai învederează că au fost ignorate principii precum cel care statuează că penalul ține în loc disciplinarul reținute în mod constant în practica instanțelor invocând totodată și împrejurarea că a fost discriminat în raport cu alți colegi care sunt cercetați penal pentru infracțiuni în legătură cu serviciul. În concluzia arată că apreciază că era îndeplinită prima condiție impusă de art.14 alin.1 din Legea nr.554/2004 a Contenciosului administrativ pentru considerentele evidențiate anterior iar în ceea ce privește cea de-a doua condiție, prevenirea unei pagube iminente apreciază că și aceasta era îndeplinită deși instanța omite să rețină îndeplinirea acestei condiții și nu arată care ar fi acea împrejurarea determinată în baza căreia reclamantul ar fi trebuit să primească un prejudiciu. Referitor la prejudiciu recurentul învederează că fiind funcționat public cu stat special nu a avut voie să aibă alte surse de venit astfel că lipsirea de plata drepturilor salariale constituie împrejurarea determinată de natură a justifica luarea acestei măsuri iar în ceea ce privește argumentul privind susținerea materială din partea familiei învederează că în fapt soția are grave probleme de sănătate și un salariu modic astfel că erau îndeplinite condițiile privind paguba iminentă. Analizând recursul declarat Curtea reține următoarele: Reclamantul T. L. prin cererea înregistrată la data de 16 mai 2011, a chemat în judecată pârâtul I. DE P. J. C., solicitând ca in urma probelor care se vor administra a se pronunța o hotărâre judecătoreasca prin care să se dispună suspendarea de urgenta a executării actului administrativ D. sefului I.ui de P. J. C. nr. 3.. Acesta a arătat că la data de (...) aflându-se in timpul liber in ținuta civila , in afara municipiului , in zona Beliș , la o ora târzie , in autoturismul cu nr. de înmatriculare (...) condus de socrul sau N. C. , organele de politiei au oprit autoturismul iu case se aflau . Deoarece consumaseră alcoolul după ce socrul său a oprit mașina i- a propus sa schimbe locul cu el întrucât acesta era foarte speriat având și permisul de conducere expirat , lucru pe care l-a si efectuat . In momentul in care socrul său a văzut ca urmează sa fie dus in vederea prelevării probelor biologice pentru stabilirea alcoolemiei , a recunoscut in fata organelor de politiei ca a condus el autoturismul și nu ginerele său , insa a fost ignorat și i-a fost luată și declarație. A doua zi in data de (...) s a deplasat împreuna cu socrul său la H. , unde a reiterat agentului constatator si încă unui coleg al acestui faptul ca nu a condus el si socrul său . Prin încheierea nr. 514.147/(...) a Consiliului de D. s-a reținut ca nu a condus el autoturismul si ca a schimbat locul cu socrul său pe timpul staționării autovehiculului . Prin adresa nr. 514.147/(...) a I.ui de P. J. C. i s-a adus la cunoștință D. sefului I.ui de poliție J. C. nr. 35 /. prin care a fost sancționat cu destituirea din politie. Prejudiciul pe care îl invocă se referă la pierderea veniturilor necesare întreținerii personale și a familiei sale, imposibilitatea de a găsi un nou serviciu, în contextul actual în care nu sunt vacante locuri de muncă, ba mai mult se fac concedieri în masă. Primul motiv de recurs invocat de către recurent este cel indicat de art.304 pct.5 C.pr.civ. potrivit cărora modificarea sau casarea hotărârii intervine când prin hotărârea dată instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de artr.105 alin.2 C.pr.civ. Contrar susținerilor recurentului vizând neîndeplinirea procedurii pentru termenul la care s-a soluționat cauza înscrisurile existente la dosar (f.49) relevă că pentru termenul stabilit la 20 iunie 2011 a fost îndeplinită procedura de citare recurentului care a fost reprezentat la termenul astfel stabilit prin avocatul ales. Susținerile potrivit cărora au fost încălcate normele de procedura prin refuzul grefierului de a primii documentele sunt contrazise de înscrisurile aflate la dosatr (f.51-56) precum și de mențiunile din cuprinsul încheierii din ședința publică din 20 iunie 2011 care consemnează împrejurarea că reprezentantul reclamantului a depus înscrisuri pentru dovedirea acțiunii și a declarat că nu are de formulat alte cereri în probațiune iar după închiderea dezbaterilor a solicitat admiterea cererii cu consecința suspendării de urgență a executării actului administrativ. Aserțiunile referitoare la existența unui alt termen de judecată sunt nereale întrucât în fapt potrivit prev. art.260 C.pr,civ. instanța a dispus amânarea pronunțării pentru un termen mai mic decât cel stabilit în cuprinsul art.260 alin.1 teză finală și doar în vederea asigurării unei corecte cercetări a cauzei având în vedere consemnarea împrejurării lipsei de timp pentru deliberare, care putea fi determinată chiar de depunerea înscrisurile apreciate ca esențiale pentru soluționarea cauzei doar în sala de judecată și nu anterior acestui moment în termenele stabilite de C. de procedură civilă. Prima instanță în concluzie nu a încălcat nici una din normele de procedură care ar fi atras sancțiunea nulității în fapt procedând în mod riguros la respectarea drepturilor procesuale ale reclamantului astfel că nu poate fi reținută incidența prev. art.304 pct.5 C.pr.civ. invocată de recurent. Al doilea motiv de recurs invocat de recurent a fost subsumat de acesta prevederilor art.304 pct.7 C.pr.civ. susținându-se în fapt că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii. Prima instanță a menționat despre existența dispoziției nr.3. și a contestației formulată împotriva acesteia, aspecte comunicate de reclamant instanței și necontestate astfel că au fost apreciate ca fiind veridice. Recurentul este în eroare când afirmă că tribunalul a reținut că s-ar fi comunicat această dispoziție reclamantului menționând doar împrejurarea că prin dispoziția nr.3. a șefului IPJ s-a dispus sancționarea disciplinară cu destituirea din poliție a reclamantului precum și împrejurarea că acesta a formulat contestație împotriva actului, aspecte care evidențiază că în fapt s-a procedat la verificarea îndeplinirii condițiilor necesare pentru introducerea cererii de suspendare întemeiat pe disp. art.14 din Legea nr.554/2004. Argumentele invocate de către prima instanță sunt unele care s-au raportat strict la cele evidențiate de reclamant în cuprinsul cererii introductive de instanță și au relevat examinarea cererii astfel cum a fost aceasta formulată, trimiterile fiind făcute în mod generic la contextul economico-social la perioada prezentă în care nu se găsesc locuri de muncă și împrejurarea că vor mai fi disponibilizați alți polițiști astfel că și în ipoteza obținerii unei hotărâri judecătorești favorabile nu vor mai exista locuri pe care să fie reintegrat. Toate aserțiunile din cuprinsul recursului referitoare la distincțiile ce puteau fi realizate și menționarea împrejurării că instanța nu a indicat în mod concret care ar fi fost situațiile în care ar fi fost îndeplinită exigența pagubei iminente nu sunt de natură a înlătura omisiunea menționării în concret a situației reclamantului care să justifice luarea măsurii de excepție pe care a solicitat-o instanței. Reclamantul îi incumbă sarcina indicării în concret a stării care să justifice luarea unei măsuri excepționale instanța fiind ținută de limitele investirii să analizeze doar elementele indicate. În aceste limite prima instanță a verificat iminența producerii pagubei în raport de considerentele generale invocate reținând că cele arătate de reclamant sunt general valabile pentru toate persoanele aflate într-o ipoteză similară astfel că nu pot constitui argumente suficiente pentru luarea măsurii de excepție. Aserțiunile referitoare la omisiunea motivării și a consemnării a unor argumente străine de natura pricini nu pot fi primite întrucât prima instanță a procedat la analizarea în concret a motivelor astfel cum au fosta cestea evidențiate în cuprinsul cererii analizându-le și înlăturându-le în mod distinct, nefiind așadar prezent motivul de recurs prev. de art.304 pct.7 C.pr.civ. Recurentul a mai invocat incidența dispozițiilor art.304 pct.8 C.pr.civ. arătând că instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia însă așa cum relevă considerentele prima instanță a menționat corect starea de fapt expusă în cuprinsul cererii introductive și a analizat cererea de suspendare prin raportare la art.14 din Legea nr.554/2004, temei invocat de către reclamant astfel că nu se poate reține nici prezența acestui motiv de recurs. Motivul de recurs prev. de art.304 pct.9 C.pr.civ. potrivit căruia hotărârea pronunțată apare ca lipsită de temei legal sau a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii a fost de asemenea invocat de recurent care a arătat că tribunalul a aplicat greșit prev. art.14 din Legea nr.554/2004 în cauză nu este susținut cu argumente apte a atrage incidența textului legal invocat. Aspectele legate de comunicarea înscrisului și efectele acestuia nu pot fi analizate în procedura instituită de art.14 din Legea nr.554/2004 de către instanța investită cu soluționarea unei astfel de cereri iar prevalența cercetării penale în fața celei disciplinare de asemenea nu poate fi examinată în acest cadru procesual. Din această perspectivă verificarea existenței unei situații discriminatorii de altfel doar afirmate și nu probate în raport cu alte cadre nu poate fi examinată întrucât excede cadrului procesual determinat de chiar reclamant prin cererea adresată instanței. Caracterul de excepție al măsurii solicitate a determinat maniera de analizare realizată de către prima instanță și în ceea ce privește condiția cazului bine justificat cât și în ceea ce privește iminenta producere a pagubei. Analiza realizată de către prima instanță apare ca fiind una în consonanță cu textul legal indicat potrivit căruia suspendaria executării actului administrativ poate fi dispusă atunci când legea o prevede, în limitele și condițiile instituite de aceasta regula fiind executarea actului administrativ emis . Legea contenciosului administrativ , pe care se fundamentează cererea introductivă de instanță, prin dispozițiile art 14 statuează că „în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, persoana vătămată poate cere instanței suspendarea executării actului administrativ";. Paguba iminentă, este definită în art. 1 lit. s, ca fiind prejudiciul material viitor, dar previzibil cu evidența sau după caz, perturbarea gravă a unei autorități publice ori a unui serviciu public. Prevederile legale enunțate relevă că poate fi dispusă măsura suspendării ori de câte ori există un caz bine justificat și o pagubă iminentă pe care executarea actului autorității ar produce-o reclamantului. Instanța investită cu soluționarea cererii de suspendare a actului administrativ trebuie să verifice îndeplinirea cumulativă a celor două condiții, respectiv a unui caz bine justificat și a unei pagube iminente, ceea ce în cauză s-a realizat fiind evidențiată o analiză distinctă pentru ambele condiții. Cazul bine justificat care să determine luarea măsurii suspendării actului administrativ trebuie să îl vizeze pe reclamant și poate fi analizat doar în raport cu situația concretă a celui care afirmă in fața instanței de contencios că suntem în prezența unui astfel de caz care să justifice măsura solicitată ori așa cum s-a evidențiat anterior reclamantul nu a menționat în mod concret starea de fapt care să releve o situație care să poată fi circumscrisă sferei textului legal și nu a indicat elemente concrete care să-l vizeze în mod direct. Prezumția de legalitate de care se bucura actul administrativ determina principiul executării acestuia din oficiu. Suspendarea executării actelor administrative constituie, prin urmare, o situație de excepție care intervine când legea o prevede, în limitele și condițiile anume reglementate. T. a realizat o corectă aplicare și interpretarea a dispozițiilor legale incidente astfel că nu este prezent nici motivul de recurs prev. de art.304 pct.9 C.pr.civ. iar Curtea reținând că nu este prezent nici unul din motivele de recurs invocate pentru considerentele evidențiate anterior, și nici un motiv de recurs de ordine publică în baza art.312 C.pr.civ. va respinge recursul formulat. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE Respinge recursul declarat de reclamantul T. L. împotriva sentinței civile nr. 3132 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C. pe care o menține în întregime. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 19 septembrie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI M. S. C. P. A. C. L. F. GREFIER R ed.A.C./S.M.D. 2 ex./(...) Jud.fond. A. Rădulescu
| ← Sentința civilă nr. 328/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 3170/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
