Decizia civilă nr. 3433/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr.(...)
DECIZIA CIVILĂ NR.3433
Ședința publică din 23 septembrie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: AL H. S.
JUDECĂTORI : I.-M. I.
A.-G. N.
G.: M. ȚÂR
S-a luat în examinare recursul formulat de C. B. L. împotriva Sentinței civile nr.5514 pronunțată în data de (...), în dosarul nr. (...) al T.ui M. în contradictoriu cu intimata I. P. J. M. - S. P. C., R. P. DE C. ȘI Î. V. având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal, făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este legal timbrat cu taxa judiciară de timbru în valoare de 4 lei și are aplicat timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
Se mai menționează că la data de (...) se înregistrează din partea intimatei-întâmpinare prin care reiterează poziția procesuală susținută în fața instanței de fond și lasă la aprecierea instanței soluționarea cauzei.
Curtea, din oficiu, în temeiul art.1591 alin.4 din C.pr. civilă, raportat la dispozițiile art.21 din Constituție, art.8 și 10 alin.2 din Legea nr.554/2004 și art.3 pct.3 din C.pr. civilă constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina. Totodată, reține cauza în pronunțare în baza înscrisurilor aflate la dosar. C U R T E A Prin sentința civilă nr.5514 din (...) pronunțată în dosar nr.(...) de Tribunalul Maramureș s-a respins cererea formulată de reclamantul C. B. L., în contradictoriu cu pârâta I. P. J. M. - S. P. C. R. P. DE C. ȘI Î. A V. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că reclamantul deține un autoturism, anterior înmatriculat într-un stat membru al U. E. (Austria) iar pentru înmatricularea în România i s-a solicitat de către pârâtă să facă dovada achitării taxei de poluare în temeiul OUG nr. 5., urmare a cererii sale formulate la data de (...). Pârâta a respins cererea reclamantului, invocându-se prevederile legale referitoare la condițiile de înmatriculare fără plata taxei în care acesta nu s-ar fi încadrat. Instanța a constatat că potrivit O. nr. 5. pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, se datorează această taxă pentru autovehiculele din categoriile M(1)-M(3) și N(1)-N(3), astfel cum sunt acestea definite în Reglementările privind omologarea de tip și eliberarea cărții de identitate a vehiculelor rutiere, precum și omologarea de tip a produselor utilizate la acestea, aprobate prin O. ministrului lucrărilor publice, transporturilor și locuinței nr. 211/2003 (art. 3). Autoturismul reclamantului nu intră în categoriile exceptate de la plata taxei pe poluare (art. 3 alin. 2 și art. 9 alin. 1), iar obligația de plată a taxei intervenite cu ocazia primei înmatriculări a unui a unui autovehicul în România (art. 4 lit. a), nu și pentru cele aflate deja în circulație și înmatriculate în țară. Din analiza dispozițiilor legale care au stabilit condițiile și modalitățile de percepere a taxei de poluare în vigoare la data de (...), instanța a apreciat că norma de drept intern este conformă cu art. 90 din TCE, actual art. 110 TFUE. Potrivit OUG nr. 5., astfel cum au fost modificată prin OUG nr. 1. care a abrogat începând de la 15 februarie 2010 scutirea acordată în temeiul OUG nr. 2., obligația de plată a taxei revine cu ocazia primei înmatriculări unui autovehicul în România, fără a se face nici un fel de diferențiere pe criterii de proveniență a autovehiculului, iar din sumele colectate se finanțează programe și proiecte pentru protecția mediului. Așa cum rezultă din cuprinsul OUG nr. 5. (varianta în vigoare la momentul solicitării înmatriculării autoturismului,adică ulterior modificărilor aduse prin OUG nr. 1.), actul normativ român respectă exigențele de compatibilitate cu art. 90 paragraful I din Tratatul CE. Determinarea taxei de poluare se realizează conform art. 6 pe baza unor criterii obiective precum tipul motorului, capacitatea cilindrică și clasificarea din punct de vedere al poluării, luându-se în considerare și deprecierea autoturismului, conform coeficienților descriși în anexa 4. Cota fixă de reducere prevăzută în această anexă este stabilită în funcție de vechimea autovehiculului, de rulajul mediu anual, de starea tehnică și nivelul de dotare iar cu ocazia calculului taxei se acordă reduceri suplimentare față de cota fixă, în funcție de abaterile de la situația standard a elementelor care au stat la baza stabilirii cotei fixe, în condițiile prevăzute în normele metodologice de aplicare a ordonanței de urgență. Potrivit art. 8 alin. 1 și 2 din OUG nr. 5. „Atunci când un autovehicul pentru care s-a plătit taxa în România este ulterior scos din parcul auto național se restituie valoarea reziduală a taxei, calculată în raport cu prevederile legale în vigoare la momentul înmatriculării autovehiculului în România, potrivit prevederilor alin. (2). Valoarea reziduală a taxei reprezintă taxa care ar fi plătită pentru respectivul autovehicul dacă acesta ar fi înmatriculat la momentul scoaterii din parcul auto național";. Întrucât taxa de poluare percepută pentru prima înmatriculare se restituie atunci când autovehiculul respectiv este scos din parcul auto național, nu se poate reține o discriminare față de autoturismele pentru care această taxă nu s-a perceput deoarece existau în parcul auto național la data adoptării actului normativ, atâta timp cât pentru acestea taxa nu a fost plătită și evident nici nu se poate pune problema restituirii ei. Analizând acest aspect, Curtea E. de Justiție a considerat că o comparație cu vehiculele deja existente în parcul auto național nu este relevantă sub aspectul discriminării fiscale întrucât art. 90 din TCE ( actualul art. 110 TFUE)nu interzice unui stat membru să impună taxe noi sau să modifice baza sau cota de impunere a unor taxe deja existente(cauzele conexe Nadasdi-Nemeth). În consecință, instanța a reținut că taxa de poluare reglementată de OUG nr. 5. (varianta în vigoare la momentul cererii de înmatriculare formulată de reclamant) nu poate fi caracterizată ca fiind contrară art. 90 paragraful I din Tratatul CE și se poate așadar concluziona că OUG nr. 5. respectă exigențele de compatibilitate cu art. 90 paragraful I din Tratatul C. E. Scopul general al art. 90 din TCE (art. 110 din TFUE) este acela de a asigura respectarea unuia dintre principiile de bază ale funcționării C., respectiv principiul liberei circulații a mărfurilor, iar acest articol se referă la impozitele și taxele interne care impun o sarcină fiscală mai mare produselor provenite din alte state membre, în comparație cu produsele interne, ceea ce nu este cazul în speță. De altfel, la această concluzie a ajuns însăși Comisia E. în urma numeroaselor sesizări pe acest aspect, prin propunerea de clasare a plângerii nr. 2009/2002 care se referă la taxa de poluare din România (propunere publicată în Jurnalul Oficial al U. E. nr. C 29/8 din 5 februarie 2010, clasarea referindu-se la forma actuală a OUG 5., aplicabil în speță). Împotriva acestei sentințe, reclamantul C. B. L. a declarat recurs,solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate, și admiterea acțiunii de înmatriculare fără plata taxei de poluare, întemeiat pe dispozițiile art. 312 rap. la art. 304 pct.9 și art. 3041 C.pr.civ. În motivarea recursului, reclamantul arată că în mod greșit instanța de fond a considerat ca fiind nesusținute susținerile sale cu privire la regimul fiscal discriminatoriu care ar rezulta din aplicarea taxei de poluare, întrucât taxa care se plătește cu ocazia primei înmatriculări în România este aceeași, indiferent de proveniența lor sau de achiziționarea intercomunitari. În aceste condiții, reclamantul a susținut că în speță este vorba de înmatricularea unor mașini second-hand, instanța de fond interpretând în mod eronat că O. nr. 5.. În continuarea motivelor de recurs, reclamantul, în esență, a exprimat considerente referitoare la faptul că atât taxa de primă înmatriculare cât și taxa de poluare, în vigoare în momentul de față contravin reglementărilor comunitare, respectiv art. 90 parag. 1 și 2 din Tratatul de instituire a C. E. Or, după aderarea R. la UE, acest lucru nu este admisibil când produsele importate sunt din alte țări membre ale UE, atâta timp cât norma fiscală națională diminuează sau este susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegea consumatorilor. În aceste condiții, reclamantul a susținut că instanța de fond a interpretat în mod eronat că O. nr. 5. care a suferit modificări ulterioare prin O. nr. 2., O. nr. 2. și O. nr. 7., deoarece redefinirea unei taxe printr-un act normativ distinct față de cel inițial nu echivalează cu instituirea unei noi taxe, atâta timp cât natura juridică a celor două taxe a rămas identică. Astfel, a concluzionat reclamantul, rezultă fără echivoc că scopul legiuitorului român în primul act normativ emis, respectiv O. nr. 5. a fost acela de a asigura protecția mediului înconjurător, iar prin celelalte două acte normative adoptate ulterior, O. nr. 2. și O. nr. 7/2009, scopul a fost schimbat, în sensul că se dorește a se proteja industria constructoare și furnizoare de autoturisme și păstrarea locurilor de muncă. Mai mult, prin instituirea acestei taxe, arată reclamantul, este încălcat principiul constituțional al egalității cetățenilor în fața legii, în condițiile in care sunt obligați la plata acestei taxe doar cetățenii care achiziționează un autoturism rulat dintr-un alt stat comunitar, nu și cei care achiziționează autoturisme similare, dar de pe teritoriul R. C. R. prevede expres faptul cătoți cetățenii sunt egali în fața legii, dar prin introducerea acestei taxe speciale se creează o discriminare pozitivă în favoarea celor care achiziționează autoturisme deja înmatriculate în România. Reclamantul a invocat si incompatibilitatea acestei taxe cu art.25, 28 și 90 din TUE, potrivit cărora între statele membre sunt interzise restricțiile cantitative la import, precum și orice măsuri cu efect echivalent. În susținerea cererii, reclamantul a invocat și a dezvoltat pe larg mai multe aspecte privind prioritatea dreptului comunitar față de prevederile naționale, respectiv tratamentul discriminator al taxei speciale de poluare, atât din perspectiva art. 90 din Tratatul C.E., cât și a art. 148 alin. 2 și 4 din C. R., apreciind că reglementările comunitare au prioritate față de dreptul național. În concluzie, această taxă s-a perceput în încălcarea disp. art. 90 parag. 1 din Tratatul C.E., deci este o plată făcută cu aplicarea eronată a dispozițiilor legale, impunându-se a fi restituită plătitorului. Invocând dispozițiile Tratatului de A. al R. la U. E., reglementări C.E.D.O. precum interpretările Curții E. de Justiție, reclamantul susține că O. nr. 5. are un vădit caracter ilicit, iar instanțele judecătorești au obligația de a respecta dispozițiile dreptului comunitar. Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și a actelor atașate la dosar, Curtea de apel constată că este fondat pentru următoarele considerente: In cazul concret dedus judecații, reclamantul s-a adresat la data de (...) pârâtei I. P. J. M. - S. P. C. R. P. de C. si Î. a A., solicitând înmatricularea autoturismului marca Citroen, cu nr. de identificare V., înmatriculat pentru prima data în aUSTRIA, însă intimata nu a comunicat nici un răspuns reclamantului. La data de (...), prima înmatriculare a vehiculelor în România se putea efectua doar dacă erau respectate dispozițiile art. 3 și 4 din O. nr. 5., respectiv dacă solicitantul făcea dovada plății taxei pe poluare. Cu titlu preliminar, trebuie subliniat faptul că începând cu data de 7 aprilie 2011 Curtea de A. C. a revenit asupra jurisprudenței pe care a adoptat-o în ce privește modul de soluționare a cererilor de înmatriculare a autoturismelor fără plata taxei de poluare înregistrate la I. P. după data de 15 februarie 2010 ca urmare a concluziei exprimate de Curtea de Justiție a U. E. în cauza nr. C-402/09 cunoscută sub denumirea C. T. împotriva Statului Român. Interpretarea instanței europene privește compatibilitatea cu art. 110 TFUE a taxei de poluare percepute în temeiul O. nr. 5. în forma sa inițială, aplicabilă în perioada 1 iulie 2008 - 14 decembrie 2008. Întrucât O. nr. 5. în forma aplicabilă după data de 15 februarie 2010 nu diferă de forma inițială a ordonanței decât sub aspectul cuantumului taxei de poluare (semnificativ mai mare), concluzia incompatibilității taxei de poluare cu dreptul comunitar se impune și pentru intervalul de timp ulterior datei de 15 februarie 2010. Prin hotărârea pronunțată la data de 7 aprilie 2011 de către Curtea de Justiție a U. E. în cauza nr. C-402/09, având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Tribunalul Sibiu din România, s-a stabilit că: „ articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descurajacumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională";. Curtea de Justiție a conchis că introducerea taxei de poluare prin OUG nr. 5. a avut ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre de vreme ce vehiculele de ocazie importate, caracterizate printr-o vechime și o uzură importante, sunt supuse unei taxe care se poate apropia de 3. din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. S-a mai adăugat că obiectivul protecției mediului menționat de guvernul român putea fi realizat mai coerent prin instituirea unei taxe anuale rutiere aplicabilă oricărui vehicul care a fost pus în circulație în România, fără a se favoriza piața națională a vehiculelor de ocazie în detrimentul punerii în circulație a vehiculelor de ocazie importate, respectându-se totodată și principiul „poluatorul plătește";. Din moment ce Curtea de Justiție a U. E. a constatat că, de la 1 iulie 2008, O. nr. 5. în forma inițială este incompatibilă cu art. 110 TFUE, rezultă cu prisosință că prelevarea taxei de poluare este rezultatul unei aplicări eronate a prevederilor legale, iar în temeiul art. 148 alin. (4) din C. R., instanțele au obligația de a aplica cu prioritate dreptul comunitar, respectiv art. 110 TFUE, așa cum a fost acesta interpretat în C. T.. Întrucât Guvernul român nu a solicitat limitarea efectelor temporale ale hotărârii Curții, interpretarea oferită de instanța europeană în C. T. produce efecte începând cu data de 1 iulie 2008, data de intrare în vigoare a OUG nr. 5., act normativ care a introdus taxa de poluare. Prin urmare de această interpretare trebuie să se țină seama și în prezenta cauză pendinte. Aceste statuări sunt valabile în opinia Curții de A. și în cauza de față cu atât mai mult cu cât la data formulării cererii de înmatriculare, nivelul taxei pe poluare percepută în noile condiții legale era mai mare ca și cea datorată în prima variantă a OUG nr. 5.. Ca atare se poate conchide că taxa pe poluare impusă ca obligație prealabilă înmatriculării unui vehicul importat menține efectul descurajator al punerii în circulație a autovehiculelor second hand cumpărate din alte state membre ale U. fără să existe în prezent vreo normă juridică care să descurajeze cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. Pentru toate aceste considerente, in baza art. 304 alin. 1 pct. 9 C.p.c., recursul declarat va fi admis, iar sentința recurată va fi modificată în sensul admiterii acțiunii reclamantului si obligării pârâtei la înmatricularea autoturismului marca Citroen. cu nr.de identificare V. fără plata taxei de poluare prev. de O. nr. 5.. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII D E C I D E : Admite recursul declarat de reclamantul C. B. L. împotriva sentinței civile nr. 5514 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M., pe care o modifică în sensul că admite acțiunea reclamantului și obligă pârâta I. P. J. M. la înmatricularea autoturismului marca Citroen, cu nr.de identificare V., fără plata taxei de poluare. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 23 septembrie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI G . S. AL H. M. I. I. G. A. N. M. ȚÂR 2 ex.-(...)jud.fond.H. M. red.S.Al H/A.C.
| ← Decizia civilă nr. 1330/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Sentința civilă nr. 428/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
