Decizia civilă nr. 1025/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1025/2011
Ședința ta de 09 M. 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE F. T. JUDECĂTOR M. H. JUDECĂTOR M. B. GREFIER D. C.
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâta D. G. A F. P. A J. S. în nume propriu și în numele A. F. P. A M. Z. și chemata în garanție A. F. PENTRU M. - M. M., împotriva Sentinței civile nr. 3388 din data de (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S., în contradictoriu cu reclamantul Ș. O., având ca obiect -. act de control taxe și impozite - taxă de poluare.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Cauza se află la primul termen de judecată, recurs.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile declarate sunt scutite de plata taxelor judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Prin Serviciul Registratură, la data de (...), intimatul a depus la dosarul cauzei întâmpinare, în trei exemplare.
Se constată că recursurile sunt declarate în termen, precum și că recurentele au solicitat judecarea cauzei în lipsă în temeiul art. 242 al.2
C.pr.civ.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 al. 4 C.pr.civ., raportat la art.21 din Constituție, art.10 al. 2 din L. nr.5. și art. 3 pct. 3 C.pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina. După deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare pe baza actelor existente la dosar. CURTEA Prin Sentința civilă nr. 3388 din (...) pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr. (...) s-a admis acțiunea reclamantului Ș. O. și au fost obligate pârâtele D. G. A F. P. S. și A. F. P. A M. Z. în solidar cu chemata în garanție M. M. - A. F. PENTRU M. B., să-i restituie suma de 1.307 lei, taxă pe poluare, achitată cu chitanța seria TS5 nr. 1958092/(...), la care se adaugă majorările legale de întârziere, calculate de la data achitării până la data restituirii. Fără cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele: Prin chitanța seria TS5 nr. 1958092/(...), reclamantul a achitat la T. Z. suma de 1.307 lei, cu titlu de taxă pe poluare, prevăzută de O. 5.. Înscrisurile depuse la dosar atestă faptul că autoturismul a fost achiziționat dintr-un stat membru a Uniunii E.; în urma deciziei de calcul a taxei pe poluare pentru autovehicule, reclamantul a solicitat restituirea sumei în discuție, solicitare care i-a fost respinsă. Argumentele de natură juridică pe care reclamantul își întemeiază acțiunea vizează două aspecte asupra cărora instanța este chemată să se pronunțe: unul se referă la libera circulație a mărfurilor în cadrul Uniunii E., iar cel de-al doilea aspect privește interzicerea discriminării între produsele comunitare și cele naționale, sub aspectul impozitării. Judecând pe fond cauza, tribunalul a găsit că argumentele invocate de partea reclamantă în sprijinul cererii sale sunt pertinente și convingătoare în sensul că „taxa pe poluare"; ce trebuie achitată cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în R., în conformitate cu prevederile O. nr. 5., are în realitate aceeași finalitate (scop) cu „taxa specială de primă înmatriculare"; prevăzută de art. 2141 - 2143 Cod fiscal, - pe care, de altfel, o înlocuiește - și anume, restricționarea la import a autovehiculelor„second-hand";, inclusiv a celor provenite din spațiul Uniunii E., după cum se va arăta în continuare. Rezultă din cele ce preced, că actuala reglementare nu înlătură discriminarea produsă de normele legale anterioare, care au reglementat taxa specială de primă înmatriculare (art.214/1-2. Cod fiscal) deoarece taxa pe poluare se stabilește și în prezent tot raportat la"; prima înmatriculare în R."; și nu conform principiului specific legislației de mediu, acela că";poluatorul plătește„ Ca urmare a numeroaselor acțiuni judiciare și a unei practici judecătorești constante, autoritățile române au recunoscut nelegalitatea taxei de primă înmatriculare stabilită inițial prin codul fiscal - art.214 (1-3)- , au abrogat respectivele articole prin OUG nr.5., însă această taxă rămâne în fapt aceeași, singura diferență fiind denumirea, modificată din taxa specială de primă înmatriculare în taxa de mediu. Prin L. nr.157/2005 R. a ratificat Tratatul privind aderarea Republicii Bulgaria și R. la U. E., efectele acestei ratificări fiind reglementate de art.148 alin.2 și 4 din Constituția R., astfel cum aceasta a fost republicată, în sensul că prevederile Tratatelor Constitutive ale U.E și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare. Or, după aderarea R. la U. E., nu este admisibilă favorizarea, în mod direct sau indirect a vânzarii autoturismelor second-hand deja înmatriculate în R. (ce pot fi considerate autoturisme naționale), atâta timp cât norma fiscală națională diminuează sau este susceptibilă să diminueze, chiar si potențial, consumul produselor importate similare, influențând astfel alegerea consumatorilor (a se vedea în acest sens: C.J.C.E., Hotararea din 7 mai 1987, cauza 193/85: Cooperativa Co- Frutta S.R.L. - c/a. Administrazione dell Finanze della Stato) Rezultă așadar, din cele ce preced, că taxa pe poluare,- instituită prin O. 5., astfel cum a fost completată și modificată - are, prin direcționarea ei, o aparentă neutralitate fiscală, , însă prin scop și conținut este similară taxei speciale instituită prin art.214/1-2. Cod fiscal, ca urmare a condiționării sale de prima înmatriculare a unui autovehicul în R., păstrându-și astfel caracterul de impozit intern („măsură cu efect echivalent"; taxelor vamale, în sensul definit de art. 28 din Tratatul C. E..) cu efect discriminator și restictiv asupra produselor similare importate din state membre ale Uniunii E. . În consecință, în baza considerentelor expuse, tribunalul a admis acțiunea și a obligat în solidar pârâtele, inclusiv chemata în garanție, să restituie părții reclamante, suma de 1.307 lei, taxă pe poluare, achitată cu chitanța seria TS5 nr. 1958092/(...), la care se adaugă majorările legale de întârziere,calculate de ladata achitării până la data restituirii, cu motivarea că taxa pe poluare se face venit la bugetul de stat (bugetul consolidat al statului) chiar dacă în conformitate cu prev. art.1 din OUG nr.5., se gestionează de A. F. pentru M., în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului ,astfel încât răspunderea acestor instituții ale statului, nu poate să fie decât solidară, conform competențelor legale care le revin privind administrarea finanțelor publice. În ce privește cheltuielile de judecată, acestea nu se justifică atâta vreme cât nu se poate reține o culpă procesuală din partea autorităților administrației publice, atributul interpretării legilor interne prin prisma normelor de drept comunitar, revenind exclusiv instanțelor de judecată. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta D. G. a F. P. a județului S ., in nume propriu si in numele A. F. P. Z. solicitând admiterea recursului, modificarea Sentinței Civile nr. 3388 din (...) pronunțată de Tribunalul Sălaj, iar pe cale de consecință: să se respingă actiunea formulată de Ș. O. in principal ca inadmisibila, iar pe fond ca nefondata P ractic, instanța de fond a dispus restituirea unei sume achitate in prealabil in temeiul legii , iar instanta de contencios administrativ nu poate pronunta o astfel de solutie, aceasta, esentialmente, este chemata sa cenzureze acte administrative emise de autoritati publice. Pronunțându-se în limitele acestei Investiri, asupra actiunii, instanta trebuia sa examineze admisibilitatea acesteia din perspectiva îndeplinirii conditiilor specifice de exercitare rezultate din dispozitiile art. 1 coroborat cu art. 8 din L. nr. 5.. Între condițiile de exercitare a acțiunii directe în contencios administrativ se numara si acelea ca actul atacat sa fie un act administrativ, tipic sau asimilat, astfel cum este el definit prin art. 2 alin. (1) lit. c) si art. 2 alin. (2) al Legii nr. 5. si, respectiv, ca acest act sa vatăme un drept subiectiv sau un interes legitim privat ori public. Rezultă din aceste prevederi legale, coroborate cu cele ale art. 18 din L. nr. 5. care reglementeaza solutiile pe care le poate da instanta, ca judecatorul de contencios administrativ este obligat sa stabileasca daca actiunea priveste un act administrativ, tipic sau asimilat în sensul respectivei legi, un act preparator al unui act administrativ, care poate fi atacat numai odata cu acesta, sau simple adrese, notificari, puncte de vedere, etc., exceptate controlului judecatoresc în aceasta procedura. Fără o analiza a actului administrativ prin care s-au stabilit in sarcina reclamantului obligații fiscale, instanța nu putea trece direct la a dispune restituirea sumei astfel achitata Taxa pe poluare instituita de dispozițiile OUG nr. 5. nu poate fi asimilata impozitelor interne , aceasta taxa fiind perceputa pentru asigurarea protecției mediului tuturor proprietarilor de autoturisme care, prin înmatricularea acestora in R. , înțeleg sa le utilizeze pe teritoriul R., contribuind astfel la poluarea mediului. Aceasta taxa nu este perceputa doar persoanelor care doresc sa inmatriculeze si sa utilizeze in R. autoturisme second-hand importate din UE ci tuturor persoanelor care doresc sa inmatriculeze si sa utilizeze un autoturism indiferent de provenienta sau de vechimea acestuia! astfel incit nu se poate sustine caracterul discriminatoriu al taxei. Dispozitiile art. 25 si 28 din Tratatul de instituire a comunitatilor E. nu sunt aplicabile in speta, deoarece acestea au in vedere taxele vamale la import si export sau taxele cu efect echivalent (art 25) , respectiv restrictiile cantitative la import precum si orice alte masuri cu efect echivalent. O taxa pe poluare nu poate fi asimilata nici cu una vamala si nici cu o restrictie cantitativa la import. Jurisprudenta C. a stabilit constant ca un sistem de impozitare a autovehiculelor este discriminatoriu fata de autovehiculele de ocazie de import atunci cind in calculul taxei nu se ia in considerare deprecierea reala a acestui autovehicul de import , si , in consecinta i se impune o taxa mai mare decit valoarea reziduala a taxei ramase neamortizata incorporata intr-un autovehicul national similar(Decizia C. de J. a C. E. in cauzaC-345/93 Nunes Tadeu, par. 20) S-a concluzionat astfel ca, daca autovehiculele deja existente in parcul auto national nu sunt si ele supuse noii taxe nu reprezinta o discriminare sub aspectul dreptului european. Obiectivul taxei este de protejare a mediului, atit prin modul de utilizare a resurselor constituite cit si prin modul de impunere. De aceea, elementele ce stau la baza acesteia sunt emisiile de noxe si de dioxid de carbon si se poate conchide ca criteriile ce stau la baza taxei au un caracter adecvat obiectivului de protejare a mediului, având in vedere ca in calculul cuantumului acesteia sunt importante emisiile de noxe toxice precum si cele de dioxid de carbon iar nu alte criterii precum valoarea de facturare. Prin urmare intrucit taxa este stabilita in functie de gradul de poluare si de eficienta energetica , ea are un caracter proportional fiind stabilita intr-un cuantum mai mare pe masura ce performantele de mediu scad. In aceasta privinta, actul normativ , respectiv OUG nr. 5. a fost adus in conformitate cu principiile jurisprudentei europene prin prevederea unei grile de depreciere ce corespunde unei valori reale de pierdere a valorii de piata si care, in plus, pot fi contestate de contribuabil daca face dovada ca autovehiculul sau s-a depreciat intr-o masura mai mare decit cea indicata in grila fixa. Asa cum rezulta din cuprinsul OUG 5.- varianta in vigoare la momentul solicitarii inmatricularii autoturismului , actul normativ roman respecta exigentele de compatibilitate cu art. 90 paragraful 1 din Tratatul CE. Referitor la admiterea de catre instanta de fond a capatului de cerere privind acordarea majorarilor de intarziere de la data achitării taxei până la data restituirii efective, solicită de asemenea respingerea acesteia având În vedere faptul ca taxa a fost incasata in temeiul OUG nr. 5. , act normativ care este in vigoare si pe care Curtea C., in numeroasele D. emise cu ocazia solutionarii exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor OUG nr. 5., le-a declarat ca fiind pe deplin constitutionale. Împotriva aceleiași hotărâri a declarat recurs și chemata în garanție A. F. PENTRU M. (AFM) solicitând întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C.pr.civ. modificarea în tot a sentinței, în sensul respingerii acțiunii reclamantului. În argumentarea poziției sale, a susținut că soluția instanței de fond este nelegală și nefondată, fiind dată cu aplicarea greșită a legii și fără temei legal, deoarece taxa de poluare reglementată de OUG nr. 5. nu poate fi caracterizată ca fiind contrară art. 90 paragraf 1 din Tratatul CE. Așa fiind, reclamantul a plătit această taxă în conformitate cu legislația europeană, O. nr. 5. este un act normativ acceptat de C. E. ca fiind compatibil cu aquis-ul comunitar, astfel că susținerile nu pot fi reținute susținerile instanței potrivit cărora instituirea acestei taxe constituie o discriminare. În plus, instanța de fond nu a observat că prin art. 8 din O. nr. 5. s-a prevăzut posibilitatea restituirii valorii reziduale. D. urmare, recurenta a apreciat că instanța fondului a dat o interpretare ce excede atât interpretărilor oficiale și jurisprudențiale ale CE/CEJ, dar și textului propriu-zis al Tratatului CE. De asemenea, chemata în garanție a criticat soluția instanței de fond și cu privire la capătul de cerere privind acordarea majorărilor de întârziere, susținând că instanța în mod nelegal a dispus obligarea sa la plata către reclamant a dobânzii legale aferente sumei reprezentând taxa pe poluare, începând cu data plății, fără nici o justificare legală și fără a avea în vedere dispozițiile C.pr.fiscală coroborate cu dispozițiile Ordinului nr. (...). Analizând recursurile formulate, Curtea constată următoarele: Prin chitanța seria TS5 nr. 1958092/(...), reclamantul a achitat la T. Z. suma de 1.307 lei, cu titlu de taxă pe poluare, prevăzută de O. 5.. Așa cum a reținut și tribunalul, înscrisurile depuse la dosar atestă faptul că autoturismul a fost achiziționat dintr-un stat membru a Uniunii E.; în urma deciziei de calcul a taxei pe poluare pentru autovehicule, reclamantul a solicitat restituirea sumei în discuție, solicitare care i-a fost respinsă. Considerând nejustificat acest refuz, s-a adresat instanței, prin cererea ce a fost soluționată de către prima instanță. O primă critică din recurs vizează faptul că acțiunea este inadmisibilă, raportat la faptul că reclamantul nu a înțeles să conteste în termen decizia de calcul al taxei de poluare, nerespectând astfel prev. art. 205 și urm. C.pr.fisc. Cu privire la consecințele necontestării de către reclamant a deciziei de calcul a taxei de poluare în termenul prevăzut de lege, Curtea observă următoarele : Reclamantul a solicitat restituirea taxei de poluare stabilită de organele fiscale printr-o decizie de calcul. C. cererii adresate de reclamant organelor fiscale, acesta a solicitat restituirea taxei de poluare fără a solicita în mod expres anularea acestei decizii. Curtea constată că dispozițiile ordonanței de urgență 5. reglementează procedura de stabilire și de contestare a taxei de poluare făcând trimitere la dispozițiile OG 9..C. art.7 din OG 5. stabilirea, verificarea, colectarea și executarea silită, inclusiv soluționarea contestațiilor privind taxa datorată de către contribuabili se realizează de către autoritatea fiscală competentă potrivit prevederilor OUG 9.. Curtea reține că A. F. P. Z. a emis, în regim de putere publică, un act administrativ care reflectă manifestarea sa de voință, act în baza căruia taxa de poluare a fost încasată de la reclamant. U. prelevării taxei, administrația refuzat restituirea acestei sume. Curtea nu poate nesocoti legătura strânsă care există între emiterea acestui act administrativ și cererea de restituire formulată de reclamant. Problema care se ridică în speță este aceea de a determina dacă o restituire a taxei era posibilă în condițiile în care decizia de calcul a taxei de poluare nu a fost contestată în termenul prevăzut de art. 205 din OG 9.. R. a relevat că una din condițiile preliminare ale reparării pagubei pretinse de reclamant și anume restituirea sumelor încasate de organele fiscale cu titlu de taxă de poluare, este aceea a anulării actului de impunere. R. a susținut că cererea reclamantului este tardivă/inadmisibilă, deoarece nu a urmat procedura prealabilă prevăzută de art.205-207 din OUG 9.. Curtea admite că în absența unor reglementări comunitare în materie de restituire a taxelor naționale percepute necuvenit, este de competența ordinii juridice interne din fiecare stat membru să desemneze instanțele competente și să stabilească modalitățile procedurale ale acțiunilor în justiție menite să asigure protejarea drepturilor conferite justițiabililor prin efectul direct al dreptului comunitar, înțelegându-se că aceste modalități nu pot fi mai puțin favorabile decât cele care vizează acțiuni similare din dreptul intern și că, în nici un caz, acestea nu pot fi modificate astfel încât să facă practic imposibilă exercitarea drepturilor pe care instanțele naționale au obligația să le apere.( cauza Hans Just I /S împotriva M.ui danez al impozitelor și accizelor - cauza nr.C/79; cauza Aprile Srl, în lichidare împotriva Amministrazione delle Finanze dello Stato - cauza nr.C -228/96, paragraful nr.18). Condițiile impuse de dreptul comunitar în astfel de situații sunt, conform jurisprudenței C. E. de J., respectarea principiului echivalenței (care impune ca aceste modalități de restituire a taxelor să nu fie mai puțin favorabile decât cele care privesc acțiunile similare la nivel intern) și a principiului eficienței, care impune ca aceste reglementări să nu facă imposibilă sau excesiv de dificilă exercitarea drepturilor conferite prin ordinea juridică comunitară. Curtea remarcă faptul că reglementarea procedurii de contestare a taxei de poluare astfel cum este prevăzută de OUG 5. și de C. de procedură fiscală, este aplicabilă și în cazul contestării dreptului de stabilire a celorlalte impozite interne, oricare ar fi acestea, reglementarea având caracter general. Din această perspectivă, principiul echivalenței este respectat de legislația română în materia contestării taxei de poluare percepută cu încălcarea dreptului comunitar. Rămâne de stabilit dacă procedura reglementată respectă principiul eficienței, care impune ca aceste reglementări să nu facă imposibilă sau excesiv de dificilă, exercitarea drepturilor conferite prin ordinea juridică comunitară. Curtea observă că potrivit procedurii reglementate prin art.205 și următoarele C., persoana interesată poate formula o contestație în termen de 30 de zile de la data comunicării actului administrativ fiscal sub sancțiunea decăderii - termen stabilit de art.207 C., iar împotriva deciziilor emise în soluționarea contestațiilor se poate formula o acțiune în justiție în fața instanțelor de contencios administrativ, în termenele și condițiile prevăzute de L. 5., respectiv în termen de 6 luni de la comunicarea deciziei emise în soluționarea contestației, conform art.11 din L. contenciosului administrativ. Curtea consideră că, față de caracteristicile prezentului litigiu, termenul de 30 de zile prevăzut pentru formularea contestației administrative, nu este unul proporțional și rezonabil, astfel încât persoana vătămată să aibă un interval de timp suficient pentru a acționa. Taxa internă de poluare a fost instituită prin OUG 5. care a abrogat prevederile C.ui fiscal referitoare la taxa primei înmatriculare, reglementarea taxei de poluare suferind mai multe modificări. Pentru prima oară a modificată prin OUG 208 din 4 decembrie 2008 pentru a doua oară, a fost modificată prin OUG 218 din 10 decembrie 2008. La rândul său, primul act de modificare a OUG nr.5., respectiv OUG 2. a fost abrogată prin art.I din OUG 2.. Așadar, la numai un interval de 6 zile legiuitorul a găsit să modifice primul act prin care aducea schimbări în privința reglementării taxei de poluare. Pentru a treia oară, OUG 5. a modificată prin OUG 7/(...), schimbare care intervine la aproximativ 2 luni de la intrarea în vigoare a OUG 2.. Pentru a patra oară, a fost modificată prin OUG 1.. Inițial scopul declarat al adoptării O. 5. înscris în preambulul acestui act normativ a fost acela de a asigura „. mediului prin realizarea unor programe și p roiecte pentru îmbunătățirea calității aerului și pentru î ncadrarea în valorile l imită prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu, ținând cont denecesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței C. de J. a C. E., având în vedere faptul că aceste măsuri trebuie adoptate în regim de urgență, pentru evitarea oricăror consecințe juridice negative ale situației actuale,,. Prin adoptare OUG 2. legiuitorul s-a îndepărtat substanțial de la scopul urmărit prin adoptarea OUG 5.. În preambulul acestei ordonanțe se relevă faptul că adoptarea acesteia a fost necesara având în vedere: ,,concluziile analizei gradului de adâncire a crizei financiare și econo mice în luna octom brie, care relevă o scădere importantă a p iețelor auto și a producției industr iei furnizoare, precum și măsurile de s usținere a sectorului de automobile, af ectat de criza finan ciară internațională ;faptul că Guvernul României se preocupă de luarea măsurilor care să asigure p ăstrarea locurilor de muncă în economia românească , iar la un loc de muncă în i ndustria constructoare sunt 4 locuri de muncă în industria furnizoare ,, Astfel,de la necesitatea susținerii unor programe de protecție a mediului prin îmbunătățirea calității aerului si pentru încadrarea in valorile limita prevăzute de legislația comunitara in acest domeniu, scopul declarat al O. 5. s-a transformat in protejarea industriei interne de autovehicule si păstrarea locurilor de munca angrenate in producția de autovehicule. Ținând cont de aspectele anterior relevate , Curtea apreciază că OUG 50/ 2008 nu îndeplinește cerințele de coerență, claritate și previzibilitate impuse de practica C., ea suferind modificări de substanță de la momentul adoptării ei și până în prezent, fapt ce a determinat, într-o măsură considerabilă și schimbarea jurisprudenței naționale în această materie. În legătură cu reglementarea română a taxei de poluare, au existat și două comunicate ale Comisiei E.. Dacă în cazul primului comunicat s-a relevat că dispozițiile tratatului de instituire a C. E. nu pot fi invocate pentru a limita nivelul excesiv al taxării, în cel de-al doilea comunicat, comisia europeană a solicitat R. să-și modifice legislația în ceea ce privește aplicarea taxei pe poluare pentru autoturisme. Această scrisoare de somare a fundamentat intervențiile legislative care au avut loc după data de 25 iunie 2009, fiind evident faptul că în privința reglementării taxei de poluare nu au fost îndeplinite cerințele de coerență, claritate și previzibilitate impuse de practica C. Nu trebuie ignorat faptul că la nivelul instanțelor din țară mai există o practică neunitară cu privire la chestiunea compatibilității taxei de poluare cu dreptul Uniunii E.. Contribuabilii au dreptul să tindă către securitatea fiscală, care include dreptul de a putea prevedea consecințele de natură fiscală ale actelor lor viitoare. Activitatea de interpretare și aplicare a normelor fiscale trebuie pusă în corelație cu principiile de bază ale dreptului fiscal iar atunci când norma nu este clară , previzibilă și predictibilă pentru utilizatorul normelor fiscale decizia de a contesta sau nu o măsură fiscală nu este facilă. În litigiile de natura celui dedus judecății de către reclamantă se ridica o problemă extrem de sensibilă deoarece, în logica deciziei de a contesta măsura de prelevare a taxei, intra clarificarea aspectului referitor la dominanța principiului egalității, față de principiul legalității pentru a se stabili dacă doar corpul legii va fi avut în vedere la analiza compatibilității sale cu normele dreptului comunitar sau poate fi avută în vedere ca sursă interpretativă și expunerea de motive. Or, nu se poate pretinde utilizatorului un standard atât de ridicat ca cel ce poate fi cerut unui profesionist. D. urmare cerința privitoare la instituirea unui termen rezonabil pentru exercitarea drepturilor conferite prin ordinea juridică comunitară este justificată în opinia C.. Curtea apreciază că, față de caracteristicile litigiului, termenul de 30 de zile face excesiv de dificilă exercitarea drepturilor conferite prin ordinea juridică comunitară, el impunând o sarcină excesivă contribuabililor cărora li se cere o diligență maximă pentru a-și conserva dreptul de a accede la justiție.. (a se vedea în special Hotărârea din 14 decembrie 1995, Peterbroeck, C-312/93, Rec.p. I- 4599, pct.12, și Hotărârea din 8 februarie 1996, FMC ș.a., C-212/94, Rec.p. I- 389, considerentul 71). Această sarcină nu poate fi justificată numai de necesitatea asigurării securității juridice. Și asta deoarece, principiul securității juridice nu poate asana neregularitățile ce decurg din încălcarea unui principiu de ordine publică. Deși termenul de 30 de zile se aplică și în privința exercițiului drepturilor derivate din legislația internă, el nu este unul adecvat în litigiul dedus judecății. Ținând cont natura reglementării, de circumstanțele concrete ale cauzei, considerăm că el nu asigură un just echilibru pentru regulile procedurale care trebuie să guverneze exercițiul drepturilor derivate din legislația comunitară, nefiind suficient pentru a asigura un drept de rambursare efectiv. Mijloacele procedurale necesare pentru aplicarea corectă a dreptului comunitar nu pot fi valorificate în interiorul acestui termen. Caracterul rezonabil al termenului trebuie raportat și la calitatea normei care guvernează exercițiul dreptului dedus judecății. În primul rând, chiar nesiguranța legiuitorului în domeniul reglementării taxei de poluare explicată prin multiplele intervenții legislative justifică aplicarea unui termen mai flexibil pentru a fi asigurat pe deplin principiul efectivității. În această procedură autoritatea fiscală mai reproșează reclamantului că nu a solicitat în mod expres organelor fiscale anularea deciziei de calcul a taxei de poluare, adresându-i-se acesteia direct cu o cerere de restituire a taxei pe care o consideră contrară dreptului comunitar. Rămâne de analizat în ce măsură neîndeplinirea acestei proceduri atrage inadmisibilitatea cererii sale. În ceea ce ne privește, socotim că, în circumstanțele concrete ale cauzei, neexercitarea recursului administrativ după procedura reglementată de art.205 și următ. C., nu atrage inadmisibilitatea acțiunii. Concluzia se sprijină pe următoarele considerente: chiar dacă se admite că regulile procedurale care guvernează exercițiul drepturilor derivate din legislația comunitară respectă principiul echivalenței și efectivității, neurmarea acestora în cazurile de restituire a taxei de poluare și în speța particulară dată, nu poate antrena sancțiunea inadmisibilității exercițiului dreptului la acțiune. Recursul administrativ este justificat din mai multe puncte de vedere. Din punctul de vedere al administrației, se dă posibilitatea organului emitent sau al celui ierarhic superior să-și repare eventualele greșeli, asigurându-se astfel o cale mai rapidă de restabilire a legalității. Recursul prealabil este un mijloc de protecție al autorității publice emitente, evitând chemarea sa în judecată ca pârât, suportarea unor cheltuieli de judecată, plata unor daune mai mari particularului lezat în dreptul său și chiar lezarea prestigiului său, prin pierderea unui proces public, în care s-a dovedit nu numai ca vătămat în particular dar și că a rămas pasivă în înlăturarea acestei vătămări. În același timp, recursul prealabil are ca scop și protecția particularului, el având posibilitatea de a obține corelarea actului sau revocarea lui printr-o procedură administrativă, simplă, rapidă, scutită de taxă de timbru. Pe de altă parte, dacă administrația răspunde negativ la recurs, acesta va avea posibilitatea să-și evalueze obiectiv șansele de a câștiga procesul și va putea opta în cunoștință de cauză pentru această cale de drept. La aceste scopuri se mai pot adăuga și cel privitor la degrevarea instanțelor de contencios administrativ de acele litigii care pot fi soluționate pe cale administrativă. În materia recursurilor administrative, având ca obiect reclamațiile adresate administrației pentru prelevarea nelegală a taxei de poluare, practica administrației este clară, răspunsurile nefavorabile reprezentând o constantă în această materie. Această optică a fost exprimată de autoritate și pe parcursul derulării procesului când s-a susținut că taxa a fost prelevată în mod legal, ea necontravenind prevederilor din Tratatul privind instituirea Uniunii E.. Efectivitatea accesului la justiție implică ca accesul la justiție să fie eficace. O procedură în urma căreia o persoană nu și-ar putea vedea cauza analizată în mod complet, nu este o procedură care să realizeze condiția efectivității accesului la justiție. D. urmare, statul are obligația ca prin mijloace legislative ori legislative să permită în mod real a oricărei persoane la serviciile instanțelor. D.ul oferit nu trebuie să fie unul teoretic ori iluzoriu ci, unul concret și efectiv, fiindcă posibilitatea concretă de sesizarea unei instanțe de către persoana interesară constituie o încălcare a dreptului acesteia de acces la justiție. S. că dreptul de acces la justiție, nu este un drept absolut. Ca orice libertate, el poate suferi limitări din partea puterii de stat cu scopul salvgardării altor interese, precum drepturile și libertățile altora, principiul securității raporturilor juridice. A. limitări se conciliază cu prevederile art.6 doar în măsura în care ele vizează un scop legitim și există un raport de proporționalitate între mijloacele utilizate de stat și scopul vizat de către acesta. Astfel, statele pot să impună condiții privind parcurgerea unor proceduri prealabile sesizării instanței cât timp acestea sunt rezonabile. Obligativitatea procedurii prealabile, vine să asigure un climat de securitate juridică și să evite procedurile abuzive. Curtea recunoaște că, de lege lata, accesul la justiție, în cazul exercițiului drepturilor derivate din legislația comunitară este limitat de reguli procedurale. Rămâne însă să stabilească dacă, dreptul autorității de a invoca excepția de inadmisibilitate întemeiată pe neparcurgerea acestor proceduri, poate fi calificat ca excesiv, nerezonabil ori disproporționat. Admitem că, în mod tradițional, autoritatea poate să formuleze apărări întemeiate pe excepția de inadmisibilitate, atât timp cât o procedură prealabilă a fost instituită pentru a asigura coerența ordinii juridice, protejarea intereselor generale ale comunității și valorizarea principiului securității ordinii juridice. Cu toate acestea, Curtea apreciază că această apărare, a fost făcută prin deturnarea, ignorarea de la scopul pentru care dreptul a fost recunoscut și garantat. Curtea nu neagă existența dreptului exercitat de autoritate și anume, a dreptului de a invoca inadmisibilitatea, dar nu poate ignora efectele admiterii unei astfel de apărări și care ar face de prisos cercetarea fondului raportului juridic litigios. Atitudinea pe care autoritatea a avut-o în cursul soluționării procesului constituie un argument puternic, care pledează în speță pentru inutilitatea parcurgerii procedurii prealabile, atât timp cât timp politica organelor fiscale de a răspunde nefavorabil acestor contestații, este una constantă. Chiar și la momentul procesual al soluționării recursului recurenta neagă existența unor incompatibilități ale OUG 5. cu normele dreptului comunitar, în toate formele sale. De aceea, Curtea a manifestat flexibilitate în aprecierea exigențelor formale ale judecății și s-a delimitat de apărările autorității pe care le-a considerat abuzive. Și asta deoarece ele sau îndepărtat de la scopul în care procedura grațioasă a fost recunoscută, urmărind să obstrucționeze în mod nelegitim abordarea fondului raportului juridic litigios. Pentru a ajunge la această concluzie, a avut în vedere și faptul că neparcurgerea acestei proceduri nu a afectat celeritatea procesului, iar parcurgerea ei nu ar fi condus la descongestionarea instanței . Litigiul dintre stat și particular oricum ar fi avut loc atât timp cât și în prezent autoritatea susține că această taxă are caracter legal, fiind refuzată la restituire. De aceea, autoritatea publică emitentă nu poate să invoce că ar fi fost vătămată prin aceea că nu i s-a dat șansa de a-și repara eventuala greșeală într- un mod mai rapid . Curtea a pus în balanță interesele procesuale ale părților și posibilitățile lor efective de a le valorifica și a decis să acționeze în sensul prevenirii oricărorforme de dezechilibru procesual, eliminând obstacolele care puteau vicia substanța principiului egalității. Pentru ipoteza concretă, instanța a procedat la o interpretare teleologică și dinamică a normelor în discuție, acționând în sensul de a le conferi acestora utilitate și finalitate. Instanța a ales să aprecieze de această dată rezonabil exigențele formale ale judecății și s-a delimitat de formele excesive, reținând că în materia restituirii taxelor de poluare prelevate în baza OUG 5., autoritatea publică are și a avut o politică constantă și fermă de a soluționa nefavorabil aceste contestații. Din acest motiv parcurgerea procedurii administrative devine lipsită de utilitate și finalitate, și nu se mai poate vorbi de imperativele respectării celerității procedurii, ci, din contră, s-ar putea vorbi de o prelungire nejustificată a rezolvării litigiului între stat și particular dacă procedura ar mai fi urmată. De aceea, conchidem că o astfel de procedură nu este o procedură care să realizeze condiția efectivității, motiv pentru care poate fi abandonată fără ca exigențele inadmisibilității să afecteze exercițiul dreptului la acțiune. Pe fondul cauzei, se constată însă, contrar celor reținute de către tribunal, că refuzul autorității publice de a da curs solicitării reclamantului de restituire a taxei de poluare este justificat, din următoarele considerente: Noul act normativ, respectiv O. 2. (în forma sa inițială, aplicabilă la data efectuării plaților) nu este contrar legislației comunitare. Nu se poate omite că în urma notificărilor emise de C. E. către Guvernul României, au avut loc consultări pentru alinierea noului act normativ legislației comunitare, astfel încât noua taxă să nu fie contrară acesteia, o primă chestiune fiind atribuirea unei noi calificări juridice acesteia, drept taxă de mediu, care să confere legitimitate reglementărilor naționale în raport cu dispozițiile dreptului comunitar, având în vedere că în domeniul mediului, Comunitatea E. exercită doar competențe de coordonare, statele membre putând să adopte reglementări proprii derogatorii de la normele dreptului comunitar. Totodată, în nota de fundamentare a noului act normativ s-a arătat că din perspectiva dreptului european, taxarea autovehiculelor este un domeniu nearmonizat, iar această realitate juridică are drept implicație la nivel național faptul că fiecare stat membru își poate institui în mod independent propriul sistem de taxare. Cu toate acestea, art. 90, actualul art. 110 din TFUE, prevede că statele membre au obligația de a nu impune asupra unui produs din import o taxă în exces față de un produs autohton. Având în vedere cele de mai sus, evaluarea conformității unui act normativ național de taxare a autovehiculelor trebuie efectuată nu prin raportare la un anumit model european de reglementare sau altul, ci prin raportare la articolul din tratat citat mai sus și la jurisprudența C. de J. a C. E., așa încât taxarea autovehiculelor trebuie analizată în lumina unor principii generale de drept comunitar precum transparența, neutralitatea fiscală sau taxarea excesivă, criteriile obiective, caracterul adecvat și proporțional sau poluatorul plătește. C. dispozițiilor cuprinse în art. 1 din O. nr. 5. sunt stabilite coordonatele pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule care constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de A. F. pentru M., în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului care încep cu programe de înnoire a parcului auto național și continuă cu o serie de alte programe în acest domeniu, inclusiv împădurirea terenurilor degradate sau defrișate. Totodată, adoptarea ordonanței a creat posibilitatea restituirii sumelor în plus pentru taxa de primă înmatriculare față de valoarea relativ redusă a taxei depoluare, așa încât, în baza unei cereri de restituire și a chitanțelor care dovedesc plata taxei în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, plătitorii își pot recupera diferența dintre cele două taxe. Așadar, Curtea E. de J. a arătat în mod constant că o consecință a dreptului comunitar actual este aceea că statele membre pot să impună asupra mărfurilor precum autovehiculele un sistem de taxă al cărui cuantum crește progresiv, în conformitate cu un criteriu obiectiv (deciziile în cauzele nr. 112/84 Humblot c. Directorului serviciilor fiscale, parag. 12; cauza C-132/88 Con. Comisiei E. c. Republicii Elene parag. 17). De asemenea, Curtea E. de J. a arătat că sunt criterii obiective cele precum capacitatea cilindrică sau clasificarea în funcție de performanțele de mediu, iar în condițiile în care taxa de poluare este bazată pe elemente precum cilindreea, normele de poluare chimică sau emisiile de dioxid de carbon, este evident că aceste criterii de impunere sunt obiective și nu lasă loc unei decizii arbitrare. Apoi, obiectivul taxei este de protejare a mediului atât prin modul de utilizare a resurselor constituite cât și prin modul de impunere, ținând cont că elementele care stau la baza acestuia sunt emisiile de noxe și de dioxid de carbon, criteriile care stau la baza taxei având deci un caracter adecvat scopului propus. Principala critică adusă noului sistem de taxare este acea că, în realitate, nu s-a schimbat decât denumirea taxei, sistemul fiind în continuare discriminatoriu față de autovehiculele deja existente în parcul auto național. Sub acest aspect este relevantă decizia C.E.J. în cauza C-345/93 Nunes Tadeu, parag. 20, din care rezultă că un sistem de impozitare a autovehiculelor este discriminatoriu față de autovehiculele de ocazie din import atunci când în calculul taxei nu se ia în considerare deprecierea reală a acestui autovehicul de import și în consecință, se impune o taxă mai mare decât valoarea reziduală a taxei rămase neamortizată, incorporată într-un autovehicul național similar. Or, actualul act normativ este în conformitate cu principiile jurisprudenței europene prin prevederea unei grile de depreciere ce corespunde unor valori reale de piață și care, în plus, pot fi contestate de contribuabil dacă autovehiculul său s-a depreciat într-o măsură mai mare decât cea indicată de grila fixă. Tot în privința comparație cu autovehiculele deja existent în parcul auto național, Curtea E. de J. s-a pronunțat că o atare comparație nu este relevantă sub aspectul discriminării fiscale, deoarece art. 90 din Tratatul C. E. nu este menit să împiedice un stat membru de a introduce taxe noi sau să schimbe cota sau baza de impunere a unor taxe deja existente, (decizia CEJ în cauzele conexate C-290/05 și 33305 Akoș Nadasdi și Ilona Nemeth parag. 49). Pe de altă parte, este respectat și principiul transparenței, deoarece taxa de poluare este așezată pe baza unor criterii cunoscute de contribuabil prin omologarea de tip, fiind instituite valorile limită pentru încadrarea unui autovehicul în diverse clase de poluare, astfel încât se poate cunoaște pe baza documentelor mașinii, cuantumul posibil al taxei pentru un autovehicul de tipul celui pe care contribuabilul și-l dorește. Se poate așadar concluziona că O. nr. 5. (varianta în vigoare la momentul achitării sumei a cărei restituire se solicită) respectă exigențele de compatibilitate cu art. 90 parag. 1, actualul art. 110 parag. 1 din TFUE. Astfel, după cum se poate constata, determinarea taxei de poluare se realizează conform art. 6 pe baza unor criterii obiective (tipul motorului, capacitatea cilindrică) și capacitatea din punct de vedere al poluării, luându-se în considerare și deprecierea autoturismului conform coeficienților descriși în anexa 4. Cota fixă de reducere prev. în anexa 4 este stabilită în funcție de vechimeaautovehiculului, de rulajul mediu anual, de starea tehnică și nivelul de dotare al autovehiculului. Cu ocazia calculului taxei, pot fi acordate reduceri suplimentare față de cota fixă, în funcție de abaterea de la situația standard a elementelor care au stat la baza stabilirii cotei fixe în condițiile prev. de normele metodologice de aplicare a ordonanței de urgență. Pe de altă parte, așa cum rezultă din art. 8: „(1) Atunci când un autovehicul pentru care s-a plătit taxa în R. este ulterior scos din parcul auto național se restituie valoarea reziduală a taxei în conformitate cu prev. alin. (2). (2) Valoarea reziduală a taxei reprezintă taxa care ar fi plătită pentru respectivul autovehicul dacă acesta ar fi înmatriculat la momentul scoaterii din parcul auto național.";. Așadar, atâta timp cât taxa de poluare percepută pentru prima înmatriculare se restituie atunci când autoturismul respectiv este scos din parcul auto național, nu se poate pretinde o discriminare față de autoturismele pentru care această taxă nu s-a perceput deoarece existau în parcul auto național la data adoptării actului normativ, atâta timp cât pentru acestea taxa nu a fost plătită și evident nici nu se poate pune problema restituiri ei. În cauza de față, reclamantului-intimat i-a fost solicitată taxa de poluare, iar nu taxa specială de primă înmatriculare, taxă care este apreciată de Curte în conformitate cu exigențele legislației naționale și comunitare. T. subliniat faptul că reclamantul a achitat taxa de poluare în litigiu în august 2008. Prin urmare, având în vedere principiul ,, tempus regit actum ,, la data achitării taxelor, actul normativ aplicabil era OUG 5. ( dinainte de modificarea realizată prin OUG 2. ) astfel încât recursurile apar ca fiind întemeiate, urmând a fi admise, cu consecința modificării sentinței fondului și a respingerii cererii principale și a celei de chemare în garanție. Pentru a dispune astfel, s-a reținut și că, conform jurisprudenței comunitare, o taxă solicitată pentru înmatricularea autovehiculelor nu intră sub incidența prev. art. 25 și 28 din Tratat. Cu privire la natura taxei de poluare, C. s-a pronuntat la (...) asupra actiunilor preliminare formulate de H. - B. M. B. si B. K. M. B. in cauzele reunite C 290/2005 si C 333/2005, ocazie cu care a statuat ca o taxa care nu este perceputa pentru faptul ca un autoturism traverseaza frontiera unui stat membru ci pentru prima inregistrare a autoturismului pe teritoriul acelui stat membru, in vederea punerii in circulatie nu constituie o taxa vamala in sensul art. 25 din tratat ci face parte din sistemul general de impozitare a bunurilor si trebuie examinata in lumina art. 90 din Tratat. Nici încălcarea art. 28 din Tratat nu poate fi reținută, atâta timp cât OUG nr. 5. nu cuprinde dispoziții privitoare la diferențierea taxei pe criterii ce ar putea fi apreciate drept masuri cu efect echivalent, deoarece legislația naționala se aplica deopotrivă bunurilor din producția internă, cât și din cea externă. PENTRU A. MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII D E C I D E: Admite recursurile declarate de D. G. A F. P. A J. S., în nume propriu și pentru A. F. P. A M. Z. și A. F. PENTRU M. B. împotriva sentinței civile nr. 3388 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S., pe care o modifică în parte în sensul că respinge acțiunea reclamantului Ș. O. împotriva pârâților D. G. A F. P. A J. S., A. F. P. A M. Z. Respinge cererea de chemare în garanție formulată de D. G. A F. P. A J. S., în nume propriu și pentru A. F. P. A M. Z., în contradictoriu cu A. F. PENTRU M. B.. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din data de (...). Red.M.B./dact.L.C.C. 3 ex./(...) Jud.fond: S. M.
| ← Încheierea civilă nr. 3349/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Sentința civilă nr. 218/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
