Decizia civilă nr. 3485/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE C. A. ȘI F.
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 3485/2011
Ședința publică din (...)
Completul compus din: PREȘEDINTE : D. P. JUDECĂTOR : A.-I. A. JUDECĂTOR : C. I.
GREFIER : V. D.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul S. J. C. AL A. N., împotriva sentinței civile nr. 1683 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui
C., cauza privind și pe I. C. I. DE P. IN I. C. S. IN C. DE LICHIDATOR J. SC A.
G. SA, având ca obiect obligația de a face - preluare arhivă.
La apelul făcut în cauză nu s-a prezentat nimeni.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul este timbrat cu 2 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că, în data de (...) s-a înregistrat la dosar întâmpinare din partea intimatului, prin care s-a solicitat respingerea recursului și judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, din oficiu, verificând competența generală, materială și teritorială potrivit dispozițiilor art. 1591 alin. 4 C.pr.civ. astfel cum a fost modificată prin L. nr. 2. constată că, este competentă să judece recursul în temeiul art. 10 alin. 2 din L. nr. 554/2004. În baza înscrisurilor existente la dosar apreciază cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare. C U R T E A Prin sentința civilă nr. 1683 din 01 aprilie 2011 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...) s-a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SC A. G. SA, prin lichidator judiciar C. I. de I. C. S., în contradictoriu cu pârâtul S. J. C. al A. N. Pârâtul a fost obligat la preluarea de la reclamantă a documentelor cu valoare practică din arhiva SC A. G. SA, după întocmirea inventarului acestora potrivit legii. Pentru a pronunța această sentință tribunalul analizând înscrisurile depuse prin prisma susținerilor părților, precum și a dispozițiilor legale relevante, a reținut că pârâta nu contestă faptul că, în principiu, are obligația preluării fondului arhivistic al SC A. G. SA (în temeiul art.18 din L. 16/1996) în speță, aspectul litigios îl constituie momentul și condițiile în care preluarea documentelor cu valoare practică se poate realiza raportat la situația concretă în care se află S. J. C. al A. N. Astfel, pârâtul își întemeiază refuzul de preluare a documentelor pe lipsa structurilor specializate în cadrul cărora să fie asigurate resursele umane și logistico - financiare necesare, arătând că numai după înființarea acestora are posibilitatea obiectivă de a prelua spre păstrare actele vizate de textul legal. Instanța a avut în vedere perioada nejustificat de lungă de timp care a trecut de la intrarea în vigoare a art.18 alin.2, odată cu modificarea Legii 16/1996 prin OUG 3. aprobată cu modificări prin L. 4. și până la comunicarea refuzului de preluare a documentelor întemeiat pe lipsa logisticii necesare. În toată această perioadă de timp, statul, care acționează în acest domeniu inclusiv prin pârâtul S. J. C. al A. N., a dat dovadă de pasivitate în găsirea unor soluții viabile de preluare și depozitare, în asigurarea unor spații corespunzătoare și a personalului necesar. Mai mult, chiar pârâtul a atras atenția în întâmpinarea depusă asupra faptului că, în anul 2006 când s-a modificat textul art.18 prin reglementarea înființării structurilor specializate respective, nu s-au prevăzut norme tranzitorii prin care să se rezolve temporar această problemă, aspect de asemenea imputabil autorității. Astfel, raportat la situația concretă de fapt, prin interpretarea pe care o dă pârâtul dispozițiilor art.18 alin.2, în sensul că nu poate prelua documentele decât după ce se înființează efectiv structurile respective, s-ar ajunge la concluzia de neacceptat ca predarea - preluarea unor astfel de documente să fie practic amânată sine die, din motive imputabile pârâtului și independent de orice culpă a persoanei solicitante. În speță, închiderea procedurii insolvenței SC A. G. SA a fost amânată succesiv până la soluționarea acestui aspect, întrucât lichidatorul judiciar trebuie să predea anterior arhiva spre păstrare, iar după închiderea procedurii este descărcat de orice îndatoriri și responsabilități cu privire la debitor și averea lui (art.136 din L. 85/2006). Având în vedere considerentele expuse, instanța a apreciat că refuzul pârâtului de a prelua documentele ce au aparținut fondului arhivistic al SC A. G. SA este nejustificat și vatămă interesele reclamantei, în condițiile în care disfuncționalitățile invocate nu îi sunt imputabile acesteia, astfel că, în temeiul art.18 din L. 554/2004, a admis cererea de chemare în judecată și l-a obligat pe pârât la preluarea de la reclamantă a documentelor cu valoare practică din arhiva SC A. G. SA, după întocmirea inventarului acestora potrivit legii. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul S. J. C. al A. N., solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată. În motivarea recursului a arătat că legalitatea hotărârii implică respectarea întocmai a dispozițiilor procesuale și justa aplicare a legii materiale cu ocazia judecării pricinii respective, ceea ce nu este cazul în speță. Soluția ca și motivarea adusă de Tribunalul Cluj - Secția M. de C. A. și F., de C. de M. și A. S. sentinței civile exprimă un mod incorect și eronat de stabilire a situației de fapt, de neînțelegere și neaplicare a legii în resorturile și finalitatea ei. Astfel cum rezultă din actele și lucrările dosarului, reclamanta, în calitate de lichidator judiciar al SC A.-G. SA, a solicitat instanței de judecată pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se dispună obligarea recurentei la "preluarea arhivei SC A. G.", această obligație de preluare a arhivei reclamantei este afectată de modalitatea prevăzută de art.18 alin.2 din L. A. N. nr.16/1996. În speță, interpretarea dată de prima instanță textului art.18 din aceeași lege, este greșită, deoarece legiuitorul a avut în vedere că, preluarea documentelor cu valoare practică, în baza cărora se eliberează copii, certificate și extrase privind drepturile referitoare la stagiile de cotizare ale cetățenilor, în condițiile statornicite în alin.1 și alin.3 ale art.18 din lege, impune cu necesitate asigurarea prealabilă, la nivelul A. N., a cadrului necesar și a condițiilor corespunzătoare, care să facă posibilă această preluare, având în vedere că recurenta se confruntă deja cu probleme grave cauzate de lipsaspațiilor de depozitare, a dotărilor corespunzătoare și a personalului necesar îndeplinirii menirii sale de administrare, supraveghere și protecție specială a Fondului Arhivistic Național. S. J. C. al A. N. reprezintă o structură teritorială a A. N. ale României, fără personalitate juridică. Instituția, prin demersurile făcute la organele competente, au prezentat necesitățile impuse de aplicarea menționatului act normativ, însă nu au fost aprobate și repartizate creditele bugetare necesare, cu destinația punerii în aplicare a art.18 din L. nr.16/1996. Solicită să se analizeze și să se constate că în mod greșit a apreciat prima instanță că în cauză este vorba despre un refuz nejustificat, vătămător și care trebuie sancționat ca atare. O. instituției la preluarea arhivei reclamantei, în condițiile în care, cu toate diligențele depuse, nu au fost alocate resursele necesare în vederea punerii în aplicare a art.18 din L. nr.16/1996, a pus instituția în situația imposibilității de executare a hotărârii pronunțate. Mai mult, reținerea unei culpe în sarcina recurentei pentru omisiunea legiuitorului de a stabili, prin dispoziții tranzitorii, care sunt competențele de gestionare și administrare a documentelor cu valoare practică până la momentul înființării structurilor specializate, este total greșită, întrucât nu A. N. au inițiat Ordonanța de U. a G. nr. 3.. Statele de plată nu au făcut și nu fac parte din Fondul Arhivistic Național al României. Pe de altă parte, omisiunile existente în OUG nr.3. aprobată cu modificări prin L. nr.4. și lipsa de previzibilitate a acestui act normativ nu pot fi remediate pe calea contenciosului constituțional. În concret, o excepție de neconstituționalitate a dispozițiilor cuprinse în art.18 din L. nr.16/1996, cu modificările și completările ulterioare, fundamentată pe astfel de critici, ar fi fost respinsă ca inadmisibilă în raport cu prevederile art.2 allin.3 din L. nr.47/1992. Astfel, Curtea Constituțională nu are atribuții în materia interpretării legislației aplicabile într-o speță sau alta, după cum suplinirea lipsei de reglementare nu intră în atribuțiile Curții Constituționale. Consideră că sentința primei instanțe este netemeinică și nelegală, recurenta aflându-se în imposibilitate obiectivă de a proceda la punerea în executare a hotărârii pronunțate. S. J. C. al A. N. a susținut constant pe parcursul desfășurării acestui proces, că în bugetul de stat pe anii 2006- 2009, precum și în rectificările bugetului de stat intervenite în aceeași perioadă, nu au fost prevăzute sume destinate punerii în aplicare a dispozițiilor cuprinse în art.18 din L. nr.16/1996, stabilirea cuantumului și a principalelor destinații ale alocațiilor bugetare constituind atributul exclusiv al legiuitorului, sens în care a prezentat înscrisuri care se află la dosar, dar nu au fost analizate de prima instanță de judecată. De asemenea, A. N. nu au negat niciodată instituirea unei obligații în sarcina sa, potrivit art.18 din L. nr.16/I996, însă au susținut în mod constant și au solicitat și solicită instanței de judecată să analizeze și să constate că această obligație nu este una pură și simplă, ci este o obligație afectată de modalitatea prevăzută de alin.2 al aceluiași articol. I. C. I. de P. de I. C. S. prin întâmpinare (f.12) a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței în întregime. Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate și având învedere dispozițiile art.304, 3041 C.proc.civ. Curtea reține următoarele: Criticile formulate de recurentă se referă exclusiv la faptul că nu se poate reține în sarcina acesteia un refuz nejustificat de preluarea documentelor cu valoare practică emise de către SC A. G. SA aflată în procedura insolvenței, încondițiile în care recurenta nu dispune de structurile specializate și în cadrul cărora să fie asigurate resursele umane și logistico-financiare. Cu privire la aspectul invocat acesta nu aduce argumente noi și nici nu invocă alte apărări de natură să ducă la modificarea soluției instanței de fond. Este real că art.18 alin.2 din L. nr.16/1996 prevede că documentele cu valoare practică a unei persoane juridice desființate se preiau după înființarea în cadrul A. N. și al Direcțiilor județene ale A. N. a unor structuri specializate, însă răspunsul oferit de prima instanță este unul corect întrucât dacă s-ar reține interpretarea dată de recurentă disp.art.18 alin.2 din lege s-ar ajunge la concluzia de neacceptat că predarea-preluarea acestor documente să fie practic amânată la nesfârșit, din motive imputabile pârâtului și independent de orice culpă a persoanei solicitante. Așa fiind, amânarea fără un termen a preluării documentelor de valoare practică ce au aparținut persoanei juridice desființate este de neacceptat câtă vreme procedura insolvenței trebuie închisă în urma îndeplinirii condițiilor impuse de lege și descărcarea lichidatorului judiciar de obligații și responsabilități impune inclusiv predarea acestor documente către autoritatea administrativă care are competențe de păstrare a acestor documente. Pentru toate aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1 C.proc.civ. rap. la art.8 din L. nr.85/2006 recursul declarat de pârâta S. J. C. al A. N. urmează a fi respins ca neîntemeiat. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE ; Respinge recursul declarat de S. J. C. AL A. N. împotriva sentinței civile nr.1683 din (...) pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui C. pe care o menține în întregime. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 27 septembrie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI P. D. A.-A. I. I. C. Red.CI Dact.SzM/2ex./(...) D. V. GREFIER
| ← Decizia civilă nr. 586/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Sentința civilă nr. 510/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
