Decizia civilă nr. 3585/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTR.IV ȘI FISCAL
DOSAR NR. (...)
DECIZIE CIVILĂ NR. 3585/2011
Ședința din data de 03 octombrie 2011
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : M. S. JUDECĂTOR : C. P. JUDECĂTOR : A. C.
GREFIER : L. F.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul S. L. T. - în numele și pentru membrii de sindicat A. C.-C., B. T., C. I., C. S.-M., C. M., C. O., C. A.-C., C. I.-M., C. M., C. T.-A., C. A.-S., C. S.-A., D. G.-S., D. I., D. O., D. S.-O., E.-I. S.-D., F. L.-M., F. D.-C., F. G., F. M., F. D.-G., G. S., G. R.- F., G. J., G. S.-A., G. R., G. L.-G., H. R., H. R., H. M., I. S.-E., I. M.-A., I. C.- A., I. I., J. A.-M., J. M.-N., L. M., M. H., M. P., M. P., M. S.-H., M. C.-D., M. G., M. M., M. S., M. A., M. L.-D., M. A.-M., N. D.-C., N. A., N. E.-M., N. S., O. C.-A., O. M., P. B.-N., P. L., P. A., P. M., P. C.-D., P. M., P. F., R. N.-A., R. O.- A., R. M., R. A., R. G., R. A., R. C.-E., R. S.-D., S. M.-S., Ș. C., S. V., S. C.-V., S. A., S. T., S. E., S. I.-M., S. V., T. C., T. M., T. S.-C., T. A., T. M., T. L., T. G., T. M.-D., T. M.-C., T. M., T. M., U. G.-M., V. S.-D. împotriva sentinței civile nr. 3094 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C., în contradictoriu cu intimații C. DE C. A R. și P. C. J. C., A. T., având ca obiect anulare act administrativ - decizie emisă de C. de C.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat consilier juridic I. Ș. -
E. pentru recurentul S. L. T. și consilier juridic I. M. C. pentru intimata C. DE C. A R., lipsă fiind intimatul P. C. J. C., A. T. .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut cauzei, după care reprezentantul intimatei depune la dosarul cauzei întâmpinare, din care un exemplar se comunică cu reprezentantul recurentului și, nemaiavând de invocat excepții prealabile sau de formulat cereri în probațiune solicită cuvântul pe fond .
Reprezentantul recurentului arată că nu necesită termen pentru studiul întâmpinării și, nemaiavând de invocat excepții prealabile sau de formulat cereri în probațiune solicită cuvântul pe fond.
C. procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591 alin.4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 8 și art. 10 din L. nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și constatând că nu mai sunt de invocat excepții prealabile sau de formulat cereri în probațiune, apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pe fond
.
Reprezentantul recurentului solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, învederând instanței că instanța de fond nu a fost legal investită pentru a verifica legalitatea acordului/contractului colectiv de muncă, că acesta nu a fost sesizată cu o cerere din partea C. de C. a R. în acest sens.
Mai mult, se arată că legalitatea contractului colectiv de muncă a fost verificată de Tribunalul Cluj printr-o sentință definitivă și irevocabilă, sens în care depune la dosar sentința nr.3178/2011 pronunțată de Tribunalul Cluj.
Totodată, se arată că aceeași comisie a soluționat atât contestația formulată de C. J. C. cât și ceea a C. J. Gorj, sens în care depune la dosar copii ale încheierilor pronunțate, constatând că prin soluționarea contestației formulate de către C. județean Gorj anumite sporuri sunt legale.
Prin urmare apreciază că acordul și contractul colectiv de muncă sunt legală iar sentința recurată este nelegală.
C., pune în discuție excepțiile care au fost invocate în fața instanței de fond, respectiv excepția necompetenței materiale a T.ui C. și excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților.
Reprezentantul recurentului arată că în opinia sa T. este instanța competentă să judece în fond și C. de A. în recurs iar în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, reprezentantul recurentului arată că acesta acționează în numele și în interesul membrilor de sindicat.
Reprezentantul intimatei solicită respingerea recursului și menținerea sentinței atacate, pentru motivele expuse pe larg în întâmpinare și susținute în fața instanței.
În susținere se arată că legea nu conferă atribuții autorității publice pentru stabilirea drepturilor salariale, aceastea nu pot acționa decât în temeiul legii și în vederea executării legii, sens în care invocă dispozițiile art. 91 din L. nr.215/2001.
Cu privire la excepția necompetenței materiale se arată că reclamanții au sesizat instanța de judecată ulterior datei de (...) când prin R. de organizare și desfășurarea a activității C. de C. litigiul se soluționează în primă instanță de C. de A.
În replică, reprezentantul recurentului arată că nu prin R. de organizare și desfășurarea a activității C. de C. se stabilește competența de soluționare a cauzei ci potrivit C.pr.civ și a L. nr.554/2004.
După închiderea dezbaterilor s-a înregistrat la dosarul cauzei întâmpinare din partea intimatei Curtea de Conturi a României.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr.3094 din (...) pronunțată în dossarul nr.(...) al T.ui C., s-a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanții A. C.-C., B. T., C. I., C. S.-M., C. M., C. O., C. A.-C., C. I.- M., C. M., C. T.-A., C. A.-S., C. S.-A., D. G.-S., D. I., D. O., D. S.-O., E.- I. S.-D., F. L.-M., F. D.-C., F. G., F. M., F. D.-G., G. S., G. R.-F., G. J., G. S.-A., G. R., G. L.-G., H. R., H. R., H. M., I. S.-E., I. M.-A., I. C.-A., I. I., J. A.-M., J. M.-N., L. M., M. H., M. P., M. P., M. S.-H., M. C.-D., M. G., M. M., M. S., M. A., M. L.-D., M. A.-M., N. D.-C., N. A., N. E.-M., N. S., O. C.-A., O. M., P. B.-N., P. L., P. A., P. M., P. C.-D., P. M., P. F., R. N.-A., R. O.-A., R. M., R. A., R. G., R. A., R. C.-E., R. S.-D., S. M.-S., Ș. C., S. V., S. C.-V., S. A., S. T., S. E., S. I.-M., S. V., T. C., T. M., T. S.- C., T. A., T. M., T. L., T. G., T. M.-D., T. M.-C., T. M., T. M., U. G.-M., V. S.-D. prin reprezentant S. L. „. în contradictoriu cu pârâții C. DE C. A R. și P. C. J. C.-A. T., ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
La nivelul C. J. C. s-a efectuat audit financiar asupra contului de execuție bugetară pe anul 2009, în urma căruia s-au constatat abateri de la legalitate și regularitate care au fost consemnate în procesul-verbal de constatare nr.16070/(...).
A fost emisă de către Curtea de Conturi a României - C. de C. a jud.C. D. nr.39/(...) prin care s-a constatat la punctul 2 că au fost acordate personalului propriu al entității indemnizații, sporuri și alte drepturi în bani, în sumă brută totală de 1.774.688 lei, care exced cadrului legal reglementat privind salarizarea personalului din instituțiile bugetare. Totodată, s-a decis stabilirea de către C. J. C. a întinderii prejudiciului urmare a plății unor indemnizații, sporuri și alte drepturi în bani care exced cadrului legal reglementat privind salarizarea personalului din instituțiile bugetare, și luarea măsurilor pentru recuperarea acestuia, în condițiile legii.
Aceste drepturi au fost acordate în baza A.C.M./C.C.M nr.14623/(...) înregistrat la D. C. sub nr.359/(...), actului adițional nr.1/(...) și nr.2/(...),
A.C.M. nr.962/(...), C.M.M. nr.9496/(...) înregistrat la D. C. sub nr.52/(...), fără a fi aprobate de C. J. C. ori prin D. președintelui și se referă la spor de fidelitate și loialitate față de instituție, ținută decentă, primă de vacanță, alimentație de protecție, masă caldă, ajutor de sărbători și primă pentru refacerea capacității de muncă.
Reclamanții sunt funcționari publici și în acest context le sunt aplicabile dispozițiile L. 1. în conformitate cu care, respectiv cu art. 31 din această lege, se stabilește că salariul funcționarului public este compus din salariul de bază și sporul pentru vechime în muncă, iar funcționarii publici mai pot beneficia și de alte drepturi salariale doar în condițiile legii.
Urmează deci să analizăm dacă sporurile acordate reclamanților și care nu sunt prevăzute de L. 1. pot fi negociate printr-un acord colectiv de muncă.
S-a apreciat că aceste sporuri nu pot fi negociate printr-un atare acord deoarece potrivit art.29 din aceeași lege organizațiile sindicale ale funcționarilor publici pot să aibă ca scop doar protejarea intereselorprofesionale, iar potrivit art. 72 din aceeași lege 1., autoritățile și instituțiile publice pot încheia anual, în condițiile legii, acorduri cu sindicatelefuncționarilor publici, care să cuprindă doar măsuri referitoare la:constituirea și folosirea fondurilor destinate îmbunătățirii condițiilor la locul de muncă; sănătatea și securitatea în muncă; programul zilnic de lucru; perfecționarea profesională; alte măsuri decât cele prevăzute de lege, referitoare la protecția celor aleși în organele de conducere al organizațiilor sindicale.
În concluzie, acordurile colective de muncă ale funcționarilor publice pot viza doar măsurile sus menționate și nici într-un caz nu se pot referi la drepturile salariale. Acest aspect a rezultat și din interpretarea art. 12 din L.
130/1996 privind contractul colectiv de muncă, potrivit căruia acesta se poate încheia și pentru salariații instituțiilor bugetare, însă se stabilește în mod imperativ că nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.
În raport de toate considerentele anterior expuse, a rezultat că funcționarii publici nu își pot negocia drepturile salariale, drepturile acestea și compunerea lor, fiindu-le stabilite prin lege.
Pentru anul 2009, drepturile salariale ale personalului contractual din sectorul bugetar au fost reglementate prin OUG nr.10/2008.
Prin urmare, atât funcționarii publici cât și personalul contractual din sectorul bugetar sunt salarizați potrivit, exclusiv, dispozițiilor legale, iaracordarea altor sporuri și prime nereglementate în dispozițiile legale, a fost nelegală.
În desfășurarea acestui control, C. de C. are la bază legislația în vigoare și nu contractele colective de muncă sau hotărârile adoptate de entitatea verificată prin care aceasta a înțeles, peste prevederile legale, să reglementeze alte drepturi.
În virtutea considerentelor de fapt și de drept invocate, instanța a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul S. L. T. - în numele și pentru membrii de sindicat solicitând admiterea recursului așa cum a fost formulat și modificarea sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii.
În motivarea recursului se arată că instanța de fond nu a fost legal investită pentru a analiza legalitatea acordului/contractului colectiv de muncă.
Arată că în conformitate cu prevederile art. 24 din L. nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă, (în vigoare la data promovării acțiunii) "clauzele cuprinse în contractele colective de muncă negociate cu încălcarea prevederilor art. 8 sunt lovite de nulitate. N. clauzelor contractuale se constata de către instanța judecătoreasca competenta, la cererea părții interesate".
Raportat la aceste prevederi legale învederează faptul că instanța de fond, nu a fost sesizată cu o cerere din partea C. de C. a R., de constatarea a nulității parțiale a acordului/contractului colectiv de muncă, cerere care putea fi formulată fie pe calea unei cereri incidentale, fie pe calea unei excepții. Mai mult, asupra legalității unui acord sau contract colectiv de muncă poate fi investită să se pronunțe doar instanța de judecată specializată în soluționarea conflictelor colective de muncă și nu instanța de contencios administrativ.
Arată că instanța de fond avea obligația de a solicita pârâtei Curtea de
Conturi a României, să precizeze în mod expres dacă prin argumentele invocate prin întâmpinare solicită instanței de judecată să se pronunțe asupra legalității actelor juridice în discuție sau aceste argumente sunt formulate doar pentru susținerea legalității actelor administrative întocmite de către ea prin care în mod unilateral a apreciat că acordul/contractul colectiv de muncă, sunt nelegale. De asemenea, instanța de fond, trebuia să solicite C. de C. să-și exprime poziția procesuală sub forma unui act de procedură sau a unei excepții care să îndeplinească condițiile unui act de sesizare al instanței.
Însă, instanța de fond nu a fost sesizată cu o cerere din partea C. de C. a R., de constatarea a nulității parțiale a acordului/contractului colectiv de muncă și a hotărârilor consiliului județean, astfel încât instanța de fond nu a fost legal investită pentru a analiza legalitatea acordului/contractului colectiv de muncă.
Atâta timp cât legalitatea actului juridic generator de drepturi nu a fost invocată în mod direct sau pe cale de excepție, verificarea temeiniciei apărărilor de fond invocate de pârâta Curtea de Conturi a României pentru justificarea legalității deciziei și a încheierii de respingere a contestației, exceda cadrului procedural.
Mai mult, caracterul obligatoriu al convențiilor garantate de C., ar putea fi înlăturat doar în măsura în care s-ar invoca nulitatea convenției și o instanță judecătorească ar constata nulitatea.
2. Instanța de fond nu a analizat și nici nu a înlăturat temeiurile legale invocate respectiv:
Drepturile salariale considerate ca fiind nelegal acordate au fost stabilite și plătite în baza Acordului colectiv de muncă încheiat la nivelul C. J. C. și înregistrat la C. paritară constituită la nivelul instituției sub nr.
2/(...), respectiv a C. colectiv de muncă încheiat la nivelul C. J. C., înregistrat la D. M. și P. S. C. sub nr. 152/(...), acte aflate în vigoare în anul
2009.
Consideră că atât executarea acordului, cat si a contractului colectiv sunt obligatorii potrivit dispozițiilor articolului 41, alineatul 5 din C. R., care stabilește fără echivoc că "Dreptul la negocieri colective în materie de muncă și caracterul obligatoriu al convențiilor colective sunt garantate" .
Acordul și Contractul colectiv de muncii liber negociat devine obligatoriu și își răsfrânge efectele asupra tuturor subiecților de drept, fiind opozabil și față de autoritățile publice, actele de negociere colectivă constituind legea părților, fapt prevăzut și de către articolului 7 din L. nr.
130/1996 privind contractul colectiv de muncă, republicată, cu modificările și completările ulterioare, iar articolul 24, alineatul 2, prevede expres că "N. clauzelor contractuale se constată (n.n. doar) de către instanța judecătorească competentă la cererea părții interesate. "
În aceste condiții, după data intrării în vigoare a contractului și a acordului, instanțele de judecată sunt singurele abilitate să se pronunțe asupra legalității acestuia, nicidecum Curtea de Conturi a României.
Întrucât, contractul/acordul colectiv de muncă nu a fost declarat nelegal prin hotărâre a instanței de judecată, el trebuie respectat întocmai, având putere de lege între părțile contractante, respectarea prevederilor sale fiind garantată de C. R.
Precizează faptul că și pentru funcționarii publici, legiuitorul a prevăzut la articolul 72 din L. nr. 1. posibilitatea negocierii prin acorduri, încheiate între autoritatea sau instituția publică și sindicatele funcționarilor publici, a unor măsuri pentru menținerea sănătății și securității ,...-,muncii, prevăzând la articolul 31, alineatul 2 din același act normativ faptul că funcționarii publici, pe lângă salariu, beneficiază de prime și alte drepturi salariale în condițiile legii.
Mai mult, potrivit articolului 243 din L. nr. 53/2003 - Codul M., articolului 30, alineatul 1 din L. nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă și C. O. I. a M. nr. 1., obligațiile decurgând din contractul colectiv de muncă nu pot fi încălcate, întrucât acesta a devenit opozabil și în același timp, obligatoriu pentru părțile contractului, orice încălcare a acestei obligații atrăgând răspunderea părților care se fac vinovate de neîndeplinirea obligațiilor avansate prin contractul colectiv de muncă.
Articolul 12, alineatul 1 din L. nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă permite în mod expres posibilitatea încheierii unor acorduri colective la nivel de instituții bugetare, cu o singura limitare: să nu se negocieze "clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum " sunt stabilite prin dispozitii legale".
Pentru a se ajunge la încălcarea acestei prevederi ar fi trebuit să existe un text de lege care să instituie, ca natură și cuantum, un spor care să se regăsească, modificat prin negociere, în contractul sau acordul colectiv de muncă încheiat la nivelul instituției.
Or, nici unul dintre drepturile bănești din contractul sau acordul colectiv încheiat nu se regăsesc în legislația salarizării personalului dinadministrația publică locală și deci nu se suprapune cu vreun drept bănesc instituit prin lege.
În condițiile în care și articolul 11, alineat 1, litera d) din L. nr.
130/1996 prevede: "Clauzele contractelor colective de muncă produc efecte, după cum urmează: d) pentru toți salariații încadrați în toate unitățile din țară, în cazul contractelor colective de muncă la nivel național.", fără îndoială Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007 -
2010, înregistrat la M. M., S. S. și F. sub nr. 2.895 din 29 decembrie 2006 și publicat în Monitorul Oficial, Partea V nr. 5 din 29 ianuarie 2007, se aplică și personalului din aparatul de specialitate al C. J. C., acesta conținând prevederi care permit negocierea unor drepturi.
Astfel, negocierea indemnizației de hrană este permisă de către articolul 33, alineatul 4, prevăzut în Capitolul 3 - Sănătatea și securitatea în muncă al C. colectiv de muncă unic la , ~,nivel național pe anii 2007 - 2010, respectiv: "A. drepturi specifice sau alte cuantumuri ale drepturilor reglementate de legislația muncii pot fi stabilite prin contractele colective de muncă de la celelalte niveluri. "
Această prevedere permite negocierea unei sume de bani lunare, necesară asigurării unei alimentații de protecție în vederea menținerii și protejării stării de sănătate a angajaților, pentru întărirea rezistenței organismului la factorii zilnici de stres, precum și pentru asigurarea unui randament cât mai ridicat la locul de muncă, precum și asigurarea unei ținute decente salariaților instituției publice, având în vedere specificul activității.
De asemenea, articolul 41, alineatul 5 care prevede că "Prin contractul colectiv de muncă la nivel de ramură, grupuri de unități și unități pot fi negociate și alte categorii de sporuri" justifică negocierea celorlalte drepturi de natură salarială.
Precizează faptul că articolul 100, alineatul 2 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007 - 2010 prevede că "Drepturile prevăzute în prezentul contract colectiv de muncă sunt considerate minime, de la nivelul cărora Începe negocierea contractelor colective de muncă la celelalte niveluri. cu excepția celor care sunt stabilite în cuantum fix sau maxim ".
In condițiile în care și articolul 17 din Ordonanța G. nr. 10/2007 privind nivelul salariilor de bază și al altor drepturi ale personalului bugetar salarizat, cu modificările și completările ulterioare, prevede că "Personalul contractual beneficiază și de celelalte drepturi de natură salarială care se acordă potrivit dispozițiilor legale în vigoare", considerăm legală negocierea și acordarea unor drepturi.
Mai mult, articolul 4, alineatul 2 din Ordonanța de urgență a G. nr. 1. privind reglementarea drepturilor de natură salarială ale funcționarilor publici, cu modificările și completările ulterioare, prevede că "S.ul de salarizare cuprinde salariile de bază, sporurile, premiile, stimulentele și alte drepturi. "
Precizează de asemenea faptul că prin L. nr. 1. a fost ratificată de către
R., C. O. I. a M. nr. 1. privind promovarea negocierii colective.
Astfel, nu trebuie omise dispozițiile articolului 5 al C. care impune ca "negocierea colectivă să fie posibilă pentru toți cei vizați prin convenție, iar negocierea să se poate purta asupra fixării condițiilor de muncă și angajări și/sau reglementării relațiilor Între cei ce angajează sau organizațiile lor și una sau mai multe organizații ale lucrătorilor." Prin urmare, o restrângere deorice natură cu privire la drepturile care pot fi negociate contravine dispozițiilor acesteia.
Dacă legiuitorul ar fi dorit să îngrădească acest drept fundamental, dreptul la negocierea colectivă, ar fi făcut-o în mod expres și justificat. În măsura în care drepturile suplimentare sunt expres reglementate, nimic nu împiedică negocierea și prevederea lor în acordurile sau contractele colective.
Susținerea conform căreia nu există temei legal pentru acordarea unor drepturi suplimentare personalului din instituțiile bugetare, nu poate fi primită, temeiul legal al conferirii acestor drepturi fiind însuși acordul/contractul negociat, legal încheiat, ca lege a părților, cât și actele
/normative avute în vedere la încheierea acestuia, cu atât mai mult cu cât fondurile necesare acoperirii acestor drepturi au fost prevăzute și aprobate în bugetul Comunei Băișoara pentru întreaga perioadă pentru care s-au acordat aceste sume.
Interpretând dispozițiile legale menționate și având în vedere prezumția de libertate în cazul restricției, "Orice ce nu este interzis printr-o normă juridică este permis", considerăm că drepturile la care facem referire pot fi negociate prin A. colectiv de muncă.
În ceea ce privește sporul de dispozitiv, arătăm faptul că Hotărârea C.
J. C. nr. 136/2007 prin care a fost aprobată acordarea acestuia pentru funcționarii publici și personalul contractual din aparatul de specialitate al
C. J. C., a tăcut obiectul controlului de legalitate exercitat de către P. J. C., în condițiile L. nr. 340/2004, și nu s-a constatat nelegalitatea acesteia, respectiv nu a fost sesizată instanța de judecată pentru a dispune anularea acestui act administrativ, motiv pentru care aceasta produce efecte în continuare cu aceeași autoritate ca și oricare alt act administrativ.
În aceste condiții, având în vedere prevederile imperative ale articolului
103, alineatul 2 din L. nr. 215/2001 a administrației publice locale, republicată, cu modificările și completările ulterioare, P. C. J. C. are obligația de a pune în aplicare hotărârile consiliului județean.
Prevederile articolului 47 din L. nr. 138/1999, coroborate cu dispozițiile articolului 13 din aceeași lege, reglementează faptul că sporul de dispozitiv se acordă și personalului din domeniul administrației publice.
În situația în care s-ar aprecia ca fiind întemeiat punctul de vedere al
C. de C. s-ar ajunge la încălcarea principiului constituțional al egalității.
Prin acordarea sporului de dispozitiv nu se încalcă nici o prevedere legală, ci, dimpotrivă, se asigură egalitatea de tratament salarial a personalului din cadrul autorităților centrale și locale.
A susține că la nivelul instituțiilor bugetare nu pot fi negociate anumite drepturi în condițiile în care legislația în vigoare o prevede expres, înseamnă a crea premizele discriminării conform prevederilor Ordonanței G. nr. 137/2000. Conform Directivei 2000/EC/78 privind crearea cadrului general în favoarea tratamentului egal privind ocuparea forței de muncă și condițiile de angajare, în vederea definirii și constatării discriminării directe, tratamentul diferențiat trebuie analizat prin prisma unor persoane aflate în situații doar comparabile, iar nu neapărat în situații /"similare.
De asemenea, principiul statuat la articolul 3, litera c) din L. nr. 3., prevedea expres că "S.ul de salarizare reglementat prin prezenta lege are la bază următoarele principii: ... e) luarea în considerare a sporurilor. a adaosurilor salariale, a majorărilor, a indemnizațiilor cu caracter general sau special. precum și a altor drepturi de natură salarială, recunoscute sau stabilite, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, prin hotărâri judecătorești, prin acte de negociere colectivă, precum și prin alte modalități,acestea regăsindu-se la un nivel acceptat, potrivit principiilor prezentei legi, în salariul brut sau, după caz, în salariul de bază, în solda funcției de bază sau în indemnizația lunară de încadrare";
Un argument în plus privind legalitatea drepturilor salariale îl constituie faptul că în Raportul privind finanțele publice pe anul 2007 la C. J. C., raport întocmit în urma controlului efectuat de către Curtea de Conturi a României - C. de C. C. - D. de C. F. U., s-a menționat faptul că "În anul 2007, unitate a verificată a efectuat cheltuieli de personal la cap. 51.02
- autorități publice în sumă totală de 5.364,71 mii lei, reprezentând 66,85% din totalul cheltuielilor. Cheltuielile de personal au fost efectuate potrivit reglementărilor legale în vigoare privind stabilirea drepturilor de personal, excepție fiind situațiile de mai jos" (situații care nu se refereau la drepturi acordate conform Acordului/C. colectiv de muncă.)
Or, și în anul 2007, la nivelul instituției s-au acordat drepturi salariale (care la această dată sunt considerate ca fiind nelegal acordate), fiind stabilite și plătite în baza Acordului colectiv de muncă, respectiva C. colectiv de muncă.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâta-intimată Curtea de Conturi a României solicită respingerea recursului ca nefondat.
Analizând recursul declarat de către reclamanți prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art.304 și 3041C.pr.civ., C. l-a apreciat ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Principalele motive invocate atât în cuprinsul contestației, cât și în cuprinsul cererii de chemare în judecată sunt nerespectarea obligației angajatorului de a menține în anul 2010 veniturile salariale efective acordate la (...), precum și neacordarea de eficiență caracterului obligatoriu al convențiilor colective de muncă legal încheiate și în vigoare.
C. reține ca fiind relevante în speță următoarele dispoziții legale:
Art.30 alin.1 din L. 3. - Începând cu 1 ianuarie 2010, sporurile, acordateprin legi sau hotărâri ale G., și, după caz, indemnizațiile de conducere, care potrivit legii făceau parte din salariul de bază, din soldele funcțiilor de bază, respectiv din indemnizațiile lunare de încadrare, prevăzute în notele din anexele la prezenta lege, se introduc în salariul de bază, în soldele funcțiilor de bază, respectiv în indemnizațiile lunare de încadrare corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, atât pentru personalul de execuție, cât și pentru funcțiile de conducere;
Art.4 alin.1 din OUG 1/2010 - Începând cu luna ianuarie 2010, întregulpersonal din sectorul bugetar încadrat în autoritățile și instituțiile publice prevăzute la 2 alin. (1) și (3) din L.-cadru nr. 3. va fi reîncadrat corespunzător tranșelor de vechime în muncă și pe funcțiile corespunzătoare categoriei, gradului și treptei profesionale avute la 31 decembrie 2009;
Art.5 alin.1 din OUG 1/2010 - Începând cu luna ianuarie 2010,personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își păstrează salariul, solda sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare brut/brută avute la această dată, fără a fi afectate de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009 prevăzute la 10 din L. nr. 329/2009, care se calculează după distincțiile arătate la literele a și b;
Art.10 din OUG 1/2010 - În conformitate cu prevederile art. 30 din L.- cadru nr. 3., la stabilirea salariilor personalului bugetar începând cu 1 ianuarie 2010 nu vor fi luate în considerare drepturi salariale stabilite prin contractele și acordurile colective și contracte individuale de muncă încheiate cu nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare la data încheierii lor sau prinacte administrative emise cu încălcarea normelor în vigoare la data emiterii lor
și care excedează prevederilor L.-cadru nr. 3..
Analizând aceste dispoziții legale, C. reține că în anul 2010, ca prim an de aplicare etapizată a legii unitare de salarizare, nu puteau fi acordate (fie prin introducerea în salariul de bază, fie prin acordarea lor distinct într-un cuantum ce nu depășește 30% din suma salariilor de bază) decât acele sporuri/drepturi salariale care erau stabilite anterior prin acorduri colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data încheierii și care nu excedează prevederilor legii - cadru.
Astfel, aspectul esențial care trebuie lămurit în prezenta speță este dacă sporurile prevăzute în acordul colectiv și aflat în plată la data de (...) era legal acordat, legalitate pe care instanța este obligată să o cerceteze în temeiul art.10 din OUG 1/2010. Din acest punct de vedere, este lipsită de relevanță susținerea reclamanților conform căreia acordul colectiv nu a făcut obiectul vreunei obiecții de nelegalitate a prefectului sau a altei autorități, fiind corectă susținerea conform căreia instanța de judecată este singura abilitată și chiar obligată de prevederile art.10 din OUG 1/2010 să analizeze legalitatea acordului.
Pentru a stabili deci legalitatea acordării sporului prin acordul colectiv, instanța va avea în vedere dispozițiile imperative ale art.31 din L. 1. privind statutul funcționarilor publici, care prevede că pentru activitatea prestată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariu de bază, sporul de vechime, suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare, prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii.
Acest text legal trebuie coroborat cu dispozițiile art.72 din L. 1., care statuează că acordurile colective de muncă pot cuprinde numai măsuri referitoare la aspecte de ordin social, ale condițiilor de muncă, sănătății și perfecționării funcționarilor publici, precum și cu cele ale art.22 din HG
833/2007. Nu se regăsește printre acestea posibilitatea negocierii salariilor sau acordării unor diverse sume de bani cu caracter de prime sau sporuri neprevăzute de lege pentru categoria respectivă de funcționari publici, întrucât, din punctul de vedere al L. 1., salariile sunt stabilite de legiuitor și nu pot fi negociate. Negocierea este o instituție specifică raporturilor de muncă, iar funcționarii publici ale căror raporturi de serviciu se nasc și se exercită în baza unui act administrativ de numire emis în condițiile L. 1. nu pot negocia prestații suplimentare.
Această concepție a fost preluată și de L. 3., care prevede expres în anexa III care sunt sporurile/alte drepturi salariale acordate funcționarilor publici (de remarcat este că sporul de stabilitate nu se regăsește printre acestea). De altfel, acordul colectiv reprezintă legea părților numai în situația în care se respectă dispozițiile legale în vigoare, esențial fiind faptul că sporul în litigiu nu era prevăzut pentru funcționarii din primării în actele normative în vigoare la data încheierii acordului colectiv.
C. constată că în mod corect instanța a reținut și că acordurile colective și contractele colective de muncă diferă în mod esențial ca instituții juridice din punctul de vedere al conținutului, al părților care le încheie, precum și al condițiilor de validitate prevăzute de actele normative care le reglementează.
Prin urmare, sporul prevăzut în acordul colectiv menționat este lipsit de temei legal și nu poate fi avut în vedere la stabilirea drepturilor salariale în anul 2009.
C. observă că aceleași argumente sunt deopotrivă valabile și în cazul sporului de dispozitiv, care nu putea fi acordat funcționarilor publici ai pârâtei, astfel cum s-a stabilit prin D. nr.37/2009 pronunțată de Înalta C urte de Casație și Justiție în examinarea recursului în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă I. cu privire la interpretarea și aplicarea dispozițiilor art.47 din L. nr.138/1999, raportat la art.13 din același act normativ, cu referire la posibilitatea acordării indemnizației de dispozitiv lunare în cuantum de 25% din salariul de bază tuturor funcționarilor publici și personalului contractual care își desfășoară activitatea in domeniul administrației publice locale. Prin decizia amintită s- a statuat că dispozițiile articolelor menționate se interpretează în sensul că indemnizația de dispozitiv se acordă funcționarilor publici și personalului contractual care își desfășoară activitatea în cadrul MAI și în instituțiile publice din subordinea ministerului, precum și personalului care își desfășoară activitatea în serviciile comunitare din subordinea consiliilor locale și a prefecturilor care au beneficiat de acest drept salarial și înainte de transfer sau detașare din cadrul fostului Minister de I., situație inaplicabilă în speță.
Rezultă, prin urmare, că în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art.30 alin.5 din L. 3. și nici cele ale art.7 alin.2 din L. 3., întrucât acestea nu pot valida sporuri nelegal stabilite doar pentru simplul fapt că se aflau în plată la finalul anului 2009. În caz contrar, o astfel de interpretare a L. 3. - în varianta susținută de reclamantă - ar permite permanentizarea unor sporuri nelegale, chiar dacă aceste sporuri ar fi stabilite chiar cu câteva zile înainte de intrarea în vigoare a legii.
Pe de altă parte, instanța reține că, raportat la (...), salariul de bază al reclamanților a fost majorat prin includerea sporului de vechime în bază, astfel cum prevede L. 3., iar acordarea celorlalte sporuri nu fac obiectul litigiului. Din acest punct de vedere, nu este întemeiată susținerea reclamantei conform căreia trebuie menținut în anul 2010 venitul salarial efectiv, raportat și la faptul că sporurile care se solicită a fi menținute nu au fost legal stabilite.
Pentru toate aceste considerente, C. va aprecia recursul declarat ca fiind nefondat iar în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ. îl va respinge și va menține în întregime hotărârea recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE L.
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamantul S. L. T. - în numele și pentru membrii de sindicat A. C.-C., B. T., C. I., C. S.-M., C. M., C. O., C. A.- C., C. I.-M., C. M., C. T.-A., C. A.-S., C. S.-A., D. G.-S., D. I., D. O., D. S.-O., E.-I. S.-D., F. L.-M., F. D.-C., F. G., F. M., F. D.-G., G. S., G. R.-F., G. J., G. S.-A., G. R., G. L.-G., H. R., H. R., H. M., I. S.-E., I. M.-A., I. C.-A., I. I., J. A.- M., J. M.-N., L. M., M. H., M. P., M. P., M. S.-H., M. C.-D., M. G., M. M., M. S., M. A., M. L.-D., M. A.-M., N. D.-C., N. A., N. E.-M., N. S., O. C.-A., O. M., P. B.-N., P. L., P. A., P. M., P. C.-D., P. M., P. F., R. N.-A., R. O.-A., R. M., R. A., R. G., R. A., R. C.-E., R. S.-D., S. M.-S., Ș. C., S. V., S. C.-V., S. A., S. T., S. E., S. I.-M., S. V., T. C., T. M., T. S.-C., T. A., T. M., T. L., T. G., T. M.-D., T. M.-C., T. M., T. M., U. G.-M., V. S.-D. împotriva sentinței civile nr. 3094 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C., pe care o menține în întregime.
D. este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 3 octombrie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER M. S. C. P. A. C. L. F.red.M.S./A.C.
2 ex. - (...)jud.fond.C. A.
| ← Decizia civilă nr. 4999/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 1054/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
