Decizia civilă nr. 1899/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr.(...)
D. CIVILĂ NR. 1899
Ședința publică din 11 mai 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. A. I. JUDECĂTORI : C. I.
D. P.
GREFIER: M. ȚÂR
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta A. F. P. A M. T. împotriva Sentinței civilă nr. 3957 pronunțată în data de (...), în dosarul nr.
(...) al T. C. în contradictoriu cu intimații A. F. PENTRU M., C. D. având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal, făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
Curtea, din oficiu, în temeiul art.1591 alin.4 din C.pr. civilă constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina raportat și la dispozițiile art.8 și art. 10 alin.2 din L. nr.554/2004. Totodată, reține cauza în pronunțare în baza înscrisurilor aflate la dosar. C U R T E A , Prin sentința civilă nr. 3957 pronunțată în data de (...), în dosarul nr. (...) al T. C. s-a admis acțiunea in contencios administrativ formulată de reclamantul C. D. în contradictoriu cu pârâta A. F. P. a M. T., si in consecință : A fost obligată pârâta AFP T. sa restituie reclamantului suma de 1381 lei cu titlu de taxa de poluare nedatorata cu dobânda legala in materie civila calculata de la data de (...) si pana la data restituirii efective a sumei sus indicate. A fost obligată pârâta sa plătească reclamantului suma de 39,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecata . S-a admis cererea de chemare in garantie formulata de parata A. F. P. a M. T. impotriva chematei in garantie A. F. pentru M.. A fost obligată chemata in garanție sa restituie paratei suma de 1381 lei reprezentând taxa de poluare restituita reclamantului cu dobânda legala in materie civila calculata de la data de (...) si pana la data restituirii efective a sumei sus indicate . În motivare se arată că prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. (...), reclamantul C. D. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A. F. P. a M. T. obligarea pârâtei la restituirea sumei de 1381 lei,plătită cu titlu de taxa poluare cu dobânda fiscală, cu cheltuieli de judecată. Reclamantul că a achiziționat autoturismul marca Volkswagen Golf in cursul anului 2008, autoturism ce era înmatriculat intr-un stat membru al UE. A solicitat pârâtei restituirea acestei taxe,dar cererea sa a fost respinsa . Reclamantul a considerat că refuzul pârâtei de a restitui taxa sus menționata este în contradicție cu dispozițiile art. 6-12, art. 25,28,90 din T.ul de la R. de constituire a C. E., care interzice orice discriminare în ceea ce privește libera circulație a bunurilor. Mai arată reclamantul că prin instituirea acestei taxe este încălcat principiul constituțional al egalității cetățenilor în fața legii, în condițiile în care sunt obligați la plata acestei taxe doar cetățenii care achiziționează un autoturism rulat dintr-un alt stat comunitar, nu și cei care achiziționează autoturisme similare, dar de pe teritoriul R. T. specială de primă înmatriculare nu este și nici nu poate fi considerată ca fiind o taxă de mediu, întrucât o asemenea taxă ar presupune aplicarea unor criterii echitabile pentru toți posesorii de autovehicule, indiferent de modul de dobândire sau locul dobândirii din spațiul comunitar, în funcție de gradul de poluare al autovehiculului. Pe piața din R. se tranzacționează autoturisme similare cu norme de poluare Non E., E., sau E., fără plata vreunei taxe de poluare, astfel încât această taxă nu poate fi considerată ca fiind o una de mediu. O. proprietarului la îndeplinirea unor formalități suplimentare, respectiv plata unei taxe de poluare în R., condiționează exercitarea dreptului de folosință asupra autoturismului, în contradicție cu normele de drept comunitar referitoare la libera circulație a mărfurilor. În drept, au fost invocate dispozițiile art. 90 paragraful 1 și 25,28,30 din T.ul de I. a CE, art. 16 și 148 alin. 2 din Constituția R., L. nr. 554/2004,C.fiscal. Pârâta AFP T. a formulat întâmpinare (f.15), prin care a solicitat respingerea cererii formulate ca nefondată motivat în esență de faptul că dispozițiile legale prin care a fost instituită taxa de poluare nu au fost abrogate până în prezent si sunt in concordanta cu dreptul comunitar. Pârâta A. F. P. a M. T. a formulat si o cerere de chemare in garantie fata de chemata in garantie A. F. pentru M. solicitind ca in ipoteza admiterii cererii de chemare in judecata chemata in garantie sa fie obligata sa-i restituie sumele de bani care ar trebuie sa le achite reclamantului (f.18, 19) . In motivarea cererii de chemare in garantie se arata ca taxa a carei restituire se solicita in speta se fac venit la bugetul F. pentru mediu si se gestioneaza de catre chemata in garantie . Examinând actele și lucrările dosarului, pe fondul cauzei, tribunalul a reținut urmatoarele : Reclamantul a achiziționat in anul 2008 un autoturism care era înmatriculat anterior într-un alt stat membru al Uniunii E., (f.12-14). In vederea înmatriculării în R. a autoturismului sus indicat, reclamantul a fost obligata să achite suma de 1381 lei, cu titlu de taxă de poluare, taxa pe care a achitat-o la A. F. P. a M. T. in (...) (f.10,11). Reclamantul a solicitat restituirea acestei taxe paratei, aceasta refuzând restituirea taxe(f.6,7) . T. de poluare a fost perceputa sub incidenta OUG 5. in forma modificata prin OUG 2. si OUG 7.. Ca atare legalitatea refuzului de restituire si legalitatea dreptului pretins de reclamant trebuie examinate prin prisma prevederilor OUG 5. in forma sus indicata . Analiza trebuie efectuata in primul rând prin relevarea scopului urmarit de catre G. R. prin adoptarea celor doua ordonante de urgenta. A.,in preambului ordonantei de urgenta 2. se prevede faptul ca adoptarea acesteia a fost necesara avand in vedere: ,,concluziile analizei gradului de adancire a crizei financiare si economice in luna octombrie, care releva o scadere importanta a pietelor auto si a productiei industriei furnizoare, precum si masurile de sustinere a sectorului de automobile, afectat de criza financiara internationala; faptul ca G. R. se preocupa de luarea masurilor care sa asigure pastrarea locurilor de munca in economia romaneasca, iar la un loc de munca in industria constructoare sunt 4 locuri de munca in industria furnizoare,, Este lipsit de echivoc faptul ca intentia legiuitorului nu mai are are nicio legatura cu scopul declarat al adoptarii O. 5., care potrivit enuntului din preambulul acestui act normativ urmarea initial „.asigurarea protectiei mediului prin realizarea unor programe si proiecte pentru imbunatatirea calitatii aerului si pentru incadrarea in valorile limita prevazute de legislatia comunitara in acest domeniu, tinand cont de necesitatea adoptarii de masuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudentei C. de J. a C. E., avand in vedere faptul ca aceste masuri trebuie adoptate in regim de urgenta, pentru evitarea oricaror consecinte juridice negative ale situatiei actuale. Schimbarea de intentie declarata expres de catre legiuitor nu lasa loc vreunei interpretari. Asifei, de la necesitatea sustinerii unor programe de protectie a mediului prin imbunatatirea calitatii aerului si pentru incadrarea in valorile limita prevazute de legislatia comunitara in acest domeniu, scopul declarat al O. 5. s-a transformat in protejarea industriei interne de autovehicule si pastrarea locuriior de munca angrenate in productia de autovehicule. Intentia legiuitorului nu a suferit vreo modificare prin O. 7. sub aspectul protejarii industriei interne de autoturisme, ci acest ultim act normativ are un declarat caracter reparatoriu, propunandu-si inlaturarea discriminarilor intre contribuabiiii care au achitat taxa de poluare anterior si ulterior datei de 15 decembrie 2008, data intrarii in vigoare a O. 2.. Impactul negativ in plan social enuntat in preambulul ordonantei a fost inlaturat printr-o ajustare a nivelului taxei, insa acest fapt nu a produs nici o modificare cu privire la scopul declarat al O. 2., anterior analizat. Trebuie enuntat in acest context si faptul ca, desi initial taxa de poluare era datorata la prima inmatriculare a autoturismelor in R., indiferent daca este vorba despre autoturisme noi sau second hand, prin modificarile OUG 5., o anumita categorie de autoturisme noi au fost exceptate de la plata taxei de poluare.A. ,,autovehiculele M1 cu norma de poluare E. 4 a caror capacitate cilindrica nu depaseste 2. 000 cmc, precum si toate autovehiculele N1 cu norma de poluare E. 4, care se inmatriculeaza pentru prima data in R. sau in alte state membre ale Uniunii E. in perioada 15 decembrie 2008-31 decembrie 2009 inclusiv, se excepteaza de la obligatia de plata a t axei pe poluare pentru autovehicule stabilita potrivit prevederilor Ordonantei de urgenta a G. nr. 5.. Intr-un mod deloc intamplator, categoria de autoturisme exceptata de la plata taxei de poluare corespunde caracteristicilor tehnice ale autorismelor produse in R., o noua dovada a intentiei clare de protejare a industriei interne in detrimentul produselor importate. Pentru aceste argumente, prin ultimele modificari aduse OUG 5., taxa de poluare incalca prevederile art. 90 din T.ul de I. a C. E. A., in jurisprudenta referitoare la art. 90 din T.ul CE, Curtea de Justiție E. a explicat care sunt conditiile in care se poate retine aplicarea acestui text: trebuie sa existe o discriminare intre produsele nationale si produseleimportate, trebuie sa existe o similitudine sau un raport de concurenta intre produsele importate vizate de taxa si produsele interne favorizate, prelevarea fiscala nationala trebuie sa diminueze sau sa fie susceptibila sa diminueze, chiar si potential, consumul produselor importate, influentand astfel alegerea consumatorilor. In consecinta, atunci cand produsele interne si produsele importate se afla intr-un raport de concurenta, iar prin efectul unei norme fiscale nationale se creaza o discriminare, astfel incat consumatorii sunt descurajati sa aleaga produsele importate in vederea realizarii unui scop declarat de protejare a industriei nationale si a locurilor de munca, art. 90 este aplicabil, iar norma fiscala nationala contrara art. 90 trebuie inlaturata de la aplicare. In urma modificarilor aduse prin OUG 2. si OUG 7., norma interna indeplineste toate criteriile pentru a fi declarata incompatiblla cu art. 90 din T.ul CE. A., exista atat o discriminare intre autoturismele second-hand inmatriculate deja intr-un stat membru al Uniunii E. si care se inmatriculeaza in R. si autoturismele second hand deja inmatriculate in R. si mai mult, exista si o discriminare intre o anumita categorie de autoturime noi cu caracteristicile celor produse in R. si restul autoturismelor noi discriminare introdusa de catre legiuitor cu intentia declarata de protejare a industriei nationale, scop incompatibil cu cerintele si rigorile spatiului de libera circulatie a marfurilor, fortei de munca si capitalului. Exista desigur un raport de concurenta intre produsele importate si produsele nationale, astfel incat alegerea consumatorului poate fi orientata spre o anumita categorie de produse, in speta fie spre cele deja inmatriculate in R., fie spre cele produse in R.. Incompatibilitatea ultimei forme a taxei de poluare cu dreptul comunitar este pusa in discutie si prin lansarea unei proceduri de ,,infringement"; de catre C. E., la data de 25.06J2009, in temeiul art. 226 din T.ul CE. A., prin declansarea acestei proceduri, C. considera ca prevederile legislatiei romanesti conform carora taxa de poluare se suspenda pentru anumite autovehicule insa creste pentru anumite masini de ocazie provenite din alte state membre, ar putea duce la discriminarea acestor masini de ocazie, protejand industria nationala a autovehiculelor noi. C. se refera astfel la ultima forma a taxei de poluare. C. a mentionat doua aspecte care ridica semne de indoiala asupra compatibilitatii taxei de poluare, in ultima forma a acesteia. A., C. a motivat declansarea procedurii de infringement pe urmatoarele argumente: criteriul primei inmatriculari nu este o cerinta pe deplin obiectiva, deoarece nu tine seama de calitatea intrinseca a masinilor, iar in anumite cazuri acest criteriu ar putea duce la discriminarea masinilor de ocazie provenite din alte state membre, iar pe de alta parte, in urma aplicarii cerintei de prima inmatriculare, toate masinile noi inmatriculate in perioada stabilita de legislatia romaneasca care intra direct pe piata masinilor de ocazie din aceasta tara, circula fara sa fie supuse acestei taxe, pe de alta parte, masinile de o calitate asemanatoare care urmeaza sa fie inregistrate in R. in aceasi perioada dar nu pentru prima data si care intra in concurenta directa cu produsele nationale, vor fi supuse unei taxe substantiate. In ceea ce priveste dobanda pretinsa si cuantumul ce poate fi acordat este de remarcat ca reclamantul a solicitat acordarea dobanzii fiscale. T. apreciaza ca in speta se poate acorda doar dobinda legala intrucit perceperea taxei din speta cu incalcarea prevederilor dreptului comunitar reprezinta o fapta ilicita ce atrage raspunderea paratei in conditiile dreptului comun aceasta fiind obligata sa repare intreg prejudiciul suferit dereclamant si fiind totodata pusa in intarziere inca de la data savarsirii faptei ilicite adica de la data incasarii sumei din speta .Ca atare in temeiul prevederilor OUG 9/2000 reclamantul este indreptatit la plata dobanzii legale in materie civila de la data platii taxei din speta si pana la data restituirii sale integrale .Si in aceste conditii tribunalul nu a dat altceva si a inteles sa repare acelasi prejudiciu respectiv lipsa folosintei banilor dar in alt cuantum decit cel pretins de reclamant Având in vedere considerentele mai sus expuse tribunalul in baza art. 8,18 din L. 554/2004 si a prevederilor anterior mentionate a obligat pârâta la restituirea taxei de poluare cu dobânda legala in materie civila calculata de la data platii si până la restituirea efectiva Având in vedere considerentele de mai sus si faptul ca in baza OUG 5. taxa de poluare achitata a fost virata de catre pârâtă in contul administrat de chemata in garantie in temeiul art. 60 si urm C.pr.civ., a admis si cererea de chemare in garantie in intregime. In baza art. 274 C.pr.civ tribunalul a obligat pârâta aflată în culpă procesuală să plătească reclamantului suma de 39,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată . Împotriva sentinței a declarat recurs A. F. P. T., solicitând admiterearecursului si modificarea sentintei atacate in sensul admiterii exceptiei de inadmisibilitate si respingerea actiunii ca neintemeiata. În motivarea recursului recurenta arată că prin sentinta civila nr. 3957/(...) pronuntata de Tribunalul Cluj in dosarul nr. 4258/11712010 a fost respinsa exceptia inadmisibilitatii invocata de ea si a fost admisa actiunea reclamantului fiind obligati la restituirea sumei de 1.381 lei reprezentand taxa pe poluare, cu dobanda legala de la data achitarii pana la data restituirii integrale. Totodata, a fost admisa cererea de chemare in garantie si A. F. pentru M. a fost obligata sa restituie paratei A. F. P. a M. T. suma de 1381 lei. De asemenea, recurrenta a fost obligată la plata sumei de 39.3 lei cheltuieli de judecată. Sentinta civila recurata este netemeinica si nelegala raportat la dispozitiile art.304 pct.6 si 9 si 304 ind.l Cod proc.civ. 1. In ceea ce priveste exceptia de inadmisibilitate, asa cum a aratat prin intampinarea depusa la dosarul instantei de fond, actiunea in contencios administrativ formulata de reclamant este inadmisibila pentru urmatoarele considerente: T. pe poluare a carei restituire a solicitat-o reclamantul a fost stabilita de catre A. F. P. a municipiului T. prin D. de calcul a taxei pe poluare pentru autovehicule nr. 9808/(...), decizie emisa ca urmare a cererii depuse de catre reclamant la A. T. Asa cum se mentioneaza in cuprinsul ei, D. de calcul a taxei pe poluare pentru autovehicule putea fi contestata de catre reclamant in termen de 30 de zile de la data comunicarii, sub sanctiunea decaderii, potrivit art.207 alin.l din O.G. nr.92/2003 republicata si modificata, la organul fiscal competent potrivit art.209 alin.l din acelasi act normativ. Reclamantul nu a exercitat insa calea administrativa de atac a contestatiei prevazuta de art.205 si urm. din O.G. nr.92/2003 republicata si modificata impotriva Deciziei de calcul al taxei pe poluare pentru autovehicule. In conformitate cu art. 218 alin.2 din O.G. nr.92/2003 rep. si modificată, actul care ar fi putut fi atacat la instanta de contencios administrativ competenta ar fi fost decizia prin care D. a jud.C. ar fi solutionat contestatia prevazuta de art. 205 si urm. din ordonanta, in cazul in care o astfel de contestatie ar fi fost formulata de catre reclamant. Deci, actul care a produs efecte juridice este decizia de calcul al taxei pe poluare pentru autovehicule care constituie titlu de creanta si in baza careia reclamantul a achitat taxa pe poluare. Atata timp cât D. de calcul a taxei pe poluare nu a fost desfiintata prin exercitarea caii speciale de atac a contestatiei administrative prevazuta de art.205 si urm. din O.G. nr.92/2003 rep. si modificata, reclamantul nu se putea adresa instantei cu o cerere de restituire a taxei pe poluare si nu se poate vorbi despre vreun refuz nejustificat din partea Administratiei F. P. a municipiului T. In concluzie, solicită instantei sa retina ca legea aplicabila raportului juridic legat de inmatricularea autovehiculului este aceea sub imperiul careia s-a cerut efectuarea operatiunii de inmatriculare si nu aceleia sub care a fost efectuata achizitia intracomunicara, mai ales ca in sistemul normativ avem de-a face cu o succesiune intertemporala de legi materiale si procesuale. Asa fiind, analiza compatibilitatii normei legale interne care stabileste obligatia de a plati taxa speciala de prima inmatriculare cu normele comunitare primare trebuie facuta prin prisma mediului normativ de la epoca efectuarii operatiunii de prima inmatriculare când particularului i se impune obligatia de a plati o astfel de taxa in cuantumul si cu procedura prevazuta de legea care guverneaza tempus regit actum raportul fiscal. Din aceasta perspectiva, autovehiculul din litigiu a fost achizitionat de catre reclamant in luna mai a anului 2009 iar operatiunea de inmatriculare a fost efectuata sub imperiul OUG 5., mai precis plata sumei de 1.381 lei cu titlu de taxa pe poluare a fost achitata cu chitanta seria TS 5 nr. 2315282/(...). Solicită instantei de recurs sa observe ca daca s-ar fi dat curs cererii de restituire inregistrata de reclamant in asa-zisa faza administrativa, practic autoritatea fiscala ar fi fost pusa in situatia de a analiza legalitatea si temeinicia de stabilire a taxei pe poluare, altfel spus aceasta ar fi fost in situatia de a incalca dispozitiile art.207 si urm. din codul de procedura fiscala care confera autoritatea de a statua asupra contestatiei in materie administrativa organului de soultionare prevazut anume de lege. Prin urmare, autoritatea fiscala nici macar nu avea competenta de a statua efectiv daca si in ce masura actul administrativ fiscal odata emis si comunicat este legal incheiat darămite sa fie adusa in discutie tardivitatea contestatiei raportat la termenul imperativ de 30 de zile prevazut sub sanctiunea decaderii de legea procesuala fiscala. Reclamantul a disimulat demersul sau de a pune in discutie legalitate a stabilirii si incasarii taxei pe poluare prin prisma apelarii la procedura administrativa de drept comun, ignorand faptul ca pentru a se statua asupra acestui conflict exista norme procesuale speciale dare, accesibile, previzibile si predictibile, compatibile cu exigentele de calitate a unei legi asa cum rezulta din jurisprudenta instantei europene de contencios al drepturilor omului (in cauza Sunday Times impotriva Regatului unit, cauza R. impotriva R.). Nu este fondata astfel teza de la care pleaca reclamantul si pe care o impartaseste si instanta de fond, respectiv aceea conform careia contenciosul general este singura procedura prevazuta de lege prin care se poate aduce in discutie refuzul nejustificat de restituire a taxei si ca doar acest cadru ofera posibilitatea antamarii compatibilitatii normei pertinente interne cu cea comunitara europeana incidenta in aceasta materie. Dimpotriva, solicitĂ instantei de recurs sa observe ca reclamantul a platit voluntar taxa pe poluare supunandu-se astfel normei interne aplicatede organul fiscal prin intermediul deciziei administrative de stabilire si calculare a taxei. Desigur, plata acestei taxe si maniera in care a fost stabilita nu inlatura dreptul contribuabilului de a contesta taxa si implicit de a solicita verificarea in substanta a legalitatii impunerii. In acest context, de fapt si de drept, atat in faza administrativa de solutionare cât si ulterior in faza de control judecatoresc si ulterior judiciar se poate pune in discutie nu numai modalitatea de stabilire a taxei ci si compatibilitatea normei interne retinute de organul fiscal cu norma comunitara europeana pertinenta. Prin urmare, calea aleasa de reclamant ignora procedura deschisa de lege pentru contestarea actului de impunere si astfel, daca s-ar valida, s-ar deturna normele procesual fiscale care guverneaza solutionarea unui atare conflict, ceea ce nu ar putea fi admis. Ar insemna ca in speta, validand demersul reclamantului, sa o repună pe aceasta in termenul procedural de 30 de zile prevazut la art. 207 Cod de procedura fiscala, ceea ce evident iarasi nu poate fi admis. D. de calcul a taxei pe poluare intruneste exigentele si trasaturile actului administrativ fiscal in sensul prevazut la art. 41 din codul de procedura fiscala. Natura juridica a acestui act este surprinsa de insusi legiuitorul delegat in continutul art.7 din OUG nr.5. si a fost determinata de initierea si desfasurarea procedurii de infrigement demarata de C. E. in cursul careia una dintre criticile adresate statului a fost aceea ca taxa nu este stabilita pe baza unui act administrativ de impunere care mai apoi sa poata fi contestat in concret si efectiv de catre contribuabil. Pentru aceste motive, solicită modificarea sentinței atacate in sensul admiterii exceptiei de inadmisibilitate si, prin urmare, respingereaacțiunii ca neintemeiata. 2. In ceea ce priveste fondul cauzei arată ca la baza stabilirii taxei de poluare au stat prevederile OUG nr.5., fapt de asemenea ignorat de prima instanta. Dispozitiile tratatelor privind U. E. nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le considera necesare pentru a reglementa folosinta bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor si statelor. Apreciază ca actiunea reclamntului trebuia respinsa ca neintemeiata de către prima instanță, pentru următoarele considerente: Potrivit dispozitiilor art.8 si art.10 din O. nr. 5., a art.7 si art. 8 din Anexa la H. nr.686/2008, ale cap.3 si cap.5 din Ordinul presedintelui ANAF nr.986/2008, precum si ale art. 117 alin.l din O.G. nr.92/2003, rep., cu modificarile si completarile ulterioare, dupa efectuarea platii taxei pe poluare, la cererea contribuabilului, se restituie numai: 1. sumele reprezentand valoarea reziduala a taxei pe poluare; 2. sumele reprezentand diferente de taxa pe poluare rezultate in urma contestarii taxei pe poluare; 3. sumele pentru care se face dovada ca nu sunt datorate, conform legislatiei in vigoare. Suma solicitata de reclamant nu se incadreaza in categoriile prevazute mai sus. T. pe poluare a fost perceputa sub incidenta O. nr.5. in forma modificata prin OUG nr. 2. si OUG nr.7. in baza actestei forme a OUG nr.5. fiind emisa si decizia mai sus ammtita. Ca atare aceasta decizie si dreptul pretins de reclamant trebuie examinate prin prisma prevederilor OUG nr.5. in forma sus indicata. A., OUG nr.5. stabileste potrivit dispozitiilor art.l, cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, care constituie venit la bugetul F. pentru M. si se gestioneaza de A. F. pentru M., in vedereafinantarii programelor si proiectelor pentru protectia mediului, iar potrivit art.4 , obligația de plata a taxei intervine cu ocazia primei inmatriculari a unui autovehicul in R.. Analizand compatibilitatea acestei taxe cu dreptul comunitar apreciază ca, in speta, nu sunt incalcate dispozitiile art. 25, 28, 30 si 90 din T.ul de instituire a C. E. întrucât din modul în care este reglementată taxa pe poluare, rezultă în mod clar că, cuantumul taxei este direct proporțional cu gradul de poluare a mediului. A., potrivit dispoziilor enuntate mai sus, nici un stat membru nu supune, direct sau indirect, produselor altor tari membre ale C. unor impozite interne de orice natura, superioare celor care se aplica, direct sau indirect, produselor nationale similare. Or, taxa de poluare instituita de dispozitiile OUG nr.5. nu poate fi asimilata impozitelor interne, aceasta taxa fiind perceputa pentru asigurarea protectiei mediulu tuturor proprietarilor de autoturisme care, prin inmatricularea acestora in R., inteleg sa le utilizeze pe teritoriul R., contribuind astfel, la poluarea mediului. Aceasta taxa nu este perceputa doar persoanelor care doresc sa inmatriculeze si sa utilizeze in Roamnia autoturisme second hand, importate din U. E., ci tuturor persoanelor care doresc sa inmatriculeze si sa utilizeze un autoturism, indiferent de provenienta sau de vechimea acestuia, astfel încât nu se poate sustine caracterul discriminatoriu al taxei. Caracterul taxei prevazute de dispozitiile OUG nr.5. ca fiind unul de poluare rezulta din dispozitiile art.l alin.2, care enumera categoria de programe si proiecte pentru protectia mediului care urmeaza a fi finantate din sumele colectate potrivit actului normative. Prin urmare, chiar daca legiuitorul nu a gasit o formula foarte potrivita prin conditionarea inmatricularii autoturismului de plata acestei taxe, acest aspect nu este de natura sa o transforme intr-o taxa de prima inmatriculare cum era cea prevazuta de dispozitiile art. 214 ind. 1 Cod fiscal si apreciata ca nelegala de catre instanta. De asemenea, nu trebuie omis nici faptul ca instituirea acestei taxe a fost rezultatul negocierilor dintre R. si C. E., astfel incat nu se poate aprecia ca ar contravine legislatiei comuni tare. In ceea ce priveste dispozitiile art. 25, 28 din T.ul de instituire a C. E., acestea nu sunt aplicabile in speta, in conditiile in care au in vedere taxele vamale la import si export sau taxele cu efect echivalent (art. 25), respectiv restrictiile cantitative la import precum si orice alte masuri cu efect echivalent. Or, o taxa de poluare nu poate fi asimilata nici cu una vamala si nici cu o restrictie cantitativa la import. De asemenea, nu se poate vorbi in speta de o dscriminare intre autovehiculele second hand ce se inmatriculeaza pentru prima data in R. si autovehiculele second hand deja inmatriculate ele neatlandu-se intr-o situatie similara. A. in cazul celei de a doua categorie mai sus mentionata nu se mai poate stabili o taxa de poluare in vederea admiterii in circulatie cata vreme ele deja au fost admise in circulatie anterior intrarii in vigoare a dispozitiilor legale ce reglementeaza aceasta taxa. Chiar daca in preambulul OUG nr.2. se arata ca ea este adoptata avand in vedere criza financiara si economica care a dus la scaderea pietelor auto, marirea taxei de poluare - ulterior diminuata - nu urmareste un motiv economic acela de a ajuta industria auto autohtona ci unul neeconomic, respectiv acela de a mentine locurile de munca in aceasta industrie si implicit locurile de munca din industria furnizoare. In contextual crizei mondiale financiare si economice mentinerea locurilor de munca poate fi considerate ca fiind una vitala pentru a asigura supravietuirea locuitorilor si functionarea institutiilor statului. A. cresterea numarului de someri inconditiile in care statul raspunde cu greu obligatiilor sale sociale (fiind obligat sa contracteze imprumuturi externe, sa reduca salariile bugetarilor etc.) poate accentua aceasta situatie lipsind o parte importanta a locuitorilor de veniturile lor obisnuite si ducand statul la imposibilitatea indeplinirii obligatiilor sale de plata. A. motive se circumscriu unor motive de securitate publica, motiv ce permite o derogare de la principiul liberei circulatii a marfurilor. Totodata in masura in care s-ar putea concluziona ca motivul pentru care s-a emis OUG nr. 2. este unul economic trebuie observat ca protectia industriei autohtone se face in mod indirect prin incercarea de a influenta optiunea cumparatorilor de a cumpara autoturisme noi produse in R. in dauna celor second hand aduse din spatiul comunitar. Ori, nu exista in prezent nici o data care sa statueze in mod cert ca industria autohtona auto a fost in fapt favorizata de marirea taxei de poluare combinata cu scutirile acordate prin OUG nr.2.. Marirea taxei de poluare prin ea insasi nu incalca principiul liberei circulatii a marfurilor, doar jocul combinat al acesteia insotit de scutirea mai sus mentionata ridica probleme din perspective acestui principiu. Regula este ca prevederea contrara dreptului comunitar se inlatura din aplicare si nu cea care ridica probleme sub acest aspect. T. de poluare in cuntumul sau initial stabilit prin OUG nr.5. este asa cum s-a aratat mai sus - o taxa ce respecta dispozitiile dreptului comunitar. A. cuantum se regaseste insa in cuantumul actual al taxei de poluare intrucat nu este vorba de doua taxe de poluare cu doua cuantumuri diferite ci de aceeasi taxa a carui cuantum s-a marit. In acest sens sunt si prevederile art.II din OUG nr.2. care arata ca A. nr.1, 2 si 3 la O. nr.5. pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, publicata in M.Of. al R., Partea 1, nr.327 din (...), se modifica (deci nu se abroga) si se inlocuiesc cu anexele nr. l, 2 si 3 care fac parte integranta din prezenta ordonanta de urgenta. In sensul acestei interpretari stau si prevederile art.57 din L. nr.24/2000. Totodata, daca maine s-ar abroga OUG nr.2. este evident ca nu s-ar putea spune ca nu mai exista taxa de poluare câtă vreme OUG nr.5. rămâne in vigoare. Daca am aprecia prin ipoteza ca marirea taxei de poluare este contrara dreptului comunitar atunci trebuie mentinuta cel putin taxa de poluare in cuantumul initial care, asa cum a aratat mai sus nu incalca prevederile dreptului comunitar, nu a urmarit un scop protectionist (acest scop poate fi sustinut doar pentru marirea taxei), nu a fost abrogate regasindu-se in cuantumul actual mai mare al taxei de poluare. Prin decizia nr. 802/(...) CurteaConstituțională a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor OUG nr. 5., reținând că această ordonanță a fost adoptată pentru punerea de acord a legislației naționale cu cea comunitară în situația în care era iminentă declanșarea procedurii de infrigement în fața C. de J. și că taxa pe poluare este plătită de către „., fiind stabilită „în funcție de gradul prestabilit de poluare al vehiculului";. Examinând recursul, instanța constată următoarele: 1. Contenciosul administrativ fiscal a fost definit în literatura juridică drept o specie a contenciosului administrativ desemnând ansamblul căilor de atac împotriva actelor de impunere prin care se solicită diminuarea sau anularea impozitelor, taxelor, a contribuțiilor la fondurile speciale, a majorărilor de întârziere sau a penalităților și altor sume constatate și aplicate de către organele fiscale centrale și locale, abilitate potrivit legii să efectueze acte de control sau de impunere, care se soluționează după oprocedură specială de către organe administrative și/sau instanțe judecătorești. Obiectul acțiunii în cazul contenciosului administrativ este reprezentat de orice act administrativ de autoritate adoptat sau emis cu nesocotirea prevederilor legii pe când în cazul contenciosului administrativ fiscal obiectul acțiunii este un act de autoritate cu caracter special denumit generic act administrativ fiscal , definit de art 41 C pr fiscală . Curtea E. a Drepturilor Omului a statuat că autoritățile trebuie să asigure aplicarea normelor cu claritate și o coerență rezonabilă pentru a evita posibila insecuritate juridică și incertitudinea pentru subiectele de drept vizate . Legiuitorul a statuat prin art. 7 din ORDONANȚA DE U. nr. 50 din 21 aprilie 2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule că stabilirea, verificarea, colectarea și executarea silită, inclusiv soluționarea contestațiilor privind taxa datorată de către contribuabili, se realizează de către autoritatea fiscală competentă, potrivit prevederilor Ordonanței G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Textul art. 7 din OUG nr. 5. apare doar o normă de trimitere, astfel că nu se poate susține că în aplicarea normei de trimitere devine obligatorie parcurgerea procedurii administrativ fiscale prealabile iar în aplicarea textelor din norma considerată ca normă de drept comun nu este obligatorie parcurgerea acestei etape. CURTEA CONSTITUȚIONALĂ prin D. nr. 802 din 19 mai 2009 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Ordonanței de urgenta a G. nr. 5. pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, in ansamblu, si, in special, a celor ale art. 11 din aceeași ordonanță de urgenta , publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 428 din 23 iunie 2009 , a reținut că Art. 1 din Ordonanța de urgență a G. nr. 5. nu cuprinde dispoziții de natură a duce la concluzia că instituie o nouă taxă, ci doar redefinește taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, astfel cum rezultă din prevederile art. 4 și art. 14 alin. (2) din Ordonanța de urgență a G. nr. 5.. Redefinirea unei taxe printr-un act normativ distinct față de cel inițial nu echivalează cu instituirea unei noi taxe, atât timp cât natura juridică a celor două taxe este identică. Faptul că inițial taxa a fost definită ca taxă specială pentru autoturisme și autovehicule și, ulterior, a fost definită drept taxă pe poluare nu poate acredita ideea că se instituie taxa pe poluare pentru trecut, câtă vreme taxa fusese deja plătită, iar art. 11 din ordonanța de urgență viza numai restituirea sumei plătite în plus față de cuantumul datorat, nu și situația în care, prin noua reglementare, cuantumul taxei s-ar fi majorat. De asemenea, nici faptul că veniturile realizate prin plata acestei taxe sunt afectate unui fond sau altul nu este un motiv de a se susține că legiuitorul a reglementat două taxe distincte din moment ce ambele reglementări normative vizează o taxă pe poluare. A., natura juridică a taxei a rămas nealterată - taxă pe poluare -, ceea ce s-a modificat a fost doar modalitatea de calcul al acesteia, și anume cuantumul ei. De altfel, cuantumul taxei a fost din nou modificat prin de urgență a G. nr. 7., reducându-l cu o treime, fapt ce nu echivalează cu concluzia că ar fi vorba de reglementarea unei alte taxe. De asemenea, se reține că textul contestat reprezintă o normă de procedură care dă posibilitatea contribuabilului care a achitat o sumă mai mare în raport cu cea datorată să își recupereze suma plătită în plus, normă, care, de altfel, îi este și favorabilă. Potrivit art. 205 Cod procedură fiscală, împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale se poate face contestație potrivit legii. Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii. Tot astfel, art. 6 alin. (2) din L. nr. 554/2004 spune că "actele administrative susceptibile, potrivit legii organice, să fie obiectul unei jurisdicții speciale administrative pot fi atacate la instanța de contencios administrativ, cu respectarea dispozițiilor art. 7 alin. (1), dacă partea înțelege să nu exercite procedura administrativ jurisdicțională". A. prevederi nu sunt altceva decât o consacrare în plan legislativ a principiului fundamental privind "accesul liber la justiție" prevăzut de art. 21 din Constituția R. în sensul că "orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime" și "nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept". În acest context, și disp. art. 7 din L. nr. 554/2004, care instituie procedura "recursului grațios" în materie de contencios-administrativ, trebuie analizate și aplicate cu multă atenție, tocmai pentru a nu se încălca dreptul fundamental prev. de art. 21 din Constituție și care se completează cu "dreptul la un proces echitabil" prevăzut de art. 6 din Convenția E. a Drepturilor Omului. În acest sens, art. 20 din Constituție prevede fără echivoc că "dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și celelalte tratate la care R. este parte. Dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care R. este parte și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile. Dincolo însă de aceste aspecte care se referă la încălcarea unui drept sau interes legitim printr-un act administrativ emis de o autoritate publică, trebuie observat că în speță nu sunt aplicabile prevederile art. 7 alin. (1) din L. nr. 544/2004 pentru simplul motiv că obiectul acțiunii judiciare îl constituie "refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului reclamantului, situație prev. de art. 8 alin. (1) teza a II-a, din aceeași lege. Cu alte cuvinte, simplul refuz de restituire a unei taxe, pe care reclamantul o consideră nedatorată, îl îndrituiește pe acesta să se adreseze direct instanței de judecată. Căile ori alte mijloace pe care le indică pârâta pe care reclamanta le-ar fi putut urma și care dacă nu sunt utilizate paralizează demersul judiciar de față nu pot conduce la inadmisibilitatea acțiunii. În cauză reclamantul a ales în mod legal să se supună legislației interne în materie și mai apoi să apeleze la organul fiscal pentru a recupera taxa considerând că a fost plătită fără temei legal, procedeul fiind perfect legal, deoarece orice plată făcută din eroare sau fără a exista debit este considerată nedatorată și astfel este supusă restituirii (repetițiunii). Art. 8 al. 1 din L. nr. 554/2004, permite reclamantului să se adreseze instanței de judecată după ce se află în posesia refuzului explicit de soluționare favorabilă a cererii sale. Atât timp cât reclamantul este în posesia actului din care rezultă refuzul de soluționare favorabilă a cererii are deschisă calea prev. de art. 1 al. 1 din L. 554/2004, respectiv de a se adresa instanței de contencios administrativ competente. 2. Incompatibilitatea ultimei forme a taxei de poluare cu dreptul comunitar este pusa in discuție si prin lansarea unei proceduri de ,,infringement,, de către C. E., la data de (...), in temeiul art. 226 din T.ul CE. Trebuie avute în vedere o serie de circumstanțe care grefează prezenta acțiune de contencios fiscal, circumstanțe care vizează atât instabilitatea legislativă cât și lipsa, până la un moment dat, a unei practici unitare la nivelul instațelor de judecată cu privire la soluționarea unor astfel de litigii. Prin modificările aduse acestui OG 5. de Ordonanța de Urgență ale G. nr. 208/(...) și 7. se introduc, începând cu data de (...), elemente de discriminare în sensul că anumite categorii de autovehicule sunt exceptate în perioada (...)-(...) de la plata taxei pe poluare, se măresc taxele de poluare pe criteriul datei înmatriculării, iar scutirea operează și ea pe acest criteriu. La data de (...), C. comunică autorităților române declanșarea etapei precontencioase a acțiunii în constatarea neîndeplinirii obligațiilor ( cauza 2009/2002 - compatibilitatea legislației românești care vizează taxarea autovehiculelor second-hand în R. cu art. 90 din T.ul C. E. ). Comunicatul de presă al C. din (...) semnala: „conform legislației românești în vigoare din februarie 2009, autovehiculele din categoria E.4 cu o capacitate cilindrică de cel mult 2000 cmc sunt scutite de plata pe poluare în R. dacă se înmatriculează pentru prima dată în orice stat din UE în perioada (...)-(...). Aceeași legislație prevede dublarea nivelului taxelor aplicabile altor autovehicule care fac obiectul acestei taxe. C. sprijină măsurile politice care urmăresc promovarea mașinilor mai puțin poluante. În calitate de gardian al tratatelor însă, C. trebuie să se asigure că aceste măsuri sunt compatibile cu dreptul comunitar . Din acest punct de vedere, modul în care este formulată legislația românească pare a avea un efect protecționist la nivelul industriei naționale a autovehiculelor noi. În conformitate cu jurisprudența constantă a C. de J. E., statele membre pot prevedea taxarea diferențiată a unor produse similare, cu condiția ca aceasta să se bazeze pe criterii obiective și să nu aibă ca efect protejarea producției naționale. În opinia comisiei, <<criteriul primei înmatriculări>> nu este o cerință pe deplin obiectivă, deoarece nu ține seama de calitatea intrinsecă a mașinilor.,, Rezultă așadar că o poziție fermă a C. E. cu privire la modificările legislative în materia taxei de poluare a fost exprimată doar la (...), prin declanșarea etapei precontencioase a acțiunii în constatarea neîndeplinirii obligațiilor ( cauza 2009/2002 ). Curtea apreciază că acesta este momentul de la care contribuabilii aveau o perspectivă clară asupra neconformității taxei de poluare cu dreptul comunitar. Nu în ultimul rand, trebuie avute în vedere soluțiile constante de respingere a contestațiilor contribuabililor, pronunțate de către organele administrativ-fiscale în privința cererilor de restituire a taxelor de primă înmatriculare/poluare. Prin Hotararea din 4 mai 2000 in cauza R. impotriva R., Curtea E. de J. a statuat: Conform art. 13: "Oricare persoana ale carei drepturi si libertati recunoscute de prezenta conventie au fost incalcate are dreptul sa se adreseze efectiv unei instante nationale, chiar si atunci cand incalcarea s-ar datora unor persoane care au actionat in exercitarea atributiilor lor oficiale." Interpretand art. 13 in lumina propriei jurisprudente, Curtea a stabilit ca art. 13 solicita ca in fiecare tara sa existe un mecanism care sa permita persoanei remedierea in plan national a oricarei incalcari a unui drept consacrat in conventie. Aceasta dispozitie solicita deci o cale interna de atac in fata unei "autoritati nationale competente" care sa examineze orice cerere intemeiata pe dispozitiile conventiei, dar care sa ofere si reparatia adecvata, chiar daca statele contractante se bucura de o anume marja de apreciere in ceea ce priveste modalitatea de a se conforma obligatiilor impuse de aceasta dispozitie. Calea de atac la care art. 13 face referire trebuie sa fie "efectiva" atat din punct de vedere al reglementarii, cat si al rezultatului practic (Hotararea Wille impotriva Liechtenstein [GC]m nr. 28396/95, alin. 75, CEDO 1999-III). "Autoritatea" la care se refera art. 13 nu trebuie sa fie neaparat o instanta de judecata. Totuși atribuțiile si garanțiile procesuale oferite de o astfel de autoritate prezintă o deosebită importanță pentru a determina caracterul efectiv al caii de atac oferite (Hotărârea Klass si alții mai sus citata, pag. 30, alin. 67). Toate aceste considerente au condus Curtea la concluzia că sancțiunea inadmisibilității acțiunii nu îi poate fi aplicată reclamantului, impunându-se așadar soluționarea cauzei pe fond. 3. Referitor la fondul cauzei, Curtea reține că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală pentru următoarele considerente: Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a C.J.C.E. că art. 90 din T. produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja. Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din T. să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de T. să fie deplin și efectiv protejate. Cum R. este stat membru al Uniunii începând cu data de 1 ianuarie 2007 sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția R. conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatoriu prevalează legii interne iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe. Într-o atare ipoteză revine jurisdicțiilor să elimine orice disfuncționalitate recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a T. în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util. T. ca instanță de fond nu a făcut altceva decât să aplice dispozițiile constituționale interne și normele T. de așa manieră încât să i se recunoască particularului dreptul său de a nu fi impus cu o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în R. a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al Uniunii. În această manieră instanța de fond și-a îndeplinit misiunea trasată de T. și de L. de ratificare a acestuia precum și de Curtea de Justiție în practica judiciară pertinentă (cauza Simmenthal II din anul 1978). Este cunoscut faptul că din perspectiva dreptului european, taxarea autovehiculelor este un domeniu nearmonizat, fiind evidențiat, ca atare și în nota de fundamentare a OUG nr.5.. Aceasta realitate juridică europeană are drept implicație la nivel național împrejurarea că fiecare stat membru își poate institui în modindependent propriul sistem de taxare. Cu toate acestea, articolul 90 din T.ul de instituire a C. E. prevede că statele membre au obligația de a nu impune asupra unui produs din import o taxă în exces față de un produs autohton. Având în vedere că nu există legislație europeană primară sau secundară care să instituie un anumit model de așezare a taxării autovehiculelor, evaluarea conformității unui act normativ național de taxare a autovehiculelor trebuie efectuată nu prin raportare la un anume model european de reglementare sau altul ci prin raportare la art. 90 din T. precum și la jurisprudența C. de J. a C. E. Altfel spus, taxarea autovehiculelor trebuie analizată în lumina unorprincipii generale de drept comunitar precum transparența, neutralitateafiscală sau taxarea excesivă, criteriile obiective, caracter adecvat și proporțional sau poluatorul plătește. Curtea E. de J. a arătat în mod constant că o consecință a dreptului comunitar actual este aceea că Statele membre pot să impună asupra mărfurilor precum autovehiculele un sistem de taxă al cărei cuantum crește progresiv în conformitate cu un criteriu obiectiv. (A se vedea Deciziile C. de J. a C. E. în cauzele 112/84 Humblot c. Directorului serviciilor fiscale, par. 12; C. C-132/88 C. C. E. c. Republicii Elene, par. 17). De asemenea, Curtea de Justiție a C. E. a arătat că sunt criterii obiective cele precum capacitatea cilindrică sau clasificarea în funcție de performanțelede mediu (A se vedea D. C. de J. a C. E. în C. conexate C-290/05 si 333-05 Mos Nădasdi si Ilona Nemeth, par. 52.) S-a statuat, de asemenea, că dacă taxa pentru poluarea autovehiculelor este bazată pe elemente precum cilindreea, normele de poluare chimică sau emisiile de dioxid de carbon, este evident că aceste criterii de impunere sunt eminamente obiective și nu lasă loc unei decizii arbitrare sau neconforme cu jurisprudența C. de J. a C. E. Jurispudența CJCE a stabilit constant că un sistem de impozitare a autovehiculelor este discriminatoriu față de autovehiculele de ocazie de import atunci când în calculul taxei nu se ia în considerare deprecierea reală a acestui autovehicul de import și, în consecință, i se impune o taxă mai mare decât valoarea reziduală a taxei rămase neamortizată încorporata într- un autovehicul național similar (A se vedea D. C. de J. a C. E. în C. C-3. N. T., par. 20). Cât privește o comparație cu privire la autovehiculele deja existente în parcul auto național, Curtea s-a pronunțat în sensul că o atare comparație nu este relevantă sub aspectul discriminării fiscale deoarece articolul 90 TCE nu este menit sa împiedice un stat membru de a introduce taxe noi sau sa schimbe cota sau baza de impunere a unor taxe deja existente. (A se vedea, D. C. de J. a C. E. în C. conexate C-290/05 si 333-05 Ăkos Nădasdi si Hona Nemeth, par. 49). S-a concluzionat astfel că dacă autovehiculele deja existente în parcul auto național nu sunt și ele supuse noii taxe nu reprezintă o discriminare sub aspectul dreptului european. Pornind de la aceste principii generale de drept comunitar se impune a stabili dacă adoptarea OUG nr.5. este conformă cu T.ul precum și cu jurisprudența C. de J. a C. E. Potrivit art. 1 alin. 1 din OUG 5., ordonanța de urgență stabileștecadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, denumită în continuare taxă, care constituie venit la bugetul F. pentru mediu și segestionează de A. F. pentru M., în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului. Așa cum rezultă din preambulul actului normativ, taxa a fost instituită în scopul asigurării protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu, ținând cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței C. de J. a C. E. Rezultă așadar că diferența de aplicare a taxei pentru autovehicule aflate în situații comparabile (deja înmatriculate) instituie un tratament discriminatoriu, în defavoarea autoturismelor aduse din U. E. în scopul reînmatriculării lor în R.. Drept urmare, trebuie observat că taxa instituită prin OG 5. contravine în mod vădit politicii legislației europene în materie de fiscalitate. A., conform art. 90 par. 1 din T.ul Constitutiv al C. E. nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. De asemenea, conform hotărârii C.J.C.E. în cauza Weigel (2004), obiectivul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre. Așadar, rostul acestei reglementări comunitare este tocmai acela de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone. În acest context organele fiscale din R. au invocat legalitatea încasării taxei ca urmare a aplicării dreptului intern, în timp ce reclamantul susține nelegalitatea acesteia ca urmare a aplicării directe a reglementării comunitare. A. fiind, instanța a constatat că într-adevăr în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar care au prioritate față de dreptul național, după cum rezultă fără echivoc din art. 148 din Constituția R., republicată și L. nr. 157/2005 de ratificare a T. de aderare a R. și B. la U. E.. Sub acest aspect, s-a pronunțat și C.J.C.E. în sensul că dreptul comunitar este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare chiar și în fața dreptului național ulterior (cauza Costa/Enel-1964) iar judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare în mod direct dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei proceduri constituționale (cauza Simmenthal-1976). Pentru toate aceste considerente se poate susține că în mod corect tribunalul a constatat întemeiată acțiunea reclamantului. În consecință, Curtea va aprecia recursul declarat ca fiind nefondat, iar în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ., le va respinge și va menține în întregime hotărârea recurată. PENTRU A. MOTIVE IN NUMELE LEGII D E C I D E : Respinge recursul declarat de pârâta A. F. P. T. împotriva sentinței civile nr. 3957 din (...) pronunțată în dosarul număr (...) al T. C., pe care o menține în întregime. D. este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din (...). PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER A. I. A. C. I. D. P. M. ȚÂR R ed. D.P. dact. GC 2 ex/(...) Jud.primă instanță: G. G.
| ← Decizia civilă nr. 2985/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Încheierea civilă nr. 127/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
