Decizia civilă nr. 3801/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 3801/2011
Ședința din data de 17 O. 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE M. H. JUDECĂTOR M. B. JUDECĂTOR F. T. GREFIER D. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta A. F. P. A M. C.-N., împotriva Sentinței civile nr. 1150 din data de (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al
T.ui C., în contradictoriu cu reclamanta SC M. T. S., având ca obiect - anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă de primă înmatriculare.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se intimata-reclamantă prin avocat N. S., care depune la dosar împuternicire avocațială nr. 48 din (...), lipsind celelalte părți litigante.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza se află la primul termen de judecată, recurs.
Recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Se constată că recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă în temeiul art. 242 pct. 2 C.pr.civ.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 al. 4 C.pr.civ., raportat la art.21 din Constituție, art.10 al. 2 din L. nr.554/2004 și art. 3 pct. 3 C.pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina. Reprezentantul intimatei depune la dosar copia răspunsului emis de A. F. P. C.-N. emisă ulterior înregistrării plângerii prin care se solicită reclamantului să depună la dosar împuternicirea avocațială și copia adresei care atestă depunerea documentelor solicitate. Nemaifiind excepții de invocat și cereri de formulat, instanța acordă cuvântul asupra recursului. Reprezentantul intimatei solicită respingerea recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 1150/(...) și menținerea hotărârii instanței de fond ca temeinică și legală, apreciind că cererea introductivă de instanță nu a fost prematur formulată, așa cum se pretinde de către recurentă în motivele de recurs, fiind parcursă și procedura prealabilă. Pe fondul cauzei, reprezentantul intimatului-reclamant susține că argumentele invocate de către recurentă sunt străine de obiectul cauzei, taxa a cărei restituire se solicită reprezintă taxă de primă înmatriculare iar nu taxă de poluare, așa cum greșit s-a indicat de către recurentă. În susținerea apărărilor depune la dosar concluzii scrise și învederează instanței că nu solicită acordarea cheltuielilor judiciare aferente acestei faze procesuale. Curtea, raportat la concluziile părților prezente și actele dosarului, reține cauza în pronunțare. CURTEA P rin sentința civilă nr. 1150 din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...) s-a admis acțiunea in contencios administrativ formulată de reclamanta SC M. T. S. in contradictoriu cu pârâta A. F. P. a mun. C. N. și în consecință: A fost obligată pârâta să restituie reclamantului suma de 14.346,73 lei cu titlu de taxa de prima înmatriculare nedatorata cu dobânda legala in materie civila calculata de la data de (...) si pana la data restituirii efective a sumei sus indicate. Fără cheltuieli de judecata. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele: Pe fond a reținut ca reclamantul a achiziționat o autoutilitară marca SCA.A, autoutilitară care era înmatriculat într-un alt stat membru al U. E. din anul 1997 (f.20-23). In vederea înmatriculării în R. a autoturismului sus indicat , reclamantul a fost obligat să achite suma de 14346,73 lei cu titlu de taxă de prima înmatriculare , taxă pe care a achitat-o la A. F. P. a mun. C. N. (f 17 ). Considerând nelegală perceperea acestei taxe s-a adresat pârâtei cu solicitarea de a-i fi restituită, până la acest moment parata necomunicându-i vreun răspuns (f.6 ) . Taxa de prima înmatriculare a fost perceputa in baza prevederilor art. 241 ind.1 si urm C. fiscal. Ca atare tribunalul a analizat compatibilitatea dispozițiilor art. 214 ind. 1 Cod fiscal cu dreptul comunitar. Potrivit dispozițiilor art. 148 alin. 2 din Constituția României, prevederile tratatelor constitutive ale U. E. au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, transpunându-se astfel în legislația internă principiul aplicării directe și al supremației dreptului comunitar. Conform dispozițiilor art. 90 paragraful 1 din T.ul Comunității E.(art. 110 TFUE), aplicabil prezentei spețe, nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare, fiind interzise, astfel, taxele discriminatorii și protecționiste. Aceste dispoziții au făcut obiectul unei largi jurisprudențe a Curții de Justiție a C. E., care a decis ca fiind esențial în stabilirea caracterului unei taxe ca fiind discriminatorie aspectul că aceasta este determinată de traversarea graniței de către bunul supus taxei, dintr-o țară comunitară în alta. Este real că în lipsa unei armonizări la nivelul U. E. statele membre au o oarecare libertate în stabilirea diferitelor taxe sau impozite, dar acestea nu trebuie să contravină dispozițiilor comunitare privind interzicerea discriminării sau a principiului liberei circulații a mărfurilor, așa cum este cazul de față. Constatându-se că taxa de prima înmatriculare achitată de reclamant este una interzisă de dispozițiile art. 90 din T.ul C. E. și că, începând cu data de 1 ianuarie 2007, dată la care R. a aderat la U. E. reglementările comunitare sunt direct aplicabile în ordinea juridică internă, având prioritate față de dispozițiile interne, tribunalul a apreciat ca fiind nejustificat refuzul pârâtei A. F. P. a mun. C. N. de a dispune restituirea acesteia. In ce privește aplicabilitatea OUG 5. în sensul reținerii acestei taxe cu titlu de taxa de poluare o asemenea reținere este nelegala . Astfel, la data înmatriculării autoturismului erau in vigoare dispozițiile mai sus menționate din Codul fiscal ce reglementau taxa de prima înmatriculare. Așadar taxa din speța a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Î.-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia. In ceea ce privește dobânda pretinsa si cuantumul ce poate fi acordat este de remarcat ca reclamantul a solicitat acordarea dobânzii legale . T. a apreciat ca in speța se poate acorda dobânda legala întrucât perceperea taxei din speța cu încălcarea prevederilor dreptului comunitar reprezintă o fapta ilicita ce atrage răspunderea paratei in conditiile dreptului comun aceasta fiind obligata sa repare întreg prejudiciul suferit de reclamant si fiind totodata pusa in intarziere inca de la data savarsirii faptei ilicite adica de la data incasarii sumei din speta . Ca atare in temeiul prevederilor OUG 9/2000 reclamantul este indreptatit la plata dobanzii legale in materie civila de la data plătii taxei din speța si pana la data restituirii sale integrale . Având in vedere considerentele mai sus expuse în temeiul dispozițiilor art. 8, 18 din L. nr. 554/2004, tribunalul a admis cererea reclamantului fata de AFP C. N. si a obligat aceasta parata la plata sumelor sus indicate. Cheltuieli de judecata nu s-au solicitat. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta A. F. P. A M. C.-N.solicitând admiterea recursului si modificarea sentintei civile in prezent recurate in sensul admiterii exceptiilor invocate de institutia pârâtă (prematuritatea, inadmisibilitatea si lipsa de obiect a actiunii) si respingerii actiunii formulate de SC M. T. S. Actiunea formulata de reclamant trebuia respinsa ca prematur introdusa de catre prima instanta deoarece a fost depusa la Tribunalul Cluj inainte ca institutia pârâtă sa fi dat vreun răspuns fata de cererea de restituire a taxei speciale de prima inmatriculare si cu mult inainte ca termenul de solutionare a cererii de restituire a cererii de restituire a taxei speciale de prima inmatriculare sa fi expirat. Subliniază ca, fata de cererea de restituire a taxei speciale de prima inmatriculare, institutia pârâtă a raspuns prin adresa nr. 25844/(...) (Anexa 1) care i-a fost returnata de catre oficiul postal cu mentiunea "mutat de la adresa" (Anexa 2). De asemenea, actiunea formulata de catre reclamant trebuia respinsa ca inadmisibila si lipsita de obiect de catre prima instanta, deoarece, la data introducerii actiunii nu exista vreun "refuz" de restituire a taxei speciale de prima inmatriculare, actiunea nefiind indreptata impotriva "refuzului" institutiei pârâte de a-i restitui reclamantului taxa speciala de prima inmatriculare. Pe fond, solutia de admitere a actiunii este netemeinica si nelegala intrucat reclamantul nu a facut dovada ca autovehiculul pentru care a achitat taxa speciala de prima inmatriculare ar fi fost inmatriculat anterior in vreun stat membru al U. E. si ca ar fi fost achizitionat dintr-o tara membra a U. E., astfel incat art. 90 din T.ul C.E. nu este aplicabil in speta de fata. In concluzie, solicită ca, in conf. cu art. 304.1 Cod procedura civila, sa se analizeze cauza sub toate aspectele si sa se admită recursul. Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, Curtea constatăurmătoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. (...), reclamanta SC M. T. S. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A. F. P. a mun. C. N. obligarea pârâtei la restituirea sumei de 14.346,73 lei, plătită cu titlu de taxa specială de primă înmatriculare , cu dobânda legala de la data achitării sumei sus indicate si pana la restituirea efectiva , fără cheltuieli de judecată . În motivarea cererii, a arătat reclamantul că a fost obligat să achite, în mod nelegal, suma de 14.346,73 lei cu titlu de taxă de prima înmatriculare pentru un autoturism înmatriculat deja într-un stat membru al UE. A solicitat pârâtei restituirea acestei taxe, însă nu a primit răspuns. Prima instanță a admis cererea, iar pârâta a declarat recurs, solicitând modificarea sentinței, în sensul respingerii acțiunii. Excepțiile prematurității/inadmisibilității și a lipsei de obiect a acțiunii au fost invocate în contextul în care s-a relevat că reclamanta, deși a înregistrat la pârâtă cererea de restituire a taxei, nu a așteptat soluționarea acesteia, adresându-se, la doar două zile, instanței de judecată. Deși curtea nu contestă această stare de fapt, nu este mai puțin adevărat că există o practică constantă a autorităților fiscale în sensul refuzului de restituire, pe cale administrativă, a taxelor de primă înmatriculare/poluare, poziție care a fost, de altfel, adoptată și în prezentul litigiu. Luând în considerare aceste aspecte și văzând faptul că reclamanta s-a adresat, totuși, autorității în vederea restituirii taxei, faptul că nu se află în posesia refuzului explicit nu poate împiedica instanța să analizeze fondul raporturilor juridice deduse judecății, aceste apărări fiind lipsite de substanță și neurmărind altceva decât paralizarea artificială a acțiunii, cu toate că apare ca fiind exclusă varianta existenței unei posibilități de soluționare a diferendului fără intervenția instanțelor de judecată. Căile ori alte mijloace pe care le indică pârâta recurentă pe care reclamantul le-ar fi putut urma și care, dacă nu sunt utilizate, paralizează demersul judiciar de față, nu pot conduce la inadmisibilitatea acțiunii. În cauză reclamanta a ales în mod legal să se supună legislației interne în materie și mai apoi să apeleze la organul fiscal pentru a recupera taxa considerând că a fost plătită fără temei legal, procedeul fiind perfect legal, deoarece orice plată făcută din eroare sau fără a exista debit este considerată nedatorată și astfel este supusă restituirii (repetițiunii). Împrejurarea că reclamanta a ales să facă plata voluntară a obligației impuse de lege, fără o decizie de impunere din partea vreunui organ fiscal, nu îi înlătură acestuia posibilitatea de a contesta baza legală pe baza și în temeiul căreia a făcut plata, iar în caz de succes să ceară apoi organului fiscal care a încasat respectiva taxă ori jurisdicției competente să i se restituie. Art. 8 al. 1 din L. nr. 554/2004, permite reclamantului să se adreseze instanței de judecată după ce se află în posesia refuzului explicit sau implicit de soluționare favorabilă a cererii sale. Reclamanta a atacat acest refuz, considerat ca fiind nejustificat, ori, potrivit art. 2 al. 2 din L. nr. 554/2004, refuzul nejustificat este asimilat actului administrativ. În concluzie, excepțiile invocate de către recurentă vor fi respinse. Pe fondul cauzei, Curtea reține că sentința tribunalului este legală și temeinică. Reclamanta a susținut că acțiunea sa este în mod vădit fondată și, deci, trebuia admisă ca atare, invocând în principal normele de drept comunitar aplicabile speței. În cauza de față, tribunalul a reținut în mod corect că prevederile OUG nr. 5. nu sunt incidente în cauză, cu luarea în considerare a faptului că raportul juridic de drept fiscal dintre părți s-a născut anterior intrării în vigoare a acestui act normativ, astfel încât trebuia să se facă aplicabilitatea prioritară și directă a dispozițiilor art. 90, actualul art. 110 din T., raportat la cele ale art. 214/1-214/3 Cod fiscal. Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a C.J.C.E. că art. 90 (110) din T. produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale U. le pot proteja. Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din T. să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de T. să fie deplin și efectiv protejate. Că o taxă internă impusă autoturismelor second-hand este discriminatorie în sensul art. 90 parag. 1 din T. s-a decis în cauza conexată Nádasdi și Németh unde Curtea de Justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindrică) și la clasificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second- hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate. Cum R. este stat membru al U. începând cu data de 1 ianuarie 2007, sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatoriu prevalează legii interne, iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe. Pe de altă parte, obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor, ci și Executivului însuși și organelor componente ale acestuia cum sunt, bunăoară, autoritățile fiscale. Din această perspectivă, invocarea legii fiscale interne, ulterioare momentului achitării taxei, înfrânge nu numai dispozițiile constituționale precizate dar pune serioase semne de întrebare asupra îndeplinirii obligației de loialitate comunitară asumate de R. ca stat membru. Î.-o atare ipoteză revine jurisdicțiilor să elimine această disfuncționalitate, recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a T.ului, în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util. T., ca instanță de fond, nu a făcut altceva decât să aplice dispozițiile constituționale interne și normele T.ului de așa manieră să i se recunoască particularului dreptul său de a nu fi impus o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în R. a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al U.. Numai în această manieră instanța de fond și-ar fi îndeplinit misiunea trasată de T. și de L. de ratificare a acestuia, precum și de Curtea de Justiție în practica judiciară pertinentă (cauza Simmenthal II din anul 1978). Cu referire la incidența în speță a prevederilor OUG nr. 5., Curtea reține că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Î.-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia. În astfel de situații, Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din T., cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite (A se vedea: CJCE, cazul nr. 68/79 Hans Just I/S contre Ministère danois des impôts et accises precum și cauza conexată nr. C- 290/05 și C-333/05 Ákos Nádasdi și Ilona Németh parag. 61-70). Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008, pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială . Curtea mai reține, în context, că noua taxă instituită de OUG nr. 5. este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară are alt mod de calcul și altă destinație. Așa fiind, Curtea apreciază că nu este posibilă respingerea acțiunii reclamantei, menținând ca legală taxa specială încasată sub imperiul normelor din Codul fiscal pe considerentul incidenței și efectelor produse de OUG nr. 5.. A admite această teză ar însemna ca soluția dată acțiunii reclamantei să nu fie integrală și eficace, de vreme ce pârâta neagă în continuare că taxa specială s- a perceput în baza unei norme legale interne contrare dreptului comunitar. În consecință, Curtea va respinge recursul declarat de către pârâtă, menținând sentința pronunțată de către prima instanță, în baza prev. art. 20 din L. nr. 554/2004 și art. 312 alin. 1 C.pr.civ. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE Respinge recursul declarat de A. F. P. A M. C.-N. împotriva sentinței civile nr. 1150 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C. pe care o menține în întregime. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința din 17 O. 2011. Red.M.B./dact.L.C.C. 2 ex./(...) Jud.fond: A.-M. B.
| ← Decizia civilă nr. 3538/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 2439/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
