Decizia civilă nr. 2126/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 2126/2011
Ședința publică din 17 mai 2011
Completul compus din:
PREȘEDINTE : C. I.
JUDECĂTOR : D. P.
JUDECĂTOR : A.-I. A.
GREFIER :V. D.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta L. L., împotriva sentinței civile nr. 5202 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al
T.ui S., cauza privind și pe intimații
I. P. J. S. - S. P. C. R. P. DE C. ȘI Î. A V. și A. F. PENTRU M. B., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - înmatriculare fără plata taxei pe poluare.
La apelul făcut în cauză, la a doua strigare, nu s-a prezentat nimeni. Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul nu este timbrat, lipsind dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 4 lei și timbru judiciar de 0,15 lei, recurenta fiind citată cu mențiunea timbrării fila 10 din dosar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că, în data de (...) s- a înregistrat la dosar întâmpinare din partea intimatei I. P. J. S. - S. P. C. R.
P. DE C. ȘI Î. A V., prin care s-a solicitat respingerea recursului și judecarea cauzei în lipsă.
În data de (...), s-a înregistrat la dosar din partea apărătorului ales al recurentei, avocat M. P. o cerere de amânare trimisă prin fax ( f. 14)
Curtea, din oficiu, verificând competența generală, materială și teritorială potrivit dispozițiilor art. 1591 alin. 4 C.pr.civ. astfel cum a fost modificată prin L. nr. 2. constată că, este competentă să judece recursul în temeiul art. 3 C.pr.civ. și art. 10 din L. nr. 554/2004. Reține că, recurenta L. L., a fost legal citată cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 4 lei și timbru judiciar de 0,15 lei, fila 10 din dosar și că, aceasta nu s-a conformat, din oficiu, în temeiul art. 20 din L. nr. 146/1997 invocă excepția nelegalei timbrării a recursului și reține cauza în pronunțare pe excepția invocată. C U R T E A Prin sentința civilă nr. 5202 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S. s-a respins ca nefondată acțiunea reclamantului(ei) L. L., împotriva pârâtei I. P. J. S. - S. P. C. R. P. DE C. ȘI Î. A A., pentru obligația de a face. În motivare se arată că prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Tribunalul Sălaj în data de 10 mai 2010, reclamanta L. L. asolicitat obligarea pârâtei I. P. J. S. - S. P. C. R. P. de C. și Î. a A. la înmatricularea definitivă a autovehiculului marca Opel. Reclamanta a achiziționat acest autovehicul din Italia, stat membru al Uniunii E., unde a fost înmatriculat pentru prima dată. După introducerea acestuia în țară a solicitat înmatricularea definitivă, însă prin adresa nr. 37340/(...) pârâta i-a comunicat refuzul de înmatriculare fără plata taxei de poluare. Reclamanta a arătat ca această taxă de poluare instituită prin O. nr. 5. de plata căreia condiționează pârâta înmatricularea este abuzivă, discriminatorie și ilegală. Aceasta susține neconcordanța acestui act normativ cu art. 90 din T. de I. a C. E., existând după intrarea în vigoare a acestuia o diferență de tratament fiscal între produsele importate și cele similare autohtone. Articolul 3 lit. a) și c) din T. privind U. E. prevede expres eliminarea taxelor vamale între statele membre și interzice instituirea de cote vamale pentru anumite produse comercializate între statele membre ale Uniunii E. Prin instituirea acestei taxe, arată reclamanta, este încălcat principiul constituțional al egalității cetățenilor în fața legii, în condițiile în care sunt obligați la plata acestei taxe doar cetățenii care achiziționează un autoturism rulat dintr-un alt stat comunitar, nu și cei care achiziționează autoturisme similare, dar de pe teritoriul R. C. R. prevede expres faptul că toți cetățenii sunt egali în fața legii, dar prin introducerea acestei taxe speciale se creează o discriminare pozitivă în favoarea celor care achiziționează autoturisme deja înmatriculate în R.. Reclamanta a invocat și incompatibilitatea acestei taxe cu art. 25 din TUE, articol care prevede că între statele membre sunt interzise restricțiile cantitative la import, precum și orice măsuri cu efect echivalent. Pe de alta parte, taxa specială de primă înmatriculare nu este și nici nu poate fi considerată ca fiind o taxă de mediu, întrucât o asemenea taxă ar presupune aplicarea unor criterii echitabile pentru toți posesorii de autovehicule, indiferent de modul de dobândire sau locul dobândirii din spațiul comunitar, în funcție de gradul de poluare al autovehiculului. Autoturismul care face obiectul prezentei cauze îndeplinește normele de poluare E. 3, iar pe piața din R. se tranzacționează și se înmatriculează autoturisme similare cu norme de poluare Non E., E. 1, sau E. 2, fără plata vreunei taxe de înmatriculare. Mai mult în prețul carburantului este introdusă o taxa de poluare iar în legislația tuturor statelor membre ale Uniunii E. nu există o prevedere similară, care să condiționeze înmatricularea autoturismelor de plata vreunei taxe speciale sau de mediu. În drept a invocat dispozițiile art. 7 și art. 8 din L. nr.554/2004, articolul 23, art. 25 și art. 90 din TUE. Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată arătând că în conformitate cu prevederile art. 2, coroborate cu ale art. 3 și art. 4 din O. nr. 5., intră sub incidența taxei pe poluare vehiculele prevăzute la art. 2, iar obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în R.. Deci, taxa pe poluare se achită cu ocazia înmatriculării pentru prima dată în R., neavând relevanță faptul că vehiculul a fost inițial înmatriculat în alt stat comunitar. Din preambulul actului normativ precizat reiese că a fost emis în scopul asigurării protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile limita prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu, ținându-se cont denecesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței Curții de Justiție a C. E. De asemenea, a arătat că este rolul judecătorului național să refuze aplicarea unor dispoziții naționale contrare T.ui Uniunii E., competență atribuită acestuia exclusiv. Nu se poate cere funcționarului public de la serviciul înmatriculări să dea o interpretare jurisdicțională aplicării sau nu a unei dispoziții legale naționale, în plină vigoare la data primirii cererii. Mai mult, pe lângă taxa de poluare, serviciul de specialitate din cadrul Instituției P. mai are de analizat și alte condiții de natură juridică sau tehnică privitoare la autoturismul a cărui înmatriculare se solicită. Din acest punct de vedere, considerăm că instanța nu se poate substitui în atribuțiuni funcționarului public obligat să verifice și să constate îndeplinirea tuturor condițiilor înmatriculării. În drept, a invocat art. 115-118 Cod procedură civilă. Asupra cauzei de față, instanța a reținut următoarele: Prin cererea nr. 37340/(...) înregistrată la pârâta I. P. J. S. - S. P. C. R. P. de C. și Î. a A., reclamanta a solicitat înmatricularea autovehiculului marca Opel. Prin adresa cu același număr, pârâta a comunicat reclamantei refuzul de înmatriculare fără plata taxei de poluare, motivând că această obligație îi incumbă prin raportare la art. 3 și art.4 a O. nr. 5. (fila 4). În urma acestui refuz, reclamanta a promovat prezenta acțiune în contencios administrative. Taxa de poluare a fost instituită prin Ordonanța de Urgență nr. 5. care a abrogat prevederile din Codul Fiscal referitoare la taxa de prima înmatriculare a autovehiculelor. Reglementarea taxei de poluare a suferit mai multe modificări după intrarea în vigoare, modificări ce vor fi arătate mai jos. Ordonanța de Urgență nr. 50 din 21 aprilie 2008, pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008, și a intrat în vigoare la data de (...), conform art. 14 din acest act normativ. Ordonanța de Urgență nr. 5. a fost modificată pentru prima dată prin Ordonanța de Urgență nr. 208 din 4 decembrie 2008, pentru stabilirea unor măsuri privind taxa pe poluare pentru autovehicule, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 825 din 8 decembrie 2008. În lipsa oricărei alte precizări privind intrarea în vigoare în cuprinsul Ordonanța de Urgență nr. 2., aceasta a intrat în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial [conform art. 11 alin. (2) din L. nr. 24/2000], respectiv la data de 8 decembrie 2008 [conform art. 11 alin. (2) din L. nr. 24/2000]. Ordonanța de Urgență nr. 5. a fost modificată pentru a doua oară prin Ordonanța de Urgență nr. 218 din 10 decembrie 2008 privind modificarea Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 5. pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, care a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 836 din 11 decembrie 2008. La rândul său, primul act de modificare a Ordonanța de Urgență nr. 5., respectiv Ordonanța de Urgență nr. 2., a fost abrogată prin art. I din Ordonanța de Urgență nr. 2.. Conform art. I din Ordonanța de Urgență nr. 2., „. de urgență a G. nr. 2. pentru stabilirea unor măsuri privind taxa pe poluare pentru autovehicule, publicată în Monitorul Oficial al R., Partea I, nr. 825 din 8 decembrie 2008, se abrogă". În lipsa oricărei alte precizări privind intrarea în vigoare în cuprinsul Ordonanța de Urgență nr. 2., aceasta a intrat în vigoare la data publicării în Monitorul O ficial [conform art. 11 alin. (2) din L. nr. 24/2000], respectiv la data de 11 decembrie 2008. Ordonanța de Urgență nr. 5. a fost modificată pentru a treia oară prin Ordonanța de Urgență nr. 7 din 18 februarie 2009 privind modificarea Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 5. pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, care a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 103 din 19 februarie 2009. În lipsa oricărei alte precizări privind intrarea în vigoare în cuprinsul Ordonanța de Urgență nr. 7., aceasta a intrat în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial [conform art. 11 alin. (2) din L. nr. 24/2000], respectiv la data de 19 februarie 2009. Ordonanța de Urgență nr. 5. a fost modificată pentru a patra oară prin art. 35 din L. nr. 329 din 5 noiembrie 2009, privind reorganizarea unor autorități și instituții publice, raționalizarea cheltuielilor publice, susținerea mediului de afaceri și respectarea acordurilor-cadru cu Comisia E. și Fondul Monetar Internațional, care a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 761 din 9 noiembrie 2009. Conform art. 70 din această lege, Capitolul VII - din care face parte art. 35 - a intrat în vigoare la trei zile de la data publicării în Monitorul Oficial [conform art. 11 alin. (2) din L. nr. 24/2000], respectiv la data de 12 noiembrie 2009. În data de 29 decembrie 2009 a fost adoptată Ordonanța de Urgență nr. 117 prin care au fost exceptate de la plata taxei de poluare si autovehiculele M1 cu norme de poluare E. 4, a căror capacitate cilindrica nu depășește 2000 cmc, precum si autovehiculele N1 cu norma de poluare E. 4 , înmatriculate pentru prima data intr-un stat membru al Uniunii E. în perioada 15 decembrie 2008-31 decembrie 2009 inclusiv, în condițiile în care acestea se înmatriculează pentru prima data in R. în termen de 45 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență. Conform aliniatului 2 al acestui articol unic, termenul de 45 de zile este termen de decădere. În raport cu diferitele modificări ale Ordonanța de Urgență nr. 5., instanța constată că deși taxa de poluare a rămas în vigoare din data de (...) și până în prezent, cuantumul și modul de calcul al acestei taxe a fost modificat în mod esențial începând cu data de (...), prin înlocuirea anexelor la acest act normativ. Prin cererea introductiva, reclamanta a arătat că reglementarea cuprinsă în O. nr. 5. contravine articolelor 25, 28 și 90 din T. de C. a C. E. Începând cu data de 1 decembrie 2009, a intrat în vigoare T. de la L. În conformitate cu modificările aduse T.ui instituind Comunitatea E. prin T. de la L., T. a fost redenumit T. privind funcționarea Uniunii E., iar fostul art. 90 din T.ui instituind Comunitatea E. a fost renumerotat, devenind art. 110 al noului tratat privind funcționarea Uniunii E., cu același conținut. Instanța va face însa referire în continuare la art. 90, respectiv la legislația comunitara în vigoare la data plății taxei de poluare în litigiu. Instanța a apreciat ca o prima precizare care se impune este aceea că prin L. nr. 1. R. a ratificat tratatul privind aderarea Republicii Bulgaria și a R. la U. E.. Efectele acestei ratificări sunt reglementate de art. 148 alin. (2) și (4) din C. R., dispoziții conform cărora: (2) „Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii E., precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare. (4) Parlamentul, Președintele R., Guvernul și autoritatea judecătoreasca garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile aliniatului 2";. Prin urmare, începând cu data aderării, 1 ianuarie 2007, este obligatorie pentru statul roman respectarea acquis-ului comunitar, astfel cum este definit prin art.1 din H.G.nr.1367/2000 privind constituirea și funcționarea grupului de lucru pentru studierea concordantei dispozițiilor și principiilor Constituției R. cu acquis-ul comunitar, în perspectiva aderării R. la U. E., definiție conform căreia acesta include, între alte acte normative, ";dispozițiile T.ui instituind Comunitatea E., semnat la 25 martie 1957 la R., șiale tratatului privind U. E., semnat la 7 februarie 1992 la M., ambele republicate în Jurnalul Oficial al C. E. nr.C340 din 10 noiembrie 1997."; Cu privire la competenta instanțelor de judecata de a evalua conformitatea legislației române din dispozițiile dreptului comunitar, Curtea de Justiție a C. E., a cărei jurisprudență este obligatorie pentru instanțele naționale în interpretarea dreptului comunitar, a decis în cauza Administrazione delle finanze delloStato/Simmenthal, nr. C 106/77 că „judecătorul național însărcinat să aplice, în cadrul competenței sale,dispozițiile dreptului comunitar, are obligația de a asigura realizarea efectului deplin al acestor norme, lăsând, la nevoie, pe proprie răspundere, neaplicata orice dispoziție contrară a legislației naționale, chiar ulterioară, fără a solicita sau aștepta eliminarea prealabilă a acesteia pe cale legislativa sau prin orice alt procedeu constituțional";. Potrivit art. 1 alin. (1) din O. nr. 5., ordonanța de urgență stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, denumită în continuare taxă, care constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de A. F. pentru M., în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului. Așa cum rezultă din preambulul actului normativ, taxa a fost instituită în scopul asigurării protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu, ținând cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței C. Obligația de plată a taxei se naște, conform art. 4 din OUG nr.5. cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în R. sau la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care se face referire la art. 3 și art. 9. Art. 25 din Tratat interzice între statele membre taxele vamale la import și export sau taxele cu efect echivalent, inclusiv cu privire la taxele vamale cu caracter fiscali iar art. 28 din același Tratat interzice între statele membre restricțiile cantitative la import, precum și orice măsuri cu efect echivalent. Conform art. 90 paragraf 1 din T. Constitutiv al Uniunii E. nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. Problema care trebuie lămurită este aceea de a stabili dacă taxa de poluare este contrară normelor amintite. Cu privire la natura taxei de poluare C. s-a pronunțat la (...) asupra acțiunilor preliminare formulate de H.-B. M. B. și B. K. M. B. în cauzele reunite C-29012005 Âkos Nâdasdi și C-33312005 llona Nemeth, ocazie cucare a statuat că o taxă care nu este percepută pentru faptul că un autoturism traversează frontiera unui stat membru ci pentru prima înregistrare a autoturismului pe teritoriul acelui stat membru, în vederea punerii în circulație nu constituie o taxă vamală în sensul art. 25 din Tratat ci face parte din sistemul general de impozitare a bunurilor și trebuie examinată în lumina art. 90 din T. TE. În aceste condiții, susținerea reclamantului privind încălcarea art. 25 din Tratat este nefondată întrucât taxa de poluare este datorată pentru punerea în circulație a autovehiculului, astfel că nu se poate susține cu temei că este percepută pentru faptul că un autoturism traversează frontiera unui stat membru. Nici încălcarea art. 28 din Tratat nu poate fi reținută; conform formulei Dassonville impusă în jurisprudența C. sunt măsuri cu efect echivalent nu numai acele măsuri care tratează discriminativ, în mod deschis sau ascuns marfa străină adusă dintr-un alt stat membru dar și acelea care pornind de la conținutul efectiv al textului sunt egal aplicabile sau au același efect aparent pentru toți, iar la evaluarea acestor măsuri Curtea a stabilit că trebuie avute în vedere efectele potențiale, posibile ale acestora și nu scopul urmărit de acestea. Mai mult, Curtea a conchis că restricționările importului sau exportului sunt permise doar în situația în care în domeniu lipsesc reglementările comunitare, restricțiile sunt necesare pentru asigurarea supravegherii fiscale a corectitudinii în relațiile comerciale, pentru asigurarea protecției consumatorului, pentru protecția valorilor social-culturale naționale dacă reglementările sunt valabile în mod nediscriminatoriu pentru mărfurile din producția internă sau externă. Conform art. 90 din T. Instituind Comunitatea E., nici un stat membru nu aplica, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natura mai mari decât cele care se aplica, direct sau indirect, produselor naționale similare. De asemenea, nici un stat membru nu aplica produselor altor state membre impozite interne de natura sa protejeze indirect alte sectoare de producție. Ca urmare a numeroase sesizări primite de la cetățenii romani, Comisia europeană - Direcția Generala Impozitare și Uniune Vamala a emis, la data de 9 decembrie, următorul comunicat: „La nivelul Uniunii E. nu exista o armonizare a taxei percepute pentruînmatricularea automobilelor. Așadar, statele membre pot decide unilateral înce privește cuantumul taxei și modalitatea de calcul a acesteia, respectând înacelași timp principiul nediscriminării. R. poate să mențină taxa de înmatriculare pentru automobile și poate sa stabilească un nivel oricât de ridicat al acesteia (de exemplu, în Danemarca, o taxa similara se ridica la 1. din valoarea automobilului)"; Prin urmare, fiecare stat membru își poate institui în mod independent propriul sistem de taxare, insă această taxare trebuie să se facă prin raportare la art. 90 din Tratat, precum și la jurisprudența C. C. a arătat în mod constant că o consecință a dreptului comunitar actual este aceea că Statele membre pot să impună asupra mărfurilor precum autovehiculele un sistem de taxă al cărei cuantum crește progresiv în conformitate cu un criteriu obiectiv. (A se vedea Deciziile Curții de Justiție a C. E. în cauzele 112/84 Humblot c. Directorului serviciilor fiscale, par. 12; C. C-132/88 Comisia C. E. c. Republicii Elene, par. 17). De asemenea, jurisdicția de contencios comunitar a arătat că sunt criterii obiective cele precum capacitatea cilindrică sau clasificarea în funcțieperformanțele de mediu (A se vedea D. Curții de Justiție a C. E. în cauzele conexate C- 290/05 și C-333/05 Âkos Nadasdi și llona Nemeth parag. 52). S-a statuat, de asemenea, că dacă taxa pentru poluarea autovehiculelor este bazată pe elemente precum cilindreea, normele de poluare chimică sau emisiile de dioxid de carbon, este evident că aceste criterii de impunere sunt eminamente obiective și nu lasă loc unei decizii arbitrare sau neconforme cu jurisprudența C. Jurisprudența C.J.C.E a stabilit constant că un sistem de impozitare a autovehiculelor este discriminatoriu față de autovehiculele de ocazie de import atunci când în calculul taxei nu se ia în considerare și aprecierea, reală a acestui autovehicul de import și, în consecință, i se impune o taxă mai mare decât valoarea reziduală a taxei rămase neamortizată încorporata într-un autovehicul național similar (A se vedea D. Curții de Justiție a C. E. în C. C-3. N. T., par. 20). Cât privește o comparație cu privire la autovehiculele deja existente în parcul auto național, Curtea s-a pronunțat că o atare comparație nu este relevantă sub aspectul discriminării fiscale deoarece articolul 90 din Tratat nu este menit să împiedice un stat membru de a introduce taxe noi sau să schimbe cota sau baza de impunere a unor taxe deja existente. (A se vedea, D. Curții de Justiție a C. E. în cauzele conexate C-290/05 si 333-05 Akos Nadasdi și llona Nemeth, par. 49). S-a concluzionat astfel că dacă autovehiculele deja existente în parcul auto național nu sunt și ele supuse noii taxe nu reprezintă o discriminare sub aspectul dreptului european. Obiectivul taxei instituite prin legea națională română este de protejare a mediului, atât prin modul de utilizare a resurselor constituite, cât și prin modul de impunere. E. care stau la baza acesteia sunt emisiile de noxe și de dioxid de carbon, elemente care pot fi apreciate ca au un caracter adecvat obiectivului de protejare a mediului. Prin urmare, întrucât taxa este stabilită în funcție de gradul de poluare și de eficiența energetică, ea are un caracter proporțional, fiind stabilită într-un cuantum mai mare pe măsură ce performantele de mediu scad. Reglementarea cuprinsă în O. nr.5. permite ca pe baza unor elemente precum rulajul mediu anual, starea tehnica și nivelul de dotare al autovehiculului, contribuabilul poate contesta suma de plata și poate obține o valoare mai mare a deprecierii. Această posibilitate a contribuabilului asigură, ca în toate cazurile, valoarea taxei percepute asupra unui autovehicul second-hand de import să nu depășească valoarea reziduala a taxei existente într-un autovehicul deja înmatriculat. Se respectă astfel exigenta menționată de Curtea de Justiție într-o cauză împotriva Ungariei în care a statuat că „articolul 90 par.1 din T. instituind Comunitatea E. trebuie interpretat ca interzicând o taxa de înmatriculare atâta timp cât este perceputa asupra autoturismelor second- hand puse pentru prima data în circulație pe teritoriul unui stat membru, valoarea taxei fiind determinata exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autoturismului și clasificarea din punct de vedere al poluării este calculata f ăr ă a se l u a în c alcul depre c iere a au to tur is mulu i , de o asemenea maniera încât, atunci când se aplica autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduala a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înregistrate în statul membru în care sunt importate. O comparație cu autoturismele second-hand plasata în circulație în acest stat membru înainte de aplicarea L. privind taxele de înmatriculare nu este relevanta."; După împlinirea termenului de decădere de 45 zile prevăzut de O. nr. 1., O. al cărei scop declarat era protejarea industriei interne de autovehicule și păstrarea locurilor de munca angrenate în producția de autovehicule, nu mai este în vigoare. Acest ultim act normativ a fost adoptat în vederea exceptării unor categorii de autovehicule care se înmatriculează pentru prima data în R. sau în alte state membre ale Uniunii E. în perioada 15 decembrie 2008-31 decembrie 2009 de la plata taxei de poluare. Prin caracterul său protecționist, O. nr. 2. nu este conformă cu art. 90 din TCE, motiv pentru care instanța are îndatorirea de a o ignora și a aplica direct prevederile T.ui. Pentru autoturismele introduse în țara după data de 31 decembrie 2009 și pentru care formalitățile de înmatriculare s-au făcut după expirarea termenului de 45 de zile sus menționat, actul normative aplicabil este O. nr. 5., modificată, fără exceptările cuprinse în O. temporară nr. 2.. Întrucât în speța cele două condiții nu sunt îndeplinite cumulativ, la soluționarea acestei din urmă cereri, pârâta a avut în vedere dispozițiile prevăzute de O. nr. 5.. Împotriva sentinței a formulat recurs L. L., solicitând admiterearecursului, casarea sentintei atacate si rejudecand cauza pe fond obligarea paratelor la inamtricularea definitiva a autovehicolului marca Land Rover, numar de identificare S. fara plata taxei de poluare, pe care o consideram ilegala, discriminatorie si neconforma cu dispozitiile art. 25, art. 28 si art. 90 din T. UE. În motivarea recursului reclamanta arată că prin sentinta aratata instanta de fond i-a respins cererea ca nefondată. Sentinta este neteminica si nelegala. Reclamanta a achiziționat marca Opel ,dintr-un alt stat al Uniunii E. Pentru a-l înmatricula în R. i s-a impus achitarea taxei de poluare prevăzută în OUG nr. modificata prin OUG 2.. Avand in vedere ca aceasta taxa nu este conformă cu prevederile europene, s-a adresat paratei în vederea inmatricularii autovehiculului fara plata taxei de poluare, insa cererea i-a fost respinsa. Consideram aceasta taxa ilegala, neconformă cu prevederile europene si discriminatorie. Taxa de poluare auto, ce se impune a fi achitată pentru inmatricularea autoturismului, se incaseza în contul bugetului de stat cu incalcarea art. 90 alin. 1 al T.ui C. E., inclusiv a T.ui de aderare a R. și B., ratificat de R. prin L. nr. 1.. Intrucât această taxă trebuie plătită la . înmatriculare în R. a unui autoturism, s-ar păstra conceptul de "taxă de primă înmatriculare" instituit inițial prin prevederile art. 2141 -2143 Cod fiscal, care au fost declarate de instantele românești ca fiind neconforme cu dispozitiile art.90 din T. UE. Refuzul pârâtei de a înmatricula autoturismul în lipsa plății taxei de poluare este în contradicție cu dispozițiile T.ui U.E., respectiv art. 90, parag. 1, din punctul de vedere al autovehiculelor înmatriculate în R. după ce anterior mai fuseseră înmatriculate și în alte țări membre ale U.E., astfel că dispozițiile O. nr. 5O/2008 încalcă prevederile T.ui U.E. Așadar, dacă art. 23 stabilește faptul că sunt interzise, în relațiile dintre statele membre, taxele vamale la import și export și a oricăror taxe cu efect echivalent, art. 90 alin. 1 TCE interzice taxarea internă discriminatorie. Mai exact, Curtea E. de Justiție în cauza C- 393/04 și C-41/05 Dir Liquide I ndustries Belgium, par. 55 "art. 90 reglementeaza dispozițiile referitoare la stabilirea taxelor vamale și a masurilor cu efect echivalent. Scopul acestuia este acela de a asigura libera circulație a marfurilor între statele membre în condiții normale de concurența prin eliminarea oricaror forme de protecție care pot rezulta din aplicarea unor impozite interne care discriminează produsele provenite din alte state membre". Aceste dispoziții se opun unei taxe speciale de primă înmatriculare pentru achizițiile intracomunitare de autoturisme neînmatriculate pe teritoriul național, altfel incalcandu-se principiul libertatii circulatiei mafurilor adica se dezavantajeaza, direct sau indirect, masinile din celelalte tari membre UE, in competitia cu produsele similare autohtone. In R., stat comunitar, nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele reînmatriculate în tara noastră, dar se percepe o astfel de taxă pentru autoturismele înmatriculate deja în celelalte state comunitare și reînmatriculate în R. după aducerea acestora aici, exista o diferentă de tratament, ceea ce constituie o discriminare a regimului juridic fiscal și contravine dispozitiilor mentionate din T. CEE. Examinând recursul instanța constată următoarele: Dovada de îndeplinire a procedurii de citare confirmă împrejurarea că recurentelor le-a fost adusă la cunoștință obligația de achitare a taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar în conformitate cu dispozițiile art.19 din L. nr.146/1997. Acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești [...] sunt supuse taxelor judiciare de timbru, prevăzute în prezenta lege, și se taxează în mod diferențiat, după cum obiectul acestora este sau nu evaluabil în bani potrivit prevederilor art. 1 din L. nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru. Dispozițiile art. 11 din L. nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru statuează : Cererile pentru exercitarea apelului sau recursului împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 50% din: taxa datorată pentru cererea sau acțiunea neevaluabila în bani, soluționată de prima instanță. Taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat. Dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, în momentul înregistrării acțiunii sau cererii, ori dacă, în cursul procesului, apar elemente care determina o valoare mai mare, instanța va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată. In cazul când se micșorează valoarea pretențiilor formulate în acțiune sau în cerere, după ce a fost înregistrată, taxa judiciară de timbru se percepe la valoarea inițială, fără a se ține seama de reducerea ulterioara. Neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii în conformitate cu prevederile art.20 alin 3 din L. nr 146/1997 privind taxele judiciare de timbru. CURTEA CONSTITUȚIONALĂ prin D. nr. 935 din 18 octombrie 2007 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor L. nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru a statuat că accesul liber la justiție nu înseamnă că acesta trebuie să fie în toate cazurile gratuit și în acest sens s-a reținut că art. 21 din Constituție nu instituie nicio interdicție cu privire la taxele în justiție, fiind legal și echitabil ca justițiabilii care trag un folos nemijlocit din activitatea desfășurată de autoritățile judecătorești să contribuie la acoperirea cheltuielilor acestora. De asemenea, Curtea a constatat că dispozițiile L. nr. 146/1997 nu aduc atingere statului de drept,democratic și social, demnității omului, drepturilor și libertăților cetățenilor sau altor valori supreme garantate prin L. fundamentală. Curtea E. a Drepturilor Omului amintește, în cauza Weissman și alții contra R., că nu a negat niciodată că interesul unei bune administrări a justiției poate justifica impunerea unei restricționări financiare a accesului unei persoane la un tribunal (Tolstoy-Miloslavsky, citat mai sus, pag. 80-81, 61 și următoarele, și Kreutz). Constatând că recurenta, deși legal citată cu mențiunea de a achita taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, nu a îndeplinit obligația de plată până la termenul stabilit, astfel că urmează a se aplica sancțiunea anulării recursului în conformitate cu prevederile art. 20 alin. 3 din L. nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru. PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE L. D E C I D E : Anulează ca netimbrat recursul declarat de reclamanta L. L., împotriva sentinței civile nr. 5202 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S., pe care o menține. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din (...). PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER C. I. D. P. A. I. A. V. D. Red. D.P. dact. GC 2 ex/(...) Jud.primă instanță: Ionecu D.
| ← Decizia civilă nr. 4494/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 2264/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
