Decizia civilă nr. 3834/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 3834/2011
Ședința 18 octombrie 2011
Completul compus din: PREȘEDINTE: D. P. JUDECĂTOR: A.-I. A. JUDECĂTOR: C. I. GREFIER: V. D.
S-a luat în examinare recursul declarat de A. F. PENTRU M.-M. M., împotriva sentinței civile nr. 762 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S., cauza privind și pe intimații A. F., A. F. P. Z. și D. G. A F. P. A J. S., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite restituire taxă de poluare.
La apelul făcut în cauză nu s-a prezenta nimeni.
P. de citare este îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, din oficiu, verificând competența generală, materială și teritorială potrivit dispozițiilor art. 1591 alin. 4 C.pr.civ. astfel cum a fost modificată prin L. nr. 2. constată că, este competentă să judece recursul în temeiul art. 10 din L. nr. 5.. Din oficiu invocă excepția lipsei de interes a recurentei în promovarea recursului și reține cauza în pronunțare. C U R T E A : Prin sentința civilă nr. 762 din data de (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S. s-a respins acțiunea reclamantului A. F., împotriva pârâtelor D. G. A F. P. S., A. F. P. Z. S-a admis excepția inadmisibilității și s-a respins ca inadmisibilă cererea pentru anularea adresei nr. 48547/2010. În final, s-a respins cererea de chemare în garanție împotriva A. F. PENTRU M.. Deliberând cu prioritate asupra excepției inadmisibilității, tribunalul a reținut că potrivit art. 8 din L. nr. 5. în materie de contencios administrativ, controlul judecătoresc se exercită împotriva actelor unilaterale cu caracter individual sau normativ emise de o autoritate publică [....] care dau naștere, modifică sau sting raporturi juridice. A. nr. 48547/(...) nu reprezintă un act administrativ in sensul art. 2 din L. nr. 544/2004. Asupra fondului cauzei, instanța a reținut că reclamantul a achitat la T. din cadrul A. F. P. Z. suma de 1.774 lei, cu titlu de taxă de poluare, conform chitanței seria TS6 nr. 6157351/(...). Această taxă a fost stabilită prin aplicarea elementelor de calcul prevăzute de O. nr. 5..Taxa de poluare a fost instituită prin Ordonanța de Urgență nr. 5. care a abrogat prevederile din Codul Fiscal referitoare la taxa de primă înmatriculare a autovehiculelor. Reglementarea taxei de poluare a suferit mai multe modificări după intrarea în vigoare, modificări ce vor fi arătate mai jos. Ordonanța de Urgență nr. 50 din 21 aprilie 2008, pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008, și a intrat în vigoare la data de (...), conform art. 14 din acest act normativ. Ordonanța de Urgență nr. 5. a fost modificată pentru prima dată prin Ordonanța de Urgență nr. 208 din 4 decembrie 2008, pentru stabilirea unor măsuri privind taxa pe poluare pentru autovehicule, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 825 din 8 decembrie 2008. În lipsa oricărei alte precizăriprivind intrarea în vigoare în cuprinsul Ordonanța de Urgență nr. 2., aceasta a intrat în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial [conform art. 11 alin. (2) din L. nr. 24/2000], respectiv la data de 8 decembrie 2008 [conform art. 11 alin. (2) din L. nr. 24/2000]. Ordonanța de Urgență nr. 5. a fost modificată pentru a doua oară prin Ordonanța de Urgență nr. 218 din 10 decembrie 2008 privind modificarea Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 5. pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, care a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 836 din 11 decembrie 2008. La rândul său, primul act de modificare a Ordonanța de Urgență nr. 5., respectiv Ordonanța de Urgență nr. 2., a fost abrogată prin art. I din Ordonanța de Urgență nr. 2.. Conform art. I din Ordonanța de Urgență nr. 2., „. de urgență a G. nr. 2. pentru stabilirea unor măsuri privind taxa pe poluare pentru autovehicule, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 825 din 8 decembrie 2008, se abrogă". În lipsa oricărei alte precizări privind intrarea în vigoare în cuprinsul Ordonanța de Urgență nr. 2., aceasta a intrat în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial [conform art. 11 alin. (2) din L. nr. 24/2000], respectiv la data de 11 decembrie 2008. Ordonanța de Urgență nr. 5. a fost modificată pentru a treia oară prin Ordonanța de Urgență nr. 7 din 18 februarie 2009 privind modificarea Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 5. pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, care a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 103 din 19 februarie 2009. În lipsa oricărei alte precizări privind intrarea în vigoare în cuprinsul Ordonanța de Urgență nr. 7., aceasta a intrat în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial [conform art. 11 alin. (2) din L. nr. 24/2000], respectiv la data de 19 februarie 2009. Ordonanța de Urgență nr. 5. a fost modificată pentru a patra oară prin art. 35 din L. nr. 329 din 5 noiembrie 2009, privind reorganizarea unor autorități și instituții publice, raționalizarea cheltuielilor publice, susținerea mediului de afaceri și respectarea acordurilor-cadru cu Comisia E. și Fondul Monetar Internațional, care a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 761 din 9 noiembrie 2009. Conform art. 70 din această lege, Capitolul VII - din care face parte art. 35 - a intrat în vigoare la trei zile de la data publicării în Monitorul Oficial [conform art. 11 alin. (1) din L. nr. 24/2000], respectiv la data de 12 noiembrie 2009. În raport cu diferitele modificări ale Ordonanța de Urgență nr. 5., instanța constată că deși taxa de poluare a rămas în vigoare din data de (...) și până în prezent, cuantumul și modul de calcul al acestei taxe a fost modificat în mod esențial începând cu data de (...), prin înlocuirea anexelor la acest act normativ. În perioada (...)-(...) însă se aplică taxele stabilite conform anexelor la O. nr. 5., în varianta inițială, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008, cu mențiunea că în perioada (...)-(...), când a intrat în vigoare O. nr. 2., (care a fost abrogată la (...), prin O. nr. 2.) s-a plătit o taxa de poluare majorată, însă prin dispozițiile art. IV alin. 1 din O. nr. 2., taxele plătite conform anexelor la O. nr. 2. în perioada (...)- (...) se restituie până la valoarea taxelor instituite prin O. nr. 5., în varianta inițială. Prin cererea introductiva, reclamanta a arătat că reglementarea cuprinsă in O. nr. 5. contravine articolelor 25, 28 și 90 din T. de C. a C. E. Începând cu data de 1 decembrie 2009, a intrat in vigoare T. de la L. În conformitate cu modificările aduse T.ui instituind Comunitatea E. prin T. de la L., T. a fost redenumit T. privind funcționarea Uniunii E., iar fostul art. 90 din T.ui instituind Comunitatea E. a fost renumerotat, devenind art. 110 al noului tratat privind funcționarea Uniunii E., cu același conținut. Instanța va face însă referire în continuare la art. 90, respectiv la legislația comunitară în vigoare la data plății taxei de poluare în litigiu. Instanța de fond a apreciat că o primă precizare care se impune este aceea că prin L. nr. 1. R. a ratificat tratatul privind aderarea Republicii Bulgaria și a României la U. E.. Efectele acestei ratificări sunt reglementate de art. 148 alin. (2) și (4) din Constituția României. Prin urmare, începând cu data aderării, 1 ianuarie 2007, este obligatorie pentru statul roman respectarea acquis-ului comunitar, astfel cum este definit prin art. 1 din H.G. nr. 1367/2000 privind constituirea și funcționarea grupului de lucru pentrustudierea concordanței dispozițiilor și principiilor Constituției României cu acquis-ul comunitar, în perspectiva aderării României la U. E., definiție conform căreia acesta include, între alte acte normative „dispozițiile T.ui instituind Comunitatea E., semnat la 25 martie 1957 la R., și ale tratatului privind U. E., semnat la 7 februarie 1992 la M., ambele republicate în Jurnalul Oficial al C. E. nr. C340 din 10 noiembrie 1997";. Cu privire la competența instanțelor de judecată de a evalua conformitatea legislației române din dispozițiile dreptului comunitar, Curtea de Justiție a C. E., a cărei jurisprudență este obligatorie pentru instanțele naționale în interpretarea dreptului comunitar, a decis in cauza Administrazione delle finanze delloStato/Simmenthal, nr. C 106/77 că „judecătorul național însărcinat să aplice, în cadrul competenței sale, dispozițiile dreptului comunitar, are obligația de a asigura realizarea efectului deplin al acestor norme, lăsând, la nevoie, pe proprie răspundere, neaplicată orice dispoziție contrară a legislației naționale, chiar ulterioară, fără a solicita sau aștepta eliminarea prealabilă a acesteia pe cale legislativă sau prin orice alt procedeu constituțional";. Potrivit art. 1 alin. (1) din O. nr. 5., ordonanța de urgență stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, denumită în continuare taxă, care constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de A. F. pentru M., în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului. Așa cum rezultă din preambulul actului normativ, taxa a fost instituită în scopul asigurării protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu, ținând cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței C. Obligația de plată a taxei se naște, conform art. 4 din O. nr. 5. cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în R. sau la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care se face referire la art. 3 și 9. Art. 25 din Tratat interzice între statele membre taxele vamale la import și export sau taxele cu efect echivalent, inclusiv cu privire la taxele vamale cu caracter fiscali iar art. 28 din același Tratat interzice între statele membre restricțiile cantitative la import, precum și orice măsuri cu efect echivalent. Conform art. 90 paragraf 1 din T. Constitutiv al Uniunii E. nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. Problema care trebuie lămurită este aceea de a stabili dacă taxa de poluare este contrară normelor amintite. Cu privire la natura taxei de poluare C. s-a pronunțat la data de (...) asupra acțiunilor preliminare formulate de H.-B. M. B. și B. K. M. B. în cauzele reunite C- 29012005 Âkos Nâdasdi și C-33312005 llona Nemeth, ocazie cu care a statuat că o taxă care nu este percepută pentru faptul că un autoturism traversează frontiera unui stat membru ci pentru prima înregistrare a autoturismului pe teritoriul acelui stat membru., în vederea punerii în circulație nu constituie o taxă vamală în sensul art. 25 din Tratat ci face parte din sistemul general de impozitare a bunurilor și trebuie examinată în lumina art. 90 din T. TE. În aceste condiții, tribunalul a apreciat că susținerea reclamantului privind încălcarea art. 25 din Tratat este nefondată întrucât taxa de poluare este datorată pentru punerea în circulație a autovehiculului, astfel că nu se poate susține cu temei că este percepută pentru faptul că un autoturism traversează frontiera unui stat membru. Nici încălcarea art. 28 din Tratat nu a putut fi reținută; conform formulei Dassonville impusă în jurisprudența C. sunt măsuri cu efect echivalent nu numai acele măsuri care tratează discriminativ, în mod deschis sau ascuns marfa străină adusă dintr-un alt stat membru dar și acelea care pornind de la conținutul efectiv al textului sunt egal aplicabile sau au același efect aparent pentru toți, iar la evaluarea acestor măsuri Curtea a stabilit că trebuie avute în vedere efectele potențiale, posibile ale acestora și nu scopul urmărit de acestea. Mai mult, Curtea a conchis că restricționărileimportului sau exportului sunt permise doar în situația în care în domeniu lipsesc reglementările comunitare, restricțiile sunt necesare pentru asigurarea supravegherii fiscale a corectitudinii în relațiile comerciale, pentru asigurarea protecției consumatorului, pentru protecția valorilor social-culturale naționale dacă reglementările sunt valabile în mod nediscriminatoriu pentru mărfurile din producția internă sau externă. Conform art. 90 din T. Instituind Comunitatea E., nici un stat membru nu aplica, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. De asemenea, nici un stat membru nu aplica produselor altor state membre impozite interne de natura sa protejeze indirect alte sectoare de producție. Ca urmare a numeroase sesizări primite de la cetățenii români, Comisia europeană-D. G. Impozitare și Uniune Vamala a emis, la data de 9 decembrie, următorul comunicat: „La nivelul Uniunii E. nu exista o armonizare a taxei percepute pentru înmatricularea automobilelor. Așadar, statele membre pot decide unilateral în ce privește cuantumul taxei si modalitatea de calcul a acesteia, respectând în același timp principiul nediscriminării. R. poate să mențină taxa de înmatriculare pentru automobile și poate sa stabilească un nivel oricât de ridicat al acesteia (de exemplu, în Danemarca, o taxa similara se ridica la 1. din valoarea automobilului)";. Prin urmare, fiecare stat membru isi poate institui in mod independent propriul sistem de taxare, insa aceasta taxare trebuie sa se faca prin raportare la art..90 din Tratat, precum si la jurisprudența C. C. a arătat în mod constant că o consecință a dreptului comunitar actual este aceea că Statele membre pot să impună asupra mărfurilor precum autovehiculele un sistem de taxă al cărei cuantum crește progresiv în conformitate cu un criteriu obiectiv. (A se vedea Deciziile Curții de J. a C. E. în cauzele 112/84 Humblot c. Directorului serviciilor fiscale, par. 12; C. C-132/88 Comisia C. E. c. Republicii Elene, par. 17). De asemenea, jurisdicția de contencios comunitar a arătat că sunt criterii obiective cele precum capacitatea cilindrică sau clasificarea în funcție performanțele de mediu (A se vedea Decizia Curtii de J. a C. E. în cauzele conexate C- 290/05 și C-333/05 Âkos Nadasdi și llona Nemeth parag. 52). S-a statuat, de asemenea, că dacă taxa pentru poluarea autovehiculelor este bazată pe elemente precum cilindreea, normele de poluare chimică sau emisiile de dioxid de carbon, este evident că aceste criterii de impunere sunt eminamente obiective și nu lasă loc unei decizii arbitrare sau neconforme cu jurisprudența C. Jurisprudența C.J.C.E a stabilit constant că un sistem de impozitare a autovehiculelor este discriminatoriu față de autovehiculele de ocazie de import atunci când în calculul taxei nu se ia în considerare și aprecierea, reală a acestui autovehicul de import și, în consecință, i se impune o taxă mai mare decât valoarea reziduală a taxei rămase neamortizată încorporata într-un autovehicul național similar (A se vedea Decizia Curții de J. a C. E. în C. C-3. N. T., par. 20). Cât privește o comparație cu privire la autovehiculele deja existente în parcul auto național, Curtea s-a pronunțat că o atare comparație nu este relevantă sub aspectul discriminării fiscale deoarece articolul 90 din Tratat nu este menit să împiedice un stat membru de a introduce taxe noi sau să schimbe cota sau baza de impunere a unor taxe deja existente. (A se vedea, Decizia Curții de J. a C. E. în cauzele conexate C-290/05 si 333-05 Akos Nadasdi și llona Nemeth , par. 49). S-a concluzionat astfel că dacă autovehiculele deja existente în parcul auto național nu sunt și ele supuse noii taxe nu reprezintă o discriminare sub aspectul dreptului european. Obiectivul taxei instituite prin legea națională română este de protejare a mediului, atât prin modul de utilizare a resurselor constituite, cat si prin modul de impunere. E. care stau la baza acesteia sunt emisiile de noxe si de dioxid de carbon, elemente care pot fi apreciate ca au un caracter adecvat obiectivului deprotejare a mediului . Prin urmare, întrucât taxa este stabilita in funcție de gradul de poluare si de eficienta energetica, ea are un caracter proporțional, fiind stabilita intr-un cuantum mai mare pe măsura ce performantele de mediu scad. Reglementarea cuprinsa in O. nr. 5. permite ca pe baza unor elemente precum rulajul mediu anual, starea tehnica si nivelul de dotare al autovehiculului, contribuabilul poate contesta suma de plata si poate obține o valoare mai mare a deprecierii. Acesta posibilitate a contribuabilului asigura, ca in toate cazurile, valoarea taxei percepute asupra unui autovehicul second-hand de import sa nu depășească valoarea reziduala a taxei existente într-un autovehicul deja înmatriculat. Se respectă astfel exigența menționată de Curtea de justiție într-o cauză împotriva Ungariei in care a statuat că „articolul 90 par. 1 din T. instituind Comunitatea E. trebuie interpretat ca interzicând o taxa de înmatriculare atâta timp cat este perceputa asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima data in circulație pe teritoriul unui stat membru, valoarea taxei fiind determinata exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autoturismului si clasificarea din punct de vedere al poluării este calculata fă ră a se lua in ca lcul d e p recie rea a uto tu rismu l u i , de o asemenea maniera încât, atunci când se aplica autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduala a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înregistrate in statul membru in care sunt importate. O comparație cu autoturismele second-hand plasata in circulație în acest stat membru înainte de aplicarea L. privind taxele de înmatriculare nu este relevanta."; Prin urmare, O. nr. 5., varianta în vigoare la data solicitării înmatriculării, nemodificată prin O. nr. 2., respectă exigențele de compatibilitate cu art. 90 din T. CE. Pentru motivele arătate, instanța de fond a respins cererea reclamantului pentru anularea adresei nr. 48547/2010 ca inadmisibilă și pentru restituirea sumei de 1.774 lei achitată cu titlu de taxă de poluare, ca nefondată. Pentru că pârâta nu a căzut în pretențiuni, cererea de chemare în garanție a fost respinsă. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs chemata în garanție A. F. PENTRU M. (AFM), prin care solicită casarea în întregime a hotărârii atacate și pe cale de consecintă, rejudecând cauza pe fond, respingerea acțiunii reclamantului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C.proc.civ.. În motivarea recursului, chemata în garanție critică hotărârea instanței de fond sub aspectul determinării corecte a dispozitiilor din T. Comunitatii E. în raport de care se impune a fi stabilită compatibilitatea prevederilor OUG nr. 5. pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule cu normele comunitate. Învederează faptul că în C. C-402/09 Tatu împotriva Statului român prin M. F. și E., D. G. a F. P. S., A. F. P. S., A. F. pentru M. și M. M. având ca obiect cererea de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Tribunalul Sibiu, Secția comercială și de contencios administrativ, au fost prezentate concluziile de către avocatul general Eleanor Sharpston, la termenul din 27 ianuarie 2011. Astfel, prezentarea concluziilor de către avocatul general este o etapă importantă a procesului, în cadrul acestora, avocatul analizând în detaliu aspectele îndeosebi juridice ale litigiului și propunând, în deplină independentă, Curtii de J. răspunsul care consideră că trebuie dat problemei ridicate. Curtea, după ascultarea avocatului general, deliberează și adoptă hotărârea, dispozitivul acesteia fiind pronunțat în ședință publică (hotărârile și concluziile avocatilor generali sunt disponibile pe site-ul internet CURIA chiar în ziua pronunțării, respectiv a prezentării). Pârâta consideră că din prima concluzie a avocatului general rezultă cu evidență faptul că taxa pe poluare pentru autovehicule este conformă cu articolul 110 TFUE și nu reprezintă o măsură discriminatorie doar pentru că pe piața națională existau deja vehicule echivalente anterior introducerii taxei, care nu sunt supuse acestei taxe. Obiectivul articolului 110 TFUE, așa cum a reținut avocatul general, este să interzică impozitarea internă care discriminează, direct sau indirect, produsele importate în favoarea produselor nationale. Or, atât timp cât legea română taxează atâtautovehiculele introduse in țară, cât și pe cale produse aici, nu se poate pune problema discriminării. Cât privește cea de-a doua concluzie a avocatului general, aduce în discuție valoarea reziduală a taxei pe poluare, condiție întrunită în legislația românească (art. 8 din O. nr. 5. prevede posibilitatea restituirii valorii reziduale a taxei). Și din această concluzie rezultă compatibilitate a taxei pe poluare cu articolul 110 TFUE, deoarece cuantumul taxei aplicate unui vehicul de ocazie importat nu depășește cuantumul rezidual al taxei inclus în prețul de vânzare al unui vehicul de ocazie echivalent, care a fost supus taxei atunci când a fost înmatriculat pentru prima dată ca vehicul nou. Explicația constă în faptul că OUG nr. 5. prevede că taxa cea mai mare (în functie de norma de poluare) este cea pentru masina nouă, în timp ce pentru un autovehicul de ocazie, aceasta se reduce în funcție de vechime și corespunzator deprecierii autovehiculului. Astfel, valoarea de vanzare a unui autovehicul de ocazie, pentru care s- a achitat taxa la un moment dat, cuprinde și valoare reziduală a acesteia. Referitor la cea de-a treia concluzie a avocatului general, apreciază că și aceasta pune în evidență faptul că legea română întrunește cerințele de compatibilitate cu norma europeană. Astfel, grila fixă de depreciere prevazută în legislația privind taxa pe poluare pentru autovehicule (O. nr. 5. și H.G. 686/2008 privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a O. nr. 5.) cuprinde, pe lângă vechime a autovehiculului și alte criterii de reducere a taxei, respectiv: rulajul mediu anual, starea generală standard, dotare(aer condiționat, ABS și airbag). De asemenea, C. a arătat în mod constant că o consecință a dreptului comunitar actual este faptul că Statele membre pot să impună asupra mărfurilor precum autovehiculele un sistem de taxă al carei cuantum crește progresiv în conformitate cu un criteriu obiectiv. ( A se vedea Deciziile Curții de J. a C. E. în cauzele 112/84 Humblot c. Directorului serviciilor fiscale, par. 12; C. C-132/88 Comisia C. E. c. Republicii Elene, par. 17). Pe de altă parte, intimata apreciază că acțiunea este inadmisibilă motivat de faptul că reclamantul ar fi trebuit să atace un act administrativ si să îndeplinească procedura prealabilă a recursului grațios, conform dispozițiilor legale, în termen de 30 de zile, fiind incidente dispozițiile art. 7 alin.1 din L. 5. privind contenciosul administrativ. Mai mult decât atât, soluția instanței este nefondată, raportat la prevederile O. nr. 9. pentru aprobarea procedurii privind stabilirea taxei pe poluare pentru autovehicule, care are în anexa nr. 3 formularul de D. de calcul al taxei pe poluare pentru autovehicule. În curprinsul acestui formular se prevede fără echivoc: "Prezenta decizie reprezintă titlu de creanță și constituie înștiințare de plată conform legii. Prezenta decizie poate fi contestată în termen de 30 de zile de la data comunicării, sub sancțiunea decăderii, potrivit art. 207 alin. (1) din Ordonanțe G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicetă, cu modificările și completările ulterioare, la organul fiscal competent, potrivit art. 209 alin. (1) din același act normativ". Prin urmare, Decizia de calcul al taxei de poluare pentru autovehicule este titlu de creanță si totodata este act administrativ fiscal, exact ca și decizia de impunere fiscală. De asemenea, în anexa nr. 1 la ordin este detaliată procedura emiterii D.i de calcul(pct. 2.7 -2.12). De asemenea, cum Decizia de calcul a taxei pe poluare reprezintă un act administrativ fiscal, constatarea acesteia se face în limita termenelor și a procedurii speciale prev.de O.G. 92/2003 privind Codul de P. F.. Art. 206, 207, 209 din Codul de P. F. arată în mod expres forma și conținutul contestației, termenul de depunere a acestuia și organul competent de a soluționa. Cât privește capătul de cerere privind acordarea dobânzii legale de către instanța de fond, chemata în garanție a apreciat și această soluție ca fiind nelegală, în mod neîntemeiat, instanța a dispus obligarea sa la plata către reclamant a dobânzii legale, aferente sumei reprezentând taxa pe poluare, deoarece aplicabilitate au prevederile O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare. În aplicarea acestor prevederi s-a emis Ordinul ministrului finanțelor nr. 1899/2004 privind P. de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, precum și de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal. Conform acestor reglementari, restituirea catre contribuabil se efectuează în termen de 45 de zile de la data depunerii si inregistrarii cererii acestuia. Se constată astfel că, potrivit prevederilor O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, dobânda cuvenită contribuabililor în materie fiscală este datorată din prima zi după expirarea termenului legal de 45 de zile pentru soluționarea cererii de restituire. Prin urmare, nu se cuvine plata daunelor începând cu data platii, așa cum a hotărât instanța fondului. Astfel, dacă instanța fondului hotăra, de principiu, acordarea dobânzii, în mod corect §i legal ar fi trebuit să fie vorba de dobânda calculată și acordată potrivit O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările §i completările ulterioare. Adică, după ce contribuabilul a formulat cerere de restituire la organul fiscal competent §i acesta i-a respins-o, se adresează instanței de judecată care acordă dobânda începând cu data respingerii cererii de restituire de către organul fiscal. Suma aferentă taxei pe poluare este virată în contul A.F.M. de către organul fiscal care calculează și încasează taxa în temeiul legii, subscrisa nefăcând nicio operațiune legată de acestea. A. F. pentru M. nu este titulara vreunei obligații în raport de contribuabil, astfel încât nu putem fi obligați la plata unei dobânzi legale. Prin urmare, din punctul de vedere al acordării dobânzii legale, hotărârea instanței fondului este absolut nelegală, fiind dată cu încălcarea evidentă a prevederilor legale. În drept, s-au invocat dispozițiile OUG nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu, aprobată cu modificări și completări prin L. nr. 1., precum și pe prevederile L. nr. 5. a contenciosului administrativ. Analizând recursul formulat de către recurenta A. F. PENTRU M., Curtea a constatat că acesta este lipsit de interes. La termenul din (...), din oficiu, instanța de recurs a invocat excepția lipsei de interes a recurentei în promovarea recursului. Astfel, prin sentința recurată, a fost respinsă acțiunea reclamantului având ca obiect restituire restituirea sumei de 1.774 lei achitată cu titlu de taxă de poluare ca nefondată și pentru că pârâta nu a căzut în pretențiuni, cererea de chemare în garanție a fost respinsă la rândul ei. Or, rezultă din cuprinsul art. 299 și urm. Cod procedură civilă că nu justifică interes în promovarea căii de atac a recursului decât partea care a pierdut procesul, nu și cea care a avut câștig de cauză implicit prin respingerea cererii introductive. În mod lipsit de echivoc, în aceste condiții, chemata în garanție A. F. PENTRU M. nu are nici un interes să ceară pe calea recursului modificarea sentinței nr. 762 din data de (...) pronunțată în dosarul nr. (...) de Tribunalul Sălaj prin care cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. F. a fost respinsă ca nefondată. Ca urmare, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, se va admite excepția lipsei de interes a recurentei A. F. PENTRU M. și se va respinge recursul declarat de aceasta. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L. D E C I D E: Admite excepția lipsei de interes a recurentei A. F. PENTRU M. Respinge recursul declarat de recurenta A. F. PENTRU M. împotriva sentinței civile nr. 762 din 04 februarie 2011 pronunțată în dosarul nr. dosarul nr. (...) de Tribunalul Sălaj, pe care o menține în întregime. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 18 octombrie 2011. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, D. P. A. A. I. C. I. V. D. GREFIER, Red.A.A.I./(...) Dact.H.C./2 ex. Jud.fond: I. D.D..
| ← Decizia civilă nr. 6061/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Sentința civilă nr. 61/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
