Decizia civilă nr. 3706/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 3706/2011
Ședința ata de 12 O. 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE F. T. JUDECĂTOR M. H. JUDECĂTOR A. C. GREFIER D. C.
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâta D. G. A F. P. A J. B. N., A. F. P. A M. B., și chemata în garanție A. F. PENTRU M. împotriva Sentinței civile nr. 418 din data de (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui B.-N., în contradictoriu cu reclamanta SC D. L. SA, având ca obiect - anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă primă înmatriculare.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza se află la primul termen de judecată, recurs.
Recursurile declarate sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
De la dosar lipsește dovada achitării diferenței taxei judiciare de timbru și timbru judiciar, datorate pentru judecata în fond a pricinii.
Se constată că recursurile sunt declarate în termen iar recurentele au solicitat judecarea cauzei în lipsă, în temeiul art. 242 pct. 2 C.pr.civ.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 al. 4 C.pr.civ., raportat la art.21 din Constituție, art.10 al. 2 din L. nr.554/2004 și art. 3 pct. 3 C.pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina. Constatând că până la acest termen de judecată, la dosar nu a fost depusă dovada achitării diferenței taxei judiciare de timbru și timbru judiciar datorate pentru fondul cauzei, Curtea va face aplicarea prevederilor art. 20 al. 5 din L. nr. 146/1997 și dispune darea în debit a intimatei- reclamante SC D. L. SA, cu suma de 4 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru și 0,3 lei timbru judiciar. După deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art.150 C.pr.civ., Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare pe baza actelor existente la dosar. CURTEA Prin sentința civilă nr. 4. din (...) pronunțată de T. B.-N. în dosarul nr. (...) s-a respins excepția inadmisibilității invocată de chemata în garanție A. F. pentru M.. S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta S. D. L. S. împotriva pârâtelor D. G. A F. P. B.-N. și A. F. P. M. B. S-a admis în parte cererile de chemare în garanție formulate de D. B-N și AFP B. Au fost obligate pârâtele să restituie reclamantei S. D. L. S. sumele de 937 lei achitată cu chitanța nr. 5685129/(...),3611 lei achitată cu chitanța nr. 0435882/(...), 3611 lei achitată cu chitanța nr. 0435882/(...) și 1939 lei achitată cu chitanța nr. 5637927/(...), precum și dobânda legală de la data plății și până la restituirea efectivă. A fost obligată chemata în garanție A. F. pentru M. să plătească pârâtelor suma de 3611 lei, achitată de reclamantă cu chitanța nr. 0435882/(...), precum și dobânda legală de la data plății până la restituirea efectivă. S-a respins ca rămasă fără obiect cererea de chemare în garanție formulată de D. B-N pentru suma de 1335,89 lei achitată cu chitanța nr. 5691909/(...), pentru suma de 1735 lei achitată cu chitanța nr.4854478/(...), pentru suma de 1251 lei achitată cu OP nr.213/(...) și pentru suma de 780 lei achitată cu OP nr.214/(...). S-a respins ca nefondată cererea de chemare în garanție formulată de A. pentru sumele de 937 lei și 1939 lei și ca rămasă fără obiect pentru sumele de 1335,89 lei, 1735 lei, 1251 lei și 780 lei. Au fost obligate pârâtele să plătească reclamantei, în parte cheltuielile de judecată respectiv suma de 162,3 lei. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta D. G. a F. P. B.- N. solicitând sa se admită recursul, sa se modifice in parte, hotararea primei instante, in sensul respingerii in intregime a actiunii formulata de reclamanta S. D. L. S. Actiunea reclamantei S. D. L. S.A priveste restituirea atat a unor sume achitate cu titlu de taxa speciala pentru autovehicule in temeiul dispozitiilor cuprinse in C. fiscal cat si restituirea unor sume achitate cu titlu de taxa pe poluare potrivit dispozitiilor cuprinse in O.U.G. nr.5.. Considera ca solutia instantei de judecata este intemeiata, in parte. Prin prezenta cerere de recurs critica solutia instantei de fond cu privire la dispozitiile de restituire a sumelor reprezentand taxa speciala, precum si a celor achitate in perioada 15 decembrie 2008 si pana la (...), perioada in care se considera de catre instanta ca taxa pe poluare a dobandit un evident caracter discriminatoriu. Cat priveste taxa speciala pentru autovehicule, achitata de reclamanta (...) (937 lei), (...) (3511 lei) si 1939 lei ((...)), in temeiul dispozitiilor art. 2141 - 2143 din C. fiscal arată instantei de judecata ca potrivit reglementarilor mai sus mentionate taxa speciala se datoreaza cu ocazia primei inmatriculari in R. a unui autoturism sau autovehicul comercial, atat in cazul celor noi cat si in situatia celor rulate. Taxa speciala se aplica nu numai autoturismelor rulate ci si autoturismelor noi produse in tara si in strainatate. L. nu face nicio deosebire cu privire la vechimea sau provenienta autoturismelor, taxa speciala fiind aplicabila in situatia in care autoturismul se inmatriculeaza pentru prima data in R.. In cuprinsul Decizia Curtii Constitutionale nr. 499/(...), prin care s-a respins ca neintemeiata exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 11 din O.U.G. nr. 5., se arata ca "taxa instituită avea un pronunțat caracter de taxă pe poluare, o atare concluzie fiind Î. de faptul că anexa nr. 4 din lege stabilea că valoarea taxei depinde de capacitatea motorului, de standardele de emisie și de vârsta autovehiculului. Prin urmare, L. nr. 343/2006 are un obiect concret de reglementare, și anume instituirea unui venit la bugetul destat sub forma unui impozit indirect, materia impozabilă constituind-o autovehiculele inmatriculate pentru prima dată În R., scopul declarat al acestei reglementări fiind acela de protecție a mediului. Regimul fiscal aplicabil nu este unul discriminatoriu fata de autoturismele rulate inmatriculate si importate din Uniunea Europeana sau fata de autoturismele noi produse in Uniunea Europeana si importate in R., intrucat taxa ce se achita cu ocazia primei inmatriculari in R. este aceeasi, indiferent de provenienta autovehicului. De precizat ca in cadrul procedurii de constatare a neîndeplinirii obligațiilor de stat membru, derualata la nivelul institutiilor U. E., Comisia Europeana nu a contestat niciodata instituirea taxei, ci a solicitat reasezarea modalitatii de calcul, in sensul armonizarii legislatiei romanesti cu cea europeana, recomandarea comisiei constand in reducerea taxei pe masura ce valoarea autoturismului scade. Opinia comisiei are in vedere faptul ca inainte de toate taxa speciala reglementata de C. fiscal nu este una fiscala, scopul urmarit prin adoptarea ei a fost acela de a proteja mediul fata de emisiile poluante. La art. 11 din O.U.G. nr. 5. se arata ca "taxa rezultata ca diferenta intre suma achitata de contribuabil in perioada (...) - (...), cu titlu de taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule si cuantumul rezultat din aplicarea prezente lor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite in normele metodologice de aplicare a prezentei ordonante de urgenta". Procedura de restituire este reglementata in art. 6 din Normele metodologice, unde se arata ca atunci cand taxa speciala achitata in perioada mai sus mentionata este mai mare decat taxa pe poluare rezultata din aplicarea prevederilor O.U.G. nr. 5., contribuabilul poate solicita restituirea sumelor reprezentand diferenta de taxa platita. Fata de dispozitiile legale de mai sus crede ca intimata este indreptatita sa primeasca doar o parte din taxa speciala achitata, respectiv diferenta de taxa, in situatia in care in urma calcului facut potrivit Normelor metodologice rezulta aceasta diferenta, si nu intreaga suma achitata cu titlu de taxa speciala. In ce priveste taxa pe poluare achitata la (...), arată instantei de recurs ca taxa achitata a fost stabilita de catre organul fiscal in conformitate cu dispozitiile cuprinse in O.U.G. nr. 5. pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule si in Normele metodologice de aplicare. La data intrarii in vigoarea a ordonantei de urgenta s-au abrogat art. 214/1 - 214/3 din C. fiscal, prin care a fost reglementata taxa denumita "taxa speciala", Ordonanta de urgenta mentionata, ce a intrat in vigoare la (...), reglementeaza o noua taxa, respectiv taxa de poluare. Instanta de fond a dispus restituirea taxei speciale, precum si a dobanzii legale calculata de la data platii taxei speciale si pana la restituirea efectiva . Critica solutia primei instante, intrucat acordarea dobanzilor contravine art. 10, alin. 1 din O.G. nr. 9/2000, unde se prevede ca "dobânzi le percepute sau plătite de B. N. a R., de bănci, de C. de E. și C. C. - S., de organizațiile cooperatiste de credit și de Ministerul Finanțelor Publice, precum și modul de calcul al acestora se stabilesc prin reglementări specifice". Ordinul nr. 1899/2004 pentru aprobarea Procedurii de restituire si de rambursare a sumelor de la buget nu prevede acordarea de dobanzi decat incazul in care cererea de rambursare/restituire nu a fost solutionata in termenul legal. Instanta de fond a dispus acordarea de dobanzi legale calculate de la data platii si pana la restituirea efectiva. Considera ca in speta sunt incidente dispozitiile art. 1088, alin. 2 din C. civil, dobanda cuvenindu-se din ziua cererii de chemare in judecata. In drept s-au invocat dispozitiile art. 304, pct. 9, art. 304/1 din C.pr.civ. Împotriva aceleiași hotărâri a declarat recurs și pârâta A. F. P. a municipiului B. solicitând - admiterea recursului modificarea în parte a sentinței civile atacate, În sensul respingerii acțiunii formulată de către reclamanta-intimată S. D. L. S., ca fiind neîntemeiată, pe cale de consecință să nu se dispună restituirea sumelor de 937 lei achitată cu chitanța nr. 5685129/(...), 3611 lei achitată cu chitanța nr. 0435882/(...), 3611 lei achitată cu chitanța nr. 0435882/(...), 3611 lei achitată cu chitanța nr. 0435882/(...) și 1939 lei achitată cu chitanța nr. 5637927/(...) și nici dobânda solicitată. Împotriva aceleași hotărâri a declarat recurs și chemata în garanție A. F. pentru M. (AFM), solicitând admiterea acestuia, casarea în întregime a hotărârii atacate și pe cale de consecintă, rejudecand cauza pe fond, să se respingă acțiunea reclamantului. Critică hotărârea instanței de fond sub aspectul determinării corecte a dispozitiilor din T.ul Comunitatii E. în raport de care se impune a fi stabilită compatibilitatea prevederilor OUG nr. 5. pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule cu normele comunitate. De asemenea, C.J.C.E. a arătat în mod constant că o consecință a dreptului comunitar actual este faptul că Statele membre pot să impună asupra mărfurilor precum autovehiculele un sistem de taxă al carei cuantum crește progresiv în conformitate cu un criteriu obiectiv. ( A se vedea Deciziile Curții de J. a C. E. în cauzele 112/84 Humblot c. Directorului serviciilor fiscale, par. 12; Cauza C-132/88 Comisia C. E. c. Republicii Elene, par. 17). Ca urmare a numeroase sesizări primite de la cetățenii români, Comisia Europeană- D. G. Impozitare și Uniune Vamală a emis, la data de 9 decembrie, următorul comunicat: "La nivelul U. E. nu există o armonizare a taxei percepute pentru înmatricularea automobilelor. Așadar, statele membre pot decide unilateral în ce privește cuantumul taxei și modalitatea de calcul a acesteia, respectând în același timp principiul nediscriminării. În speță, acțiunea este inadmisibilă motivat de faptul că reclamantul ar fi trebuit să atace un act administrativ si să îndeplinească procedura prealabilă a recursului grațios, conform dispozițiilor legale, în termen de 30 de zile, fiind incidente dispozițiile art. 7 alin.1 din L. 554/2004 privind contenciosul administrativ. 2.Cât privește capătul de cerere privind acordarea DOBÂNZII LEGALE, consideră soluția instantei de fond ca fiind nelegală. În mod total neîntemeiat, instanța a dispus obligarea la plata către reclamant a dobânzii legale, aferente sumei reprezentând taxa pe poluare. A. au prevederile O.G. nr. 92/2003 privind C. de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Analizând recursurile formulate prin prisma motivelor invocate, Curtea reține următoarele: Reclamanta, societate comercială având ca obiect de activitate vânzarea de autoturisme achiziționate din străinătate, a cumpărat dint-un alt stat membru al UE mai multe autoturisme, iar cu ocazia înmatriculării lor în R., aceasta a achitat în cursul anilor 2008 și 2009, taxe speciale de primă înmatriculare, respectiv taxe de poluare, după cum urmează: VW JETTA - 1084 lei, achitată cu chitanța nr. 5685129/(...); VW GOLF PLUS - 1335,89 lei, achitată cu chitanța nr. 5691909/(...); VW POLO 1,4 TDI - 1735 lei, achitată cu chitanța nr. 4854478/(...); AUDI A4 Avânt - 1251 lei, achitată cu OP nr. 213/(...); VOLVO S40 1.6 TDI -780 lei, achitată cu OP nr. 214/(...); MERCEDES A 170 - 3611 lei, achitată cu chitanța nr. 0435882/(...); VW POLO 1.4 TDI - 3.401 lei, achitată cu chitanța nr. 5637927 din (...). Trebuie subliniat faptul că cererea reclamantei trebuie analizată atât prin raportare la dispozițiile C. fiscal în vigoare la data achitării unei părți a sumelor cât și la prevederile OUG 5. cu privire la celelalte sume solictate a fi restituite. Plecând de la cele invocate , în raport de actele depuse tribunalul a reținut aplicabilitatea prioritară și directă a dispozițiilor art.90 din Protocol. Recurenta a susținut însă că acțiunea este în mod vădit netemeinică și nelegală și deci trebuia respinsă invocând în principal normele de drept intern aplicabile speței. Cele susținute de recurente nu pot fi primite întrucât este unanim admis în practica judiciară internă și cea a CJCE că art.90 din T. produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale U. le pot proteja. Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din T. să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de T. să fie deplin și efectiv protejate. Că o taxă internă impusă autoturismelor second-hand este discriminatorie în sensul art. 90 parag.1 din T. s-a decis în cauza conexată Nádasdi și Németh unde Curtea de Justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second- hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindrică) și la clasificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate. Cum R. este stat membru al U. începând cu data de 1 ianuarie 2007 sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția R. conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatori prevalează legii interne iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe. Pe de altă parte obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor ci și Executivului însuși și organelor componente ale acestuia cum sunt bunăoară autoritățile fiscale. Din această perspectivă, invocarea de către organul fiscal a legii fiscale interne în temeiul căreia s-a perceput taxa specială dovedită contrarie cu normele dreptului comunitar înfrânge nu numai dispozițiile constituționale precitate dar pune serioase semne de întrebare asupra îndeplinirii obligației de loialitate comunitară asumate de R. ca stat membru. Î.-o atare ipoteză, revine jurisdicțiilor să elimine această disfuncționalitate recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a T.ului în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util. T. ca instanță de fond nu a făcut altceva decât să aplice dispozițiile constituționale interne și normele T.ului de așa manieră să i se recunoască particularului dreptul său de a nu fi impus o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în R. a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al U.. În această manieră instanța de fond și-a îndeplinit misiunea trasată de T. și de L. de ratificare a acestuia precum și de Curtea de Justiție în practica judiciară pertinentă (cauza Simmenthal II din anul 1978). Nu poate fi reținută susținerea pârâtei că s-a aflat într-o situație de excepție, respectiv în ipoteza lipsei efectului direct, dat de stabilirea în mod expres și obligatoriu a competenței exclusive a Curții de J. a CE de a hotărî în astfel de cazuri, conform art. 226 și 227 din T.. Este real că singura competentă în a interpreta prevederile comunitare este Curtea de Justiție a C. E., dar în speța de față nu se pune problema interpretării dispozițiilor art. 90 din T.ul instituind Comunitatea Europeană, acestea fiind foarte clare, ci a aplicării directe a dispozițiilor T.ului. Mai mult decât atât, este real că în lipsa unei armonizări la nivelul U. E. statele membre au o oarecare libertate în stabilirea diferitelor taxe sau impozite, dar acestea nu trebuie să contravină dispozițiilor comunitare privind interzicerea discriminării sau a principiului liberei circulații a mărfurilor, așa cum este cazul de față. Cu referire la incidența la speță a prevederilor OUG nr. 5. antamate de recurentă , Curtea reține următoarele: Conform dispozițiilor art. 11 din acest act normativ taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Aceste norme au fost aprobate prin HG nr. 6.. Curtea reține că una din taxele speciale ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Î.-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia. Din această perspectivă reclamanta intimată are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare. În astfel de situații Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din T., cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite (A se vedea: CJCE, cazul nr. 68/79 Hans Just I/S contre Ministère danois des impôts et accises precum și cauza conexată nr. C- 290/05 și C-333/05 Ákos Nádasdi și Ilona Németh parag. 61-70). Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că S. Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează afi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială . Așa fiind, Curtea apreciază că nu este posibilă, pe de o parte admiterea recursului și respingerea acțiunii reclamantului menținând ca legală taxa specială încasată sub imperiul normelor din C. fiscal pe considerentul incidenței și efectelor produse de OUG nr. 5. dar pe de altă parte nici nu se poate admite recursul cu consecința îndrumării reclamantei să urmeze procedura anevoioasă și plină de riscuri în scopul restituirii integrale a taxei prin aplicarea noului act normativ. A admite această teză ar însemna ca soluția dată acțiunii reclamantului să nu fie integrală și eficace, de vreme ce pârâta neagă în continuare că taxa specială s-a perceput în baza unei norme legale interne contrare dreptului comunitar. Nu în ultimul rând, Curtea reține că restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogată la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 1 din Constituție. Din această perspectivă, aplicarea OUG nr. 5. nu poate paraliza demersul reclamantului și nici nu poate pune sub semnul îndoielii legalitatea și temeinicia sentinței recurate conform argumentelor deja expuse în precedentul prezentelor considerente. Pornind de la teoria actului clar, Curtea împărtășește teza conform căreia taxa internă impusă autoturismelor second-hand, prin dispozițiile legale anterior enunțate, era discriminatorie, în sensul art. 90 paragraful I din tratat. Prima instanță a rezolvat în mod corect raportul juridic litigios, făcând aplicarea prioritară și directă a dispozițiilor din tratat, recunoscând reclamantului dreptul său de a nu fi impus cu o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în R. a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al U.. Ca atare, problema legată de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2141-2142 C.pr.civ., este o problemă falsă, nefiind necesar ca în această chestiune să se exercite un control de constituționalitate. Chiar dacă legiuitorul a calificat această obligație a particularului ca taxă, această taxă specială reprezintă în realitate un impozit, așa cum această noțiune a fost definită de legiuitorul român. Și din această perspectivă, apărările invocate de recurentă referitoare la neaplicarea dispozițiilor T.ului C. E. nu sunt pertinente, întrucât tratatul se referă în mod expres la impozite interne de orice natură. Soluția dată de instanța de fond în ceea ce privește excepția inadmisibilității este judicioasă, în condițiile în care se contestă refuzul nejustificat de restituirea a sumei. În ceea ce privește sumele achitate în baza OUG 5., potrivit art. 1 din L.554/2004, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim de a se adresa instanței de judecată pentru recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei astfel cauzată. Reclamanta s-a adresat tribunalului în temeiul acestui text legal, criticând refuzul nejustificat de soluționare a cererilor de restituire, excepția inadmisibilității fiind, prin urmare, corect soluționată de către instanța de fond. În prezent, compatibilitatea O.U.G. 5. cu prevederile dreptului U., în speță art. 110 din TFUE incidente, trebuie analizata prin raportare la efectele produse în dreptul intern de hotărârea pronunțată la data de 7 aprilie 2011 de către Curtea de Justiție a U. E. în cauza nr. C-402/09 având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Tribunalul Sibiu din R., prin decizia din 18 iunie 2009, primită de Curte la data de 16 octombrie 2009, în procedura privind pe reclamantul I. T. împotriva pârâților S. Român prin M. F. și E., D. G. a F. P. S., A. F. P. S., A. F. pentru M. și M. M.lui. Prin această hotărâre Curtea de Justiție a stabilit pe cale de interpretare că: A. 1. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. Curtea de Justiție a interpretat dreptul U., mai precis art. 110 din TFUE, plecând de la analiza neutralității taxei în privința vehiculelor de ocazie importate și a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate pe teritoriul național anterior instituirii taxei menționate ajungând la concluzia că deși obiectivul primordial urmărit de această reglementare este cel al protecției mediului, reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 3. din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în nici un fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, astfel că nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 5. are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în R. a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre. Pe cale de consecință, se poate conchide că taxa pe poluare impusă ca obligație prealabilă de legea în vigoare menține efectul descurajator al punerii în circulație a autovehiculelor second hand cumpărate din alte state membre ale U. fără să existe în prezent vreo normă juridică care să descurajeze cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. Pentru a statua astfel Curtea mai are în vedere că hotărârile pronunțate de Curtea de Justiție în procedura de obținere a unei hotărâri preliminare sunt obligatorii nu numai în cauza pendinte care a generat sesizarea ci în toate cazurile similare deduse judecății și produc efecte retroactive. Mai precis conform art. 267 din TFUE interpretarea pe care C. o dă unei norme de drept european, clarifică sau definește, acolo unde este necesar, înțelesul și întinderea acestei norme așa cum aceasta trebuie înțeleasă sau ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată de la data intrării ei în vigoare. Prin urmare, în privința taxei pe poluare prevăzută de OUG nr. 5., trebuie să se rețină că reglementarea națională este incompatibilă cu art. 110 TFUE de la data intrării în vigoare, respectiv de la data de 1 iulie 2008. De asemenea, Curtea de Justiție a pronuntat la 07 iulie 2011, o hotarare în cauza Cauza C-263/10 - NISIPEANU, prin care arata, asa cum a statuat deja in cauza T., ca OUG nr. 5. are ca efect descurajarea importarii si punerii in circulatie in R. a unor autovehicule de ocazie cumparate din alte state membre. Aceleasi consideratii vizeaza si regimul de impozitare prevazut de modificarile aduse prin OUG nr. 2., OUG nr. 2., OUG nr. 7. si, respectiv, OUG nr. 1.. Curtea retine ca obiectivul privind protectia mediului s-ar realiza mai complet si mai coerent aplicand taxa pe poluare oricarui vehicul care corespunde normelor Euro 1 si Euro 2, care a fost pus in circulatie in R.. O astfel de taxare ar fi posibila. Cu privire la limitarea in timp a efectelor hotararii sale, Curtea a respins cererea guvernului roman, constatand ca acesta nu a facut dovada criteriului privind existenta unor perturbari grave a economiei romaneasti ca urmare a pronuntarii prezentei hotarari. Or, concluzia care se impune este aceea că taxa pe poluare plătită de reclamantă nu mai are bază legală în dreptul intern (art. 117 alin. 1 lit. d) C.pr.fisc). Statuând astfel, Curtea și-a îndeplinit misiunea încredințată de art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția R. și din T.ul de aderare a R. la UE precum și de jurisprudența pertinentă a Curții de J. (cauza Simmenthal). Acordarea dobânzilor legale, prevăzute de art. 3 alin 3 din OG 9/2000, în vigoare la data introducerii acțiunii este justificată deoarece repararea integrală a prejudiciului presupune și plata unor daune moratorii. În ceea ce privește critica cu privire la restituirea ,,dublată,, a sumei de 3.611 lei prin dispozitiv, ea poate constitui eventual motiv de îndreptare de eroare și nu de modificare a hotărârii. Față de aceste considerente, în baza art. 312 Cod proced. civilă, Curtea va respinge recursurile declarate de D. G. A F. P. A J. B.-N., A. F. P. A M. B. și A. F. PENTRU M. B. împotriva sentinței civile nr. 418 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui B.-N., pe care o va menține în întregime. În baza art. 20 alin 5 din L.146/1997, va dispune darea în debit a intimatei SC D. L. SA cu suma de 4 lei taxă de timbru și 0,3 lei timbru judiciar aferente fondului cauzei. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge recursurile declarate de D. G. A F. P. A J. B.-N., A. F. P. A M. B. și A. F. PENTRU M. B. împotriva sentinței civile nr. 418 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui B.-N., pe care o menține în întregime. Dispune darea în debit a intimatei SC D. L. SA cu suma de 4 lei taxă de timbru și 0,3 lei timbru judiciar. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința din 12 O. 2011. Red.M.H./dact.L.C.C. 2ex./(...) Jud.fond: A. P. M.
| ← Sentința civilă nr. 61/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 3497/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
