Decizia civilă nr. 3961/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR. (...)
DECIZIE CIVILĂ NR.3961/2011
Ședința din data de 24 octombrie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. S.
JUDECĂTOR: C. P.
JUDECĂTOR: A. C.
GREFIER: L. F.
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâta A. F. P. A M. G. PRIN D. G. A F. P. C. și chemata în garanție A. F. PENTRU M. împotriva sentinței civile nr.2475 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T. C., în contradictoriu cu intimatul B. R., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă de poluare.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat avocat M. A. pentru intimat, lipsă fiind recurenții.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile promovate sunt scutite de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut cauzei, după care reprezentantul intimatei arată că nu mai are de invocat excepții prealabile sau de formulat cereri în probațiune și solicită cuvântul pe fond.
Reprezentantul intimatului solicită respingerea recursurilor, fără cheltuieli de judecată.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 2475 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T. C. s-a admis actiunea in contencios administrativ formulată de reclamantul B. R., în contradictoriu cu pârâta A. F. P. a M. G., cu sediul în G.
A fost obligată parata AFP G. sa restituie reclamantului suma de 6225 lei cu titlu de taxa de poluare nedatorata cu dobanda legala in materie civila calculata de la data de (...) si pana la data restituirii efective a sumei sus indicate.
A fost obligată parata sa plateasca reclamantului suma de 39,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
A fost admisă cererea de chemare în garanție formulată de pârâta A. F.
P. G. împotriva chematei în garanție Administrației F. pentru M. B..
A fost obligată chemata în garanție să restituie suma de 6225 lei taxă de poluare restituită reclamantului, calculată de la data de (...) și până la data efectivă a sumei mai sus indicate.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că reclamantul a achiziționat in anul 2009 un autoturism care era înmatriculat anterior într-un alt stat membru al U. E.(f.26,6-9). In vederea înmatriculării în România a autoturismului sus indicat , reclamanta a fost obligata să achite suma sus indicata cu titlu de taxă de poluare , taxa pe care a achitat- o la A. F. P. a M. G. in (...)(f. 5)
Reclamantul a solicitat restituirea acestor taxe paratei aceasta refuzând restituirea acestei taxe(f.17, 18).
Taxa de poluare a fost perceputa sub incidenta OUG 5. in formamodificata prin OUG 2. si OUG 7.. Ca atare legalitatea refuzului de restituire si legalitatea dreptului pretins de reclamant trebuie examinate prin prisma prevederilor OUG 5. in forma sus indicata.
Analiza trebuie efectuata in primul rand prin relevarea scopului urmarit de către G. R. prin adoptarea celor doua ordonanțe de urgenta. E. lipsit de echivoc faptul ca intentia legiuitorului nu mai are are nicio legatura cu scopul declarat al adoptarii O. 5., care potrivit enuntului din preambulul acestui act normativ urmarea initial „.asigurarea protectiei mediului prin realizarea unor programe si proiecte pentru imbunatatirea calitatii aerului si pentru incadrarea in valorile limita prevazute de legislatia comunitara in acest domeniu, tinand cont de necesitatea adoptarii de masuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudentei Curtii de J. a C. E., avand in vedere faptul ca aceste masuri trebuie adoptate in regim de urgenta, pentru evitarea oricaror consecinte juridice negative ale situatiei actuale.
Intentia legiuitorului nu a suferit vreo modificare prin O. 7. sub aspectul protejarii industriei interne de autoturisme, ci acest ultim act normativ are un declarat caracter reparatoriu, propunandu-si inlaturarea discriminarilor intre contribuabiiii care au achitat taxa de poluare anterior si ulterior datei de 15 decembrie 2008, data intrarii in vigoare a O. 2.. Impactul negativ in plan social enuntat in preambulul ordonantei a fost inlaturat printr-o ajustare a nivelului taxei, insa acest fapt nu a produs nici o modificare cu privire la scopul declarat al O. 2., anterior analizat. Prin ultimele modificari aduse OUG 5., taxa de poluare incalca prevederile art. 110 din Tratatul de I. a C. E.
Atunci cand produsele interne si produsele importate se afla intr-un raport de concurenta, iar prin efectul unei norme fiscale nationale se creaza o discriminare, astfel incat consumatorii sunt descurajati sa aleaga produsele importate in vederea realizarii unui scop declarat de protejare a industriei nationale si a locurilor de munca, art. 110 este aplicabil, iar norma fiscala nationala contrara art. 110 trebuie inlaturata de la aplicare.
In urma modificarilor aduse prin OUG 2. si OUG 7., norma interna indeplineste toate criteriile pentru a fi declarata incompatibila cu art. 110 din Tratatul CE.
Mai apoi, și nu în ultimul rând, trebuie menționat că în data de (...) s-a pronunțat Curtea de Justiție a U. E. în C. T. împotriva R., respectiv în cauza C-
402/09 referitoare la compatibilitatea taxei de poluare, instituită prin dispozițiile O. 5., în versiunea inițială
In ceea ce priveste dobanda pretinsa si cuantumul ce poate fi acordat este de remarcat ca reclamantul a solicitat acordarea dobanzii legale. Tribunalul apreciaza ca in speta se poate acorda dobinda legala intrucit perceperea taxei din speta cu incalcarea prevederilor dreptului comunitar reprezinta o fapta ilicita ce atrage raspunderea paratei in conditiile dreptului comun aceasta fiind obligata sa repare intreg prejudiciul suferit de reclamant si fiind totodata pusa in intarziere inca de la data savarsirii faptei ilicite adica de la data incasarii sumei din speta. Ca atare in temeiul prevederilor OUG 9/2000 reclamantul este indreptatit la plata dobanzii legale in materie civila de la data platii taxei din speta si pana la data restituirii sale integrale.
Având in vedere considerentele mai sus expuse tribunalul in baza art. 8, 18 din Legea 554/2004 si a prevederilor anterior mentionate va obligaparata la restituirea taxei de poluare cu dobanda legala in materie civila calculata de la data platii si pana la restituirea efectiva
Avind in vedere considerentele de mai sus si faptul ca in baza OUG 5. taxa de poluare achitata a fost virata de catre parata in contul administrat de chemata in garantie in temeiul art. 60 si urm C.pr.civ, a admis si cererea de chemare in garantie in intregime.
In baza art. 274 C.pr.civ tribunalul a obligat parata aflata in culpa procesuala sa plateasca reclamantului suma de 39,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentând onorariu avocațial, taxă timbru și timbru judiciar.
Împotriva sentinței a declarat recurs A. F. P. G., solicitând admiterea recursului si modificarea sentintei atacate in sensul admiterii exceptiei de inadmisibilitate si respingerea actiunii ca neintemeiata.
În motivare se arată că reclamantul nu a exercitat insa calea administrativa de atac a contestatiei prevazuta de art.205 si urm. din O.G. nr.92/2003 republicata si modificata impotriva Deciziei de calcul al taxei pe poluare pentru autovehicule.
Atata timp cât Decizia de calcul a taxei pe poluare nu a fost desfiintata prin exercitarea caii speciale de atac a contestatiei administrative prevazuta de art.205 si urm. din O.G. nr.92/2003 rep. si modificata, reclamantul nu se putea adresa instantei cu o cerere de restituire a taxei pe poluare si nu se poate vorbi despre vreun refuz nejustificat din partea Administratiei F. P. a municipiului G.
2. In ceea ce priveste fondul cauzei arată ca la baza stabilirii taxei de poluare au stat prevederile OUG nr.5., fapt de asemenea ignorat de prima instanta.
Apreciază ca actiunea reclamantului trebuia respinsa ca neintemeiata de către prima instanță, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozitiilor art.8 si art.10 din O. nr. 5., a art.7 si art. 8 din
Anexa la H. nr.686/2008, ale cap.3 si cap.5 din Ordinul presedintelui ANAF nr.986/2008, precum si ale art. 117 alin.l din O.G. nr.92/2003, rep., cu modificarile si completarile ulterioare, dupa efectuarea platii taxei pe poluare, la cererea contribuabilului, se restituie numai:
1. sumele reprezentand valoarea reziduala a taxei pe poluare;
2. sumele reprezentand diferente de taxa pe poluare rezultate in urma contestarii taxei pe poluare;
3. sumele pentru care se face dovada ca nu sunt datorate, conform legislatiei in vigoare.
Suma solicitata de reclamant nu se incadreaza in categoriile prevazute mai sus. Taxa pe poluare a fost perceputa sub incidenta O. nr.5. in forma modificata prin OUG nr. 2. si OUG nr.7. in baza actestei forme a OUG nr.5. fiind emisa si decizia mai sus ammtita. Ca atare aceasta decizie si dreptul pretins de reclamant trebuie examinate prin prisma prevederilor OUG nr.5. in forma sus indicata.
Astfel, OUG nr.5. stabileste potrivit dispozitiilor art.l, cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, care constituie venit la bugetul F. pentru M. si se gestioneaza de A. F. pentru M., in vederea finantarii programelor si proiectelor pentru protectia mediului, iar potrivit art.4 , obligația de plata a taxei intervine cu ocazia primei inmatriculari a unui autovehicul in Romania.
Referitor la acordarea dobânzii legale, această obligație nu este legală, aceasta fiind instituită de art. 1088 C. civil de la data cererii de chemare înjudecată. Aceasta cu atât mai mult cu cât nu i se poate reține culpa, face în mod corect aplicarea textelor legale naționale în vigoare.
Împotriva sentinței a declarat recurs și A. F. PENTRU M., prin care asolicitat admiterea recursului, casarea hotărârii și respingerea acțiunii reclamantului.
În motivarea recursului, recurenta arată că acțiunea este inadmisibilă, deoarece reclamantul ar fi trebuit să atace un act administrativ și să îndeplinească procedura prealabilă a recursului grațios, conform dispozițiilor legale în termen de 30 de zile, fiind incidente dispozițiile art. 7 alin. 1 din
Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.
Cât privește capătul de cerere referitor la acordarea dobânzii legale, soluția instanței de fond este nelegală. În mod neîntemeiat instanța a dispus obligarea reclamantului la plata dobânzii legale, aferente sumei reprezentând taxa pe poluare, fiind aplicabile în acest sens prevederile OG nr. 92/2003.
Analizând recursurile declarate prin prisma dispozițiilor art. 304 și 3041
C. proc.civ., Curtea reține următoarele:
Contenciosul administrativ fiscal a fost definit drept o specie a contenciosului administrativ desemnând ansamblul căilor de atac împotriva actelor de impunere prin care se solicită diminuarea sau anularea impozitelor, taxelor, a contribuțiilor la fondurile speciale, a majorărilor de întârziere sau a penalităților și altor sume constatate și aplicate de către organele fiscale centrale și locale, abilitate potrivit legii să efectueze acte de control sau de impunere, care se soluționează după o procedură specială de către organe administrative și/sau instanțe judecătorești.
Obiectul acțiunii în cazul contenciosului administrativ este reprezentat de orice act administrativ de autoritate adoptat sau emis cu nesocotirea prevederilor legii, pe când în cazul contenciosului administrativ fiscal obiectul acțiunii este un act de autoritate cu caracter special denumit generic act administrativ fiscal, definit de art.41 C..
Curtea E. a Drepturilor Omului a statuat că autoritățile trebuie să asigure aplicarea normelor cu claritate și o coerență rezonabilă pentru a evita posibila insecuritate juridică și incertitudinea pentru subiectele de drept vizate.
Legiuitorul a statuat prin art.7 din OUG 5. că stabilirea, verificarea, colectarea și executarea silită, inclusiv soluționarea contestațiilor privind taxa datorată de către contribuabili, se realizează de către autoritatea fiscală competentă, potrivit prevederilor OG 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Textul art.7 din OUG 5. apare doar ca o normă de trimitere, astfel că nu se poate susține că în aplicarea normei de trimitere devine obligatorie parcurgerea procedurii administrativ fiscale prealabile, iar în aplicarea textelor din norma considerată ca normă de drept comun nu este obligatorie parcurgerea acestei etape.
Potrivit art.205 Cod procedură fiscală, împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale se poate face contestație potrivit legii. Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii.
Conform art.6 alin.2 din Legea 554/2004, actele administrative susceptibile, potrivit legii organice, să fie obiectul unei jurisdicții specialeadministrative pot fi atacate la instanța de contencios administrativ, cu respectarea dispozițiilor art.7 alin.1, dacă partea înțelege să nu exercite procedura administrativ jurisdicțională.
În speță, însă, nu sunt aplicabile prevederile art.7 alin.1 din Legea
544/2004 întrucât obiectul acțiunii judiciare îl constituie refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului reclamantului, situație prevăzută de art. 8 alin.1 teza a II-a, din aceeași lege.
Cu alte cuvinte, simplul refuz de restituire a unei taxe pe care reclamantul o consideră nedatorată îl îndrituiește pe acesta să se adreseze direct instanței de judecată.
Căile ori alte mijloace pe care le indică pârâta pe care reclamanta le-ar fi putut urma și care dacă nu sunt utilizate paralizează demersul judiciar de față nu pot conduce la inadmisibilitatea acțiunii.
În cauză, reclamantul a ales în mod legal să se supună legislației interne în materie și mai apoi să apeleze la organul fiscal pentru a recupera taxa considerând că a fost plătită fără temei legal, procedeul fiind perfect legal, deoarece orice plată făcută din eroare sau fără a exista debit este considerată nedatorată și astfel este supusă restituirii.
Art.8 alin.1 din Legea 554/2004 permite reclamantului să se adreseze instanței de judecată după ce se i se opune refuzul explicit de soluționare favorabilă a cererii sale.
Atâta timp cât reclamantul este în posesia actului din care rezultă refuzul de soluționare favorabilă a cererii sale are deschisă calea prevăzută de art.1 alin.1 din Legea 554/2004, respectiv de a se adresa instanței de contencios administrativ competente.
Incompatibilitatea ultimei forme a taxei de poluare cu dreptul comunitar a fost pusă în discuție prin lansarea unei proceduri de infringement de către C. E., la data de (...), în temeiul art. 226 din Tratatul CE, iar la data de (...), C. a comunicat autorităților române declanșarea etapei precontencioase a acțiunii în constatarea neîndeplinirii obligațiilor (cauza 2009/2002 - compatibilitatea legislației românești care vizează taxarea autovehiculelor second hand în România cu art. 90 din Tratatul Comunității E.). Curtea apreciază că acesta este momentul de la care contribuabilii aveau o perspectivă clară asupra neconformității taxei de poluare cu dreptul comunitar.
Nu în ultimul rând, trebuie avute în vedere inclusiv soluțiile constante de respingere a contestațiilor contribuabililor, pronunțate de către organele administrativ-fiscale în privința cererilor de restituire a taxelor de primă înmatriculare/poluare.
Toate aceste considerente au condus Curtea la concluzia că sancțiuneainadmisibilității nu îi poate fi aplicată reclamantului, corectă fiind așadarsoluționarea cauzei pe fond.
Pe fondul cauzei, Curtea reține că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică pentru următoarele considerente:
În speță, organele fiscale din România au invocat legalitatea încasării taxei ca urmare a aplicării dreptului intern, în timp ce reclamantul susține nelegalitatea acesteia ca urmare a aplicării directe a reglementărilor comunitare.
Prin hotărârea preliminară pe care Curtea de Justiție a U. E. a pronunțat-o la data de 7 aprilie 2011 în cauza I. T. c. Statul Român, s-a decis că dreptul
U. se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicatăautovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. În esență, Curtea a constatat că reglementarea română are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse - în pofida aplicării unei reduceri substanțiale a valorii taxei care ține seama de deprecierea lor - unei taxe care se poate apropia de 30% din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală.
În aceste condiții, reglementarea respectivă are ca efect descurajarea importului și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre. Or, chiar dacă dreptul U. nu împiedică statele membre să introducă impozite noi, acesta obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.
Interpretarea pe care Curtea, în exercitarea jurisdicției conferite de art. 267 T., o dă unei norme de drept european, clarifică sau definește, acolo unde este necesar, înțelesul și întinderea acestei norme așa cum aceasta trebuie înțeleasă sau ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată direct, cu prioritate, încă de la data intrării în vigoare a OUG 5., deci încă de la data de (...).
Deși cauza T. privește incompatibilitatea cu art.110 T. a taxei de poluare percepute în temeiul OUG 5. în forma sa inițială, aplicabilă în perioada 1 iulie 2008 - 14 decembrie 2008, iar în speță s-a solicitat restituirea taxei de poluare achitate conform OUG 5. în forma astfel cum a fost modificată prin OUG 2., instanța constată că aceasta menționează expres scopul reglementării naționale - limitarea introducerii autovehiculelor de ocazie provenind din alte state membre, protejarea industriei auto naționale și a industriilor adiacente. Cu atât mai mult această formă a actului normativ național este deci incompatibilă cu același art.110 T..
Cât privește cererea privind acordarea dobânzii legale, curtea constată că aceasta se datorează de la data plății sumei a cărei restituire s-a dispus și până la restituirea integrală, în temeiul art.1084 raportat la art.1082 C. și a fost corect acordată de instanța de fond.
În temeiul art.1 alin.1 din OUG 5. și art.60 C.proc.civ., a fost corect admisă cererea de chemare în garanție formulată împotriva Administrației F. pentru M., acesta fiind organul care gestionează taxa de poluare achitată de contribuabili.
De asemenea, este legală soluția de obligare la plata cheltuielilor de judecată, având în vedere faptul că reclamantul a fost obligat să recurgă la prezentul demers judiciar față de refuzul de restituire exprimat de organele fiscale.
Având în vedere considerentele expuse, curtea constată că instanța de fond a făcut o corectă apreciere a stării de fapt și de drept, astfel că, în temeiul art.312 C.proc.civ., va respinge recursurile ca neîntemeiate, cu consecința menținerii sentinței atacate.
PENTRU ACE. MOTIVE I N NUMELE LEGII D E C I D E:
Respinge recursurile declarate de chemata în garanție A. F. pentru M. și A. F. P. G. împotriva sentinței civile nr. 2475/(...) pronunțate în dosarul numărul (...) al T. C., pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER M. S. C. P. A. C. L. F.
Red. C.P. dact. GC
2 ex/(...)
Jud. primă instanță: A. M. B.
| ← Decizia civilă nr. 4119/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 3869/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
