Decizia civilă nr. 79/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 79/2011
Ședința de la 13 I. 2011
Completul compus din:
PREȘEDINTE Ana-M. T.
Judecător R.-R. D.
Judecător L. U. Grefier M. T.
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâtul C. LOCAL T., împotriva sentinței civile nr. 2., pronunțată de T. B.-N., în dosarul nr. (...), în contradictoriu cu reclamantul S. I., având ca obiect suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința se prezintă pentru intimat, avocat din cadrul SCPA Bilan, Lombrea, Moroșan și Asociații și reprezentanta recurentului, avocat P. E. G., cu delegație la dosar.
Procedura de citare este îndeplinită.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 alin. 4 C. Pr. Civ., constată că, raportat la art. art. 3, alin. 3, art. 299 C. Pr. Civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial să judece pricina. S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează faptul că la data de (...) s-a depus la dosar, de către recurent, actele solicitate prin adresa emisă la termenul anterior, iar în preziua termenului de judecată, același recurent a completat probațiunea cu o serie de acte, reprezentând corespondența purtată cu reclamantul-intimat. Reprezentanta intimatului depune la dosar dovada efectuării procedurii prealabile și expedierii acesteia prin poștă. Întrebată fiind, reprezentanta recurentului arată că are cunoștință de conținutul plângerii prealabile. La întrebarea instanței, părțile arată că acțiunea în anulare nu este soluționată. Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în susținerea recursului. Reprezentanta recurentului solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii cererii de suspendare, apreciind că, în caz contrar, s-ar produce o vătămare a recurentului sub aspectul respectării disciplinei contractuale, cu cheltuieli de judecată. Reprezentanta intimatului solicită respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată. Curtea reține cauza în pronunțare. C U R T E A : Prin sentința civilă nr. 2. din data de (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui B.-N. a fost admisă cererea formulată de reclamantul S. I. împotriva pârâtului C. LOCAL T., reprezentat prin primar. și în consecință s- a dispus suspendarea executării H. nr. 30 emisă de pârât la data de (...) până la soluționarea irevocabilă a acțiunii ce formează obiectul dosarului nr. (...) al T.ui B.-N. A fost obligat pârâtul să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în cuantum de 500,30 lei. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că actul administrativ cu caracter unilateral se bucură de prezumția de legalitate și se execută din oficiu, însă de la această regulă există o situație de excepție, când efectele acestuia sunt vremelnic întrerupte prin suspendarea executării actului , în temeiul art. 14 alin. 1 teza a I-a sau, după caz, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004. Însă, în ambele ipoteze, legea impune îndeplinirea cumulativă a două condiții: cazul bine justificat și paguba iminentă. Prin caz bine justificat se înțelege, potrivit art. 2 alin. 1 lit. t din Legea nr. 554/2004, împrejurările legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, iar prin pagubă iminentă, conform art. 2 alin. 1 lit. ș din același act normativ, prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă, gravă, a funcționării unei autorități publice ori a unui serviciu public. Suspendarea actului administrativ este reglementată în scopul acordării unei protecții provizorii a drepturilor și intereselor particularilor până la momentul în care instanța competentă va cenzura legalitatea actului, protecție consacrată prin mai multe instrumente juridice, atât în sistemul C. Europei, cât și în ordinea juridică a U. E. La soluționarea cauzei este necesar să se aibă în vedere și Recomandarea nr. R(89) 8 adoptată de către C. de M. din cadrul C. Europei la (...) prin care se arată că executarea imediată a actelor administrative contestate sau susceptibile de a fi contestate , poate cauza persoanelor în anumite circumstanțe, un prejudiciu ireparabil pe care echitatea îl impune să fie evitat în măsura posibilului. Din acest punct de vedere legea română corespunde recomandărilor C. de M. din cadrul C. Europei invocată de reclamantă pentru că prevede atribuția instanței de a ordona măsuri provizorii de protecție a drepturilor și intereselor particularilor. Simpla invocare a prevederilor legale care reglementează instituția suspendării și la recomandările C. de M. din cadrul C. Europei nu poate fundamenta prin ea însăși luarea unei măsuri provizorii pentru că suspendarea nu intervine de drept ci, în fiecare caz în parte, trebuie prezentate de către partea interesată indicii suficiente de răsturnare a prezumției de legalitate și care să facă verosimilă iminența producerii unei pagube. Or, în speță, reclamantul a prezentat care sunt acele împrejurări de fapt și de drept care pot constitui indicii de răsturnare a prezumției de legalitate și care să facă verosimilă iminența producerii unei pagube. Astfel, prin hotărârea a cărei suspendare se solicită, pârâtul C. local T. a aprobat rezilierea contractelor de închiriere, în mod unilateral, a pășunilor alpine, pentru neîndeplinirea obligațiilor contractuale și a celor prevăzute în caietele de sarcini, anexă la contracte, fiind vizată și pășunea închiriată de reclamant. R. unilaterală a celor 13 contracte de închiriere s-a făcut „în bloc";, printr-o singură hotărâre, fără să se analizeze îndeplinirea obligațiilor asumate de fiecare contractant în parte, având în vedere că contractele au fost încheiate cu pârâtul C. local T. în urma adjudecării pășunilor la licitație. T. a apreciat ca fiind nereale susținerile pârâtului în sensul că prin hotărârea atacată nu se dispune rezilierea contratelor de închiriere ci doar seaprobă rezilierea acestora, hotărârea stabilind astfel numai poziția C. local față de chiriașii care nu respectă obligațiile contractuale, urmând ca ulterior, în funcție de cele constatate pentru fiecare contractant să se ia hotărârea potrivită față de îndeplinirea sau neîndeplinirea obligațiilor contractuale. Prin hotărârea a cărei suspendare se solicită s-a aprobat rezilierea unilaterală a celor 13 contracte de închiriere a pășunilor alpine, în articolul 2 al hotărârii menționându-se că aceasta intră în vigoare de la data comunicării, dată de la care are loc rezilierea contractelor. În contractul de închiriere încheiat între părți a fost prevăzut la art. IX 9.1. lit. c, un pact comisoriu de gradul 2, în cazul nerespectării obligațiilor contractuale de către chiriaș, intervenind rezilierea unilaterală a contractului. O asemenea clauză se interpretează în sensul că rezilierea va opera pe baza declarației unilaterale de rezoluțiune a părții. Partea care nu și-a executat obligația poate să sesizeze instanța de judecată să constate că, deși obligația nu a fost executată la termen, totuși a fost executată înainte de a fi avut loc declarația de reziliere sau că rezilierea nu a avut loc. Astfel, instanța de fond a înlăturat apărările pârâtului vizând inexistența unor împrejurări de fapt și de drept care constituie indicii de răsturnare a prezumției de nelegalitate și care fac verosimilă iminența producerii unei pagube. Aceasta cu atât mai mult cu cât la aproximativ 2 săptămâni de la adoptarea hotărârii contestate, C. local T. a adoptat Hotărârile nr. 32 și 33 prin care s-a asociat cu A. C. de T. T. și cu A. C. de O. și C. B., prin darea înfolosință cu titlu gratuit, pe o perioadă de 1 an ( sezon de pășun at 2010 ) a pășunilor alpine proprietatea Comunei T., în scopul accesării de fonduri pentru îmbunătățirea calității pășunilor. În ceea ce privește adresele menționate de pârât (f.26-27) prin care a fost notificat reclamantul să se prezinte în vederea încheierii procesului verbal de primire în pastoral pentru anul 2010 și prezentării tabelelor cu efectivele de animale, tribunalul a reținut că acestea sunt ulterioare emiterii hotărârii atacate, astfel că nu pot sta la baza rezilierii contractelor de închiriere, pe cale unilaterală. Analizarea îndeplinirii în concret a obligațiilor asumate de reclamant, precum și îndreptățirea pârâtului de a efectua verificări cu privire la destinația subvențiilor obținute de reclamant de la A. se va face de instanța investită cu cenzurarea legalității actului, deoarece procedura suspendării executării actului administrativ este caracterizată ca fiind o procedură sumară, în care se verifică numai aparența dreptului, neputând fi prejudecat fondul litigiului. Afirmațiile pârâtului în sensul că prin punerea în executare a hotărârii de reziliere a contractelor de închiriere nu i s-ar produce reclamantului nici o pagubă au fost apreciate de tribunal ca fiind neîntemeiate. Reclamantul a organizat pe pășunea închiriată o stână cu câteva sute de oi. A., în condițiile în care știa că suprafața de teren îi era închiriată până în anul 2014 nu avea motive să facă demersuri pentru a găsi o suprafață de teren echivalentă ca suprafață și destinație. În situația punerii în executare a hotărârii atacate (care apare ca iminentă în condițiile dării în folosință gratuită prin hotărârile consiliului local a pășunilor alpine în favoarea asociațiilor de crescători menționate mai sus, tot pentru sezonul 2010) reclamantul a fost nevoit să mute stâna în timpul perioadei de pășunare, prejudiciul material viitor fiind previzibil, și constând fie în pierderea de animale (pentru că nu are o altă pășune ladispoziție), fie în despăgubirile ce urmează să le plătească proprietarilor de animale în situația înapoierii acestora înainte de expirarea perioadei angajate pentru pășunat. Chiar și în situația în care reclamantul a evacuat pășunea închiriată, prejudiciul material viitor și previzibil descris anterior subzistă. Având în vedere considerentele expuse mai sus, tribunalul a constatat că sunt îndeplinite condițiile legale pentru a proceda la suspendarea actului, astfel că a admis ca fiind întemeiată cererea formulată de reclamant. În temeiul dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă, reținând culpa procesuală a pârâtului, tribunalul l-a obligat să-i plătească reclamantului cheltuielile de judecată în cuantum de 500,30 lei (496 lei onorariu avocațial, 4 lei - taxa judiciară de timbru și 0,30 lei timbru judiciar). Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs C. LOCAL AL COMUNEI T.solicitând admiterea recursului în baza disp. art. 304 pct. 8 și 9 C.pr.civ., cu observarea disp.art. 3041 C.pr.civ. și ale art. 14(4) din Legea nr. 554/2004 și modificarea în totul a sentinței atacate în sensul respingerii cererii de suspendare a H. C. Local T. nr. 30/(...), până la soluționarea irevocabilă a dosarului T.ui B.-N. nr. (...) ca neîntemeiată, cu obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorar de avocat. În motivare, pârâtul a arătat că sentința atacată este netemeinică și nelegală, atât cu privire la aspectele de fond ale cauzei, cât și cu privire la obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată. A arătat pârâtul că așa cum a menționat și în întâmpinarea depusă la instanța de fond, cele 13 persoane cu care s-a contractat închirierea pășunilor au refuzat să se prezinte pentru întocmirea procesului verbal de intrare în pastoral pentru anul 2010, ocazie cu care se putea verifica dacă s- au făcut acțiunile imunoprofilactice obligatorii, care sunt limitele locurilor de pășunat, nr. animalelor ieșite în pastoral pentru a putea stabili încărcătura muntelui și dacă sunt adevărate reclamațiile făcute de unii cetățeni ai comunei cu privire la subînchirierea unor pășuni, refuzul preluării unor animale, etc. s-a pus problema adoptării unei poziții unitate de către C. Local T. privitor la situația nou creată. Pentru a avea o poziție unitară care să exprime voința majorității consilierilor locali și întrucât și închirierea s-a făcut în baza unei hotărâri de consiliu s-a convenit convocarea unei ședințe de consiliu în cadrul căreia să se ia această hotărâre unitară pentru data de (...). La această ședință de consiliu s-a prezentat un proiect de hotărâre prin care să se împuternicească C. Local să solicite rezilierea contractelor de închiriere în măsura în care chiriașii nu se vor prezenta să încheie procesele verbale de intrare în pastorală și nu respectă obligațiile asumate prin contract. A mai menționat pârâtul că și într-o ședință ulterioară a C. Local T. din (...) s-a hotărât ca în cursul acestui an folosinta păsunilor alpine să se respecte potrivit contractelor încheiate cu respectarea clauzelor contractuale și întocmirii proceselor verbale de ieșire în pastorală. Prin urmare nu s-a pus niciodată problema scoaterii chiriașilor- reclamanți din folosința terenului închiriat astfel că nu există nici un motiv de suspendare a hotărârii prin prisma susținerilor privitoare la urgență și prejudicii care se poate observa că nu există. Dar, problema nu se pune în nici un fel nici de anulare a hotărârii și, cu atât mai puțin, de suspendare a acesteia deoarece prin ea nu se dispune rezilierea contractelor de închiriere ci doar se aprobă rezilierea contractelor pentru neîndeplinirea obligațiilor contractuale. Prin urmare această hotărâre stabilește poziția C. Local T. față de chiriașii care nu respectă obligațiilecontractuale si nu dispune rezilerea contractelor în discuție urmând ca ulterior, functie de cele constatate cu privire la fiecare contractant să se ia hotărârea potrivită față de îndeplinirea sau neîndeplinirea obligațiilor contractuale. S-a mai precizat că și ulterior acestei hotărâri toți contractanții au continuat să folosească suprafețele de pășuni închiriate deși nu și-au îndeplinit o serie de obligații contractuale și nici nu s-au prezentat pentru întocmirea procesului-verbal de intrare în pastorală, în pofida adreselor înaintate de consiliu. Față de cele mai sus arătate, pârâtul solicită să se constate că nu există nicio pagubă iminenta și nici alte cazuri bine justificate pentru care instanța în baza disp.art. 14 din Legea nr. 554/2004 să dispună suspendarea hotărârii atacate, care la rândul său nu vizează stabilitatea contractului de închiriere, ci doar aprobă poziția unitară pe care urmează să o aibă C. Local T. fată de contractele de închiriere în care chiriașii nu și-au îndeplinit obligatiile contractuale. A mai arătat că hotărârea atacată nu este o hotărâre susceptibilă de punere în executare și drept dovadă nu există nici un act de executare întrucât toți chiriașii sunt în folosința terenului închiriat, iar la sfârșitul lunii septembrie se coboară de la munte, fiind încheiat anul de pășunare. Prin faptul că prin aceeași hotărâre s-a stabilit o singură poziție fără să se analizeze îndeplinirea obligațiilor asumate de fiecare contractant instanța trebuia să înțeleagă că prin acea hotărâre nu s-a dispus (că nu scrie așa ceva în hotărâre) rezilierea contractelor ci s-a aprobat poziția poziția C. Local T. față de chiriași, care se va constata că nu și-au îndeplinit obligațiile contractuale. Tocmai de aceea imediat după darea hotărârii au fost somați repetat toți chiriașii să se prezinte cu documentele justificative pentru a se putea verifica îndeplinirea condițiilor contractuale. Pe de altă parte, pârâtul a susținut că prin admiterea cererii de suspendare instanța nu a făcut altceva decât că a confirmat abuzurile chiriașilor cărora le-a dat impresia că ei fac bine când au o conduită de pe poziții de forță și nu răspund nici unei solicitări a proprietarului pentru a putea verifica respectarea obligațiilor contractuale. Pârâtul a mai menționat că nu a susținut niciodată că punerea în executare a hotărârii nu i-ar produce reclamantului nici o pagubă, ci a susținut că prin hotărârea atacată nu s-a dispus rezilierea unui anume contract, ci doar s-a aprobat poziția C. Local T. față de chiriașii ce nu și-au îndeplinit obligațiile și că această hotărâre nu este susceptibilă de executare. Numai că acest aspect esențial în soluționarea legală a cauzei instanța nici nu l-a luat în analiză și a evitat să observe conținutul procesului-verbal de ședință din (...) când s-a luat hotărârea, cât și a celui de la ședința din (...), ulterioară luării hotărârii. Or, atât cu ocazia luării hotărârii cât și la ședința din (...) s-a hotărât și este consemnat expres acest aspect în procesul-verbal, că nu se pune problema scoaterii chiriașilor din pășunat în cursul acestui an și că ei își pot continua pășunatul. În aceste condiții, pârâtul consideră că este de neînțeles cum în prezența unor prevederi exprese și a lipsei dovezii oricărui act de executare, instanța de fond a dispus suspendarea unei hotărâri care nu numai că nu creează nici un prejudiciu, dar nici nu este susceptibilă de executare. În final, pârâtul a criticat obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată, având în vedere faptul că la judecarea în fond nu a existat vreodovadă întrucât mandatarul a susținut, fără delegație, în a formula cererea în baza delegației din dosarul de fond. Prin întâmpinarea înregistrată la data de 10 noiembrie 2010,reclamantul S. I. a solicitat respingerea recursului declarat de pârât ca nefondat și în baza dispozițiilor art. 274 C.pr.cov., să fie obligat acesta la plata sumei de 1.240 lei în favoarea intimatului cu titlu de cheltuieli dejudecată în recurs. În argumentarea poziției sale, reclamantul arată că recursul declarat de pârât este nefondat, iar susținerile acestuia în sensul că prin hotărârea sa C. Local T. nu ar fi reziliat contractele de închiriere sunt consecinta unei lecturi superficiale a hotărârii. Astfel, atâta vreme cât s-a făcut mentiunea in conținutul hotărârii că aceasta intră în vigoare de la data comunicării si că viceprimarul este împuternicit să preia păsunile de la chiriasi, este indiscutabil că recurenta a reziliat aceste contracte prin hotărârea atacată. De asemenea, afirmatiile recurentului în sensul că hotărârea nu ar fi susceptibilă de executare sunt făcute cu rea-credință, iar prin emiterea acestei hotărâri titularilor contractelor de închiriere li s-au cauzat serioase pagube. Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și a actelor atașate la dosar, Curtea de apel constată că este nefondat pentru următoarele considerente: Instanța de fond a realizat o corectă aplicare și interpretare a normelor legale incidente în cauză nefiind astfel motivul de recurs prevăzut la art. 304 pct.l 9 C.pr.civ. Între C. local T. și reclamantul S. I. a fost încheiat la data de 21 mai 2008 contractul de închiriere nr. 2471/(...) a trupului de pășune M. O. în suprafață de 93,32 ha pe o durată de 6 ani și 7 luni respectiv, de la data de (...) până la (...) (f. 36-41). Potrivit anexei 54 al HG 915/2002 terenul care face obiectul acestui contract face parte din domeniul public al comunei T. (f. 46-48). Prin HCL 30 din (...) C. local al comunei T. a aprobat rezilierea contractelor de închiriere a pășunilor alpine printre care s-a aflat și contractul de închiriere nr.2471/(...) (f. 22-25 dos. fond). R. a avut loc conform acestei hotărâri ca urmare a neîndeplinirii obligațiilor prevăzute în caietele de sarcini anexă la contracte cu privire la declararea tuturor animalelor și înscrierea acestora în tabel a scoaterii la pășunat cu prioritate a animalelor proprietatea cetățenilor comunei T., asigurarea pășunatului la capacitatea muntelui și nerespectării clauzelor speciale în care sumele încasate în baza OUG 125/2006 nu au fost utilizate în scopul pentru care au fost acordate și nu au avut acordul consiliului local. Această hotărâre a fost comunicată de către C. local cu A. B.-N. iar reclamantului i s-a adus la cunoștință (f. 26-27 dos. fond) că pășunile urmează să facă obiectul unei noi repartizări, repartizare care a fost făcută prin hotărârea HCL 3. prin care s-a dispus asocierea C. local T. cu două asociații de crescători de animale. În aceste condiții, Curtea de A. va aprecia că HCL 30/2010 a produs efecte juridice în sensul prevăzut de art. 2 alin.1 lit. c) din Legea 554/2004 prin acest act administrativ fiind dispusă rezilierea unilaterală a contractului de închiriere încheiat cu reclamantul iar hotărârea a fost pusă în executare în sensul atenționării reclamantului că folosește abuziv pășunea alpină și a asocierii consiliului local cu alte două asociații de crescători de animale. Prin urmare, susținerea consiliului local al comunei T. în sensul că această hotărâre nu a produs efecte juridice, nu este reală, ea producând efecte juridice și existând posibilitatea pentru reclamant a producerii unei pagube iminente în cazul evacuării de pe pășunea alpină a stânei pe care o deține precum și prin faptul că acesta nu mai poate accesa fondurile ca urmare a folosirii acestei pășuni de la A. B.-N. Prin urmare condiția existenței unui act administrativ a cărui efecte pot fi solicitate să fie suspendate pe cale judecătorească este îndeplinită în cauză, nefiind de admis teza recurentului conform căruia o astfel de hotărâre nu produce efecte executorii și nu are înrâurire asupra sorții contractului de închiriere. În ce privește cazul bine justificat, acesta constă în lipsa dovezii de încălcare a obligațiilor contractuale alăturate actului administrativ ceea ce poate duce la concluzia că nu s-a făcut o analiză a fiecărui caz în parte și o arătare în concret pentru fiecare persoană a obligațiilor încălcate. Această împrejurare este într-adevăr de natură să creeze o îndoială asupra legalității actului administrativ care alături de posibilitatea producerii unei pagube iminente la adresa reclamantului se constituie în motive care pot duce la suspendarea actului administrativ conform art.14 și 15 din Legea 554/2004 raportat la art.2 alin.1 lit. ș) și t) din același act normativ. Cât privește critica conform căreia cheltuielile de judecată la instanța de fond au fost acordate nejustificat, curtea observă că reclamantul a suportat cheltuieli de judecată constând în taxa judiciară de timbru de 4 lei (f. 28 dos. fond) și timbru mobil judiciar aplicat pe versoul filei întâi și al filei 28 din dosarul instanței de fond precum și suma de 496,00 lei plătită cu titlu de onorariu avocațial conform chitanței nr. 1273/(...) (f. 38 dos. fond). Din această perspectivă și având în vedere că pârâtul a căzut în pretenții în fața instanței de fond în mod corect s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 274 C.pr.civ. Așa fiind, Curtea va aprecia că recursul este nefondat și că nu sunt îndeplinite condițiile de modificare prevăzute de art.304 pct.8 și 9 C.pr.civ., instanța de fond făcând o analiză corectă a actului juridic și a consecințelor sale în cauza ce face obiectul judecății. În conformitate cu art. 274 C.pr.civ. va obliga recurentul să plătească intimatului S. I. suma de 1240 lei cheltuieli de judecată în recurs reprezentând onorar avocațial (f. 21-22). PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII D E C I D E : Respinge recursul declarat de pârâtul C. LOCAL T. împotriva sentinței civile nr. 2. din 20 august 2010, pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui B.-N., pe care o menține în întregime. Obligă recurentul să plătească intimatului S. I. suma de 1.240 lei, cheltuieli de judecată în recurs. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința de la 13 ianuarie 2011. Red.L.U. Dact.H.C./2 ex./ (...). Jud.fond.L.T.B.
| ← Decizia civilă nr. 2679/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 52/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
