Decizia civilă nr. 41/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 41/2011
Ședința publică de la 28 O. 2011
Completul compus din:
PREȘEDINTE G.-A. N.
Judecător S. Al H.
Judecător M.-I. I.
Grefier A. B.
S-a luat în examinare cererea de revizuire formulată de către revizuientul P. C. împotriva deciziei civile nr. 3. pronunțată de Curtea de A. C., în contradictoriu cu intimat D. G. A F. P. A J. S., intimat A. F. P. M. Z. PRIN D. S., intimat A. F. PENTRU M. - M. M., având ca obiect, anulare act de control taxe și impozite taxă de poluare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că cererea de revizuire este legal timbrată, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin 2
C.pr.civ.
Se mai menționează faptul că la data de 19 august 2011 s-a înregistrat la dosarul cauzei întâmpinare.
Curtea, efectuând verificările impuse de dispozițiile art. 1591 alin 4 C.pr.civ., stabilește că este competentă general, material și teritorial în judecarea prezentei cauze, în temeiul dispozițiilor art. 323 alin 1 C.pr.civ. După deliberare, apreciind cauza în stare de judecată, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., Curtea declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare în limita probatoriului administrat. CURTEA Prin decizia civilă nr. 3362 din (...) pronunțată de Curtea de A. C. în dosarul nr. (...) s-a admis recursul declarat de D. G. A F. P. S. în nume propriu și în numele A. F. P. A M. Z., împotriva sentinței civile nr. 2.437 din 06 mai 2010, pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S., pe care a modificat-o în sensul că s-a respins acțiunea ca inadmisibilă. S-a menținut dispoziția de respingere a cererii de chemare în garanție. Pentru a pronunța această decizie instanța de recurs a reținut următoarele: Prin sentința civilă nr. 2.437 din data de (...) pronunțată în dosarul nr. (...) de Tribunalul Sălaj, s-a admis acțiunea reclamantului P. C. împotriva pârâtelor A. F. P. A M. Z. și D. G. A F. P. S. și s-a dispus anularea adresei nr. 1.447/(...) emisă de pârâtă, care a fost obligată la restituirea către reclamant a sumei de 4.977 lei, reprezentând taxă de poluare. Prin aceeași sentință s-a respins cererea privind plata majorărilor de întârziere și cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă împotriva A. F. PENTRU M.. Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că prin chitanța seria TS4A nr. 5475758/(...), reclamantul a achitat la T. mu. Z. suma de 4.977 lei, cu titlu de taxă de poluare conform O. nr. 5.. Prin cerereanr. 77.919 înregistrată la A. Z., reclamantul a dovedit că a solicitat restituirea acestei taxe, ca fiind contrară reglementărilor, iar că prin adresa cu nr. 1.447/(...) a A. a mun. Z., s-a respins cererea de restituire a taxei, întrucât aceasta nu se încadrează în categoria sumelor care pot fi restituite contribuabililor potrivit art. 117 din O.G. nr. 92/2003 privind C.pr.fiscală. Potrivit art. 2141 - 214 3 din Codul fiscal și pct. 311 - 312 din Normele Metodologice de aplicare a C. fiscal, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule se plătesc cu ocazia primei înmatriculări în România, de către persoana fizică s-au juridică care face înmatricularea , atât pentru persoane și autovehicule noi cât și pentru cele rulate, aduse din import, din state comunitare ori din alte state. Conform art. 90 par. 1 din tratatul Constitutiv al U. E. nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produsele altor state membre, impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. Conform hotărârii CJE în cauza Weigel (2004), obiectivul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre. Așadar, a învederat tribunalul, rostul acestei reglementări este de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone. Or, în România nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse în țară și înmatriculate aici. Prin introducerea art. 2141 - 214 3 din Codul fiscal s-au încălcat prevederile art. 90 din T.C., în sensul că a introdus un regim discriminatoriu între autoturismele introduse în România și cele existente în România. Organele fiscale din România au invocat legalitatea încasării taxei, ca urmare a aplicării dreptului intern, respectiv a C. fiscal. Reclamantul a invocat nelegalitatea acesteia ca urmare a aplicării directe a reglementării comunitare. I. de fond a constatat că într-adevăr, în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național. Aceasta rezultă din două argumente: 1. Constituția R.: de la 1 ianuarie 2007, România este un stat membrual U. E.. Potrivit art. 148, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale U. E., precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare (alin 2) , iar Parlamentul, Președintele R., Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2 ( alin.4). De altfel, a mai subliniat instanța de fond, prin L. nr. 1. de ratificare a T. de aderare a R. și B. la U. E., statul nostru și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare al Comunității, dinainte de aderare. 2. Jurisprudența C. de Justiție E. Prin D. în cazul Costa / Enel (1964) , CJE a stabilit că legea care se îndepărtează de T. - un izvor independent de drept - nu ar putea să ducă la anularea lui, dată fiind natura sa originală și specială, fără a-l lipsi de caracterul lui de lege comunitară și fără ca baza legală a Comunității însăși să fie pusă la îndoială. Mai mult, aceeași decizie a definit relația dintre dreptul comunitar și dreptul național al statelor membre arătând că dreptul comunitar este o rodine juridică independentă care are prioritate de aplicare chiar și în fațadreptului național ulterior - or, în speță, taxa specială auto a fost introdusă în legislația internă prin L. nr. 3. privind Codul fiscal. De asemenea în cauza Simmenthal ( 1976), CJE a stabilit că judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare, în mod direct, dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei alte proceduri, constituționale. A mai învederat tribunalul, că deși hotărârile C. nu au caracter normativ ele sunt obligatorii și produc efecte erga omnes. Și este ușor de observat că toate hotărârile C. susțin ideea că regulile de drept comunitar se aplică de plin drept, cu efecte identice, pe toată suprafața Comunității E., fără ca statele membre să-i poată opune obstacole. Deoarece în România, stat comunitar, nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse și înmatriculate ori reînmatriculate în țara noastră, dar se percepe o astfel de taxă pentru autoturismele înmatriculate deja în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România după aducerea acestora aici, instanța constată o diferență de tratament, ceea ce constituie o discriminare a regimului juridic fiscal și contravine dispozițiilor menționate în T.ul CEE. Aceste dispoziții se opun unei taxe speciale de primă înmatriculare pentru achizițiile intracomunitare de autoturisme neînmatriculate pe teritoriul național, altfel încălcându-se principiul libertății circulației mărfurilor - adică se dezavantajează, direct sau indirect, mașinile din celelalte țări membre U.E., în competiția cu produsele similare autohtone. Întrucât tribunalul a constatat că suma de 4.977 lei reținută de pârâtă cu titlu de taxă poluare nu a fost datorată potrivit legislației comunitare, taxa trebuie restituită. Faptul că reclamantul a achitat voluntar această taxă este irelevant, întrucât altfel nu ar fi avut posibilitatea înmatriculării autoturismului în România. Reclamantul solicită însă majorări de întârziere de 0,1 % pe zi de întârziere de la data plății și până la restituirea efectivă. Referitor la această solicitare, tribunalul a precizat că penalitățile de întârziere curg conform art. 124 alin. 1 Cod procedură fiscală din ziua următoare expirării termenului prevăzut de art. 70 alin. 1 Cod procedură fiscală, termen ce în speță nu a expirat până la darea răspunsului către reclamantă de către pârâtă, condiție în care acestea nu se pot acorda. Cererea de chemare în garanție formulată de Ministerul Finanțelor Publice, a M. M. - A. F. pentru M. ca în caz de pretenții bănești, acesta să fie obligat la plata lor, a fost respinsă, întrucât nu această instituție încasează suma din litigiu și nici nu se varsă în contul acesteia. Deliberând asupra excepției inadmisibilității, tribunalul a reținut următoarele: Art. 1 alin. (1) din L. nr. 554/2004 consacră dreptul oricărei persoane care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim de a se adresa instanței de judecată pentru recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei astfel cauzată. Reclamantul s-a adresat în mod corect tribunalului în temeiul acestui text legal. Potrivit art. 205 alin. (1) Cod procedură civilă, împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrativ fiscale se poate formula contestație potrivit legii. Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii. În consecință, tribunalul a respins excepția invocată în cauză. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta D. G. A F. P. A J. S. în nume propriu și în numele A. F. P. A M. Z., solicitând admiterea acestuia, modificarea în parte a sentinței pronunțată de Tribunalul Sălaj, iar pe cale de consecință, admiterea cererii de chemare în garanție a A. F. pentru M., respingerea acțiunii formulată de reclamant, în principal ca inadmisibilă, iar pe fond ca nefondată și menținerea ca temeinică și legală a adresei nr. 1.447/(...) precum și a actelor subsecvente acesteia ca temeinice și legale. În final, pârâta a solicitat menținerea sentinței recurate doar cu privire la respingerea cererii privind plata majorărilor de întârziere. În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 6,7,8 și 9 și în considerarea disp. art. 3041 C.pr.civ., pârâta a susținut că instanța de fond a interpretat în mod greșit dispozițiile O. nr. 5. și, de asemenea, în mod eronat a respins cererea de chemare în garanție formulată împotriva A. F. pentru M. - M. M.. Pe de altă parte, pârâta susține că în mod eronat instanța de fond a dispus anularea adresei nr. 1.447/(...) , fără ca reclamantul să fi cerut sau să precizeze în acțiunea introductivă această adresă, în aceste condiții, instanța a acordat mai mult decât s-a cerut. Sub aspectul respingerii cererii de chemare în garantie a Administratie F. pentru M., pârâta a arătat că în conformitate cu art. 1 din O. nr. 5. taxa pe poluare constituie venit la bugetul F. pentru M., iar în conformitate cu art. 3 alin. 2 din ordonanță, taxa se calculează de organul fiscal, dar banii încasați constituie venit la bugetul fondului pentru mediu și se gestionează de A., astfel că în mod greșit prima instanță a apreciat că suma încasată de la reclamantă este administrată de către M. F. D., urmare, pârâta consideră că instanța de fond a ignorat prevederile imperative reglementate de O. Nr. 5., deoarece această sumă constituind venit la bugetul F. pentru M., fiind gestionata de A. F. pentru M., în vederea finanțării programelor si proiectelor pentru protectia mediului, iar hotărârea astfel pronunțată nu este opozabilă și A. F. pentru M.. In concluzie, nu organul fiscal, obligat prin sentinta la restituirea sumei solicitate de reclamantă este beneficiar al plătii, si prin urmare nu are obligația legală de a asigura restituirea sumei solicitate de aceasta. Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea acțiunii reclamantului pentru motivele expuse pe larg în întâmpinarea depusă la dosarul cauzei. Pe de altă parte, pârâta a învederat faptul că soluția legală pe care trebuia să o pronunțe prima instanță trebuia să fie în raport de noile dispoziții legale din O. nr. 5., care sunt conforme cu dreptul comunitar, respectiv dispozițiile art. 1 alin. 2 ale acestui act normativ din care rezultă caracterul taxei ca fiind unul de poluare. În opinia pârâtei taxa achitată de reclamant conform O. nr. 5. este compatibilă cu prev. art. 90 din T.ul de instituire a C., prin noua taxă de poluare asigurându-se condițiile necesare respectării obiectivelor de protecție a mediului. Elementele ce stau la baza acesteia sunt emisiile de noxe și de dioxid de carbon astfel că criteriile ce stau la baza taxei au un caracter adecvat obiectivului de protejare a mediului. Cum taxa de poluare este stabilită în funcție de gradul de poluare și de eficiența energetică, ea are un caracter proporțional fiind stabilită într-un cuantum mai mare pe măsură ce performanțele de mediu scad. Totodată, taxa de poluare nu are natura unei taxe vamale interzise de art. 25 din T. deoarece nu se percepe pentru faptul că un autoturism traversează frontiera unui stat membru și nici a unei măsuri cu efect echivalent interzisă de art. 28 din T. deoarece OUG nr. 5. nu cuprindedispoziții privitoare la diferențierea taxei pe criterii ce ar putea fi apreciate drept măsuri cu efect echivalent și se aplică deopotrivă bunurilor din producția internă cât și din cea externă. În sprijinul poziției sale, pârâta a făcut trimitere la dispoziții constituționale și la jurisprudența C. C., concluzionând că soluția instanței de fond trebuia pronunțată în raport de noile prevederi ale O. nr. 5., care este compatibilă cu prev. art. 90 din T.ul de instituire a C., prin noua taxă de poluare asigurându-se condițiile necesare respectării obiectivelor de protecție a mediului, taxa fiind neutră din punct de vedere fiscal, așa cum rezultă și din hotărârile C. E. de Justiție . D. urmare, recurenta a apreciat că instanta fondului a dat o interpretare ce excede atât interpretărilor oficiale și jurisprudențiale ale CE/CEJ, dar și textului propriu-zis al T. CE. D. urmare, a apreciat pârâta că OUG în forma aflată în vigoare la momentul solicitării înmatriculării autoturismului respectă exigențele de compatibilitate cu art. 90 paragraful 1 din T.. Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate și a acteloratașate la dosar, Curtea de apel a constatat următoarele: Analiza recursului intentat de pârâte implică în mod necesar analiza excepției de inadmisibilitate a acțiunii promovate de reclamant. Din această perspectivă, Curtea reține că instanța de fond în mod greșit nu a reținut excepția inadmisibilității, invocată de pârâte prin întâmpinările depuse la dosar, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: Astfel, recurenta pârâtă a învederat că reclamantul nu a înțeles să exercite calea procedurală prevăzută de legea procesual fiscală pentru a-și putea realiza eficace dreptul alegat. Altfel spus, aceasta nu a urmat procedura administrativ prealabilă a contestației împotriva deciziei de calcul a taxei de poluare reglementate la art. 205 și urm. C.pr.fisc. Curtea a reținut că legea aplicabilă raportului juridic legat de înmatricularea autovehiculului este aceea sub imperiul căreia s-a cerut efectuarea operațiunii de înmatriculare și nu aceea sub care a fost efectuată achiziția intracomunitară, mai ales că în sistemul normativ român avem de a face cu o succesiune intertemporală de legi materiale și procesuale. Așa fiind, în cauză se poate reține că analiza compatibilității normei legale interne care stabilește obligația de a plăti taxa specială de primă înmatriculare cu normele comunitare primare trebuie făcută prin prisma mediului normativ de la epoca efectuării operațiunii de primă înmatriculare când particularului i se impune obligația de a plăti o astfel de taxă în cuantumul și cu procedura prevăzută de legea care guvernează tempus regit actum raportul fiscal. Din această perspectivă, Curtea a reținut că autovehiculul din litigiu a fost achiziționat de către reclamant în anul 2008 din Italia. Operațiunile de înmatriculare au fost efectuate sub imperiul OUG nr. 5., mai precis prin plata sumei totale de 4977 lei cu titlu de taxă de poluare, iar cuantumul și obligația plății acestei taxe a fost stabilită prin decizia de calcul nr. 47.652/(...) emisă de A. Z. Așa cum rezultă din economia dispozițiilor art. 5 și art. 7 din OUG nr. 5. stabilirea, verificarea, colectarea și executarea silită, inclusiv soluționarea contestațiilor privind taxa datorată de contribuabili, se realizează de către autoritatea fiscală competentă, potrivit prevederilor OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare. De altfel, în cuprinsul deciziei de calcul al taxei de poluare pentru autovehicule comunicată reclamantului s-a prevăzut in terminis că acest act reprezintă un titlu de creanță și constituie înștiințare de plată conform legii. De asemenea, s-a mai prevăzut expres că decizia poate fi contestată în termen de 30 de zile de la data comunicării sub sancțiunea decăderii, potrivit dispozițiilor art. 207 alin. 1 din Codul de procedură fiscală. Curtea a observat că reclamantul nu a urmat procedura prevăzută de legea procesual fiscală pentru a contesta în substanță legalitatea stabilirii taxelor de poluare, ci a formulat cerere de restituire a taxei de poluare înregistrată la autoritatea fiscală pârâtă la data de 30 decembrie 2009 (fila 4 dosar fond). Curtea a constatat că reclamantul a disimulat demersul său de a pune în discuție legalitatea stabilirii și încasării taxelor de poluare prin prisma apelării la procedura administrativă de drept comun, ignorând faptul că pentru a se statua asupra acestui conflict există norme procesuale speciale clare, accesibile, previzibile și predictibile, compatibile cu exigențele de calitate a unei legi așa cum rezultă din jurisprudența instanței europene de contencios al drepturilor omului (în special cauza Sunday Times împotriva Regatului Unit, cauza Rotaru împotriva R.). Curtea a observat că reclamantul a plătit voluntar taxa de poluare supunându-se astfel normei interne aplicate de organul fiscal prin intermediul deciziilor administrative de stabilire și calculare a taxei. Desigur, plata acestor taxe și maniera în care au fost stabilite nu înlătură dreptul contribuabilului de a contesta taxele și implicit de a se solicita verificarea în substanță a legalității impunerii. În această ambianță factuală și procesuală, atât în faza administrativă de soluționare, cât și ulterior în faza de control judecătoresc, și apoi judiciar, se poate pune în discuție nu numai modalitatea factuală și legală de stabilire a taxei ci și compatibilitatea normei interne reținute de organul fiscal cu norma comunitară europeană pertinentă. Prin urmare, calea aleasă de reclamant ignoră procedura deschisă de lege pentru contestarea actului de impunere și astfel, dacă s-ar valida, s-ar deturna normele procesual fiscale care guvernează soluționarea unui atare conflict, ceea ce nu ar putea fi admis. Natura juridică de act administrativ fiscal, în sensul prevăzut la art. 41 din Codul de procedură fiscală, a deciziei de calcul a taxei de poluare este surprinsă de însuși legiuitorul delegat în conținutul art. 7 din OUG nr. 5. și a fost determinată de inițierea și desfășurarea procedurii de infringement demarată de C. E. în cursul căreia una dintre criticile adresate statului a fost aceea că taxa nu este stabilită pe baza unui act administrativ de impunere care mai apoi să poată fi contestat în concret și efectiv de către contribuabil. Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire P. C. solicitând admiterea acesteia așa cum a fost formulată. În motivare s-a arătat că: La data de 7 aprilie 2011 Curtea de Justiție a U. E. (Camera întâi) s-a pronunțat în cauza C-402/09 (Cauza T.), referitoare la compatibilitatea taxei de poluare, instituită prin dispozițiile O. nr. 5. declarând că "A. 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. " Așa cum a susținut și în mod corect a reținut instanța de fond, în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național. Aceasta rezultă din două argumente: 1. Constitutia R.: de la 1 ianuarie 2007, România este un stat membru al U. E.. Potrivit art.148, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale U. E., precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare (alin.2), iar Parlamentul, Președintele R., Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2 ( alin.4). De altfel, prin L. nr.1. de ratificare a T. de aderare a R. și B. la U. E., statul nostru și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare al Comunității, dinainte de aderare. 2. Jurisprudența C. de Justiție E. Prin D. în cazul Costa / Enel (1964), CJE a stabilit că legea care se îndepărtează de T. - un izvor independent de drept - nu ar putea să ducă la anularea lui, dată fiind natura sa originală și specială, fără a-l lipsi de caracterul lui de lege comunitară și fără ca baza legală a Comunității însăși să fie pusă la îndoială. Mai mult, aceeași decizie a definit relația dintre dreptul comunitar și dreptul național al statelor membre arătând că dreptul comunitar este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare chiar și În fața dreptului național ulterior - or, în speță, taxa specială auto a fost introdusă în legislația internă prin L. nr. 3. privind Codul fiscal. De asemenea în cauza Simmenthal (1976), CJE a stabilit că judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare, în mod direct, dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei alte proceduri, constituționale. Chiar dacă hotărârile C. nu au caracter normativ ele sunt obligatorii și produc efecte "erga omnes". Și este ușor de observat că toate hotărârile C. susțin ideea că regulile de drept comunitar se aplică de plin drept, cu efecte identice, pe toată suprafața Comunității E., fără ca statele membre să-i poată opune obstacole. Deoarece în România, stat comunitar, nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse și înmatriculate ori reînmatriculate în țara noastră, dar se percepe o astfel de taxă pentru autoturismele inmatriculate deja în celelalte state comuni tare și reînmatriculate în România după aducerea acestora aici, instanța constată o diferență de tratament, ceea ce constituie o discriminare a regimului juridic fi scal și contravine dispozițiilor menționate în T.ul CEE. Aceste dispoziții se opun unei taxe speciale de primă înmatriculare pentru achizițiile intracomunitare de autoturisme neînmatriculate pe teritoriul național, altfel încălcându-se principiul libertății circulației mărfurilor - adică se dezavantajează, direct sau indirect, mașinile din celelalte țări membre U.E., în competiția cu produsele similare autohtone. Totodată consideră că în mod greșit curtea de apel a admis recursul declarat de D. S. în nume propriu și în numele AFP Z. și greșit a modificat Sentința civilă nr. 2437/(...) a T.ui S. în sensul respingerii acțiunii reclamantului ca inadmisibilă. Excepția de inadmisibilitate nu poate fi admisă. Art. 1 alin. (l) din L. nr. 55412004 consacră dreptul oricărei persoane care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un intereslegitim de a se adresa instanței de judecată pentru recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei astfel cauzată. Potrivit art. 205 alin. (1) Cod procedură civilă, împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrativ fiscale se poate formula contestație potrivit legii. Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii. Astfel, în mod corect s-a adresat instanței competente în speță tribunalului în temeiul acestui text legal. Hotărârea C. - cauza C-402/09 (Cauza T.), face să fie îndeplinite condițiile de admisibilitate a cererii de revizuire prev. de art. 322 pct. 9 Cod procedură civilă, pentru următoarele: Curtea de Justiție a U. E. a constatat că prin hotărârea dată de instanțe prin care s-a respins acțiunea reclamantului cu privire la restituirea taxei achitată cu ocazia înmatriculării unui autoturism achizitionat dintr-un alt stat membru a fost încălcat un drept fundamental - dreptul la înmatricularea unui autoturism achizitionat dintr-un alt stat membru fără achitarea taxei instituită prin O. 5. și libertatea de a dispune bunul proprietate personală. Taxa achitată nu mi-a fost restituită datorită soluției pronunțată de Curtea de A. C. prin D. civilă nr. 3.362/(...), hotărârea judecătorească fiind irevocabilă și producându-și efectele grave și în prezent, astfel hotărârea judecătorească încalcă dreptul și libertatea reclamantului privind restituirea taxei achitată pentru înmatricularea unui autoturism achiziționat dintr-un alt stat membru (second-hand) consecințele grave ale acestei hotărâri continuând să se producă și azi. Singura cale pe care poate să-i fie reparat dreptul și libertatea fundamentală ce fac obiectul cererii introductive de instanță este prezenta cerere de revizuire a D. civile nr. 3.362/(...) pronunțată în dosar 4072/8472009. Cererea de revizuire fiind formulată în conformitate cu prev. de art. 322 pct. 9 Cod procedură civilă, solicită admiterea acesteia și : Rejudecând cauza solicit admiterea actiunii așa cum a fost formulată și obligarea pârâtelor și a chematei în garanție -A. F. PENTRU M. - la restituirea sumei de 4.977 lei achitată cu titlu de taxă de poluare pentru înmatricularea în țară a autovehiculului achiziționat din Italia. Totodată solicită obligarea pârâtelor și a chematei în garanție să-i restituie suma cu majorări de întârziere de la data plății și până la restituirea efectivă, pentru repararea integrală a pagubei pricinuită prin încălcarea dreptului fundamental, consecința gravă producându-se și în prezent. În drept s-au invocat prevederile: - art. 322 pct. 91 Cod procedură civilă. - Hotărârea C. de Justiție a U. E. - cauza C-402/09 (Cauza T.). Pârâta intimată D. G. A F. P. A J. S. a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea acțiunii formulate de reclamant ca inadmisibilă - fila 30 din dosar. Deliberând asupra cererii de revizuire, Curtea constată următoarele: Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a C.J. că art. 110 din T.ul privind funcționarea U. E. (TFUE) și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale U. le pot proteja. Judecătorul național, ca prim judecător în spațiul U. E. are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 110 din (TFUE) să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de T. să fie deplin și efectiv protejate. ,,Ab intio,, trebuie insa enunțată starea de fapt care sta la baza demersului dedus judecății și plecând de la aspectele concrete ale speței, trebuie decelate normele de drept intern incidente si compatibilitatea acestora cu dreptul U. E.. Așa cum rezultă din dispozițiile legale pertinente taxa pe poluare se datorează la prima înmatriculare a vehiculului (art. 4 lit. a din OUG nr. 5.) încât dreptul intern aplicabil raportului juridic de drept material se circumscrie normelor juridice în vigoare la data formulării cererii de înmatriculare. I. de revizuire, urmărind modificările succesive ale O. 5., constată faptul ca solicitarea de înmatriculare a autoturismului și plata taxei de poluare, a avut loc inainte de data modificării O. 5. prin O. 2. și respectiv OUG 7.. În consecință, compatibilitatea O. 5. cu prevederile dreptului U., în speță art. 110 din TFUE, incidente trebuie analizata prin raportare efectele produse în dreptul intern de hotărârea pronunțată la data de 7 aprilie 2011 de către Curtea de Justiție a U. E. în cauza nr. C-402/09 având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Tribunalul Sibiu din România, prin decizia din 18 iunie 2009, primită de Curte la data de 16 octombrie 2009, în procedura privind pe reclamantul I. T. împotriva pârâților S. Român prin M. F. și E., D. G. a F. P. S., A. F. P. S., A. F. pentru M. și M. M.. Prin această hotărâre Curtea de Justiție a stabilit pe cale de interpretare că: A. 1. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un statmembru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. Or, Curtea de Justiție a interpretat dreptul U., mai precis art. 110 din TFUE plecând de la analiza neutralității taxei în privința vehiculelor de ocazie importate și a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate pe teritoriul național anterior instituirii taxei menționate ajungând la concluzia că deși obiectivul primordial urmărit de această reglementare este cel al protecției mediului, reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 3. din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, astfel că nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 5. are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre. Or, se poate conchide că taxa pe poluare impusă ca obligație prealabilă de legea în vigoare menține efectul descurajator al punerii în circulație a autovehiculelor second hand cumpărate din alte state membre ale U. fără să existe în prezent vreo normă juridică care să descurajeze cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. Astfel fiind, Curtea reține că în cauza de față se poate stabili în lumina celor statuate de Curtea de Justiție că OUG nr. 5. înforma incidentă în cauza de față este contrară dreptului U., respectiv art. 110 parag. 1 din TFUE. Pentru a statua astfel, Curtea mai are în vedere că hotărârile pronunțate de Curtea de Justiție în procedura de obținere a unei hotărâri preliminare sunt obligatorii nu numai în cauza pendinte care a generat sesizarea ci în toate cazurile similare deduse judecății. Or, statuând astfel Curtea și-a îndeplinit misiunea încredințată de art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția R. și din T.ul de aderare a R. la UE precum și de jurisprudența pertinentă a C. de Justiție (cauza Simmenthal). Din această perspectivă, Curtea urmează ca în temeiul art. 21 din L. nr. 554/2004 rap. la 322 pct 9 C.pr.civ. să admita cererea de revizuire formulată de către P. C. împotriva deciziei civile nr. 3362/(...) pronunțată de către Curtea de A. C. în dosarul nr. (...) pe care o va schimba în sensul că va admite recursul declarat de D. G. A F. P. A J. S. în nume propriu și în numele A. F. P. A M. Z. împotriva sentinței civile nr. 2437 din (...) pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr. (...), pe care o va modifica în parte în sensul că va respinge cererea de anulare a adresei nr. 1447 din (...) și va admite cererea de chemare în garanție formulată de către D. G. A F. P. A J. S. și obligă chemata în garanție A. F. PENTRU M. să restituie suma de 4977 lei reprezentând taxă de poluare. Va menține restul dispozițiilor sentinței civile nr. 2437 din (...). Este real faptul că, în cauză, a fost formulată o cerere de chemare în garanție de către pârâta AFP Z. , prin D. S. Curtea apreciază că instanța de fond a ignorat prevederile imperative reglementate de O. Nr. 5., această sumă constituind venit la bugetul F. pentru M., fiind gestionata de A. F. pentru M., în vederea finantarii programelor si proiectelor pentru protectia mediului, iar hotărârea astfel pronunțată nu este opozabilă și A. F. pentru M.. Potrivit art. 1 din O. nr. 5. taxa pe poluare constituie venit la bugetul F. pentru M., iar în conformitate cu art. 3 alin. 2 din ordonanță, taxa se calculează de organul fiscal, dar banii încasați constituie venit la bugetul fondului pentru mediu și se gestionează de A. F. pentru M.., astfel că în mod greșit prima instanță a apreciat că suma încasată de la reclamant este administrată de către M. F. A. în vedere aceste aspecte, prima instanța de fond a ignorat prevederile imperative reglementate de O. nr. 5., iar hotărârea astfel pronunțată nu este opozabilă și A. F. pentru M.. Curtea observa ca adresa nr. 1447 din (...) nu constituie act administrativ fiscal potrivit art 41 din OG 92/2003 si nu poate fi supusa in mod separat controlului de legalitate in contenciosul fiscal. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE Admite cererea de revizuire formulată de către P. C. împotriva deciziei civile nr. 3362/(...) pronunțată de către Curtea de A. C. în dosarul nr. (...) pe care o schimbă în sensul că admite recursul declarat de D. G. A F. P. A J. S. în nume propriu și în numele A. F. P. A M. Z. împotriva sentinței civile nr. 2437 din (...) pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr. (...), pe care o modifică în parte în sensul că respinge cererea de anulare a adresei nr. 1447 din (...) și admite cererea de chemare în garanție formulată de către D. G. A F. P. A J. S. și obligă chemata în garanție A. F. PENTRU M. să restituie suma de 4977 lei reprezentând taxă de poluare. Menține restul dispozițiilor sentinței civile nr. 2437 din (...). Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică azi, 28 O. 2011. { F. | Președinte, G.-A. N. Judecător, S. Al H. Judecător, M.-I. I. Grefier, A. B. } Red.G.A.N./dact.L.C.C. 3 ex./(...) J.recurs: L.U., A.M.T., R.R.D. Judecător fond: Rada M.lena Pop
| ← Decizia civilă nr. 2351/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 5821/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
