Decizia civilă nr. 4323/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal

Dosar nr. (...)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA CIVILĂ Nr. 4323/2011

Ședința publică de la 03 N. 2011

Completul compus din:

PREȘEDINTE L. U.

Judecător M. D.

Judecător R.-R. D.

Grefier M. T.

S-a luat în examinare recursul formulat de pârâtul C. LOCAL AL O. ȘIMLEU S., împotriva sentinței civile nr. 1., pronunțată de Tribunalul Sălaj, în dosarul nr. (...), în contradictoriu cu pârâta I. P. J. S. - P. J. S., având ca obiect anulare act emis de autorități publice locale.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru recurent, consilier juridic M. E. M., cu delegație la dosar.

Procedura de citare este { F. |legal} îndeplinită.

Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 alin. 4 C. Pr. Civ., constată că, raportat la art. art. 3, alin. 3, art. 299 C. Pr. Civ. și art. 20 din L. nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial să judece pricina.

S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că recursul este scutit de la plata taxelor judiiare de timbru, iar la data de (...) s-a depus la dosar întâmpinare, comunicată cu partea prezentă.

Nemaifiind alte cereri de solicitat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în susținerea recursului.

Reprezentanta recurentului solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii acțiunii ca netemeinică și nelegală, fără cheltuieli de judecată.

Curtea reține cauza în pronunțare.

C U R T E A

Prin sentința civilă nr. 1054 din (...), pronunțată de Tribunalul Sălaj, în dosarul nr. (...), a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul I. P. J. S. - P. J. S. în contradictoriu cu pârâtul C. LOCAL AL O. ȘIMLEU S. și în consecință s-a anulat în parte H.a C. Local Ș.-S., nr.11 din 24 februarie 2010, privind aprobarea R.ului privind regimul tranzitării, staționării și parcării autovehiculelor cu masa totală autorizată de peste 3,5 tone pe raza orașului Ș.- S., respectiv a prevederilor inserate în capitolele III, IV și V din R. (inclusiv anexa nr.1).

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin H.a nr.11 din 24 februarie 2010 a C. local al orașului Ș. S. s-a aprobat R.ul privind regimul tranzitării, staționării și parcării autovehiculelor cu masa totală maximă autorizată de peste 3,5 tone, pe raza orașului Ș.-S., pentru protejarea străzilor, reglementarea principalelor direcții de penetrare a circulației unor astfel de autovehicule și disponibilizarea unui număr de locuri de parcare prin interzicerea opririi, staționării și parcării acestora pe străzile orașului, așa după cum se arată în cap.I din R. Capitolul III reglementează procedura de eliberare a permiselor de liberă trecere, cap.IV stabilește taxe șitarife percepute de P. orașului Ș. S. pentru eliberarea acestora iar cap.V se referă la contravenții și sancțiuni pentru lipsa permisului de liberă trecere, oprirea, staționarea și parcarea autovehiculelor cu o masă totală autorizată mai mare de 3.5 tone pe străzile și terenurile proprietatea publică a orașului precum și refuzul prezentării permisului de liberă trecere organului de control sau refuzul proprietarilor de autovehicule de a elibera zona ocupată prin mutarea acestora în zone sau pe terenuri unde le este permis accesul, oprirea sau staționarea. Modelul permisului de liberă trecere este trecut în anexa nr.1 la R.(f.8-13).

Potrivit art.5 pct.7 din OUG nr.1. „orice măsură de restricție a circulației pe drumurile publice se dispune de către administratorul drumului numai cu avizul poliției rutiere"; iar potrivit pct.8 al aceluiași articol";prin excepție de la alin.7 în cazuri bine justificate poliția rutieră poate dispune fără acordul administratorului drumului public, măsuri temporare de restricție pe drumurile publice";.

Pe de altă parte, art.41 alin.(1) din OG nr.4. prevede că „transporturile efectuate cu vehicule a căror masa totală maxima admisă, masa maxima admisă pe osie si/sau ale căror dimensiuni maxime admise de gabarit depășesc limitele prevăzute în anexa nr. 2 se efectuează pe baza autorizației speciale de transport, emise de administratorul drumului pe care se efectuează transportul …"; iar potrivit alin.4 lit.c a aceluiași articol „pentru transporturile prevăzute la alin. (1) se aplica tarife suplimentare de utilizare a drumurilor, stabilite în funcție de masa totală sau de masa pe osie, de dimensiunile de gabarit ale autovehiculelor și de distanta parcursă";.Aceste tarife se determină și se propun de administratorii drumurilor publice și se aprobă „pentru drumurile de interes local prin hotărâre a consiliilor locale cu avizul consiliilor județene";.

Raportat la aceste dispoziții legale, este evident că în lipsa unui aviz din partea C. județean S., hotărârea adoptată de C. local Ș. Sivaniei pentru instituirea unor taxe și tarife speciale de transport pe raza orașului Ș. S., pentru autovehicule ce depășesc greutatea de 3,5 tone(cuprinse în cap.IV din R.), apare ca nelegală.

În ce privește privește permisul de liberă trecere, reglementat de cap.III din

R. și anexa 1 la R., acesta nu este definit în cap.I din R., deși art.3 definește mai mulți termeni utilizați în cuprinsul său însă este evident că acesta are același scop și finalitate cu autorizația specială de transport, reglementată de OG nr.4. privind regimul juridic al drumurilor, fără însă a îndeplini cerințele legale prevăzute pentru acest act administrativ, înclusiv în ce privește forma și conținutul, fiind deci un substitut nelegal pentru un act administrativ reglementat de un act normativ cu putere de lege.

Mai mult, autoritatea publică locală a stabilit și sancționat anumite fapte legate de permisul de liberă trecere, cu încălcarea prev.art.2 alin.(2) din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, atâta vreme cât astfel de fapte similare sunt reglementate și sancționate de art.61 din OG nr.4., privind regimul juridic al drumurilor, republicată, ceea ce înseamnă că autoritatea publică locală și-a depășit atribuțiile și competențele în materie de reglementare contravențională, așa încât prevederile din cap.V din R.- contravenții și sancțiuni - sunt lovite de nulitate absolută.

Așa fiind, tribunalul a admis acțiunea în contencios administrativ promovată de I. P. J. S. - P. J. S., în contradictoriu cu pârâtul C. LOCAL AL O. ȘIMLEU S., și drept consecință a anulat în parte H.a nr.11 din 24 februarie

2010 privind aprobarea R.ului privind regimul tranzitării, staționării și parcării autovehiculelor cu masa totală maximă autorizată de peste 3,5 tone pe raza orașului Ș.-S., respectiv a prevederilor cuprinse în Capitolele III, IV și V din R.

(inclusiv anexa nr.1).

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul C. LOCAL AL O. ȘIMLEU S. solicitând modificarea în întregime a sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantului ca netemeinică și nelegală, cu menținerea înîntregime a Hotărârii C. Local nr.11/24 februarie 2010 ca temeinică și legală.

În motivare pârâtul critică sentința atacată pe prevederile art.304 pct.9 și art.3041 din Codul de procedură civilă, ca urmare a unei greșite aprecieri a probatoriului administrat în cauză și al interpretării și aplicării greșite a OG nr.4. privind regimul drumurilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare și fără să se pronunte asupra pretinsei încălcări a aguis-ului comunitar prin actul administrativ atacat.

În fapt, prin S. civilă nr.1. ianuarie 2011 a T.ui S. s-a admis acțiunea intimatului-reclamant și s-a dispus anularea în parte a Hotărârii C. Local

11/24 februarie 2011 privind aprobarea R.ului privind regimul tranzitării, staționării și parcării autovehiculelor cu masa totală maximă autorizată peste

3,5 tone pe raza orașului Ș. S., respectiv prevederile cap.III, IV și V din R. pe motiv că "tarifele suplimentare de utilizare a drumurilor se determină și se propun de administratorii drumurilor publice și se aprobă pentru drumurile de interes local prin hotărâre a consiliului local cu avizul consiliilor județene".

În cauza dedusă judecății instanța de fond nu a stăruit prin toate mijloacele și nu a depus toate diligențele pentru aflarea adevărului, fără să facă distincția între "permisul de liberă trecere" la care se face referire în actul administrativ atacat și "autorizația specială de transport (AST) ", prevăzută de art.41 alin.3 și 4 din OG nrA3/1997, considerând că este unul și același lucru și totodată, calificând taxele pentru eliberarea permiselor de liberă trecere prevăzute în R.ul care constituie anexa la HCL nr.1112010 ca fiind "tarife suplimentare de utilizare a drumurilor".

Consideră că astfel au fost încălcate prevederile art.129 din Codul de procedură civilă, potrivit căruia "Judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. Dacă probele propuse nu sunt îndestulătoare pentru lămurirea în întregime a procesului, instanța va dispune ca părțile să completeze probele. De asemenea, judecătorul poate, din oficiu, să pună în discuția părților necesitatea administrării altor probe, pe care le poate ordona chiar dacă părțile se împotrivesc".

Actul administrativ atacat a avut la bază A. favorabil al Poliției orașului

Ș. S., transmis prin adresa nr.90710/(...), fiind astfel respectate prevederile art.5 alin.7 din OUG nr.1. privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completări le ulterioare și cele ale art.4 din HG nr.139112006 pentru aprobarea R.ului de aplicare a OUG nr.1..

Reglementările prevăzute în hotărârea atacată au ca obiect stabilirea unor restricții de circulație pe unele străzi proprietatea publică a orașului, aflate în administrarea C. Local (cu excepția arterelor de penetrare în oraș) pentru autovehiculele de transport mărfuri cu masa totală maximă autorizată mai mare de 3,5 tone (conform cărții de identitate și a certificatului de înmatriculare), fiind aprobate și taxe pentru eliberarea permisului de liberă trecere, care nu intră sub incidența prevederilor art.41 alin.1 din OG nr.4., cum în mod eronat susțin atât intimatul-reclamant cât și instanța de fond pentru a fi necesar și avizul C. Județean.

Permisul de liberă trecere prevăzut în hotărâre a atacată nu poate fi considerat ca fiind identic cu autorizația specială de transport.

Permisul de liberă trecere este un înscris tipizat eliberat de P. orașului S. S., care conferă posesorului dreptul de a transporta mărfuri. materiale. etc., cu un tip de autovehicul,într-o perioadă definită și cu un orar stabilit,în zone încare sunt impuse anumite restricții de circulație stabilite prin hotărâre de consiliu local.

Autorizația specială de transport (AST)potrivit art.41 alin.3 și 4 din OG nr.4., republicată, "este documentul prin care sunt stabilite de către administratorul drumului traseul ce urmează a fi parcurs și tarifele datorate, document care permite efectuarea transportului cu vehicule cu depășiri ale maselor și/sau dimensiunilor maxime admise și este valabil pentru numerele de înmatriculare sau înregistrare a vehiculelor cu aceleași caracteristici tehnice înscrise în acesta, traseul, sensul, perioada și caracteristicile autorizate înscrise, in condițiile stabilite de administratorul drumului.

AST se eliberează numai pentru efectuarea transportului cu vehicule: a) a căror încărcătură este indivizibilă. Prin încărcătură indivizibilă se înțelege încărcătura care. în scopul transportului rutier, nu poate fi divizată in două sau mai multe încărcături fără cheltuieli nejustificate sau fără riscul deteriorării și care. datorită dimensiunilor și masei sale, nu poate fi transportată de un autovehicul, o remorcă, un tren rutier sau un vehicul articulat astfel încât acesta să respecte masele și/sau dimensiunile maxime admise; b) fără încărcătură, care depășesc constructiv masele și/sau dimensiunile maxime admise. "

Din prevederile legale de mai sus rezultă în mod evident că autorizația specială de transport se eliberează pentru efectuarea de transporturi cu vehicule care depășesc constructiv masele și/sau dimensiunile maxime admise ori masele maxime pe axe.

Ori, prin actul atacat nu s-au impus restricții de circulație sau tarife suplimentare pentru autovehiculele care transportă mărfuri a căror masă depășesc constructiv masele și/sau dimensiunile maxime admise ori masele maxime pe axe.

De asemenea, nici taxele pentru eliberarea permiselor de liberă trecere prevăzute în R.ul care constituie anexa la HCL nr.1. nu pot fi calificate sub nicio formă ca fiind "tarife suplimentare de utilizare a drumurilor", întrucât art.41 alin.14 lit.c din OG nr.4., republicată se referă la efectuarea transportului cu vehicule rutiere, înmatriculate sau înregistrate in România sau in alte state, pe drumurile publice cu depășirea masei totale maxime admise. maselor maxime admise pe axe și/sau dimensiunilor maxime admis. pe baza autorizației speciale de transport. În situația în care s-a emis AST pentru transporturile prevăzute mai sus se aplică tarife suplimentare de utilizare a drumurilor, stabilite și aprobate în condițiile art.41 alin.14 din 00 nr.4., republicată.

La art.41 alin.10 din OG nr.4., republicată sunt prevăzute și persoanele răspunzătoare pentru circulația vehiculelor rutiere cu depășiri ale maselor

și/sau dimensiunilor maxime admise fără a deține AST sau cu nerespectarea oricăreia dintre condițiile înscrise în AST, care revine: a) operatorului de transport rutier, astfel cum acesta este înscris în documentele de transport; b) persoanei fizice sau juridice care folosește vehiculul în baza unui alt drept decât dreptul de proprietate, în situația în care operatorul de transport rutier nu poate fi identificat din documentele de transport; c) proprietarului vehiculului rutier, în cazul în care persoanele prevăzute la lit. a) și b) nu pot fi identificate; d) conducătorului auto, în cazul în care persoanele prevăzute la lit. a), b)

și c) nu pot fi identificate; e) expeditorului, conform responsabilităților care îi revin în baza prevederilor legale în vigoare.

Reclamantul în mod greșit confundă sau asimilează permisul de liberă trecere cu autorizația specială de transport, precum și taxa pentru eliberarea acestui permis cu tariful suplimentar de utilizare a drumurilor, tarif care se aprobă prin hotărâre a consiliului local, cu avizul consiliului județean pentru drumuri de interes local.

La alin.15-19 din art.41 din OG nr.43/t997, republicată, sunt prevăzute conditiile în care circulă vehiculele care depășesc masele și/sau dimensiunile maxime admise pentru care s-a eliberat autorizatie specială de transport:

"(15) Vehiculul care circulă cu depășirea maselor și/sau dimensiunilor maxime admise trebuie să/le precedat de un autovehicul de însoțire, pentru:

"a) lățime mai mare de 3,2 m și mai mică sau egală cu 4,5 m; b) lungime mai mare de 25,0 m și mai mică sau egală cu 30,0 m; c) înălțime mai mare de 4,5 m; d) masa totală mai mare de 80, O tone.

(16) Pe autostrăzi, autovehiculul care asigură însoțirea vehiculului care circulă cu lățime mai mare de 3,2 m și mai mică sau egală cu 4,5 m va circula in spatele acestuia.

(17) Vehiculul care circulă cu depășirea dimensiunilor maxime admise trebuie să fie însoțit de două autovehicule de însoțire autorizate care să circule unul in fața și celălalt in spatele acestuia, pentru: a) lățime mai mare de 4,5 m; b) lungime mai mare de 30,0 m.

(18) Vehiculul care circulă cu depășirea maselor și/sau dimensiunilor maxime admise trebuie să/le însoțit suplimentar de un echipaj al poliției rutiere, pentru: a) lățime mai mare de 5, O m; b) lungime mai mare de 40,0 m; c) înălțime mai mare de 5,0 m; d) masa totală mai mare de 80, O tone.

(19) Vehiculele care circulă cu depășirea dimensiunilor maxime admise trebuie să fie echipate cu dispozitive suplimentare de semnalizare stabilite prin ordin comun al ministrului transporturilor și infrastructurii și al ministrului administrației și internelor. "

Potrivit art.44 alin.2 din OG nr.4., republicată, este de competența exclusivă a C. Local să adopte măsuri constând în restricții de circulație pentru protecția unor sectoare de drumuri de interes local.

Referitor la contravențiile stabilite prin HCL atacată, precizăm că acestea nu sunt prevăzute și în alte acte normative, respectiv prin legi, ordonanțe sau hotărâri ale Guvernului.

Instanța de fond nu a făcut referire în niciun mod și nu s-a pronuntat prin sentinta atacată asupra pretinsei Încălcări a aguis-ului comunitar privind libera circulatie a serviciilor, persoanelor, mărfurilor și capitalurilor prin prevederile H. nr.1..

Referitor la acest aspect dorim să subliniem faptul că reglementările și taxele prevăzute în actul administrativ atacat nu pot fi încadrate în niciunul din cazurile prevăzute de T. C. E. prin care se încalcă libera circulație a serviciilor, persoanelor, mărfurilor ori a capitalurilor.

Libera circulație a serviciilor presupune dreptul resortisanților Statelor

Membre de a accede la activități non-salariale și de a le exercita, precum și de a constitui și gestiona întreprinderi, de a crea agenții, sucursale și filiale în condițiile stabilite de legislația statului membru-gazdă pentru proprii săi resortisanți. Pe de altă parte, libera furnizare a serviciilor, definită la articolul

49 al T., are în vedere furnizarea serviciilor într-un alt Stat Membru decât celîn care furnizorul serviciilor este stabilit, și nu presupune stabilirea permanentă în Statul Membru gazdă.

Libera circulație a mărfurilor constă în eliminarea taxelor vamale și a restricțiilor cantitative, precum și prin interzicerea măsurilor care au efect echivalent celui al taxelor vamale și al restricțiilor cantitative. Curtea de

Justiție consideră că orice taxă, indiferent de denumirea acordată sau de modul de aplicare a acesteia, care, impusă asupra unui produs importat dintr- un stat membru în vederea excluderii unui produs similar intern, are, prin modificarea prețului, același efect asupra liberei circulații a mărfurilor ca și o taxă vamală și poate fi considerată ca o taxă cu efect echivalent, indiferent de natura sau forma acesteia.

Libera circulație a persoanelor presupune dreptul lucrătorilor la liberă circulație și ședere, dreptul de a intra și dreptul de ședere pentru membrii familiilor lucrătorilor, precum și dreptul de a lucra într-un alt stat membru.

Libera circulație a capitalurilor constă în crearea unei piețe unice prin liberalizarea generală între statele membre ale Uniunii E., T. privind Uniunea

Europeană interzicând toate restricțiile privind circulația capitalurilor și plățile.

Din analiza definițiilor termenilor de : "liberă circulație a serviciilor", "liberă circulație a mărfurilor", "liberă circulație a persoanelor", "liberă circulație a capitalurilor", rezultă în mod clar că permisul de liberă trecere și taxa pentru eliberarea acestuia prevăzute în HCL nr.1. nu pot fi identificate și nici măcar asimilate cu vreunul din cazurile de încălcare a liberei circulații expuse anterior.

Din considerentele expuse mai sus, solicită admiterea recursului, modificarea în întregime a sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii intimatului-reclamant ca netemeinică și nelegală și să mențineți în întregime H.a C. Local nr. 11/24 februarie 2010 ca temeinică și legală.

Prin întâmpinarea înregistrată la data de 30 septembrie 2011, reclamanta I . P. J. S., a solicitat respingerea ca nefondat a recursului si menținerea, ca temeinică și legală, a Sentinței civile nr. 1054/(...).

În motivare reclamanta a arătat că în fapt, prin S. civilă nr. 1. s-a dispus anularea în parte a Hotărârii C. Local Ș. S. nr. 11/(...) privind aprobarea R.ului privind regimul tranzitării, staționării și parcării autovehiculelor cu masa totală maximă autorizată de peste 3,5 tone pe raza orașului Ș. S., respectiva prevederilor inserate în capitolele III, IV și V din R. (inclusiv anexa nr. 1).

Prin adoptarea hotărârii menționate mai sus de către C. local al orașului

Ș. S. s-au introdus restricții de circulație și tarife suplimentare pentru toate autovehiculele cu o masă totală maximă autorizată mai mare de 3,5 tone, deci implicit și pentru cele care fac obiectul art. 41 din O. nr. 4.. Pentru eliberarea unei autorizații speciale de transport și stabilirea unor tarife suplimentare de utilizarea a străzilor pentru care s-au stabilit interdicții este necesar să se obțină A.UI C. JUDEȚEAN prevăzut în art. 41 alin. (14) lit. c) din O. nr. 4., republicată.

Astfel, conform act. 41 din O. nr. 4., republicată:

"(1) Este interzisă efectuarea transportului cu vehicule rutiere, înmatriculate sau înregistrate în România sau în alte state, pe drumurile publice cu depășirea masei totale maxime admise, maselor maxime admise pe axe și/sau dimensiunilor maxime admise prevăzute în anexele nr. 2 și 1..

(2) Prin excepție de la prevederile alin. O), efectuarea transportului cu vehicule rutiere, înmatriculate sau înregistrate în România sau în alte state, pe drumurile publice cu depășirea masei totale maxime admise, maselor maxime admise pe axe și/sau dimensiunilor maxime admise prevăzute în anexele nr. 2 și 1., se poate efectua numai în baza autorizației speciale de transport, denumită în continuare AST, eliberată, fără discriminare, de administratoruldrumului pe care se efectuează transportul, în condițiile stabilite prin ordin comun al ministrului transporturilor și infrastructurii și al ministrului administrației și internelor.

(3) AST este documentul prin care sunt stabilite de către administratorul drumului traseul ce urmează a fi parcurs și tarifele datorate, document care permite efectuarea transportului cu vehicule cu depășiri ale maselor și/sau dimensiunilor maxime admise și este valabil pentru numerele de înmatriculare sau înregistrare a vehiculelor cu aceleași caracteristici tehnice inscrise în acesta, traseul, sensul, perioada și caracteristicile autorizate înscrise, în condițiile stabilite de administratorul drumului. . .

(13) Pentru transporturile prevăzute la alin. (2) se aplică tarife suplimentare de utilizare a drumurilor pentru efectuarea transportului cu vehicule cu depășirea maselor și/sau dimensiunilor maxime admise, stabilite în funcție de masa totală, de masele pe axe, de dimensiunile vehiculelor și de distanța parcursă, tarife care se constituie ca venituri proprii ale administratorului drumului care a emis AST, pentru finanțarea lucrărilor de administrare, exploatare, întreținere, consolidare, reparații și modernizare a drumurilor aflate în administrarea sa.

(14) Tarifele prevăzute la alin. (13) și excepțiile de la plata acestora se stabilesc de administratorii drumurilor publice și se aprobă: a) prin ordin al ministrului transporturilor și infrastructurii, pentru drumurile de interes național; b) prin hotărâre a consiliilor județene, cu avizul M.ui Transporturilor și

Infrastructurii, pentru drumurile de interes județean; c) prin hotărâre a consiliilor locale, cu avizul consiliilor județene, pentru drumurile de interes local; d) prin hotărâre a C. G. al M. B., în cazul drumurilor de interes local din municipiul B. "

Raportat la aceste dispoziții legale, este evident că în lipsa unui aviz din partea C. Județean S., hotărârea adoptată de către C. local Ș. S. pentru instituirea unor taxe și tarife speciale de transport pe raza orașului Ș. S., pentru autovehiculele ce depășesc greutatea de 3,5 tone (cuprinse în cap. IV din R.) este nelegală.

Astfel, prin stabilirea la art. 11 alin. (2) din cap. IV al Anexei la H. a C. Local Ș. S. nr. 1. a unei taxe pentru autovehiculele cu o masă totală maximă autorizată mai mare 16 tone (20lei /zi, 60lei/7 zile, 180 lei/luna, 720 lei/6 luni, 1260 lei/an), C. local al orașului Ș. S. a introdus taxe și pentru autovehiculele care depășesc masele și/sau dimensiunile maxime admise. Pentru aceste vehicule pentru stabilirea unor tarife suplimentare de utilizarea a străzilor pentru care s-au stabilit interdictii este necesar să se obtină A VIZULUI C. JUDETEAN prevăzut în arte 41 alin. (14) lit. c) din O. nr. 4., republicată.

În ce privește Permisul de liberă trecere, reglementat de cap. III din R.ul privind regimul tranzitării, staționării și parcării autovehiculelor cu masa totală maximă autorizată de peste 3,5 tone pe raza orașului Ș. S., este evident că acesta are același scop și finalitate cu autorizația specială de transport, reglementată de O. nr. 4. privind regimul juridic al drumurilor, fără însă a îndeplini cerințele legale prevăzute pentru acest act administrativ, inclusiv în ce privește forma și conținutul, fiind deci un substitut nelegal pentru un act administrativ reglementat de un act normativ cu putere de lege.

Mai mult, autoritate publică locală a stabilit și sancționat anumite fapte legate de permisul de liberă trecere, cu încălcarea prevederilor art. 2 alin. (2) din O. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, atâta vreme cât aceste fapte sunt reglementate și sancționate de art. 61 din O. nr. 4.,autoritatea publică locală depășindu-și atribuțiile și competențele în materie de reglementare contravențională, așa încât prevederile din capitolul V din R. - contravenții și sancțiuni - sunt lovite de nulitate absolută.

În consecință, solicită ca prin hotărârea ce se va pronunța să se respingă recursul și să se mențină în totalitate S. civilă nr. 1054/(...), pronunțată de către Tribunalul Sălaj.

Analizând recursul prin prisma criticilor formulate, Curtea constată că estenefundat pentru motivele ce urmează:

1. Motivul de recurs prevăzut la art. 304 pct. 10 C. invocat de pârâta recurentă a fost abrogat expres direct prin art. I pct. 1111 din OUG nr.

138/2000, punct introdus prin L. de aprobare a acestei ordonanțe de urgență nr. 2..

Acest text viza posibilitatea atacării cu recurs a unei hotărâri cauzată de nepronunțarea asupra unui mijloc de apărare sau asupra unei dovezi hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii.

Curtea reține că sub unghiul prevăzut de art. 304 C. care se circumscrie unor motive expres și limitativ prevăzute de lege și care vizează exclusiv motive de nelegalitate, motivul invocat de recurentă nu se mai poate analiza sub unghiul acestui text legal ci eventual se va putea avea în vedere ca și critică de netemeincie sub unghiul art. 3041 C. text pe care de altfel recurentul l-a invocat explicit.

Astfel fiind, motivul de recurs circumscris art. 304 cpt. 10 C. se va privi ca inadmisibil, rămânând însă ca să fie analizat în continuare ca o critică de netemeinicie sub unghiul art. . 3041 C.

2. Cât privește motivul de recurs prevăzut la art. 304 pct. 9 și a motivelor de netemeincie, posibil de analizat prin prisma prevederilor art. 3041 C. în recursul judiciar de contencios administrativ , Curtea reține următoarele:

Actul administrativ care a făcut obiectul controlului judecătoresc de legalitate în fața instanței de fond este circumscris unei hotărâri de consiliu local prin care, între altele, s-au introdus restricții de circulație și tarife suplimentare pentru toate autovehiculele cu o masă autorizată mai mare de

3,5 tone.

Problema de drept care a divizat cele două autorități publice implicate în contenciosul administrativ este aceea dacă actul deliberativului local interferează sau nu cu prevederile art. 41 din OG nr. 4..

Și este așa, deoarece textul legal precitat impune ca tarifele prevăzute la alineatul al treisprezecelea și excepțiile de la plata acestora care urmează a fi stabilite de administratorii drumurilor publice se aprobă conform art. 43 alin.

14 lit. c) din OG nr. 4. pentru drumurile de interes local de către consiliul local cu avizul consiliului județean.

Curtea reține că în capitolul IV din R.ul Anexă la HCL nr. 1. se reglementează taxe și tarife percepute de P. orașului Ș. S.

Printre aceste taxe autoritatea publică a reglementat în tabelul prevăzut la art. 11 alin. 2 din Anexă o taxă pentru autovehiculele cu o masă totală maximă autorizată mai mare de 16 tone. Or, prin această reglementare pârâtul recurent a introdus taxe și pentru autovehiculele care depășesc masele și/sau dimensiunile maxime admise. Or, o atare restricție se încadrează în dispozițiile cuprinse la art. 41 alin. 2 , alin. 13 din OG nr. 4. privind regimul drumurilor.

Într-o astfel de ipoteză sunt aplicabile dispozițiile imperative prevăzute la art. 14 alin. 1 lit.c) din OG nr. 4. perfect opozabile pârâtei recurent care impuneau ca o condiție prealabilă de legalitate a stabilirii acestor tarife prin hotărâre, obținerea avizului C. Județean S.

Or, instanța de fond nu a făcut altceva decât să constate o atare nelegalitate și să o sancționeze prin utilizarea mecanismelor procedurale prevăzute de L. contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Pe de altă parte, Curtea reține că prin prevederile cuprinse la art.8 din

Cap. III din R.ul Anexă la HCL nr. 1. s-a stabilit că permisul de liberă trecere se eliberează pentru autovehiculele cu o masă totală autorizată maximă de 3,5 tone care utilizează rețeaua stradală administrată de C. orașului Ș. S. de unde se deduce că voința autorității administrației publice locale a fost aceea de a introduce acest permis de liberă trecere și pentru vehiculele prevăzute la art. 41 alin. 4 din OG nr. 41/1997 a căror încărcătură este indivizibilă sau pentru cele care fără încărcătură, depășesc masele și/sau dimensiunile maxime admise și pentru care legea prevede în mod expres că se eliberează autorizație specială de transport.

Or, conform art. 41 alin. 3 din OG nr. 4. autorizația specială de transport este documentul prin care sunt stabilite de către administratoruldrumului traseul ce urmează a fi parcurs și tarifele datorate, document care permite efectuarea transportului cu vehicule cu depășiri ale maselor și/sau dimensiunilor maxime admise și este valabil pentru numerele de înmatriculare sau înregistrare a vehiculelor cu aceleași caracteristici tehnice înscrise în acesta, traseul, sensul, perioada și caracteristicile autorizate înscrise, în condițiile stabilite de administratorul drumului.

Astfel se poate observa că permisul de liberă trecere reglementat prin

HCL deși se suprapune parțial pe dispozițiile art. 41 alin.3 din OG nr. 4. nu conține toate datele necesare prevăzute de lege.

Încercarea recurentului de a induce în cauză o anumită diferențiere între cele două documente, respectiv permisul de liberă trecere și autorizația specială de transport nu este întemeiată, de vreme ce permisul de liberă trecere reglementat l cap. III din Anexa la HCL nr. 1. este o noțiune hibridă între autorizația de transport reglementată expres de art. 41 alin. 3-4 din OG nr.

41/1997 și actul prevăzut de art. 4 alin. 2 din R.ul de aplicare a OUG nr. 1. privind circulația pe drumurile publice, prin care administratorul public, cu avizul poliției rutiere, poate dispune restricții temporare de circulație justificat de existența unor evenimente rutiere sau în situația în care siguranța traficului rutier este periclitata datorita unor fenomene naturale și care impune informarea participanților la trafic cu privire la interdicție, durata acesteia si rutele ocolitoare de deplasare.

Astfel premisa instituirii permisului de liberă trecere evidențiată în art. 8 din R.ul Anexă la HCL nr. 1. nu se pliază pe premisa legală consacrată acestui act de dispozițiile art. 4 alin. 2 din R.ul de aplicare a OUG nr. 1. privind circulația pe drumurile publice, respectiv aceea de a dispune restricții temporare de circulație justificat de existența unor evenimente rutiere sau în situația în care siguranța traficului rutier este periclitata datorita unor fenomene naturale și care impune informarea participanților la trafic cu privire la interdicție, durata acesteia si rutele ocolitoare de deplasare, ci are ca premisă reglementarea condițiilor în care pot circula autovehiculele de transport marfă cu o masă totală maximă autorizată mai mare de 3,5 tone care utilizează rețeaua stradală administrată de C. local al orașului Ș. S. ceea ce se pliază pe ipoteza art. 41 alin. 3 din OG nr. 4. care reglementează regimul juridic al autorizației speciale de transport.

De fapt, așa cum s-a subliniat anterior autoritatea publică locală a invocat textele regulamentare consacrate de art. 4 alin. 2 din R.ul de aplicare a OUG nr. 1. privind circulația pe drumurile publice și a normat de fapt un soi de autorizație specială de transport grefată pe dispozițiile art. 41 alin. 3-4 din OG nr. 41/1997.

Or, este evident că prerogativa prevăzută în sarcina administratorului drumului ca autoritate publică locală consacrată de art. 128 alin. 1 lit. d) din OUG nr. 1. coroborat cu art. 4 alin. 2 din R.ul de aplicare a OUG nr. 1. privind circulația pe drumurile publice este fundamental diferită de aceea care este recunoscută de art. 41 alin. 3 din OG nr. 4..

Și este așa, deoarece autoritatea publică locală reglementează a dispune restricții temporare de circulație justificat de existența unor evenimente rutiere sau în situația în care siguranța traficului rutier este periclitata datorita unor fenomene naturale și care impune informarea participanților la trafic cu privire la interdicție, durata acesteia si rutele ocolitoare de deplasare fără să fie necesară plata unei taxe speciale care nu este nici reglementată de lege, restricțiile temporare neavând tangență cu perceperea unor tarife din cele prevăzute și reglementate exclusiv pentru transporturile prevăzute al art. 41 alin. 2 din OG nr. 41/1997.

Astfel fiind, prin reglementarea permisului de liberă trecere și a tarifelor conținute la cap. III și cap. IV din R.ul Anexa la HCL nr. 1. s-au încălcat dispozițiile imperative ale art. 41 din OG nr. 41/1997 și art. 128 alin. lit. d) din OUG nr. 1. coroborat cu art. 4 alin. 2 din R.ul de aplicare a OUG nr. 1. privind circulația pe drumurile publice.

În fine, cu privire la critica conform căreia instanța de fond nu sar fi pronunțat cu privire la acquis-ul comunitar sub aspectul liberei circulației a mărfurilor, Curtea reține că o atare apărare nu a fost invocată de recurenta pârâtă prin urmare aceasta nu poate invoca vreo vătămare conform art. 105 alin. 2 care să fie de natură a vătăma drepturile sale procesuale de așa manieră încât să se impună desființarea sentinței atacate.

În fine, în ceea ce privește critica privind constatarea nelegalității actului administrativ contestat sub aspectul încălcării dispozițiilor art. 2 alin. 2 și alin.

5 respectiv art. 8 alin. 2 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, Curtea reține că și această critică este nefondată.

Conform art. 2 alin. 2 din OG nr. 2/2001 Prin hotărâri ale autoritățiloradministrației publice locale sau județene se stabilesc și se sancționează contravenții în toate domeniile de activitate pentru care acestora le sunt stabilite atribuții prin lege, în măsura în care în domeniile respective nu sunt stabilite contravenții prin legi, ordonanțe sau hotărâri ale Guvernului iar încălcarea acestei norme se sancționează conform art. 2 alin. 5 din OG nr. 2/2001 care are următorul cuprins: Hotărârile consiliilor locale sau județene ori, după caz, ale sectoarelor municipiului B., prin care s-au stabilit contravenții cu nesocotirea principiilor prevăzute la alin. (2)-(4), sunt nule de drept. N. se constata de instanta de contencios administrativ competenta, la cererea oricărei persoane interesate.

R.ul Anexă la HCL nr. 1. cuprinde calificarea unor fapte ca și contravenții și sancționarea acestora.

Analizând aceste reglementări se constată că se suprapun cu fapte de natură contravențională și sancțiuni reglementate de legiuitor prin art. 6. ceea ce confirmă teza că normele instituite de autoritatea locală se abat de la competența în materie reglementată expres la art. 2 alin. 2 din OG nr. 2/2001 ceea ce are ca și efect constatarea că întreg capitolul V din R.ul Anexă la HCL nr. 1. este nul de drept.

Astfel fiind, raportat la considerentele de fapt și de drept ce au fost expuse în precedent și care complinesc soluția și motivarea hotărârii instanței de fond, converg la concluzia că recursul pârâtului este nefondat sens în care în temeiul art. 20 alin. 3 din L. nr. 554/2004 și art. 312 C. urmează a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII D E C I D E :

Respinge recursul declarat de pârâtul C. LOCAL AL O. ȘIMLEU S., împotriva sentinței civile nr. 1054 din (...), pronunțată de Tribunalul Sălaj, în dosarul nr. (...), pe care o menține în întregime.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 03 noiembrie 2011.

{ F. |

PREȘEDINTE,

L. U.

JUDECĂTOR,

M. D.

JUDECĂTOR,

R.-R. D.

GREFIER, M. T.

}

Red.L.U./Dact.S.M

2 ex./(...) Jud.fond. M. S.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Decizia civilă nr. 4323/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal