Decizia civilă nr. 4327/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ Nr. 4327/2011
Ședința publică de la 03 N. 2011
PREȘEDINTE L. U.
Judecător M. D.
Judecător R.-R. D.
Grefier M. T.
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanta P. E.-I., împotriva sentinței civile nr. 5., pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr.
(...), în contradictoriu cu pârâtul P. M. C.-N., având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (L. Nr.1.).
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenta personal.
Procedura de citare este { F. |legal} îndeplinită.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 alin. 4 C. Pr. Civ., constată că, raportat la art. art. 3, alin. 3, art. 299 C. Pr. Civ. și art. 20 din L. nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial să judece pricina. S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că recursul este scutit de la plata taxelor judiciare de timbru, iar părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă. Nemaifiind alte cereri de solicitat, Curtea declarăînchise dezbaterile și acordă cuvântul în susținerea recursului. Recurenta solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, fără cheltuieli de judecată și depune la dosar o serie de scripte. Curtea reține cauza în pronunțare. C U R T E A Prin sentința civilă nr. 591 din (...), pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr. (...), a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta P. E. I. în contradictoriu cu pârâtul P. municipiului C.-N. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele: Prin Dispoziția nr.1095/(...), primarul municipiului C. - N. a dispus reîncadrarea reclamantei începând cu data de (...) în aceeași funcție publică deținută anterior, cu următoarele drepturi salariale: salariu de bază 2761 lei, care cuprindea sporul de vechime, sporul de dispozitiv și sporul de stabilitate, avute în luna decembrie 2009, precum și spor de toxicitate, stabilit distinct, neinclus în salariul de bază, de 162 lei. Temeiul legal indicat de pârât pentru emiterea dispoziției este L. 3. - art.30 și 34, OUG 1., precum și art.63 alin.5 lit.e și art.68 din L. 215/2001. Ulterior, ca urmare a unei adrese primite de la A. J. pentru P. S. C. cu privire la unele nereguli în legătură cu modul de stabilire a salariilor în primul an de aplicare a L. 3., mai exact cu acordarea unor sporuri, primarul a emis o nouă dispoziție, nr.3016/(...), prin care a eliminat sporul destabilitate și sporul de dispozitiv începând cu data de (...), salariul de bază fiind stabilit la 1949 lei, care includea sporul de vechime. Întrucât reclamanta a apreciat că această din urmă dispoziție este nelegală, a formulat contestație în termenul legal de 5 zile de la data luării la cunoștință, contestație ce a fost respinsă. Principalele motive invocate atât în cuprinsul contestației, cât și în cuprinsul cererii de chemare în judecată sunt nerespectarea obligației angajatorului de a menține în anul 2010 veniturile salariale efective acordate la (...), precum și neacordarea de eficiență caracterului obligatoriu al convențiilor colective de muncă legal încheiate și în vigoare. De asemenea, se mai invocă faptul că O. comun nr.(...) al M. M., F. și P. S. și al M. F. P. ce a stat la baza emiterii dispoziției a fost abrogat și ulterior anulat în primă instanță de Curtea de A. C. Instanța a reținut ca fiind relevante în speță următoarele dispoziții legale: Art.30 alin.1 din L. 3. - Începând cu 1 ianuarie 2010, sporurile, acordateprin legi sau hotărâri ale G.ului, și, după caz, indemnizațiile de conducere, care potrivit legii făceau parte din salariul de bază, din soldele funcțiilor de bază, respectiv din indemnizațiile lunare de încadrare, prevăzute în notele din anexele la prezenta lege, se introduc în salariul de bază, în soldele funcțiilor de bază, respectiv în indemnizațiile lunare de încadrare corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, atât pentru personalul de execuție, cât și pentru funcțiile de conducere; Art.4 alin.1 din OUG 1. - Începând cu luna ianuarie 2010, întregul personal din sectorul bugetar încadrat în autoritățile și instituțiile publice prevăzute la 2 alin. (1) și (3) din L.-cadru nr. 3. va fi reîncadrat corespunzător tranșelor de vechime în muncă și pe funcțiile corespunzătoare categoriei, gradului și treptei profesionale avute la 31 decembrie 2009; Art.5 alin.1 din OUG 1. - Începând cu luna ianuarie 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își păstrează salariul, solda sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare brut/brută avute la această dată, fără a fi afectate de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009 prevăzute la 10 din L. nr. 3., care se calculează după distincțiile arătatela literele a și b; Art.10 din OUG 1. - În conformitate cu prevederile art. 30 din L.-cadru nr. 3., la stabilirea salariilor personalului bugetar începând cu 1 ianuarie 2010 nuvor fi luate în considerare drepturi salariale stabilite prin contractele și acordurile colective și contracte individuale de muncă încheiate cu nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare la data încheierii lor sau prin acte administrative emise cu încălcarea normelor în vigoare la data emiterii lor și care excedează prevederilor L.-cadru nr. 3.; Anexa III a L. 3., care cuprinde reglementări specifice funcționarilor publici. A. aceste dispoziții legale, instanța a reținut faptul că în anul 2010, ca prim an de aplicare etapizată a legii unitare de salarizare, nu puteau fi acordate (fie prin introducerea în salariul de bază, fie prin acordarea lor distinct într-un cuantum ce nu depășește 30% din suma salariilor de bază) decât acele sporuri/drepturi salariale care erau stabilite anterior prin acorduri colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data încheierii și care nu excedează prevederilor legii - cadru. A., aspectul esențial care trebuie lămurit în prezenta speță este dacă sporul de dispozitiv/stabilitate prevăzute în acordul colectiv nr. 224076/(...) și aflate în plată la data de (...) erau legal acordate, legalitate pe care instanța este obligată să o cerceteze în temeiul art.10 din OUG 1.. Din acest punct de vedere, este lipsită de relevanță susținerea reclamantei conform căreiaacordul colectiv nu a făcut obiectul vreunei obiecții de nelegalitate a prefectului sau a altei autorități, fiind corectă susținerea aceleiași reclamante conform căreia instanța de judecată este singura abilitată și chiar obligată de prevederile art.10 din OUG 1. să analizeze legalitatea acordului. Pentru a stabili deci legalitatea acordării sporului prin acordul colectiv, instanța va avea în vedere dispozițiile imperative ale art.31 din L. 1. privind statutul funcționarilor publici, care prevede că pentru activitatea prestată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariu de bază, sporul de vechime, suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare, prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii. A. text legal trebuie coroborat cu dispozițiile art.72 din L. 1., care statuează că acordurile colective de muncă pot cuprinde numai măsuri referitoare la aspecte de ordin social, ale condițiilor de muncă, sănătății și perfecționării funcționarilor publici, precum și cu cele ale art.22 din HG 833/2007. Nu se regăsește printre acestea posibilitatea negocierii salariilor sau acordării unor diverse sume de bani cu caracter de prime sau sporuri neprevăzute de lege pentru categoria respectivă de funcționari publici, întrucât, din punctul de vedere al L. 1., salariile sunt stabilite de legiuitor și nu pot fi negociate. Negocierea este o instituție specifică raporturilor de muncă, iar funcționarii publici ale căror raporturi de serviciu se nasc și se exercită în baza unui act administrativ de numire emis în condițiile L. 1. nu pot negocia prestații suplimentare. Această concepție a fost preluată și de L. 3., care prevede expres în anexa III care sunt sporurile/alte drepturi salariale acordate funcționarilor publici (de remarcat este că sporul de stabilitate nu se regăsește printre acestea). De altfel, acordul colectiv reprezintă legea părților numai în situația în care se respectă dispozițiile legale în vigoare, esențial fiind faptul că sporul în litigiu nu era prevăzut pentru funcționarii din primării în actele normative în vigoare la data încheierii acordului colectiv. Instanța a mai reținut și că acordurile colective și contractele colective de muncă diferă în mod esențial ca instituții juridice din punctul de vedere al conținutului, al părților care le încheie, precum și al condițiilor de validitate prevăzute de actele normative care le reglementează. Prin urmare, sporul de stabilitate prevăzut în acordul colectiv menționat este lipsit de temei legal și nu poate fi avut în vedere la stabilirea drepturilor salariale în anul 2010. Aceleași argumente sunt deopotrivă valabile și în cazul sporului de dispozitiv, care nu putea fi acordat funcționarilor publici din cadrul aparatului de specialitate al primarului, astfel cum s-a stabilit prin D. nr.3. pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în examinarea recursului în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă I. cu privire la interpretarea și aplicarea dispozițiilor art.47 din L. nr.138/1999, raportat la art.13 din același act normativ, cu referire la posibilitatea acordării indemnizației de dispozitiv lunare în cuantum de 25% din salariul de bază tuturor funcționarilor publici și personalului contractual care își desfășoară activitatea in domeniul administrației publice locale. Prin decizia amintită s-a statuat că dispozițiile articolelor menționate se interpretează în sensul că indemnizația de dispozitiv se acordă funcționarilor publici și personalului contractual care își desfășoară activitatea în cadrul MAI și în instituțiile publice din subordinea ministerului, precum și personalului care își desfășoară activitatea în serviciile comunitare din subordinea consiliilor locale și a prefecturilor care au beneficiat de acest drept salarial și înainte de transfer sau detașare din cadrul fostului Minister de I., situație inaplicabilă în speță. Plecând de la această concluzie, în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art.30 alin.5 din L. 3. și nici cele ale art.7 alin.2 din L. 3., întrucât acestea nu pot valida sporuri nelegal stabilite doar pentru simplul fapt că se aflau în plată la finalul anului 2009. În caz contrar, o astfel de interpretare a L. 3. - în varianta susținută de reclamantă - ar permite permanentizarea unor sporuri nelegale, chiar dacă aceste sporuri ar fi stabilite chiar cu câteva zile înainte de intrarea în vigoare a legii, cunoscându-se prevederile acesteia (de altfel, acordul colectiv invocat a fost încheiat în data de (...), două zile după publicarea legii în Monitorul Oficial). Pe de altă parte, instanța a reținut că, raportat la (...), salariul de bază al reclamantei a fost majorat prin includerea sporului de vechime în bază, astfel cum prevede L. 3., iar acordarea celorlalte sporuri (de doctor/toxicitate) nu face obiectul litigiului. Din acest punct de vedere, nu este întemeiată susținerea reclamantei conform căreia trebuie menținut în anul 2010 venitul salarial efectiv, raportat și la faptul că sporurile care se solicită a fi menținute nu au fost legal stabilite. Mai departe, instanța a înlăturat și argumentele invocate referitoare la retroactivitatea actului administrativ - dispoziția contestată, precum și cele referitoare la abrogarea/anularea actului administrativ în baza căruia a fost aceasta emisă (O. comun nr.(...)), pentru următoarele considerente: Dispoziția contestată este, într-adevăr, un act administrativ emis de persoana care are competența numirii în funcție - primarul, și care este emis în executarea L. 3., în vigoare începând cu data de (...). Prin acest act nu se nasc drepturi noi, ci numai se aplică în concret, în persoana fiecărui funcționar public din aparatul de specialitate al primarului, dispozițiile legii referitoare la reîncadrarea acestuia și la drepturile sale salariale. Prin urmare, actul recunoaște existența și întinderea unor drepturi/obligații ce au luat naștere anterior, la data de (...), direct în temeiul L. 3., având astfel caracter recognitiv/declarativ și fiind firesc a produce efecte retroactive. Din aceeași perspectivă, faptul că alte acte administrative cu forța juridică superioară emise de alte autorități publice dar tot în aplicarea L. 3. au fost abrogate/anulate nu prezintă importanță și nu lipsește de efecte actul în litigiu, acesta fiind legal emis în baza și în vederea executării în concret a L. 3.. Prin urmare, instanța a apreciat că dispoziția primarului nr. 3016/(...) este emisă în conformitate cu dispozițiile legale, iar cererea reclamantei de anulare a acesteia a fost respinsă. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta P. E. I. solicitândîn temeiul art. 312 alin. 1 și 3 C.proc.civ., modificarea sentinței recurate, în sensul admiterii acțiunii și a anulării D. P. municipiului C.-N. nr. 3016/(...), ca nelegală și netemeinică. În dezvoltarea motivelor de recurs reclamanta critica de recurs are în vedere interpretarea și aplicarea eronată a prevederilor legale incidente în cauză, caz circumscris de arte 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă. În fapt, prin acțiunea introductivă de instanță, reclamanta a solicitat, ca prim capăt de cerere, anularea D. P. municipiului C.-N. nr. 3016/(...) privind modificarea și completarea art. 2 din Dispoziția nr. 1095/(...) privind reîncadrarea mea și stabilirea salariului de bază și a sporurilor începând cu data de (...). Prin S. civilă nr. 5. contestată, instanța de fond s-a pronunțat și a dispus respingerea acțiunii mele. În motivare, instanța a analizat prezenta cauză, în mod superficial și eronat de altfel, prin prisma unui singur aspect - și anume faptul că la nivelul P. municipiului C.-N., a cărei salariată sunt, contractul colectiv de muncă afost încheiat "după publicarea L. nr. 3.", deși motivele acțiunii noastre au fost multiple, atât de formă cât și de fond. Reclamanta consideră că în mod eronat tribunalul a reținut că cererea nu este fondată rezumându-se, în esență, la motive în funcție de care a interpretat și aplicat în mod eronat și necoroborat dispozițiile legale incidente în cauză. A., primul argument reținut de către instanța de fond în motivarea hotărârii se referă la faptul că contractul colectiv de muncă a fost încheiat după publicarea în Monitorul Oficial a L. nr. 3.. Este real faptul ca L. nr. 3. a fost publicată în Monitorul Oficial la data de 9 noiembrie 2009 iar contractul colectiv de munca a fost încheiat în data de (...) și înregistrat la D .M.P. S. C. la data de (...), însă consider că data publicării L. nr. 3. în Monitorul Oficial este lipsită de relevanță juridică, în condițiile în care, este de notorietate împrejurarea că acest act normativ intră în vigoare la data de (...), astfel cum rezultă și din dispozițiile art. 47. Practic, instanța de fond a confundat data publicării în Monitorul Oficial a L. nr. 3. cu data intrării în vigoare a acestei legi, abordare care contravine flagrant dispozițiilor art. 78 din Constituția R. și dispozițiilor art. 12 din L. nr. 24/2000. Mai reține instanța de fond faptul că sporul de stabilitate și cel de dispozitiv exced prevederilor L. nr. 3. și, pe cale de consecință, nu pot fi luate în considerare la stabilirea salariului de bază, deși în cuprinsul hotărârii recurate sunt invocate dispozițiile art. 22 și ale anexei 1/3 din L. nr. 3.. Contrar acestor argumente, solicit Onoratei Instanțe a observa faptul că nici unul din cele două sporuri, respectiv sporul de stabilitate și cel de dispozitiv nu exced prevederilor L. nr. 3., dimpotrivă ele sunt confirmate de notele de la anexa I/2 și I. pentru salariații personal contractual, respectiv funcționari publici, din administrația publică din municipii re ședință de județ, cum este Municipiul C.-N. A., în măsura în care un salariat a beneficiat în luna decembrie 2009 de aceste două sporuri, inclusiv în baza contractului sau acordului colectiv de muncă, ori în baza unui act administrativ, acestea trebuiau incluse în salariul de bază în temeiul art. 3 lit. c), art. 7 alin. (2), art. 30 alin. (5) coroborat cu notele de la anexa 1/2 și 1. din legea nr. 3., texte reiterate și de art. 5 alin. (1) lit. a)și art. 10 din OUG nr. 1., și mai ales confirmate prin D. C. C. a R. nr. 1.. A.a era obiectul acestei cauze. Instanța de fond a fost investită să aprecieze legalitatea și temeinicia D. P. municipiului C.-N. nr. 3016 din data de (...), prin raportare la aceste dispoziții legale, respectiv prin raportare la salariul avut în plată de subsemnata-reclamantă la data de 31 decembrie 2009, și cel stabilit în urma reîncadrării de această dispoziție, prin eliminarea celor două sporuri. De asemenea, Onorată Curte, ceea ce instanța de fond a "omis" să observe sub acest aspect al "încheierii și negocierii celor două sporuri după publicarea în Monitorul Oficial al legii nr. 3.", este că la nivelul P. municipiului C.-N., sporul de stabilitate și respectiv cel de dispozitiv existau și erau prevăzute și anterior, în actele de negociere colectivă, ultimul fiind C. colectiv de muncă nr. 1193/(...) (înregistrat la D. C. la data (...) și în vigoare până la data de (...), respectiv (...) când a fost încheiat (pentru continuitate, de altfel) acest nou contract și acord, cu clauze similare, dacă nu chiar identice. Mai mult, legalitatea contractului colectiv de muncă și respectiv a sporului de stabilitate au fost confirmate încă din 2003, când instanța de judecată prin S. civilă nr. 1. a T. C. - hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, a statuat legalitatea clauzelor contractului colectiv de muncă încheiat la nivelul P. municipiului C.-N. A. instanța a constatat că „clauzele ... contractului colectiv de muncă ... sunt respectate și concordă cu dispozițiilelegale";, și a statuat că „contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor constituie legea părților";. În temeiul principiului identității de rațiune și a securității și stabilității raporturilor juridice, precum și având în vedere că legislația incidentă nu a fost modificată esențial până la 1 ianuarie 2010, au fost negociate și încheiate subsecvent contracte și acorduri colective de muncă, cu clauze contractuale similare, chiar identice celor asupra legalității cărora instanța s-a pronunțat încă din 2003. De asemenea, acordarea sporului de dispozitiv a fost stabilită încă din 2007, prin actul administrativ de autoritate reprezentat de HCL nr. 61/(...) prin care s-a aprobat în mod expres acordarea sporului de dispozitiv personalului din Primăria municipiului C.-N. Cât privește argumentul invocat de către prima instanță în sensul că acordarea sporului de dispozitiv și stabilitate contravine dispozițiilor art. 12 alin. (2) din L. nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă, arăt că practica Înaltei Curți de C. și Justiție și a C. C. (a se vedea D. CCR nr. 380/2004 și D. I. nr. 46/2008) a concluzionat faptul că toate convențiile colective cuprind prevederi prin care salariații beneficiază de unele drepturi suplimentare celor expres prevăzute de lege, drepturi având ca temei juridic principiul negocierilor colective, în funcție de posibilitățile financiare ale fiecărei instituții care realizează venituri proprii. În aceste condiții, interpretând sistemic și per a contrario dispozițiile art. 8 și 12 din L. nr. 130/1996, ținând seama si de principiile care stau la baza raporturilor de muncă, rezultă că personalul din instituțiile bugetare poate negocia, prin acorduri/contracte colective de muncă, clauze referitoare la drepturile a căror acordare și cuantum nu sunt stabilite prin dispoziții legale. Un alt argument în susținerea validității raționamentului expus vine și din interpretarea teleologică "a dispozițiilor legale menționate. A., scopul vizat de legiuitor a fost acela de a limita posibilitatea de negociere a drepturilor salariale prin acorduri/contracte colective de muncă exclusiv în privința drepturilor a căror acordare este stabilită prin dispoziții legale, inclusiv sub aspectul cuantumului. Apoi, pe aceeași linie logică, trebuie reținut că salarizarea personalului din instituțiile publice este reglementată de dispozițiile art. 31 din L. nr. 1. privind statutul funcționarilor publici și respectiv art. 155 și urm. din L. nr. 53/2003 privind Codul muncii, potrivit cărora, salariul este compus din salariul de bază, stabilit conform legii și o parte variabilă, constând în sporuri și alte drepturi suplimentare. Concluzionând, din interpretarea tuturor textelor legale citate, rezultă ca personalul din instituțiile publice are dreptul de a negocia, prin acorduri/contracte colective de muncă, acele drepturi suplimentare a căror acordare și cuantum nu sunt stabilite prin dispoziții legale. În același sens a fost și soluția T. C. încă din 2003 - sentința civilă nr. 1.. În consecință, s-a apreciat că în mod eronat și superficial, instanța de fond a respins acțiunea raportându-se doar la momentul încheierii contractului/acordului colectiv de muncă "după publicarea legii nr. 3.". În ceea ce privește motivele de ne legalitate și netemeinicie a D. P. municipiului C.-N. nr. 3016/(...), așa cum le-a arătat în actele depuse la dosar, s-a apreciat oportun să reiterez următoarele aspecte și solicit instanței de recurs să le aibă în vedere la pronunțarea asupra prezentului recurs: 1. Din punct de vedere procedural formal. Dispoziția P. municipiului C.-N. nr. 3016 din data de (...), ce modifică Dispoziția inițială de reîncadrare nr. 1095 din data de (...), a fost emisă în urma controlului și a Adresei nr. 3..03.201O a Agenției de P. J. C., control efectuat în baza O.ui comun al M. M., F. și P. S. și a M. F. P. nr. (...), și are ca temei aceste acte. Controlul A. a fost și este unul înafara legii, A. neavând niciun fel de atribuții legale de control asupra activității și asupra actelor autorităților administrației publice locale. Mai mult, la data adoptării D. P. municipiului C.-N. nr. 3016/(...) privind modificarea reîncadrării și drepturilor mele salariale O. nr. (...) indicat ca temei legal era ABROGAT. A. J. de P. S. C., așa cum admite și pârâtul, a efectuat un control asupra modului de aplicare a L. nr. 3., de reîncadrare a personalului și de stabilire a drepturilor salariale, în baza unor atribuții conferite prin O. nr. (...), a M. și M. A. ordin a fost emis în aplicarea L. nr. 3., în speță a art. 10, text care dispune: "Monitorizarea și controlul aplicării prevederilor lega le privind salarizarea personalului bugetar se realizează de către G., prin M. M., F. și P. S. și Ministerul Finanțelor Publice, potrivit atribuțiilor din domeniul de activitate al acestora". A. text este valabil pentru sectorul bugetar, dar nu și pentru administrația publică locală, deoarece aceste două instituții, M. și MFP nu au nicidecum atribuții de acest fel în domeniul lor de activitate. A. actele normative ce reglementează organizarea și funcționarea celor două ministere, în special art. 2 și 3 din H.G. nr. 1112009 și art. 2 și 3 din H.G. 34/2009 privind atribuțiile MMFP și respectiv MFP, rezultă că niciuna dintre acestea nu prevăd atribuții de control asupra activității autorităților publice locale, organigramei sau bugetului local. Atât C. europeană a autonomiei locale ratificată de R. prin L. nr. 1., în art. 6, cât și L. nr. 215/2001 a administrației publice locale, în art. 81 alin. (2) lit. d) și lit. e), prevăd în mod expres și ne echivoc că autoritățile publice locale au competențe exclusive în a-și stabili organigrama, numărul de personal, structura administrativă internă, și respectiv bugetul alocat în vederea adaptării la nevoile specifice și asigurării unei gestiuni eficiente. Iar controlul de legalitate al actelor administrative este atributul exclusiv al P.ui, conform normelor constituționale. În același sens a reținut și Curtea de A. C., care sesizată cu cerere de anulare a acestuia, a anulat O. nr. (...), declarându-l nelegal, tocmai pe acest considerent al lipsei de atribuții de control a M. și MFP, implicit a instituțiilor subordonate acestora, asupra actelor administrației publice locale. Actele administrative ale autorităților locale sunt supuse exclusiv controlului de legalitate al P. În acest sens, , precizez că Dispoziția inițială de reîncadrare, nr. 1095/(...), emisă înaintea controlului A., NU a fost contestată de către P. județului C. Dar și mai important, la data emiterii D. P. nr. 3016, respectiv la data de (...). O. nr. 32/4212010, avut și indicat ca temei în considerentele dispoziției, ERA ABROGAT. Prin ordinul comun al M. și MFP nr. (...), publicat în Monitorul Oficial al R. la (...), a fost abrogat O. nr. (...). A., la art. 3 se prevede în mod expres că „La data publicării în Monitorul Oficial al R., Partea I, a prezentului ordin se abrogă O. ministrului muncii, familiei și protecției sociale și al ministrului finanțelor publice nr. (...) pentru monitorizarea și controlul aplicării prevederilor L.-cadru nr. 3. privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice la nivelul instituțiilor și autorităților publice ale administrației locale, publicat în Monitorul Oficial al R., Partea I, nr. 31 din 15 ianuarie 2010";. Referitor la conținutul adresei și la susținerea A. că „nu vor fi luate în considerare drepturi salariale stabilite prin contracte și acorduri colective și contracte individuale de muncă încheiate cu nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare la data încheierii lor sau prin acte administrative și care exced prevederilor L.-cadru nr. 3.";, precizez următoarele: - Sporul de dispozitiv și sporul de stabilitate erau acordate unor categorii de personal la (...), în baza Contractului colectiv de muncă și a A. colectiv de muncă, legal încheiate și înregistrate, cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la acea dată. De asemenea, cele două sporuri nu exced legii- cadru, ele fiind recunoscute de anexele la aceasta. A., în opinia mea, acest text de lege este tocmai cel care recunoaște valabilitatea și aplicabilitatea contractelor și acordurilor colective de muncă încheiate în conformitate cu dispozițiile legii. - A. text confirmă și recunoaște caracterul obligatoriu al convențiilor colective, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale. Executarea contractului și acordului colectiv este obligatorie pentru părțile contractante, ele nu pot eluda obligațiile asumate prin negociere colectivă, sub sancțiune a răspunderii părții culpabile pentru neexecutare. Mai mult, drepturile câștigate prin negociere si prevăzute în contractele si acordurile colective nu pot fi înlăturate atâta timp cât clauzele referitoare la ele nu au fost declarate nule de către o instanță judecătorească, la cererea uneia dintre părți, în procedura specială. În speță, , vă rugăm să observați că nu a fost inițiată niciun fel de acțiune în nulitatea acestor clauze, nici nu a fost contestată legalitatea lor în vreun fel. În plus, clauzele contractului și acordului colectiv de muncă încheiate la nivelul P. municipiului C.-N. au fost consfințite și prin acte administrative cu putere de lege la nivel local, prin hotărâri de consiliu - HCL nr. 6.- privind acordarea indemnizației de dispozitiv, HCL nr. 5. de aprobare drepturilor salariale - acte administrative necontesate și neatacate de P. județului C., singurul în măsură să conteste legalitatea actelor administrative ale autorităților publice locale. Efectul implicit al D. nr. 2142/2010 este practic suspendarea unilaterală a efectelor unui contract respectiv unui acord colectiv legal încheiat și înregistrat, respectiv reținerea unor drepturi câștigate prin negociere colectivă. Ori, conform art. 32 din L. nr. 130/19996 privind contractul colectiv de muncă și a art. 246 din L. nr. 53/2003 privind Codul M., aplicarea convenției colective de muncă poate fi suspendată prin acordul de voință al părților, pe timpul grevei, ori în caz de forță majoră, deci în niciun caz în mod unilateral și fără declararea nulității clauzelor de către o instanță de judecată competentă, legal investită în acest sens. În ceea ce privește forța juridică a acestei Adrese A. nr. 386/R/2010, menționez că ea nu reprezintă un act administrativ în sensul legii contenciosului administrativ, ci este o simplă operațiune tehnică, sancțiunea nerespectării indicațiilor ei fiind una de pur șantaj, respectiv controlul C. de C. Mai mult, răspunderea pe care și-o asumă această instituție asupra celor constatate și asupra indicațiilor date („Controlul exercitat, rezultatul verificării și prezenta comunicare nu exonerează de răspundere ordonatorul de credite, în eventualitatea unor iregularități, constatate ulterior în legătură cu modul de reîncadrare a personalului";), ridică încă un grav semn de întrebare asupra competențelor și legalității controlului acestei instituții și asupra asumării celor constatate. Această adresă reprezintă o simplă opinie, o recomandare a unei instituții locale, fără atribuții de altfel în această materie, lipsită de precizie și neasumată, și nu poate sta ca temei pentru emiterea unui act administrativ, și mai mult, pentru diminuarea drepturilor salariale ale subsemnatei și implicit, încălcarea dreptului meu fundamental la proprietate privată și la protecția bunurilor. În acest sens, solicită să se constate că instanța de fond a omis cu desăvârșire aceste aspecte de legalitate a actului contestat, considerând legală o dispoziției emisă în baza unui text abrogat și a unei recomandări aunei instituții locale fără atribuții în acest sens, în detrimentul unei dispoziții, cea anterioară din februarie, emisă în temeiul L. nr. 3.. II. Pe fondul problemei, solicită să se observe că Dispoziția P. municipiului C.-N. nr. 3016/(...) prin care se impune modificarea D. inițiale nr. 1095/(...) privind reîncadrarea și stabilirea drepturilor salariale, prin neincluderea în salariul de bază a sporului de dispozitiv și a sporului de stabilitate, încalcă următoarele principii: 1. principiului ca la trecerea la noul sistem de salarizare nicio persoană să nu înregistreze vreo diminuare a venitului de care beneficiază potrivit reglementărilor aplicabile în decembrie 2009 (art. 7 alin. (2) din L. nr. 3.). Referitor la acest principiu, Curtea Constituțională în exercitarea controlului de constituționalitate a acestei legi, a reținut, cu titlu imperativ, că „în intervalul 2010-2015 niciun angajat să nu cunoască, prin trecerea la noul sistem de salarizare, vreo diminuare a salariului brut de care beneficiază potrivit reglementărilor în vigoare. Curtea reține că noțiunea de salariu brut include, potrivit alt. 155 din Codul muncii, atât salariile de bază, soldele pentru personalul militar și indemnizațiile lunare de încadrare, după caz, cât și sporurile sau alte adaosuri aflate deja în plată";. Prin neluarea în calcul a sporului de stabilitate și a celui de dispozitiv de care am beneficiat în decembrie 2009, există diferențe semnificative față de salariul brut, așa cum este acesta definit de Curtea Constituțională, de care am beneficiat în decembrie și chiar în ianuarie, când în mod corect s-a efectuat reîncadrarea, și cel din luna mai, în aplicarea D. nr. 3016/(...), ceea ce contravine principiului statuat în mod definitiv și imperativ de instanța constituțională - menținerea în cursul anului 2010 a aceluiași salariu în plată din luna decembrie 2009. 2. principiului luării în considerare a tuturor sporurilor, indemnizațiilor sau altor drepturi de natură salarială recunoscute sau stabilite până la data intrării în vigoare a acestei legi prin hotărâri judecătorești, prin acte de negociere colectivă și prin acte specifice autorităților locale (art. 3 lit. c) din L. nr. 3.). Reiterează, la nivelul P. municipiului C.-N., sporul de stabilitate și cel de dispozitiv au fost prevăzute prin contractul și respectiv acordul colectiv de muncă, legal încheiate și înregistrate, necontestate, și mai mult, au fost confirmate prin hotărâri ale consiliului local, toate aceste acte fiind în vigoare și perfect aplicabile la data de (...). Rezultatul actelor de negociere colectivă - respectiv clauzele contractului și acordului colectiv de muncă - reprezintă mai mult decât legea părților, reprezintă un veritabil izvor de drept contractual în domeniul dreptului muncii și raporturilor de muncă și de serviciu, conform art. 236 alin. (4) și art. 243 alin. (1) din Codul M., caracterul lor obligatoriu fiind consfințit și garantat și la nivel constituțional prin art. 41 alin. (5), și nu în ultimul rând, prin C. S. E. (art. 1). Dispoziția P. M. C.-N. nr. 3016/(...) neagă efectele acestor acte de negociere colectivă, suspendând practic unilateral și fără declararea nulității clauzelor contractuale de către o instanță printr-o hotărâre judecătorească, aplicarea lor (încălcând prevederile art. 32 și art. 246 din Codul muncii), iar în ceea ce privește raporturile individuale modifică în mod unilateral și abuziv drepturile salariale ca și componentă esențială a contractului individual de muncă și a raportului de serviciu (contrar art. 41 alin. (1) din Codul muncii). 3. Principiile generale, constituționale și internaționale ale tratatelor și pactelor internaționale la care R. este parte, și care se aplică în mod obligatoriu și direct în dreptul nostru, precum și reținerile obligatorii ale forurilor internaționale competente, în speță ale C. E. de Justiție (C.) privindgarantarea și respectarea dreptului de proprietate privată și protecția bunurilor, reglementate de D. U. a D. O. (art. 17, art. 23, art. 25), de C. pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale la care U. E., prin T. de la L., a aderat și care a fost ratificată de R. prin L. nr. 30 din 18 mai 1994, și de art. 1 din Primul Act Adițional la C. Dispoziția P. municipiului C.-N. nr. 3016/(...) modifică drepturile mele salariale, prin eliminarea celor două sporuri, ceea ce conduce la o diminuare a drepturilor salariale care i se cuvine. Solicită să se observe că la momentul intrării în vigoare a L. nr. 3., sporul de dispozitiv și cel de stabilitate erau recunoscute prin acte de negociere colectivă, prin acte administrative cu putere de lege la nivel local, consfințite ca drepturi contractuale și printr-o hotărâre judecătorească, și în consecință se impun ca drepturi câștigate, sau cel puțin ca o ". legitimă", la plata lor de către salariați pentru munca prestată și obligațiile instituite prin raporturile de muncă în sarcina lor. Drepturile salariale reprezintă un „bun"; în sensul Convenției pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale la care U. E. a aderat, precum și în lumina interpretărilor și jurisprudenței C. E. a D. O. de la S. (C.) - Hotărârea din 2 martie 2004 în Cauza Sabin P. împotriva R., publicată în M Of nr. 770 din 24 august 2005; Hotărârea din 15 februarie 2007 în cauza Rock și Palade împotriva R. - cererea nr. 21740/02; Hotărârea din 21 februarie 2008 în cauza Driha împotriva R. - cererea nr. 29556/02; Hotărârea din 6 decembrie 2007 în cauza Beian împotriva R. - cererea nr. 30658/05. Recent, în Hotărârea din 15 iunie 2010 în cauza Mureșanu împotriva R. (cererea nr. 12821105), Curtea E. a D. O. de la S. s-a pronunțat în mod expres în sensul că salariul reprezintă un "bun" în sensul art. 1 alin. 1 din Primul protocol. În acest sens, sporul de dispozitiv și sporul de stabilitate, ca drepturi personale patrimoniale câștigate și ca „. patrimoniale"; se bucură și de protecția juridică europeană, motiv pentru care vă rugăm să rețineți că Încălcarea acestor drepturi fundamentale nu poate fi justificată prin opinia (nelegală și nesusținută) exprimată de o instituție cum este A. J. de P. S. C. O. A., pe de-o parte, și respectiv însăși Dispoziția nr. 3016/(...) contestată conduc la diminuarea drepturilor salariale ale subsemnatei și reprezintă o veritabilă ingerință în dreptul de proprietate al salariaților și o restrângere nejustificată și de neadmis în respectarea și protecția bunurilor, prin prisma P. nr. 1 la C. Temeiurile legale ale includerii sporului de stabilitate și sporului de dispozitiv acordate în decembrie 2009 sunt: 1. Art. 3 lit. c) și art. 7 alin. (2) din L. nr. 3.. A.e principii trebuie coroborate cu reținerea imperativă a C. C., conform căreia „niciun angajat să nu cunoască, prin trecerea la noul sistem de salarizare, vreo diminuare a salariului brut"; iar prin salariu brut se înțeleg și se includ, în acest context „și sporurile sau alte adaos uri aflate deja în plată";. Practic, este vorba de luarea în considerare a tuturor sporurilor și adaosurilor recunoscute la data intrării în vigoare a legii prin acte de negociere colectivă sau acte administrative și respectiv, de menținerea în cursul anului 2010 a aceluiași salariu în plată din luna decembrie 2009! 2. Art. 30 alin. (5) din L. nr. 3., coroborat cu notele de la anexa 1/3, unde este specificat sporul de dispozitiv în administrația publică locală, reiterat și în textul arte 5 alin. (1) lit. a) din OUG nr. 1.. 3. De asemenea, art. 10 din OUG nr. 1. este explicit în privința luării în considerare la stabilirea drepturilor salariale începând cu (...) a drepturilor stabilite prin contractele și acordurile colective de muncă sau prin acte administrative ("în conformitate cu prevederile art. 30 din L.-cadru nr. 3., lastabilirea salariilor personalului bugetar începând cu 1 ianuarie 2010 nu vor fi luate în considerare drepturi salariale stabilite prin contractele și acordurile colective și contracte individuale de muncă încheiate cu nerespectarea dispozițiilor lega le în vigoare la data încheierii lor sau prin acte administrative emise cu încălcarea normelor în vigoare la data emiterii lor și care excedează prevederilor L.-cadru nr. 3.""), astfel încât, per a contrario, vor fi luate în considerare acele drepturi acordate prin acordurile colective și contractele colective de muncă legal încheiate, în vigoare, și pentru a căror respectare sumele necesare au fost aprobate și prevăzute în buget - în același sens s-a pronunțat recent și Tribunalul Dâmbovița, prin s.c. nr. 5., ori nelegalitatea lor se constată exclusiv de către instanța de judecată, cu atât mai mult cu cât însăși L. nr. 3., în notele de la anexă, le prevede și le confirmă. Mai mult, acest articol nu poate fi invocat ca și contraargument, adică în sensul reținut de A. prin A. nr. 386/R/(...) (prin care această instituție practic își arogă atribuții de control de legalitate exclusiv judecătoresc, asupra unor acte în vigoare și cel puțin prezumate ca fiind valabile) sporul de dispozitiv și sporul de stabilitate fiind acordat salariaților în baza unui contract și a unui acord colectiv de muncă, acte de negociere colectivă ce nu au fost contestate și anulate, astfel încât nu se poate nici măcar susține, cum încearcă A., că acestea ar fi fost emise cu încălcarea normelor legale în vigoare la data emiterii lor. Cu atât mai mult cu cât aceste două sporuri nu sunt interzise prin L. nr. 3., ci dimpotrivă sunt menționate printre sporurile specifice funcționarilor publici și personalului contractual din administrația publică locală. În același sens s-au pronunțat și Tribunalul Iași, prin S. civilă nr. 1. octombrie 2010, și Tribunalul Gorj, prin S. nr. 2. octombrie 2010 (pe care le anexez) în spețe similare. În concluzie, Dispoziția P. municipiului C. - emisă în baza unui act normativ abrogat și a unei simple opinii, a negat două drepturi salariale câștigate prin negociere colectivă, consfințite prin acte administrative și chiar judecătorești, ceea ce a condus la diminuarea drastică a drepturilor salariale ale subsemnatului. Față de toate considerentele de mai sus, recurentul consideră că instanța de fond în mod superficial s-a limitat la un singur aspect, și în mod eronat a interpretat și aplicat prevederile legale incidente în cauză. Prin urmare, solicit Onoratei Curți admiterea recursului formulat și modificarea sentinței atacate în sensul admiterii cererii mele de anulare a D. P. municipiului C.-N. nr. 3016/(...) A. recursul prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legalepertinente incidente în materie, Curtea reține următoarele: Instanța de fond a făcut o corectă interpretare și aplicare a textelor legale incidente în speță și a pronunțat astfel o hotărâre legală și temeinică, nefiind dat astfel motivele de recurs încadrate de recurentă la art. 304 pct. 9 C.pr.civ. În ceea ce privește critica conform căreia instanța de fond a statuat cu privire la legalitatea acordului colectiv de muncă fără a fi învestită cu acest obiect, Curtea reține că raportat la natura actului administrativ supus cenzurii, ținând seama de starea de fapt și normele de drept invocate în partea introductivă a acestuia instanța a examinat corect raportul de dreptul funcției publice dedus judecății. Nu trebuie omis că actul administrativ contestat în litigiu rectifică dispoziția nr. 1083/2010 în sensul că începând cu data de (...) drepturile salariale cuvenite reclamantei sunt compuse din salariul de bază, care cuprinde și sporul de vechime avut în luna decembrie 2009 la care seadaugă sporul pentru condiții periculoase (toxicitate) eliminându -se practic sporul de dispozitiv și sporul de stabilitate avute în luna decembrie 2009. Reîncadrarea în funcția publică a reclamantei și stabilirea nivelului de salarizare începând cu data de (...) sunt generate de dispozițiile L. nr. 3. privind reorganizarea unor autorități și instituții publice, raționalizarea cheltuielilor publice, susținerea mediului de afaceri și respectarea acordurilor-cadru cu Comisia E. și Fondul Monetar Internațional și de dispozițiile OUG nr. 1. privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar. A. conform art. 30 din L. nr. 3.: Începând cu 1 ianuarie 2010, sporurile, acordate prin legi sau hotărâri ale G.ului, și, după caz, indemnizațiile de conducere, care potrivit legii făceau parte din salariul de bază, din soldele funcțiilor de bază, respectiv din indemnizațiile lunare de încadrare, prevăzute în notele din anexele la prezenta lege, se introduc în salariul de bază, în soldele funcțiilor de bază, respectiv în indemnizațiile lunare de încadrare corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, atât pentru personalul de execuție, cât și pentru funcțiile de conducere. A. text legal trebuie însă corelat în aplicarea și interpretarea lui cu dispozițiile art. 10 din OUG nr. 1. conform cărora: În conformitate cuprevederile art. 30 din L.-cadru nr. 3., la stabilirea salariilor personalului bugetar începând cu 1 ianuarie 2010 nu vor fi luate în considerare drepturi salariale stabilite prin contractele și acordurile colective și contracte individuale de muncă încheiate cu nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare la data încheierii lor sau prin acte administrative emise cu încălcarea normelor în vigoare la data emiterii lor și care excedează prevederilor L.-cadru nr. 3.. A., cu prilejul reîncadrării în funcție a funcționarului public, ca operațiune legală în sarcina autorității publice, aceasta din urmă era în drept să cenzureze și apoi să stabilească care sunt drepturile salariale ce urmează a fi plătite funcționarului respectiv, fiind expres autorizată de lege să nu includă în salariu acele drepturi salariale stabilite prin contractele și acordurile colective și contracte individuale de muncă încheiate cu nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare la data încheierii lor sau prin acte administrative emise cu încălcarea normelor în vigoare la data emiterii lor și care excedează prevederilor L.-cadru nr. 3.. Din această perspectivă, dacă autoritatea publică ca parte a raportului de serviciu a fost autorizată de lege să facă o atare operațiune de verificare a legalității acordării drepturilor salariale aflate în plată în luna decembrie 2009 cu atât mai mult este abilitată instanța de contencios administrativ să facă o atare verificare în cadrul contenciosului de legalitate al actului administrativ contestat. A. fiind, Curtea constată că instanța de fond a statuat corect și legal asupra acțiunii îndeplinindu-și astfel rolul prevăzut de art. 2 alin. 1 lit. f) și g) din L. contenciosului administrativ nr. 554/2004 coroborat cu art. 1 din L. nr. 303/2004 coroborat cu art. 2 din L. nr. 304/2004. Împrejurarea că aceste sporuri au fost stabilite prin negociere ori prin altă modalitate nu are relevanță dacă nu concordă cu ordinea de drept în materia stabilirii drepturilor salariale în cadrul raportului de funcție publică. Din această perspectivă, aprecierile, statuările și rezolvările date de instanța de fond sunt la adăpost de orice critică. A., instanța de fond corect a stabilit că atât sporul de dispozitiv cât și sporul de stabilitate nu au bază legală pentru a putea fi legal stabilite de angajator. A., sporul de dispozitiv nu poate fi recunoscut și acordat funcționarilor publici raportat la efectele D. nr. 3. pronunțate de Î.-SU în recurs în interesul legii iar sporul de stabilitate nu poate fi validat din perspectiva limitelor imperative de stabilire pe cale contractuală a unor componente ale salariului funcționarilor publici prevăzute de art. 72 din L. nr. 1.. A. fiind, din această perspectivă statuările instanței de fond sunt la adăpost de orice critică de nelegalitate ori netemeinicie. Chiar dacă dispoziția criticată pentru nelegalitate în prezenta pricină a avut la bază, între altele adresa nr. 386/R/(...) a A. și cu toate că O. comun al M. și MFP nr. (...) a fost anulat irevocabil de instanța de contencios administrativ acest element prin sine însuși nu conduce la reținerea nelegalității actului administrativ contestat. Curtea notează că ordinul specificat anterior a fost anulat pe considerentul că A. nu i se putea atribui prerogativa de control a aplicării L. nr. 3. dar aceasta nu exclude ca autoritatea publică, parte în raportul juridic de funcție publică, să examineze legalitatea actului administrativ de reîncadrare în funcție a funcționarului public independent de analiza legalității actului emis de A. C. Altfel spus, afirmata nelegalitate a acestuia nu influențează legalitatea actului administrativ supus cenzurii în speța de față. Pe fondul cauzei sub aspectul analizei legalității acordării celor două sporuri instanța de fond a realizat o corectă aplicare și interpretare a dispozițiilor legale pertinente incidente în materia analizată așa încât din această perspectivă nu sunt date motivele de recurs expuse de recurent și încadrate la art. 304 pct. 9 C.pr.civ. Cu toate că sporul de stabilitate și de dispozitiv au fost stabilite la nivelul P. C.-N. prin A. colectiv de muncă aplicabil la data de (...), aceasta nu înlătură, așa cum s-a afirmat și în precedent, posibilitatea stabilirii legalității acordării acestor sporuri cu prilejul operațiunii de reîncadrare în funcție în aplicarea dispozițiilor L. nr. 3. coroborată cu OUG nr. 1.. Chiar dacă aceste drepturi au născut o speranță legitimă titularilor, această speranță nu se poate fundamenta decât pe o bază juridică temeinică în dreptul intern în acord cu întreaga ordine de drept. Practica judiciară a C. E. a D. O. validează doar acele drepturi patrimoniale care au o suficientă bază legală în sistemul intern de drept, or L. nr. 3. și OUG nr. 1. sunt acte normative accesibile, previzibile și predictibile și ca atare îndeplinesc exigențele de calitate a legii în materie așa cum a fost interpretată în sens autonom această sintagmă de C. (a se vedea în special, cauza Sunday Times contra Regatului Unit, cauza Aurel R. împotriva R.). Pentru toate aceste motive, Curtea reține că recursul reclamantei nu este fondat, sens în care în temeiul art. 20 alin. 3 din L. nr. 554/2004 corelat cu 109 din L. nr. 1. se va respinge ca nefondat. Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat. PENTRU A.E MOTIVE, ÎN NUMELE L. D E C I D E : Respinge recursul declarat de reclamanta P. E.-I., împotriva sentinței civile nr. 591 din (...), pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr. (...), pe care o menține în întregime. D. este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică de la 03 noiembrie 2011. { F. | Președinte, L. U. Judecător, M. D. Judecător, R.-R. D. Grefier, M. T. } Red.L.U./Dact.S.M 2 ex./(...) Jud.fond. C. P.
| ← Decizia civilă nr. 5963/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 5941/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
