Decizia civilă nr. 437/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 437/2011
Ședința publică din data de 02 F. 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: D. M. JUDECĂTOR: G.-A. N. JUDECĂTOR: S. AL H. GREFIER: D. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul S. I., împotriva sentinței civile nr. 5208 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S. în contradictoriu cu pârâta I. P. J. S. - S. P. C. R. P. DE C. ȘI Î. A V.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă recurentul-reclamant prin avocat T. C., cu împuternicire avocațială nr. 517 din 2010, aflată la dosar, fila
6, lipsind intimata-pârâtă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează următoarele:
C. are ca obiect anulare act de control taxe și impozite -taxă de poluare.
C. se află la primul termen de judecată, recurs.
De la dosar lipsește dovada achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 4 lei și timbru judiciar de 0,15 lei.
Prin S. Registratură, la data de (...), recurentul-reclamant a depus la dosarul cauzei concluzii scrise și dovada achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 4 lei și timbru judiciar de 0,15 lei, iar la data de (...) intimata-pârâtă a depus întâmpinare.
Curtea, din oficiu, verificând competența generală, materială și teritorială potrivit dispozițiilor art. 1591 alin.4 C.pr.civ astfel cum a fost modificată prin L. nr. 2., constată că este legal investită raportat la dispozițiile art.3 pct.3 C.pr.civ coroborat cu art.10 al. 2 și 3 din L. nr. 554/2004. Nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul în susținerea recursului. Recurentul-reclamant, prin avocat, solicită instanței admiterea recursului declarat, casarea sentinței atacate ca fiind netemeinică și nelegală iar pe fond admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, cu obligarea pârâtei să procedeze la înmatricularea autoturismului fără plata taxei de poluare, fără cheltuieli de judecată. După deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare. CURTEA Prin sentința civilă nr.5208 din 22 octombrie 2010 pronunțată de Tribunalul Sălaj, s-a respins ca nefondată acțiunea reclamantului S. I., împotriva pârâtei I. P. J. S. - S. P. C. R. P. DE C. ȘI Î. A A., pentru obligația de a face. Analizând compatibilitatea acestei taxe in forma initiala a OUG 5. cu dreptul comunitar, tribunalul a statuat că acest act normativ nu încălca dispozițiile art. 25,28,30,90 din T. de instituire a C. E.(actualmente art.30,34,36,110 din TFUE) . T. a apreciat că refuzul pârâtei de a înmatricula acest autoturism în absența taxei de poluare nu poate fi asimilat unui refuz nejustificat. A relevat că OUG nr. 5. stabilea in forma inițială cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, care constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de A. F. pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului, iar potrivit dispozițiilor art. 4, obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în R.. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul S. I. solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii introductive și obligarea intimatului la înmatricularea fără achitarea taxei de poluare a autoturismului proprietate personală, marca BMW, cu seria de șasiu W.. În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul arată că este proprietarul actual al autoturismului conform contractului de vânzare-cumpărare din data de (...) existent la dosar. A. a fost înmatriculat pentru prima dată în Italia, stat membru UE, la data de (...), conform certificatului de înmatriculare italian depus la dosarul cauzei, atât în copie cât și în varianta tradusă. Arată că tribunalul în mod cu totul neîntemeiat, a apreciat că reglementarea taxei de poluare în legislația română este compatibilă cu normele comunitare amintite. Recurentul mai relevă că prin decizia nr.802 din 19 mai 2009 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor OUG 5. Curtea Constituțională a reținut că art.1 din același act normativ, nu cuprinde dispozițiile de natură a duce la concluzia că instituie o nouă taxă ci, doar redefinește taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, astfel cum rezultă din prevederile art.4 și art.14 alin.2 din OUG 5.. Redefinirea unei taxe printr-un act normativ distinct față de cel inițial nu echivalează cu instituirea unei noi taxe, atât timp cât natura juridică a celor două taxe este identică. De astfel, cuantumul taxei a fost din nou modificat prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 7., reducându-l cu o treime, fapt ce nu echivalează cu concluzia că ar fi vorba de reglementarea unei taxe. Tot astfel, art. 6, alin. (2) din L. nr. 554/2004statuează că "actele administrative susceptibile, potrivit legii organice, să fie obiectul unei jurisdicții speciale administrative pot fi atacate la instanța de contencios administrative, cu respectarea dispozițiilor art. 7 alin. (1), dacă partea înțelege să nu exercite procedura administrativ jurisdicțională". Aceste prevederi nu sunt altceva decât o consacrare în plan legislative a principiului fundamental privind" accesul liber la justiție" prevăzut de art. 21 din Constituția României în sensul că "orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertății și a intereselor sale legitime" și "nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept". În acest context, și disp. art. 7 din L. nr. 554/2004, care instituie procedura "recursului grațios" în materie de contencios administrativ, trebuie analizate și aplicate cu multă atenție, tocmai pentru a nu se încălca dreptul fundamental prev. de art. 21 din Constituție și care se completează cu "dreptul la un proces echitabil" prevăzut de art. 6 din Convenția E. a Drepturilor Omului. În acest sens, art. 20 din Constituție prevede fără echivoc că "dispozițiile constitu ționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și celelalte tratate la care R. este parte. Dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care R. este parte și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile. În conformitate cu jurisprudența constantă a C. de Justiție E., statele membre pot prevedea taxarea diferențiată a unor produse similare, cu condiția că aceasta să se bazeze pe criterii obiective și să nu aibă ca efect protejarea producției naționale. În opinia comisiei, «criteriul primei inmatriculări> nu este o cerință pe deplin obiectivă, deoarece nu ține seama de calitatea intrinsecă a mașinilor." Rezultă așadar că o poziție fermă a C. E. cu privire la modificările legislative în materia taxei de poluare a fost exprimată doar la (...), prin declanșarea etapei precontencioase a acțiunii în constatarea neîndeplinirii obligațiilor (cauza 2009/2002). Arată că, Curtea apreciază că acesta este momentul de la care contribuabilii aveau o perspectivă clară asupra neconformității taxei de poluare cu dreptul comunitar. Nu în ultimul rând, trebuie avute în vedere soluții constante de respingere a contestațiilor contribuabililor, pronunțate de către organele administrativ-fiscale în privința cererilor de restituire a taxelor de primă inmatriculare/poluare. Prin Hotărârea din 4 mai 2000 în cauza Rotaru împotriva României, Curtea E. de Justiție a statuat: Conform art. 13: "Oricare persoană ale cărei drepturi și libertăți recunoscute de prezenta convenție au fost încălcate are dreptul să se adreseze efectiv unei instanțe naționale, chiar și atunci când încălcarea s-ar datora unor persoane care au acționat în exercitarea atribuțiilor lor oficiale." Interpretând art. 13 în lumina propriei jurisprudențe, Curtea a stabilit că art. 13 solicită ca în fiecare țară să existe un mecanism care să permită persoanei remedierea în plan național a oricărei încălcări a unui drept consacrat în convenție. Această dispoziție solicită deci o cale internă de atac în fața unei "autorități naționale competente" care să examineze orice cerere întemeiată pe dispozițiile convenției, dar care să ofere și reparația adecvată, chiar dacă statele contractante se bucură de o anumit marjă de apreciere în ceea ce privește modalitatea de a se conforma obligațiilor impuse de această dispoziție. Calea de atac la care art. 13 face referire trebuie să fie "efectiva" atât din punct de vedere al reglementării, cât și al rezultatului practic (Hotărârea Wille împotriva Liechtenstein [CC]m nr. 28396/95, alin. 75, CEDO 1999-III). Recurentul invederează faptul că, R. este stat membru al Uniunii începând ianuarie 2007 sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatoriu prevalează legii interne iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe. Într-o atare ipoteză revine jurisdicțiilor să elimine orice disfuncționalitate recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a T.ui în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util. Având în vedere că nu există legislație europeană primară sau secundară care să instituie un anumit model de așezare a taxării autovehiculelor, evaluarea conformității unui act normativ de taxare a autovehiculelor trebuie efectuată nu prin raportare la un anume model european de reglementare sau altul ci prin raportare la art. 90 din Tratat precum și la jurisprudența C. de Justiție a C. E. A. spus, taxarea autovehiculelor trebuie analizată în lumina unor principii generale de drept comunitar precum transparența, neutralitatea fiscală sau taxarea excesivă, criteriile obiective, caracter adecvat și proporțional sau poluatorul plătește. Curtea E. de Justiție a arătat în mod constant că o consecință a dreptului comunitar actual este aceea că Statele membre pot să impună asupra mărfurilor precum autovehiculele, un sistem de taxă al cărei cu antum crește progresiv în conformitate cu un criteriu obiectiv. ( A se vedea Deciziile C. de Justiție a C. E. în cauzele 112/84 Humblot c. Directorul serviciilor fiscale, par. 12; C. C - 132/88 C. C. E. c. Republicii Elene, par. 17). Jurisprudența C. a stabilit constant că un sistem de impozitare a autovehiculelor este discriminatoriu față de autovehiculele de ocazie de import atunci când în calculul taxei nu se ia în considerare deprecierea reală a acestui autovehicul de import și, în consecință, i se impune o taxă mai mare decât valoarea reziduală a taxei rămase neamortizată incorporată într- un autovehicul național similar ( A se vedea Decizia C. de Justiție a C. E. în C. C- 3. N. T., par. 20). Cât privește o comparație cu privire la autovehiculele deja existente în parcul auto național, Curtea s-a pronunțat în sensul că o atare comparație nu este relevantă sub aspectul discriminării fiscale deoarece art. 90 TCE nu este menit să împiedice un stat membru de a introduce taxe noi sau să schimbe cota sau baza de impunere a unor taxe deja existente. (A se vedea Decizia C. de Justiție a C. tarilor E. în Cauzele conexate C-290/05 și 333-05 Akos Nădasdi și Hona Nemeth, par. 49). S-a concluzionat astfel că dacă autovehiculele deja existente în parcul auto național nu sunt și ele supuse noii taxe nu reprezintă o discriminare sub aspectul dreptului european. Pornind de la aceste principii generale de drept comunitar se impune a stabili dacă adoptarea oue nr. 5. este conformă cu T. precum și cu jurisprudența C. de Justiție a C. E. Potrivit art. 1 alin. 1 din OUG 5., ordonanța de urgență stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, denumită în continuare taxă, care constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de A. F. pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului. Așa cum rezultă din preambulul actului normativ, taxa a fost instituită în scopul asigurării protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu, ținând cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a Jurisprudenței C. de Justiție a C. E. Rezultă așadar că diferența de aplicare a taxei pentru auto vehicule aflate în situații comparabile (deja înmatriculate) instituie un tratament discriminatoriu, în favoarea autoturismelor aduse din U. E. în scopul reînmatriculării lor în R.. Drept urmare, trebuie observat că taxa instituită prin oe 5. contra vine în mod vădit politicii legislației europene în materie de fiscalitate. A., conform art. 90, par. 1 din T. Constitutiv al C. E. nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect produselor altor state membre impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. De asemenea, conform hotărârii C. în cauza Weigel (2004), obiectul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații amărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre. Așadar, rostul acestei reglementări comunitare este tocmai acela de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone. Prin întâmpinarea depusă la data de 24 ianuarie 2011 pârâta I. P. J. S. solicită respingerea recursului declarat de reclamantul S. I. ca fiind neîntemeiat și nefondat, apreciind că instanța de fond, în mod legal a respins cererea reclamantului reținând că „potrivit art.1 alin.1 din OUG 5. ordonanța de urgență stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule denumită în continuare taxa";, arătând totodată că această taxă nu este contrară normelor europene. Din actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele: Prin cererea nr. 37573/(...) înregistrată la pârâta I. P. J. S. - S. P. C. R. P. de C. și Î. a A., reclamantul a solicitat înmatricularea autovehiculului marca BMW. Prin adresa cu același număr, pârâta a comunicat reclamantului refuzul de înmatriculare fără plata taxei de poluare, motivând că această obligație îi incumbă prin raportare la art. 3 și art.4 a O. nr. 5. (fila 5). În urma acestui refuz, reclamantul a promovat prezenta procedură judiciară. Taxa de poluare a fost instituită prin Ordonanța de Urgență nr. 5. care a abrogat prevederile din Codul Fiscal referitoare la taxa de prima înmatriculare a autovehiculelor. Reglementarea taxei de poluare a suferit mai multe modificări după intrarea în vigoare, modificări ce vor fi arătate mai jos. Ordonanța de Urgență nr. 50 din 21 aprilie 2008, pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008, și a intrat în vigoare la data de (...), conform art. 14 din acest act normativ. Ordonanța de Urgență nr. 5. a fost modificată pentru prima dată prin Ordonanța de Urgență nr. 208 din 4 decembrie 2008, pentru stabilirea unor măsuri privind taxa pe poluare pentru autovehicule, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 825 din 8 decembrie 2008. În lipsa oricărei alte precizări privind intrarea în vigoare în cuprinsul Ordonanța de Urgență nr. 2., aceasta a intrat în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial [conform art. 11 alin. (2) din L. nr. 24/2000], respectiv la data de 8 decembrie 2008 [conform art. 11 alin. (2) din L. nr. 24/2000]. Ordonanța de Urgență nr. 5. a fost modificată pentru a doua oară prin Ordonanța de Urgență nr. 218 din 10 decembrie 2008 privind modificarea Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 5. pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, care a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 836 din 11 decembrie 2008. La rândul său, primul act de modificare a Ordonanța de Urgență nr. 5., respectiv Ordonanța de Urgență nr. 2., a fost abrogată prin art. I din Ordonanța de Urgență nr. 2.. Conform art. I din Ordonanța de Urgență nr. 2., „. de urgență a G. nr. 2. pentru stabilirea unor măsuri privind taxa pe poluare pentru autovehicule, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 825 din 8 decembrie 2008, se abrogă". În lipsa oricărei alte precizări privind intrarea în vigoare în cuprinsul Ordonanța de Urgență nr. 2., aceasta a intrat în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial [conform art. 11 alin. (2) din L. nr. 24/2000], respectiv la data de 11 decembrie 2008. Ordonanța de Urgență nr. 5. a fost modificată pentru a treia oară prin Ordonanța de Urgență nr. 7 din 18 februarie 2009 privind modificarea Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 5. pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, care a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 103 din 19 februarie 2009. În lipsa oricărei alte precizări privind intrarea în vigoare în cuprinsul Ordonanța de Urgență nr. 7., aceasta a intrat în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial [conform art. 11 alin. (2) din L. nr. 24/2000], respectiv la data de 19 februarie 2009. Ordonanța de Urgență nr. 5. a fost modificată pentru a patra oară prin art. 35 din L. nr. 329 din 5 noiembrie 2009, privind reorganizarea unor autorități și instituții publice, raționalizarea cheltuielilor publice, susținerea mediului de afaceri și respectarea acordurilor-cadru cu C. E. și Fondul Monetar Internațional, care a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 761 din 9 noiembrie 2009. Conform art. 70 din această lege, Capitolul VII - din care face parte art. 35 - a intrat în vigoare la trei zile de la data publicării în Monitorul Oficial [conform art. 11 alin. (2) din L. nr. 24/2000], respectiv la data de 12 noiembrie 2009. În data de 29 decembrie 2009 a fost adoptată Ordonanța de Urgență nr. 117 prin care au fost exceptate de la plata taxei de poluare si autovehiculele M1 cu norme de poluare E. 4, a căror capacitate cilindrica nu depășește 2000 cmc, precum si autovehiculele N1 cu norma de poluare E. 4 , înmatriculate pentru prima data intr- un stat membru al Uniunii E. în perioada 15 decembrie 2008-31 decembrie 2009 inclusiv, în condițiile în care acestea se înmatriculează pentru prima data in R. în termen de 45 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență. Conform aliniatului 2 al acestui articol unic, termenul de 45 de zile este termen de decădere. În raport cu diferitele modificări ale Ordonanța de Urgență nr. 5., instanța constată că deși taxa de poluare a rămas în vigoare din data de (...) și până în prezent, cuantumul și modul de calcul al acestei taxe a fost modificat în mod esențial începând cu data de (...), prin înlocuirea anexelor la acest act normativ. Prin cererea introductiva, reclamantul a arătat că reglementarea cuprinsă în O. nr. 5. contravine articolelor 25, 28 și 90 din T. de C. a C. E. Începând cu data de 1 decembrie 2009, a intrat în vigoare T. de la L. În conformitate cu modificările aduse T.ui instituind C.tatea E. prin T. de la L., T. a fost redenumit T. privind funcționarea Uniunii E., iar fostul art. 90 din T.ui instituind C.tatea E. a fost renumerotat, devenind art. 110 al noului tratat privind funcționarea Uniunii E., cu același conținut. Instanța va face însa referire în continuare la art. 90, respectiv la legislația comunitara în vigoare la data plății taxei de poluare în litigiu. Instanța a apreciat ca o prima precizare care se impune este aceea că prin L. nr. 1. R. a ratificat tratatul privind aderarea Republicii Bulgaria și a României la U. E.. Efectele acestei ratificări sunt reglementate de art. 148 alin. (2) și (4) din Constituția României, dispoziții conform cărora: (2) „Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii E., precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare. (4) Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritateajudecătoreasca garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile aliniatului 2";. Prin urmare, începând cu data aderării, 1 ianuarie 2007, este obligatorie pentru statul roman respectarea acquis-ului comunitar, astfel cum este definit prin art.1 din H.G.nr.1367/2000 privind constituirea și funcționarea grupului de lucru pentru studierea concordantei dispozițiilor și principiilor Constituției României cu acquis-ul comunitar, în perspectiva aderării României la U. E., definiție conform căreia acesta include, între alte acte normative, ";dispozițiile T.ui instituind C.tatea E., semnat la 25 martie 1957 la R., și ale tratatului privind U. E., semnat la 7 februarie 1992 la M., ambele republicate în Jurnalul Oficial al C. E. nr.C340 din 10 noiembrie 1997."; Cu privire la competenta instanțelor de judecata de a evalua conformitatea legislației române din dispozițiile dreptului comunitar, Curtea de Justiție a C. E., a cărei jurisprudență este obligatorie pentru instanțele naționale în interpretarea dreptului comunitar, a decis în cauza Administrazione delle finanze delloStato/Simmenthal, nr. C 106/77 că „judecătorul național însărcinat să aplice, în cadrul competenței sale, dispozițiile dreptului comunitar, are obligația de a asigura realizarea efectului deplin al acestor norme, lăsând, la nevoie, pe proprie răspundere, neaplicata orice dispoziție contrară a legislației naționale, chiar ulterioară, fără a solicita sau aștepta eliminarea prealabilă a acesteia pe cale legislativa sau prin orice alt procedeu constituțional";. Potrivit art. 1 alin. (1) din O. nr. 5., ordonanța de urgență stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, denumită în continuare taxă, care constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de A. F. pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului. Așa cum rezultă din preambulul actului normativ, taxa a fost instituită în scopul asigurării protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu, ținând cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței C. Obligația de plată a taxei se naște, conform art. 4 din OUG nr.5. cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în R. sau la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care se face referire la art. 3 și art. 9. Art. 25 din Tratat interzice între statele membre taxele vamale la import și export sau taxele cu efect echivalent, inclusiv cu privire la taxele vamale cu caracter fiscali iar art. 28 din același Tratat interzice între statele membre restricțiile cantitative la import, precum și orice măsuri cu efect echivalent. Conform art. 90 paragraf 1 din T. Constitutiv al Uniunii E. nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. Problema care trebuie lămurită este aceea de a stabili dacă taxa de poluare este contrară normelor amintite. Curtea achiesează statuărilor tribunalului conform cărora acest refuz nu este unul nejustificat, întrucât O. 5. (în forma sa inițială), nu este contrară legislației comunitare. Nu se poate omite că în urma notificărilor emise de C. E. către Guvernul României, au avut loc consultări pentru alinierea noului act normativ legislației comunitare, astfel încât noua taxă să nu fie contrară acesteia, o primă chestiune fiind atribuirea unei noi calificări juridice acesteia, drept taxă de mediu, care să confere legitimitate reglementărilor naționale în raport cu dispozițiile dreptului comunitar, având în vedere că în domeniul mediului, C.tatea E. exercită doar competențe de coordonare, statele membre putând să adopte reglementări proprii derogatorii de la normele dreptului comunitar. Totodată, în nota de fundamentare a actului normativ, s-a arătat că din perspectiva dreptului european, taxarea autovehiculelor este un domeniu nearmonizat, iar această realitate juridică are drept implicație la nivel național faptul că fiecare stat membru își poate institui în mod independent propriul sistem de taxare. Cu toate acestea, art. 90, actualul art. 110 din Tratat prevede că statele membre au obligația de a nu impune asupra unui produs din import o taxă în exces față de un produs autohton. Având în vedere cele de mai sus, evaluarea conformității unui act normativ național de taxare a autovehiculelor trebuie efectuată nu prin raportare la un anumit model european de reglementare sau altul, ci prin raportare la articolul din tratat citat mai sus și la jurisprudența C. de Justiție a C. E., așa încât taxarea autovehiculelor trebuie analizată în lumina unor principii generale de drept comunitar precum transparența, neutralitatea fiscală sau taxarea excesivă, criteriile obiective, caracterul adecvat și proporțional sau poluatorul plătește. Conform dispozițiilor cuprinse în art. 1 din O. nr. 5. sunt stabilite coordonatele pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule care constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de A. F. pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului care încep cu programe de înnoire a parcului auto național și continuă cu o serie de alte programe în acest domeniu, inclusiv împădurirea terenurilor degradate sau defrișate. Așadar, Curtea E. de Justiție a arătat în mod constant că o consecință a dreptului comunitar actual este aceea că statele membre pot să impună asupra mărfurilor precum autovehiculele un sistem de taxă al cărui cuantum crește progresiv, în conformitate cu un criteriu obiectiv (deciziile în cauzele nr. 112/84 Humblot c. Directorului serviciilor fiscale, parag. 12; cauza C-132/88 Con. C. E. c. Republicii Elene parag. 17). De asemenea, Curtea E. de Justiție a arătat că sunt criterii obiective cele precum capacitatea cilindrică sau clasificarea în funcție de performanțele de mediu, iar în condițiile în care taxa de poluare este bazată pe elemente precum cilindreea, normele de poluare chimică sau emisiile de dioxid de carbon, este evident că aceste criterii de impunere sunt obiective și nu lasă loc unei decizii arbitrare. Apoi, obiectivul taxei este de protejare a mediului atât prin modul de utilizare a resurselor constituite cât și prin modul de impunere, ținând cont că elementele care stau la baza acestuia sunt emisiile de noxe și de dioxid de carbon, criteriile care stau la baza taxei având deci un caracter adecvat scopului propus. Principala critică adusă noului sistem de taxare este acea că, în realitate, nu s-a schimbat decât denumirea taxei, sistemul fiind în continuare discriminatoriu față de autovehiculele deja existente în parcul auto național. Sub acest aspect este relevantă decizia C.E.J. în cauza C-3. N. T., parag. 20, din care rezultă că un sistem de impozitare a autovehiculelor este discriminatoriu față de autovehiculele de ocazie din import atunci când în calculul taxei nu se ia în considerare deprecierea reală a acestui autovehicul de import și în consecință, se impune o taxă mai mare decât valoarea reziduală a taxei rămase neamortizată, incorporată într-un autovehicul național similar. Or, actualul act normativ este în conformitate cu principiile jurisprudenței europene prin prevederea unei grile de depreciere ce corespunde unor valori reale de piață și care, în plus, pot fi contestate de contribuabil dacă autovehiculul său s-a depreciat într-o măsură mai mare decât cea indicată de grila fixă. Tot în privința comparație cu autovehiculele deja existent în parcul auto național, Curtea E. de Justiție s-a pronunțat că o atare comparație nu este relevantă sub aspectul discriminării fiscale, deoarece art. 90 din T. C. E. nu este menit să împiedice un stat membru de a introduce taxe noi sau să schimbe cota sau baza de impunere a unor taxe deja existente, (decizia CEJ în cauzele conexate C-290/05 și 33305 Akoș Nadasdi și Ilona Nemeth parag. 49). Pe de altă parte, este respectat și principiul transparenței, deoarece taxa de poluare este așezată pe baza unor criterii cunoscute de contribuabil prin omologarea de tip, fiind instituite valorile limită pentru încadrarea unui autovehicul în diverse clase de poluare, astfel încât se poate cunoaște pe baza documentelor mașinii, cuantumul posibil al taxei pentru un autovehicul de tipul celui pe care contribuabilul și-l dorește. Se poate așadar concluziona că O. nr. 5., în forma sa inițială, respectă exigențele de compatibilitate cu art. 90 parag. 1 ( art. 110) din T. C. E. A., după cum se poate constata, determinarea taxei de poluare se realizează conform art. 6 pe baza unor criterii obiective (tipul motorului, capacitatea cilindrică) și capacitatea din punct de vedere al poluării, luându-se în considerare și deprecierea autoturismului conform coeficienților descriși în anexa 4. Cota fixă de reducere prev. în anexa 4 este stabilită în funcție de vechimea autovehiculului, de rulajul mediu anual, de starea tehnică și nivelul de dotare al autovehiculului. Cu ocazia calculului taxei, pot fi acordate reduceri suplimentare față de cota fixă, în funcție de abaterea de la situația standard a elementelor care au stat la baza stabilirii cotei fixe în condițiile prev. de normele metodologice de aplicare a ordonanței de urgență. Pe de altă parte, așa cum rezultă din art. 8: „(1) Atunci când un autovehicul pentru care s-a plătit taxa în R. este ulterior scos din parcul auto național se restituie valoarea reziduală a taxei în conformitate cu prev. alin. (2). (2) Valoarea reziduală a taxei reprezintă taxa care ar fi plătită pentru respectivul autovehicul dacă acesta ar fi înmatriculat la momentul scoaterii din parcul auto național.";. Așadar, atâta timp cât taxa de poluare percepută pentru prima înmatriculare se restituie atunci când autoturismul respectiv este scos din parcul auto național, nu se poate pretinde o discriminare față de autoturismele pentru care această taxă nu s-a perceput deoarece existau în parcul auto național la data adoptării actului normativ, atâta timp cât pentru acestea taxa nu a fost plătită și evident nici nu se poate pune problema restituirii ei. În cauza de față, recurentului i-a fost solicitată taxa de poluare, iar nu taxa specială de primă înmatriculare, taxă care este apreciată de Curte în conformitate cu exigențele legislației naționale și comunitare. Practica judiciara a statuat doar că forma modificata a OUG 5. prin OUG 2. si OUG 7. contravine prevederilor dreptului comunitar, însă nu s-a raportat la cuantumul taxei, ci la preambulul OUG 2., in care se arata ca ea este adoptata avind in vedere criza financiara si economica care a dus la scaderea pietelor auto si avind in vedere scutirea de la plata taxei de poluare ce se acorda unei categorii de autoturisme in care se incadreaza productia interna auto.Ca atare aceasta forma modificata a fost considerata contrara prevederilor dreptului comunitar intrucit urmarea in mod indirect sa incurajeze industria auto interna prin jocul combinat al maririi taxei de poluare si al scutirii acordate. Așa fiind, Curtea constată că în mod corect a statuat tribunalul că după împlinirea termenului de decădere de 45 zile prevăzut de O. nr. 1., O. al cărei scop declarat era protejarea industriei interne de autovehicule și păstrarea locurilor de munca angrenate în producția de autovehicule, nu mai este în vigoare. Acest ultim act normativ a fost adoptat în vederea exceptării unor categorii de autovehicule care se înmatriculează pentru prima data în R. sau în alte state membre ale Uniunii E. în perioada 15 decembrie 2008-31 decembrie 2009 de la plata taxei de poluare. Prin caracterul său protecționist, O. nr. 2. nu era conformă cu art. 90 din TCE, motiv pentru care instanța are îndatorirea de a o ignora și a aplica direct prevederile T.ui. Pentru autoturismele introduse în țara după data de 31 decembrie 2009 și pentru care formalitățile de înmatriculare s-au făcut după expirarea termenului de 45 de zile sus menționat, actul normative aplicabil este O. nr. 5., modificată, fără exceptările cuprinse în O. temporară nr. 2.. Deși OUG 50 /2008 a ridicat unele probleme legate de accesibilitate și previzibilitate, ca cerințe de calitate a legii, în sens larg, Curtea constată că aceste aspecte își pierd relevanța în cauză, în condițiile în care cererea de înmatriculare a fost formulată de către reclamant ulterior datei de (...). Esențial este că, prin adoptarea OUG nr. 1. si ca urmare a încetării aplicării art. III din OUG nr. 2., s-a revenit practic la taxa de poluare inițială, cu amendamentul ca ea este dubla ca si cuantum față de prima. În aceste condiții, practic, taxa de poluare a încetat sa mai fie contrara prevederilor comunitare sus menționate considerentele aplicabile formei inițiale a OUG 5. fiind pe deplin aplicabile si pentru perioada de după (...). Cuantumul taxei de poluare nu încalcă doar prin el însusi prevederile art. 90 din T. CEE (in prezent art. 110 din TFUE ), el aplicându-se pe baza acelorași criterii tuturor autovehiculelor . Totodată, acest cuantum nu influențează direct sau indirect opțiunea cumpărătorilor, aceștia neorientându-se spre produsele interne similare. Cu privire la natura taxei de poluare C. s-a pronunțat asupra actiunilor preliminare formulate de H. - B. M. B. si B. K. M. B. in cauzele reunite C 290/2005 si Nadasdi si C 333/2005 Nemeth, ocazie cu care a statuat ca o taxa care nu este perceputa pentru faptul ca un autoturism traversează frontiera unui stat membru, ci pentru prima înregistrare a autoturismului pe teritoriul acelui stat membru, în vederea punerii in circulație, nu constituie o taxa vamala in sensul art. 25 din tratat ci face parte din sistemul general de impozitare a bunurilor si trebuie examinata in lumina art. 90 din Tratat. In aceste condiții, sustinerea reclamantului privind incalcarea art. 25 din Tratat, este nefondata intrucât taxa de poluare este datorata pentru punerea in circulatie a autovehiculului , astfel ca nu se poate sustine cu temei ca este perceputa pentru faptul ca un autoturism traverseaza frontiera unui stat. Drept urmare, este exclusă și orice referire la prev. art. 28 din Tratat, atâta timp cât OUG nr. 5. nu cuprinde dispozitii privitoare la diferentierea taxei pe criterii ce ar putea fi apreciate drept masuri cu efect echivalent, retinând ca legislația nationala se aplica deopotriva bunurilor din productia interna cât si din cea externa. Ca urmare a numeroase sesizări primite de la cetățenii romani, C. europeană - Direcția Generala Impozitare și Uniune Vamala a emis, la data de 9 decembrie, următorul comunicat: „La nivelul Uniunii E. nu exista o armonizare a taxei percepute pentru înmatricularea automobilelor. Așadar, statele membre pot decide unilateral în ceprivește cuantumul taxei și modalitatea de calcul a acesteia, respectând în același timp principiul nediscriminării. R. poate să mențină taxa de înmatriculare pentru automobile și poate sa stabilească un nivel oricât de ridicat al acesteia (de exemplu, în Danemarca, o taxa similara se ridica la 1. din valoarea automobilului)"; Prin urmare, fiecare stat membru își poate institui în mod independent propriul sistem de taxare, insă această taxare trebuie să se facă prin raportare la art. 90 din Tratat, precum și la jurisprudența C. C. a arătat în mod constant că o consecință a dreptului comunitar actual este aceea că Statele membre pot să impună asupra mărfurilor precum autovehiculele un sistem de taxă al cărei cuantum crește progresiv în conformitate cu un criteriu obiectiv. (A se vedea Deciziile C. de Justiție a C. E. în cauzele 112/84 Humblot c. Directorului serviciilor fiscale, par. 12; C. C-132/88 C. C. E. c. Republicii Elene, par. 17). De asemenea, jurisdicția de contencios comunitar a arătat că sunt criterii obiective cele precum capacitatea cilindrică sau clasificarea în funcție performanțele de mediu (A se vedea Decizia C. de Justiție a C. E. în cauzele conexate C- 290/05 și C-333/05 Âkos Nadasdi și llona Nemeth parag. 52). S-a statuat, de asemenea, că dacă taxa pentru poluarea autovehiculelor este bazată pe elemente precum cilindreea, normele de poluare chimică sau emisiile de dioxid de carbon, este evident că aceste criterii de impunere sunt eminamente obiective și nu lasă loc unei decizii arbitrare sau neconforme cu jurisprudența C. Jurisprudența C.J.C.E a stabilit constant că un sistem de impozitare a autovehiculelor este discriminatoriu față de autovehiculele de ocazie de import atunci când în calculul taxei nu se ia în considerare și aprecierea, reală a acestui autovehicul de import și, în consecință, i se impune o taxă mai mare decât valoarea reziduală a taxei rămase neamortizată încorporata într-un autovehicul național similar (A se vedea Decizia C. de Justiție a C. E. în C. C-3. N. T., par. 20). Cât privește o comparație cu privire la autovehiculele deja existente în parcul auto național, Curtea s-a pronunțat că o atare comparație nu este relevantă sub aspectul discriminării fiscale deoarece articolul 90 din Tratat nu este menit să împiedice un stat membru de a introduce taxe noi sau să schimbe cota sau baza de impunere a unor taxe deja existente. (A se vedea, Decizia C. de Justiție a C. E. în cauzele conexate C-290/05 si 333-05 Akos Nadasdi și llona Nemeth, par. 49). S-a concluzionat astfel că dacă autovehiculele deja existente în parcul auto național nu sunt și ele supuse noii taxe nu reprezintă o discriminare sub aspectul dreptului european. Obiectivul taxei instituite prin legea națională română este de protejare a mediului, atât prin modul de utilizare a resurselor constituite, cât și prin modul de impunere. E. care stau la baza acesteia sunt emisiile de noxe și de dioxid de carbon, elemente care pot fi apreciate ca au un caracter adecvat obiectivului de protejare a mediului. Prin urmare, întrucât taxa este stabilită în funcție de gradul de poluare și de eficiența energetică, ea are un caracter proporțional, fiind stabilită într-un cuantum mai mare pe măsură ce performantele de mediu scad. Reglementarea cuprinsă în O. nr.5. permite ca pe baza unor elemente precum rulajul mediu anual, starea tehnica și nivelul de dotare al autovehiculului, contribuabilul poate contesta suma de plata și poate obține o valoare mai mare a deprecierii. Această posibilitate a contribuabilului asigură, ca în toate cazurile, valoarea taxei percepute asupra unui autovehicul second-hand de import să nu depășească valoarea reziduala a taxei existente într-un autovehicul deja înmatriculat. Se respectă astfel exigenta menționată de Curtea de Justiție într-o cauză împotriva Ungariei în care a statuat că „articolul 90 par.1 din T. instituind C.tatea E. trebuie interpretat ca interzicând o taxa de înmatriculare atâta timp cât este perceputa asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima data în circulație pe teritoriul unui stat membru, valoarea taxei fiind determinata exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autoturismului și clasificarea din punct de vedere al poluării este calculata f ăr ă a s e lua în calcul deprecierea autoturismului, de o asemenea maniera încât, atunci când se aplica autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduala a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înregistrate în statul membru în care sunt importate. O comparație cu autoturismele second-hand plasata în circulație în aceststat membru înainte de aplicarea L. privind taxele de înmatriculare nu este relevanta."; Așa fiind, recursul declarat va fi respins ca nefondat, în baza prev. art. 312 alin. 1 și art. 20 din L. nr. 554/2004. PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE L. D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul S. I. împotriva sentinței civile nr.5208 din (...), pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui S., pe care o menține în întregime. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 2 februarie 2011. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER, D. M. G.-A. N. S. AL H. D. C. Red.S.Al H./A.C. 2 ex. - (...) Jud.fond.I. D.
| ← Decizia civilă nr. 2194/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 1937/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
