Decizia civilă nr. 441/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 441/2011
Ședința publică din data de 02 F. 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: D. M. JUDECĂTOR: G.-A. N. JUDECĂTOR: S. AL H. GREFIER: D. C.
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâta D. G. A F. P. A J. S. în nume propriu și ca reprezentant al A. F. P. a M. Z. și chemata în garanție A. F. PENTRU M. împotriva sentinței civile nr. 5143 din (...), pronunțată în dosarul nr. . (...) al Tribunalului S. în contradictoriu cu reclamantul S. A.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează următoarele:
Cauza are ca obiect anulare act de control taxe și impozite -taxă de poluare.
Cauza se află la primul termen de judecată, recurs.
Recursurile declarate de D. G. a F. P. a J. S. în nume propriu și în numele A.
F. P. a M. Z. și A. F. pentru M. sunt scutite de plata taxelor judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Prin Serviciul Registratură, la data de (...), intimatul-reclamant a depus la dosarul cauzei întâmpinare la recursul declarat de D. G. a F. P. S., în două exemplare, iar la data de (...) a depus întâmpinare la recursul declarat de A. F. pentru M., în două exemplare.
Se constată că recurentele au solicitat judecarea cauzei în lipsă, în temeiul art. 242 al.2 C.pr.civ.
Curtea, din oficiu, verificând competența generală, materială și teritorială potrivit dispozițiilor art. 1591 alin.4 C.pr.civ astfel cum a fost modificată prin L. nr. 2., constată că este legal investită raportat la dispozițiile art.3 pct.3 C.pr.civ coroborat cu art.10 al. 2 și 3 din L. nr. 554/2004. După deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare. CURTEA Prin sentința civilă nr. 5143 din data de (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului S. a fost admisă acțiunea reclamantului S. A. împotriva pârâtei D. G. A F. P. S. - A. F. P. Z., și în consecință a fost obligată pârâta la restituirea către reclamant a sumei de 3188,88 lei , reprezentând taxă pe poluare, cu dobânda legală aferentă de la data cererii de restituire și până la achitarea integrală. A fost admisă cererea de chemare în garanție a A. F. pentru M., formulată de pârâta D. S. în nume propriu și în numele AFP Z. și obligată la restituirea către D. S. - AFP Z. a sumei de 3188,88 lei reprezentând taxă de poluare. Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut următoarele: Prin chitanța TS3A 7396522/(...) reclamantul a achitat în contul pârâtei suma de 3.188,88 lei, cu titlu de taxă de poluare. Reclamanta s-a adresat pârâtei cu o cerere de restituire a acestei taxe, cu adresa nr. 25633/2010, aceasta din urmă comunicând refuzul său. Potrivit O.U.G. nr. 5. pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România [art. 4 lit. a)], fără ca textul să facă distincția nici între autoturismele produse în România și cele în afara acesteia, nici între autoturismele noi și cele second-hand. Deoarece O.U.G. a intrat în vigoare la data de 1 iulie 2008 [art. 14 alin. (1)], rezultă că taxa de poluare este datorată numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare în România, nu și pentru cele aflate deja în circulație înmatriculate în țară. Taxa se calculează de autoritatea fiscală competentă [art. 5 alin. (1)]. Rezultă așadar că diferența de aplicare a taxei pentru autovehicule aflate în situații comparabile (deja înmatriculate) instituie un tratament discriminatoriu, în defavoarea autoturismelor aduse din U. E. în scopul reînmatriculării lor în România. Drept urmare, trebuie observat că taxa instituită prin O. nr. 5. contravine în mod vădit politicii legislației europene în materie de fiscalitate. A., conform art. 90 par. 1 din Tratatul Constitutiv al C. E. nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. De asemenea, conform hotărârii C.J.C.E. în cauza Weigel (2004), obiectivul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre. Așadar, rostul acestei reglementări comunitare este tocmai acela de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone. În acest context organele fiscale din România au invocat legalitatea încasării taxei ca urmare a aplicării dreptului intern, în timp ce reclamantul susține nelegalitatea acesteia ca urmare a aplicării directe a reglementării comunitare. A. fiind, instanța a constatat că într-adevăr în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar care au prioritate față de dreptul național, după cum rezultă fără echivoc din art. 148 din Constituția R., republicată și L. nr. 157/2005 de ratificare a T. de aderare a R. și B. la U. E.. Sub acest aspect, s-a pronunțat și C.J.C.E. în sensul că dreptul comunitar este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare chiar și în fața dreptului național ulterior (cauza Costa/Enel-1964) iar judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare în mod direct dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei proceduri constituționale (cauza Simmenthal-1976). Referitor la cererea de chemare în garanție, instanța de fond reține că D. S.- AFP Z. a încasat suma reprezentând taxa de poluare având în vedere că această taxă constituie venit la bugetul F. pentru M. și se gestionează de către A. F. pentru M., conform HG nr. 686/2008 privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a OUG nr. 5., art. 3 al. 6-8. Însăși chitanța prin care reclamanta a solicitat taxa atestă că aceasta a fost virată în contul 51161009 care este, conform art. 3 al.8 din HG nr. 686/2008, contul A. F. pentru M.. Față de cele precizate, tribunalul a apreciat ca întemeiată acțiunea și a fost admisă. Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâta D. G. a F. P. S., în nume propriu și în numele A. F. P. Z. și A. F. pentru M., solicitând instanței admiterea recursului formulat în sensul modificării în totalitate a sentinței recurate în sensul respingerii ca inadmisibilă iar pe fondul cauzei ca nefondată și menținerea sentinței cu privire la admiterea cererii de chemare în garanței a A. F. pentru M.. Pârâta critică hotărârea instanța de fond din prisma motivelor prevăzute de art.304 pct 9 și art.3041 C. pr.civ. apreciind că tribunalul a interpretat greșit dipozițiile art.1 din OUG nr. 5.. Pe fond, acțiunea este neîntemeiată, având în vedere că titlul de creanță nu a fost desființat; reclamantul nu a achitat taxa specială de primă înmatriculare cum în mod greșit a reținut instanța de fond, ci taxa de poluare prevăzută de OUG nr. 5.. Prin obligarea pârâtei la plata dobânzii legale, instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, întrucât reclamantul prin acțiunea introductivă nu a solicitat obligarea pârâtei la plata acestei dobânzi. De altfel, nu se poate reține nici o faptă ilicită în sarcina pârâtei, această instituție procedând conform prevederilor legale iar plata taxei de poluare a fost efectuată voluntar de către reclamant, iar prevederile OG nr.9/2000 nu sunt aplicabile. Prin recursul formulat de către chemata în garanție A. F. pentru M. s-a solicitat modificarea în tot a sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii reclamantei. În motivarea recursului, se arată că în mod eronat a apreciat instanța de fond că taxa de poluare este în discordanță cu prevederile T. CE, nefiind datorată potrivit legislației comunitare. A. interpretare excede interpretărilor oficiale și jurisprudențiale ale CE/CEJ dar și textului propriu zis al T.. Se critică de asemenea soluția dată de prima instanță capătului de cerere privind acordarea dobânzii legale și a cheltuielilor de judecată, A. F. pentru M. nefiind titulara vreunei obligații în raport de contribuabil și neputându-se reține vreo culpă în sarcina acestei instituții. Intimatul a depus întâmpinare, prin care solicită instanței de recurs respingerea ca inadmisibil a recursului declarat în nume propriu de D. S., acesta entitate neavând calitatea de parte în judecata în primă instanță, iar pe fond respingerea ca fiind nefondat.. Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea apreciază că acesta este fondat, pentru următoarele considerente: A rezultat din actele depuse în fața instanței de fond că reclamanta a achitat suma de 3188,88 lei cu titlu de taxă de poluare la data de (...).(f. 5) În raport de cadrul legislativ existent la data plății urmează a fi analizată cererea de restituire a taxei. Noul act normativ, respectiv O., intrat în vigoare la data de (...) în forma sa inițială, a avut o primă modificare, prin OUG nr. 2., intrată în vigoare la data de (...), iar modificarea următoare a fost realizată prin OUG nr. 2., intrată în vigoare la data de (...). Forma inițială a OUG nr. 5., înainte de modificarea realizată prin OUG nr. 2., intrată în vigoare la data de (...), nu este contrară T. comunitar și legislației comunitare Nu se poate omite că în urma notificărilor emise de C. E. către Guvernul României, nu au avut loc consultări pentru alinierea noului act normativ legislației comunitare, astfel încât noua taxă să nu fie contrară acesteia, o primă chestiune fiind atribuirea unei noi calificări juridice acesteia, drept taxă de mediu, care să confere legitimitate reglementărilor naționale în raport cu dispozițiile dreptului comunitar, având în vedere că în domeniul mediului, Comunitatea E. exercită doar competențe de coordonare, statele membre putând să adopte reglementări proprii derogatorii de la normele dreptului comunitar. Totodată, în nota de fundamentare a noului act normativ s-a arătat că din perspectiva dreptului european, taxarea autovehiculelor este un domeniu nearmonizat, iar această realitate juridică are drept implicație la nivel național faptul că fiecare stat membru își poate institui în mod independent propriul sistem de taxare. Cu toate acestea, art. 90 din Tratat prevede că statele membre au obligația de a nu impune asupra unui produs din import o taxă în exces față de un produs autohton. Având în vedere cele de mai sus, evaluarea conformității unui act normativ național de taxare a autovehiculelor trebuie efectuată nu prin raportare la un anumit model european de reglementare sau altul, ci prin raportare la articolul din tratat citat mai sus și la jurisprudența C. de Justiție a C. E., așa încât taxarea autovehiculelor trebuie analizată în lumina unor principii generale de drept comunitar precum transparența, neutralitatea fiscală sau taxarea excesivă, criteriile obiective, caracterul adecvat și proporțional sau poluatorul plătește. Conform dispozițiilor cuprinse în art. 1 din O.U.G. nr. 5. sunt stabilite coordonatele pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule care constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de A. F. pentru M., în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului care încep cu programe de înnoire a parcului auto național și continuă cu o serie de alte programe în acest domeniu, inclusiv împădurirea terenurilor degradate sau defrișate. Totodată, adoptarea ordonanței a creat posibilitatea restituirii sumelor în plus pentru taxa de primă înmatriculare față de valoarea relativ redusă a taxei de poluare, așa încât, în baza unei cereri de restituire și a chitanțelor care dovedesc plata taxei în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, plătitorii își pot recupera diferența dintre cele două taxe. Așadar, Curtea E. de Justiție a arătat în mod constant că o consecință a dreptului comunitar actual este aceea că statele membre pot să impună asupra mărfurilor precum autovehiculele un sistem de taxă al cărui cuantum crește progresiv, în conformitate cu un criteriu obiectiv (deciziile în cauzele nr. 112/84 Humblot c. Directorului serviciilor fiscale, parag. 12; cauza C-132/88 Con. Comisiei E. c. Republicii Elene parag. 17). De asemenea, Curtea E. de Justiție a arătat că sunt criterii obiective cele precum capacitatea cilindrică sau clasificarea în funcție de performanțele de mediu, iar în condițiile în care taxa de poluare este bazată pe elemente precum cilindreea, normele de poluare chimică sau emisiile de dioxid de carbon, este evident că aceste criterii de impunere sunt obiective și nu lasă loc unei decizii arbitrare. Apoi, obiectivul taxei este de protejare a mediului atât prin modul de utilizare a resurselor constituite cât și prin modul de impunere, ținând cont că elementele care stau la baza acestuia sunt emisiile de noxe și de dioxid de carbon, criteriile care stau la baza taxei având deci un caracter adecvat scopului propus. Principala critică adusă noului sistem de taxare este acea că, în realitate, nu s-a schimbat decât denumirea taxei, sistemul fiind în continuare discriminatoriu față de autovehiculele deja existente în parcul auto național. Sub acest aspect este relevantă decizia C.E.J. în cauza C-345/93 Nunes Tadeu, parag. 20, din care rezultă că un sistem de impozitare a autovehiculelor este discriminatoriu față de autovehiculele de ocazie din import atunci când în calculul taxei nu se ia în considerare deprecierea reală a acestui autovehicul de import și în consecință, se impune o taxă mai mare decât valoarea reziduală a taxei rămase neamortizată, incorporată într-un autovehicul național similar. Or, actualul act normativ este în conformitate cu principiile jurisprudenței europene prin prevederea unei grile de depreciere ce corespunde unor valori reale de piață și care, în plus, pot fi contestate de contribuabil dacă autovehiculul său s-a depreciat într-o măsură mai mare decât cea indicată de grila fixă. Tot în privința comparație cu autovehiculele deja existent în parcul auto național, Curtea E. de Justiție s-a pronunțat că o atare comparație nu este relevantă sub aspectul discriminării fiscale, deoarece art. 90 din Tratatul C. E. nu este menit să împiedice un stat membru de a introduce taxe noi sau să schimbe cota sau baza de impunere a unor taxe deja existente, (decizia CEJ în cauzele conexate C-290/05 și 33305 Akoș Nadasdi și Ilona Nemeth parag. 49). Pe de altă parte, este respectat și principiul transparenței, deoarece taxa de poluare este așezată pe baza unor criterii cunoscute de contribuabil prin omologarea de tip, fiind instituite valorile limită pentru încadrarea unui autovehicul în diverse clase de poluare, astfel încât se poate cunoaște pe baza documentelor mașinii, cuantumul posibil al taxei pentru un autovehicul de tipul celui pe care contribuabilul și-l dorește. Se poate, așadar, concluziona că O.U.G. nr. 5. (varianta în vigoare la momentul plății taxei) respectă exigențele de compatibilitate cu art. 90 parag. 1 din Tratatul C. E.. A., după cum se poate constata, determinarea taxei de poluare se realizează conform art. 6 pe baza unor criterii obiective (tipul motorului, capacitatea cilindrică) și capacitatea din punct de vedere al poluării, luându-se în considerare și deprecierea autoturismului conform coeficienților descriși în anexa 4. Cota fixă de reducere prev. în anexa 4 este stabilită în funcție de vechimea autovehiculului, de rulajul mediu anual, de starea tehnică și nivelul de dotare al autovehiculului. Cu ocazia calculului taxei, pot fi acordate reduceri suplimentare față de cota fixă, în funcție de abaterea de la situația standard a elementelor care au stat la baza stabilirii cotei fixe în condițiile prev. de normele metodologice de aplicare a ordonanței de urgență. Pe de altă parte, așa cum rezultă din art. 8: „(1) Atunci când un autovehicul pentru care s-a plătit taxa în România este ulterior scos din parcul auto național se restituie valoarea reziduală a taxei în conformitate cu prev. alin. (2). (2) Valoarea reziduală a taxei reprezintă taxa care ar fi plătită pentru respectivul autovehicul dacă acesta ar fi înmatriculat la momentul scoaterii din parcul auto național.";. Așadar, atâta timp cât taxa de poluare percepută pentru prima înmatriculare se restituie atunci când autoturismul respectiv este scos din parcul auto național, nu se poate pretinde o discriminare față de autoturismele pentru care această taxă nu s-a perceput deoarece existau în parcul auto național la data adoptării actului normativ, atâta timp cât pentru acestea taxa nu a fost plătită și evident nici nu se poate pune problema restituiri ei. În cauza de față, reclamantei-intimate i-a fost percepută taxa de poluare, iar nu taxa specială de primă înmatriculare, taxă care este apreciată de Curte în conformitate cu exigențele legislației naționale și comunitare, așa încât restituirea ei nu are un temei legal. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE Admite recursurile declarate de D. S. în nume propriu și ca reprezentant al AFP Z. și de AFM, împotriva sentinței civile nr. 5143 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului S. pe care o modifică în sensul că respinge acțiunea reclamantului SA împotriva pârâtelor D. S. și AFP Z. Respinge cererea de chemare în garanție a AFM formulată de D. S. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din (...). Red.DM D act. DC/2ex/(...) Jud.primă inst. S.M.;
| ← Decizia civilă nr. 221/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 5612/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
