Decizia civilă nr. 4474/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...) R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂNR. 4474/2011
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. M.
Judecător S. Al H.
Judecător C. P.
G. C. C.
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanta C. M. împotriva sentinței civile nr. 491 din data de (...) pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...), în contradictoriu cu intimații D. G. A F. P. M., A. F. P. B. M. și A. F. PENTRU M. - M. M., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite, restituire taxă poluare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este { F. |legal} îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu 21,50 lei taxă judiciară de timbru și
0,60 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 alin. 4 C. pr. civ., constată că, raportat la art. art. 3, alin. 3, art. 299 C. pr. cv. și art. 20 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial să judece pricina. C U R T E A : Prin sentința civilă nr. 491 din data de (...) pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...) s-au respins excepțiile inadmisibilității și neîndeplinirii procedurii prealabile invocate de către pârâta D. G. A F. P. M.. Prin aceeași sentință s-a respins cererea formulată de către reclamanta C. M., în contradictoriu cu pârâtele A. F. PENTRU M., D. G. A F. P. M. și A. F. P. A M. B. M. Analizând cu prioritate excepțiile invocate, în temeiul art. 137 alin. 1 C.pr.civ.,tribunalul a reținut următoarele: Potrivit art. 7 lit. j. din Ordinul nr. 1501/2006 reclamantul era obligat să depună dovada plății taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, stabilită potrivit legii, a căror înmatriculare se solicită ulterior datei de (...). Reclamantul a contestat legalitatea deciziei de calcul a taxei de poluare, cerere soluționată de pârâta D. G. a F. P. M. prin decizia nr. 1257 /(...) prin care a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin urmare, tribunalul a apreciat că a fost parcursă în condiții legale procedura administrativă reglementată în Titlul IX din Codul de procedură fiscală, asimilată procedurii prealabile prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004 constatată prin decizia emisă de către D. G. a F. P. M. prin care s-a soluționat contestația. Actul atacat, respectiv decizia de calcul a taxei de poluare este un act administrativ fiscal emis de o autoritate publică în vederea executării legii conform art. 41 din Codul de procedură fiscală și art. 2 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 554/2004, fiind deci admisibilă verificarea legalității lui potrivit art. 8 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 pe calea acțiunii în contencios administrativ. În consecință au fost respinse excepțiile inadmisibilității și neîndeplinirii procedurii prealabile invocate de către pârâta D. G. a F. P. M.. Asupra fondului cauzei, instanța a reținut că în vederea efectuării primei înmatriculări în România a unui autovehicul second-hand, reclamanta C. M. a solicitat pârâtei A. F. P. B. M. calcularea taxei de poluare. Aceasta taxa a fost stabilita prin aplicarea elementelor de calcul prev.de O.U.G.nr.5.. A constatat instanța de fond, că actul normativ menționat, în forma în vigoare la data plății taxei nu încalcă dispozițiile dreptului comunitar. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta C. M. solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței civile atacate, în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată. În motivare s-a arătat că taxa a fost încasată în baza unei legislații interne contrară normelor comunitare, astfel încât, în aplicarea principiului priorității dreptului comunitar, există obligația de restituire a sumei achitată cu titlu de taxă de poluare. În drept, își întemeiază cererea de chemare în judecată pe dispozițiile art. 110 din Tratatul U. E., art. 148 Constituția R., art. 117, 120 si 124 C.proc.fisc. Analizând recursul formulat, Curtea reține următoarele: Referitor la fond: În prezent, compatibilitatea O.U.G. 5. cu prevederile dreptului U., în speță art. 110 din TFUE incidente, trebuie analizata prin raportare la efectele produse în dreptul intern de hotărârea pronunțată la data de 7 aprilie 2011 de către Curtea de Justiție a U. E. în cauza nr. C-402/09 având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Tribunalul Sibiu din România, prin decizia din 18 iunie 2009, primită de Curte la data de 16 octombrie 2009, în procedura privind pe reclamanta I. T. împotriva pârâților S. Român prin M. F. și E., D. G. a F. P. S., A. F. P. S., A. F. pentru M. și M. M.. Prin această hotărâre Curtea de Justiție a stabilit pe cale de interpretare că: A. 1. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. Și este așa, deoarece din parag. 29 al hotărârii rezultă că întrebarea și răspunsul Curții de referă la varianta inițială a OUG nr. 5. aplicabilă în prezentul litigiu. Curtea de Justiție a interpretat dreptul U., mai precis art. 110 din TFUE, plecând de la analiza neutralității taxei în privința vehiculelor de ocazie importate și a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate pe teritoriul național anterior instituirii taxei menționate ajungând la concluzia că deși obiectivul primordial urmărit de această reglementare este cel al protecției mediului, reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante suntsupuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 3. din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, astfel că nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 5. are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre. Pe cale de consecință, se poate conchide că taxa pe poluare impusă ca obligație prealabilă de legea în vigoare menține efectul descurajator al punerii în circulație a autovehiculelor second hand cumpărate din alte state membre ale U. fără să existe în prezent vreo normă juridică care să descurajeze cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. Pentru a statua astfel Curtea mai are în vedere că hotărârile pronunțate de Curtea de Justiție în procedura de obținere a unei hotărâri preliminare sunt obligatorii nu numai în cauza pendinte care a generat sesizarea ci în toate cazurile similare deduse judecății și produc efecte retroactive. Mai precis conform art. 267 din TFUE interpretarea pe care C. o dă unei norme de drept european, clarifică sau definește, acolo unde este necesar, înțelesul și întinderea acestei norme așa cum aceasta trebuie înțeleasă sau ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată de la data intrării ei în vigoare. Prin urmare, în privința taxei pe poluare prevăzută de OUG nr. 5., varianta inițială, trebuie să se rețină că reglementarea națională este incompatibilă cu art. 110 TFUE de la data intrării în vigoare, respectiv de la data de 1 iulie 2008. Or, concluzia care se impune este aceea că taxa pe poluare plătită de reclamant nu mai are bază legală în dreptul intern (art. 117 alin. 1 lit. d) C.pr.fisc). Statuând astfel, Curtea și-a îndeplinit misiunea încredințată de art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția R. și din Tratatul de aderare a R. la UE precum și de jurisprudența pertinentă a Curții de Justiție (cauza Simmenthal). Referitor la cererea de acordare a dobânzilor: Este de principiu că potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 4 din Codul de procedură fiscală în măsura în care plata sumelor reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat se constată că a fost fără temei legal, cel care a făcut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective. Tot astfel, dacă suma respectivă a fost încasată și folosită fără să existe temei legal, se impune a se restitui nu numai suma plătită ci și dobânda legală calculată pe perioada cuprinsă între data creditării bugetului de stat și data restituirii integrale către contribuabil. Numai astfel se poate concepe o justă reparație a prejudiciului încercat de contribuabil aflat într-o astfel de situație în care acestuia i s-a produs un prejudiciu prin acțiunea ilicită și culpabilă a organului fiscal al statului. Nu se poate paraliza dreptul contribuabilului de a beneficia de reparația integrală a prejudiciului numai pe considerentul că acesta are doar dreptul să i se restituie suma plătită fără bază legală iar dobânda se poate acorda doar dacă administrația nu rezolvă cererea de restituire în termenul prevăzut de lege, dobândă care ar curge doar de la data refuzului de a dispune restituirea sumelor solicitate. Dacă s-ar admite teza pârâtei, conform căreia indiferent de situație și de perioada de folosire a unei sume de bani achitată la bugetul de stat fără temei legal aceasta este ținută să restituie doar suma plătită la bugetul de stat de către contribuabil fără o altă reparație în ipoteza în care cererea de restituire este rezolvată în termen de 45 de zile de la înregistrare și indiferent de perioada de timp cât bugetul de stat a beneficiat de fructificare acestei sume, ar însemna ca bugetul de stat să se îmbogățească pe măsura însărăcirii patrimoniului contribuabilului cu suma ce reprezintă prețul folosinței banilor pe perioada de referință. Or, dacă am accepta o astfel de rezolvare ar însemna ca niciodată contribuabilul să fie corect și complet despăgubit pentru prejudiciul ce l-ar încerca prin reținerea la bugetul de stat pe o perioadă de timp însemnată a unei sume fără o bază legală, punând astfel în pericol principiul răspunderii patrimoniale ce presupune reparația în natură și integrală a prejudiciului. În consecință, față de cele menționate anterior, în temeiul art. 304 pct. 9 c.pr.civ. raportat și la dispozițiile art. 20 din Legea nr. 554/2004, se va admite recursul formulat de reclamanta C. M. și se va modifica hotărârea recurată în sensul că se va admite acțiunea reclamantei, iar pârâtele vor fi obligate să restituie acesteia suma de 844 lei, reprezentând taxă de poluare achitată cu chitanța TS7 nr. 1546263/2010, cu dobânda legală de la data plății și până la restituirea integrală. De asemenea, în temeiul art. 1 și 3 din OUG nr. 5. se va admite cererea de chemare în garanție, iar A. F. PENTRU M. va fi obligată la plata sumei de 844 lei în favoarea A.B. M. Vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței, respectiv cele referitoare la respingerea excepției inadmsibilității pentru lipsa procedurii, aceasta fiind urmată în cauză. Capătul de cerere întemeiat pe dispozițiile art. 4 din Legea nr. 554/2004 va fi respins în considerarea incompatibilității procedurii speciale a excepției de inadmisibilitate ce acțiunea directă în anularea actului administrativ. Referitor la cererea de chemare în garanție, respinsă de către instanța de fond, Curtea reține următoarele: Cererea de chemare în garanție a AFM B., formulată de către pârâtă este întemeiată. Astfel, taxa de poluare a fost plătită de către reclamant în contul deschis pentru taxe de poluare pentru autovehicule, taxe care se constituie un venit la bugetul F. pentru M. în vederea programelor pentru protecția mediului. Se reține aplicabilitatea art. 1 al.1 din OUG nr.5., unde se prevede: "Prezenta ordonanță de urgență stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, denumită în continuare taxă, care constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de A. F. pentru M.."; Art. 60 al. 1 c.pr.civ. prevede :";Partea poate să cheme in garantie o alta persoana impotriva careia ar putea sa se indrepte, in cazul când ar cadea in pretentiuni cu o cerere in garantie sau in despagubiri."; În temeiul art. 274 al. 1 c.pr.civ., pârâta A. B. M. va fi obligată să achite reclamantei suma de 65 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, la fond și în recurs, reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII D E C I D E : Admite recursul declarat de reclamanta C. M. împotriva sentinței civile nr. 491 din 07 februarie 2011 pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M., pe care o modifică în parte în sensul că admite în parte cererea de chemare în judecată. Obligă pârâta A. F. P. B. M. să restituie reclamantei suma de 844 lei reprezentând taxă de poluare încasată cu chitanța TS7 nr. 1546263/2010. Admite cererea de chemare în garanție a AFM B.. Obligă chemata în garanție AFM B. să restituie pârâtei A. B. M. suma de 844 lei reprezentând taxă de poluare. Obligă pârâta A. B. M. să achite reclamantei 65 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, la fond și în recurs. Menține restul dispozițiilor. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică de la 8 noiembrie 2011. { F. | PREȘEDINTE, D. M. JUDECĂTOR, S. AL H. JUDECĂTOR, C. P. G., C. C. } Red.M.D./(...) Dact.H.C./3 ex. Jud.fond: M.H..
| ← Sentința civilă nr. 144/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Sentința civilă nr. 122/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
