Sentința civilă nr. 122/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 122/2011
Ședința ata de 23 F. 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE : F. T.
GREFIER : D. C.
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul A. V., în contradictoriu cu pârâta C. J. DE P. S., având ca obiect refuz acordare drepturi conform L. nr. 1..
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamantul personal, identificat cu BI seria DH, nr. 8., eliberat de M. O. Ș.-S., martorele M. L. și I. Ana, lipsind pârâta.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Cauza se află la al doilea termen de judecată, fond. Procedura de citare este legal îndeplinită.
La interpelarea instanței reclamantul precizează că nu mai are alte cereri de formulat decât audierea martorilor prezenți la acest termen.
În temeiul art. 192,193 și 196 C.pr.civ., instanța procedează la audierea martorei M. L., a cărei declarație a fost consemnată și atașată la dosarul cauzei, după citire și semnare.
În temeiul art. 192,193 și 196 C.pr.civ., instanța procedează la audierea martorei I. Ana, a cărei declarație a fost consemnată și atașată la dosarul cauzei, după citire și semnare.
Nemaifiind excepții de invocat și cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în susținerea cererii de chemare în judecată.
Reclamantul personal, având cuvântul, solicită instanței admiterea contestației împotriva hotărârii nr. 6223/2010 emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i recunoască calitatea de refugiat în perioada 1943 - 1945, precum și obligarea pârâtei la plata drepturilor cuvenite.
După deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare pe baza actelor existente la dosar.
C U R T E A
Constată că prin acțiunea înregistrată la data de (...) sub nr. (...) reclamantul A. V. în contradictoriu cu pârâta C. J. de P. S. a solicitat instanței anularea Hotărârii nr. 6223 emisă de pârâta la data de (...), obligarea la recunoașterea calității de refugiat și la plata drepturilor prevăzute de L. 1..
În susținerea celor solicitate reclamantul a arătat că familia sa a fost nevoită să se refugieze din localitatea de domiciliu urmare a regimului de teroare instaurat.
Răspunzând celor invocate prin întâmpinare intimata a solicitat respingerea acțiunii în considerarea ca reclamantul s-a născut la (...) iar o persoană care nu era născută la data declanșării celui de al doilea război mondial nu a avut cum să fie persecutată de regimul austro-ungar. În plus se arată că cele două declarații în lipsa altor acte eliberate de autoritățile vremii nu pot sta la baza acordării indemnizației.
Analizând actele și lucrările dosarului Curtea reține următoarele:
Prin hotărârea nr. 623 emisă de C. de aplicare a L. 1. a fost respinsă cererea formulată de reclamantul A. V. În preambulul hotărârii C. reține că
„petentul a fost persecutat etnic prin (forma de persecuție) de refugiere conform art.1 lit.c din OG 105/1999, situație ce se încadrează în prevederile OG
105/1999 aprobată de L. 1. cu modificările și completările ulterioare.
Potrivit prev. art. 1 din O. nr. 105/1999 aprobată prin L. nr. 1., beneficiază de prevederile acestui act normativ persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la
6 martie 1945 a suferit persecuții, aflându-se în una din cele șase situații expres prevăzute de lege: a fost deportat, a fost strămutat.
Conform art. 2 din Normele de aplicare a prev. O. nr. 105/1999 aprobată prin H. nr. 1., prin persoană strămutată în altă localitate, în sensul ordonanței, se înțelege orice persoană care a fost mutată sau a fost nevoită să-și schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice, în această categorie fiind incluse și persoanele refugiate.
Din norma enunțată rezultă că pentru a beneficia de prevederile legii este necesar a se face dovada refugierii - proprii sau a părinților în cazul copiilor - refugiere materializată în varianta părăsirii domiciliului și dovada faptului că această părăsire este rezultatul persecuțiilor exercitate în perioada menționată.
Aceste condiții sunt dovedite prin declarațiile martorilor audiați și de instanță.
Astfel, prin declarațiile autentice date de martorii M. L. și I. Ana se relevă că familia reclamantului a fost nevoită din cauza persecuțiilor etnice să se refugieze din comuna M. în comuna P. M. jud. Cluj.
Audiați în instanță martorii relevă situația menționată în fața notarului, susținând în plus că populația era supusă de autoritățile batjocurii, si maltratată.
De pildă susține martora M. L. că au fost luați de către autorități copii vecinului și nu s-au întors niciodată. În aceea perioadă pe lângă faptul că erau maltratați li se luau și bunurile fiind supuși foametei, dar si amendați.
Tot astfel arată martorii că familia reclamantului s-a refugiat împreună cu alte familii iar în localitatea de refugiu se întâlneau la munca în gospodăriile localnicilor pentru a-și asigura existența. În aceea perioadă de refugiu aprilie
1941 - octombrie 1945 mai precis în primăvara anului 1943 s-a născut și reclamantul.
Se poate așadar constata din acte că în cauză s-a dovedit că părăsirea domiciliului reclamantului și a familiei s-a datorat persecuțiilor etnice.
Or, în aceste circumstanțe, câtă vreme din acte rezultă refugierea și de vreme ce legea nu exclude copii care s-au refugiat împreună cu părinții, sau au fost născuți în aceea perioadă, aceștia suportând consecințele nefavorabile rezultate dintr-o atare situație, excluderea reclamantei de la beneficiul acordat de lege este nelegală.
Evident, se poate susține că reclamantul nu ar fi avut domiciliu de unde să se refugieze și nu a suferit persecuții. Atare susțineri nu pot fi primite întrucât reclamantul nu putea avea alt domiciliu decât al părinților. Pe de altă parte, având în vedere vârsta la aceea vreme a reclamantului este exclusă manifestarea de voință în sensul alegerii domiciliului. Ca atare, ținând cont de contextul general în care părinții au suferit prejudicii prin refugiere, nu sepoate susține că reclamanta nu a avut de suferit aceleași consecințe irevocabile ca părinții săi.
Prin urmare, față de cele rezultate din acte, susținerile pârâtei referitoare la refugiu sunt neîntemeiate și urmează a fi respinse
Desigur se susține de pârâtă că cele relatate nu pot fi reținute în lipsa unei confirmări prin acte oficiale. Atare susțineri nu pot fi primite întrucât în contextul dispozițiilor legii evocate și a normelor de aplicare dovada se poate face prin orice mijloc de probă inclusiv declarații de martori.
Așadar, față de cele expuse, în baza prevederilor actului normativ mai sus evocat, a prev. art. 18 din L. nr. 554/2004, acțiunea urmează a fi admisă, anulată hotărârea atacată și obligată pârâta la recunoașterea calității de refugiat și la acordarea drepturilor pentru perioada dovedită începând cu data de 1 noiembrie 2010.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.
D E C I D E :
Admite acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul A. V. domiciliat în Ș. S. str. 22 D. 1989 nr.5 jud. S., împotriva pârâtei C. J. DE P. S. cu sediul în Z., B-dul M. V., nr.85 jud. S. și în consecință:
Dispune anularea hotărârii nr. 6223 din data de (...) emisă de pârâtă. Obligă pârâta să-i recunoască reclamantului calitatea de refugiat în perioada (...) - (...) și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O. nr.105/1999 aprobată prin L. nr. 1. cu modificările ulterioare, începând cu data de (...).
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 23 februarie 2010.
PREȘEDINTE GREFIER F. T. D. C.
Red.FT D act. SzM/5ex. (...)
| ← Decizia civilă nr. 4474/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 5789/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
