Decizia civilă nr. 4487/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 4487/2011
Ședința din data de 09 N. 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE M. H. JUDECĂTOR M. B. JUDECĂTOR F. T. GREFIER D. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta A. J. PENTRU O. F. DE M. C., împotriva sentinței civile nr. 1046 din data de (...), pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), în contradictoriu cu reclamanta SC E. S., având ca obiect - anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă intimata- reclamantă prin consilier juridic Ș. S. O., care depune la dosar delegație de reprezentare nr. 67 din (...), lipsind recurenta.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza se află la primul termen de judecată, recurs.
Recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Prin Serviciul Registratură, la data de (...) recurenta a depus la dosarul cauzei precizări cu privire la cererea de recurs, iar la data de (...) intimata- reclamanta a depus întâmpinare, în două exemplare.
Se constată că recursul este declarat în termen iar recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă în temeiul art. 242 pct.2 C.pr.civ.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 al. 4 C.pr.civ., raportat la art.21 din Constituție, art.10 din L. nr. 554/2004, dispozițiile OG nr. 92/2003 și art. 3 pct. 3 C.pr.civ. constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina. Reprezentantul intimatei arată că nu mai are de formulat alte cereri sau de invocat excepții. Nemaifiind excepții de invocat și cereri de formulat, instanța acordă cuvântul asupra recursului. Reprezentantul intimatei-reclamante solicită respingerea recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 1046 din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj, ca nefondat și menținerea în totalitate a hotărârii recurate apreciind că aceasta este legală și temeinică, pentru motivele expuse în cuprinsul întâmpinării. De asemenea susține că nu solicită acordarea cheltuielilor judiciare. Curtea, raportat la concluziile părților prezente și actele dosarului, reține cauza în pronunțare. CURTEA Din examinarea actelor dosarului constată următoarele: Prin sentința civilă nr.1046 pronunțată la data de (...) în dosarul nr.(...) al T.ui C. a fost admisă cererea formulată de reclamanta S. E. S. împotriva pârâtei A. J. pentru ocuparea F. de M. C. și în consecință a fost anulată decizia nr.209/(...), obligată pârâta să încheie cu reclamanta o nouă decizie de aprobare a solicitării reclamantei privind subvenția prev.de art. 80 din L. nr. 7. începând cu data de (...); obligată pârâta să încheie cu reclamanta convenția prevăzută de art. 80 din L. nr. 7. începând cu data de (...); obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 18.000 lei pentru perioada (...)-(...); obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 43,6 lei cheltuieli de judecată. Pentru a dispune astfel instanța a reținut că actele depuse atestă că reclamanta a depus lunar toate actele prevăzute de art. 52 alin. 1 din L. nr. 7., respectiv tabelul cu persoanele angajate, declarațiile, statele de plată și convenția nr. 69/(...) în formă de proiect precum si cele două contracte individuale de muncă încheiate pe perioadă nedeterminată. Pârâta așa cum rezultă din întâmpinarea depusă la dosar s-a prevalat de prevederile L. nr. 5. respectiv art. 4 alin. 3 și 22 care nu îi permit să efectueze plăți după atingerea sumei maxime aprobate prin bugetul asigurărilor sociale iar pe de altă parte faptul că se supune ordonatorului principal de credite având responsabilitățile prevăzute de art. 22 alin. 1 din acest act normativ. Față de apărarea invocată instanța apreciază că aceasta nu poate fi imputată reclamantei iar pe de altă parte aceste împrejurări nu pot afecta drepturile stabilite în mod imperativ prin L. nr. 7.- art. 80, prevederi care nu condiționează în nici un fel acordarea subvenției. De asemenea apărarea invocată de pârâtă în sensul că nu și-a dat consimțământul la încheierea convenției cu reclamanta instanța nu o poate reține ca fiind întemeiată deoarece acordarea drepturilor menționate nu este condiționată de semnarea acesteia cu atât mai mult cu cât restul cerințelor pentru a fi beneficiarul prevederilor art. 80 pct. 1 lit. c din L. nr. 7. sunt îndeplinite. Împotriva soluției menționate a declarat recurs pârâta A. J. pentru O. F. de M . C. solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingeriicontestației. În susținerea celor solicitate se arată în esență că respingerea solicitării intimatei prin decizia contestată a fost motivată pe dispozițiile L. nr.5. ce statuează: limitele maxime ce nu pot fi depășite; angajarea de cheltuieli numai în limita creditelor bugetare și potrivit destinațiilor aprobate. Ori raportat la aceste dispoziții nu se puteau depăși posibilitatile financiare dintr-un buget prestabilit și limitat ca sumă. Tot astfel arată recurenta că instituția avea obligația respectării limitelor instituite de lege; nu putea să anticipeze un numar de conventii sau persoane . Pe de altă parte mai arată recurenta lipsa bugetului nu poate fi imputată nici pârâtei având în vedere calitatea acestuia de ordonator terțial de credite și limită până la care se puteau face cheltuieli. Concluzionând arată recurenta că în condițiile ultimelor modificări ce se corelează cu L. nr.5. nici o cheltuială nu putea fi făcută cu depășirea limitelor aprobate și fără o bază legală. Analizând recursul declarat Curtea reține următoarele: În cursul anului 2009 intimata a încheiat contracte individuale de muncă cu persoane care la data respectivă îndeplineau condițiile prevăzute de art.80 din L. nr.75/2002. Ulterior a adresat o cerere către recurentă cu solicitarea de a beneficia de subvenția prevăzută de lege însă cererea i-a fost respinsă motivatde faptul că L. nr.5. interzice efectuarea de plăți după atingerea sumei maxime aprobate prin bugetul asigurărilor. Potrivit art.80 alin.1 din L. 7., angajatorii care încadrează în muncă, pe perioadă nedeterminată, absolvenți ai unor instituții de învățământ superior sunt scutiți pe o perioadă de 12 luni de plata contribuțiilor datorate la bugetul asigurărilor pentru șomaj, aferentă absolvenților încadrați, și primesc lunar, pe această perioadă, pentru fiecare absolvent o sumă egală cu 1,5 valoarea indicatorului social de referință al asiguraților pentru șomaj și stimulării ocupării forței de muncă în vigoare la data încadrării în muncă, pentru absolvenții de învățământ superior. Intimata reclamanta a depus toate actele pentru a beneficia de subvenția prevăzută de art.80 alin.1 din L. 7., a depus toate documentele legale și a virat la bugetul de stat toate sumele datorate Nu s-a făcut dovada virării sumelor de bani cuvenite reclamantei, deși aceasta a făcut dovada depunerii documentației aferente Ulterior, reclamanta a primit decizia contestată, prin care i s-a adus la cunoștință faptul că solicitarea sa a fost respinsă, fiind atinsă limita maximă a cheltuielilor bugetare destinate măsurilor de stimulare a ocupării forței de muncă. Susținerile recurentei că toate instituțiile publice, implicate în procesul bugetar sunt obligate să respecte prevederile legii supunându-se în cazul de față la o limitare a cheltuielilor ca urmare a atingerii unui prag maxim al fondurilor cu destinație precisă sunt corecte însă nu sunt de natură să poată aduce atingere drepturilor stabilite în favoarea particularilor prin alte legi având în vedere lipsa instituirii unor astfel de condiționări sau a altor criterii . Recurenta mai susține că, în conformitate cu art.l4, alin.l-3, cheltuielile bugetare au o destinație precisa și limitata si sunt determinate de autorizările continue în legi specifice și în legile bugetare anuale, însă omite să analizeze posibilitatea întocmirii documentelor prealabile emiterii textelor invocate de o manieră aptă să satisfacă respectarea drepturilor entităților cărora de altfel le- a recunoscut legitimitatea drepturilor. Pentru ca o cheltuială din fonduri publice să poată fi angajata, ordonanțata și plătita trebuie aprobată potrivit legii și în acest sens autoritatea obligată a face astfel de plăți este cea obligată a îndeplini toate demersurile necesare anterior pentru ca această plată să poată fi efectuată în condițiile legii. Susține însă recurenta ca a solicitat sumele dar nu au fost aprobate și ca atare în lipsa disponibilităților refuzul nu este nejustificat. Lipsa disponibilităților nu poate fi reținută ca motiv în măsura să justifice refuzul acordării subvenției . O astfel de abordare ar echivala cu golirea de conținut a unei legi care instituie beneficiul subvenției , acesta urmând a avea un caracter pur formal. Entitatea care îndeplinește cerințele prin angajarea realizată se va găsi în imposibilitatea de a beneficia de dispoziții ce au fost edictate în favoarea sa , norma prin care s-a instituit să fiind lipsită de efecte ceea ce echivalează cu nerespectarea legii de către autoritățile obligate a o respecta. Lipsa unui previziuni din partea autorității ce are obligația de a aplica legea nu poate fi opusă particularului , care are dreptul dreptul la o bună administrație, nu poate fi reținută ca motiv de înlăturare a dreptului recunoscut prin lege. Nici faptul că nu se putea prevede câte anume societăți angajează persoane în măsură să beneficieze de subvenții nu poate fi reținut ca motiv de înlăturare a dreptului recunoscut prin lege. P. proiectelor rectificative se face pornind de la o evaluare a situației vizând șomajul și numărul total al societăților potențiali plătitori pe raza teritorială iar această evaluare nu seputea face de intimata .O evaluare respectiv o stabilire a unor criterii de atribuire a fondurilor de asemenea nu poate fi făcută de intimată. Recurenta pârâtă nu a facut evaluari,nu a publicat criterii și nu a făcut cunoscut de ce face atribuirea fondurilor /subvenții altor societăți. Prin urmare sarcina evaluării, a rectificării și stabilirii criteriilor revine recurentei context în care justificarea nu este în măsură să conducă la nerecunoașterea dreptului instituit de L. nr.7.. Așadar față de cele arătate aspectele reținute de prima instanță nu pot fi considerate greșite. Prin urmare nefiind motive întemeiate în baza art.312 C.pr.civ. coroborat cu art.20 din L. nr.554/2004 Curtea va da o soluție de respingere a recursului declarat. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L. DECIDE: Respinge recursul declarat de A. J. PENTRU O. F. DE M. C., împotriva sentinței civile nr. 1046 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C. pe care o menține în întregime. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 09 noiembrie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI M. H. M. B. F. T. D. C. GREFIER R ed.F.T./S.M.D. 2 ex./(...) Jud.fond.G. G.
| ← Decizia civilă nr. 3984/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Sentința civilă nr. 622/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
