Decizia civilă nr. 4489/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 4489/2011
Ședința publică din data de 09 N. 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE M. H. JUDECĂTOR M. B. JUDECĂTOR F. T. GREFIER D. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de către reclamanta F. C. împotriva sentinței civile nr. 1660 pronunțată la data de (...) în dosarul nr.
(...) al T.ui C., în contradictoriu cu pârâtul P. M. C.-N., având ca obiect - litigiu privind funcționarii publici (L. Nr.1.).
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Cauza se află la primul termen de judecată, recurs. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Se constată că recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în temeiul art. 242 pct. 2 Cod pr.civ.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 al. 4 C.pr.civ., raportat la art.21 din Constituție, art.10 al. 2 din L. nr.554/2004, art. 3 pct. 3 C.pr.civ. și art.105, 106, 109 din L. nr. 118/1999, constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina. După deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare pe baza actelor existente la dosar. CURTEA Prin sentința civilă nr. 1660 din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...) s-a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de F. C. în contradictoriu cu pârâtul P. M. C.-N., având ca obiect anularea D. P. M. C.-N. 2. mai 2010 și plata drepturilor salariale. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele: În speță au fost depuse la dosarul cauzei dispoziția contestată precum și datele referitoare la modalitatea de calcul a drepturilor salariale ale reclamantului atât în luna decembrie 2009, anterior reîncadrării cât și ulterior reîncadrării, în luna ianuarie 2010. Reține că reclamanta este funcționar public în cadrul P. mun. C.-N., iar prin D. 2792 din 26 mai 2010 emisă de P. mun. C.-N. s-a modificat dispoziția P. nr. 643 din (...) în sensul că începând cu data de 01 ianuarie 2010 drepturile salariale cuvenite reclamantei sunt compuse doar din salariul de bază, spor de vechime și spor pentru condiții periculoase, fiind eliminate din drepturile salariale sporul de dispozitiv și sporul de stabilitate. La baza emiterii dispoziției contestate au stat D. 2142/(...), privind modificarea statului de personal al primăriei și al serviciilor publice din subordinea Consiliului Local al mun. C.-N. precum și a dispozițiilor / deciziilor de reîncadrare a personalului acestora, adresa nr. 386/R/(...) a Agenției J. de P. S. C., O. comun al M. M., F. și protecției S. și al Misterului F. P. nr.(...) privind monitorizarea și controlul aplicării prevederilor L. 3. privind salarizarea unitară a personalului plătit din fondurile publice la nivelul instituțiilor și autorităților publice ale administrației locale. Modul de calcul al drepturilor salariale, potrivit dispoziției contestate, a fost făcut în baza prevederilor art. 30 din L. 3. și OUG 1., fără a se mai acorda indemnizația de dispozitiv și sporul de stabilitate. Cu referire la primul motiv de nelegalitate al dispoziției contestate, și anume cel care se referă la nulitatea absolută a acesteia, reține că aceasta nu încalcă principiul neretroactivității deoarece a fost emisă în baza O. (...), menționat mai sus, și în baza căruia Agenția Națională de P. S. C., căreia i s-au acordat atribuții de control asupra modalității de stabilire a drepturilor salariale potrivit L. 3., a fost îndrituită să verifice drepturile salariale acordate funcționarilor publici în baza acestei legi care se referă la salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, și în conformitate cu care, începând cu data de 01 ianuarie 2010, toți funcționarii publici trebuie reîncadrați pe categorii de personal, funcție de prevederile acestei legi. Referitor la abrogarea O. (...) intervenit la (...) prin O. comun al M. și MFP NR. 727/(...) , emis în aplicarea acestei legi, reține că în materie de abrogare ca formă de încetare în timp a unui act normativ, este un principiu general cunoscut și necontestabil acela că norma juridică activează atâta timp cât este în vigoare. În speță, acest ordin fost anulat prin S. civilă nr. 2. mai 2010 a C. de A. C., sentință nedefinitivă și care potrivit art. 23 din L. 554/2004 a contenciosului administrativ are putere numai pentru viitor. Mai apoi, reținem că în baza acestui ordin Agenția Județeană de P. S. C. a efectuat controlul sus amintit în cadrul P. M.C.-N., iar în urma controlului această agenție a emis adresa nr. 386/R/(...) prin care a încunoștiințat instituția primarului că există nereguli la reîncadrarea personalului propriu, în legătură cu modul de stabilire a salariilor în primul an de aplicare a L. 3., în sensul că sporul de dispozitiv și sporul de stabilitate, nefiind prevăzute în legislația salarizării, aplicabilă până la (...), sunt nelegale, motiv pentru care nu mai pot fi acordate în anul 2010, începând cu data intrării în vigoare a L. - cadru 3.. În baza acestei adrese, P. mun. C.-N. a emis dispoziția 2142/(...) prin care a fost modificat statul de personal al P. mun.C.-N. și al serviciilor publice aflate în subordinea Consiliului Local al mun.C.-N.. Din cronologia actelor sus expuse rezultă că D. 2142/(...) a fost emisă în intervalul în care O. (...) producea efecte, nefiind abrogat și tocmai în scopul respectării prevederilor L. 3., lege declarată constituțională în urma controlului de constituționalitate declanșat în condițiile legii. Apoi, cu referire la problema de fond a speței, și anume dacă reclamanta este îndreptățită sau nu la acordarea sporului de dispozitiv și sporului de stabilitate, respectiv dacă dispoziția contestată este nelegală în contextul în care a eliminat aceste două sporuri fără un temei legal, reține următoarele: Cu referire la sporul de dispozitiv reține că în cauză a fost pronunțată și o decizie de recurs în interesul legii de către Înalta Curte de Casație și J ustiție, respectiv D. 3. prin care s-a stabilit că acest drept salarial se acordă doar funcționarilor publici și personalului contractual care își desfășoară activitatea în cadrul MAI și în instituțiile publice din subordinea ministerului, precum și personalului care își desfășoară activitatea în serviciile comunitare din subordinea consiliilor locale și a prefecturilor care au beneficiat de acest drept salarial și înainte de transfer sau detașare din cadrul fostului Minister de I. Potrivit art. 10 din OUG 1. dată în aplicarea L. 3., se arată că „înconformitate cu prevederile art. 30 din L. - cadru 3., la stabilirea salariilor personalului bugetar începând cu 01 ianuarie 2010 nu vor fi luate în considerare drepturi salariale stabilite prin contractele și acordurile colective și contracte individuale de muncă încheiate cu nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare la data încheierii lor sau prin acte administrative emise cu încălcarea normelor în vigoare la data emiterii lor și care excedează prevederilor L. - cadru 3.";. Prin urmare, în raport de acest text de lege, rezultă că trebuie a se analiza dacă drepturile salariale stabilite anterior intrării în vigoare a L. 3. erau legale sau nu la momentul emiterii lor. Apreciază că în condițiile în care prin D. I. nr. 3. a stabilit în mod obligatoriu că acest spor era reglementat prin lege numai pentru personalul din instituțiile din sectorul de apărare, ordine publică și siguranță națională, acest drept salarial nu mai poate fi acordat începând cu data intrării în vigoare a L. 3.. Mai apoi, chiar dacă nu ar fi fost această decizie de recurs în interesul legii, trebuie să ne raportăm la temeiul invocat de reclamantă pentru acordarea acestui spor cât și a sporului de stabilitate, și anume, acordul colectiv de muncă încheiat la nivelul P. mun. C.-N., nr. 224076/(...). Reclamanta este funcționar public și în acest context îi sunt aplicabile dispozițiile L. 1. în conformitate cu care, respectiv în conformitate cu art. 31 din această lege, se stabilește că salariul funcționarului public este compus din salariul de bază și sporul pentru vechime în muncă, iar funcționarii publici mai pot beneficia și de alte drepturi salariale doar în condițiile legii. Urmează deci să analizăm dacă cele două sporuri solicitate de reclamantă și care nu sunt prevăzute de L. 1. pot fi negociate printr-un acord colectiv de muncă. Apreciază că aceste sporuri nu pot fi negociate printr-un atare acord deoarece potrivit art.29 din aceeași lege organizațiile sindicale ale funcționarilor publici pot să aibă ca scop doar protejarea intereselor profesionale, iar potrivit art. 72 din aceeași lege 1., autoritățile și instituțiile publice pot încheia anual, în condițiile legii, acorduri cu sindicatele funcționarilor publici, care să cuprindă doar măsuri referitoare la:constituirea și folosirea fondurilor destinate îmbunătățirii condițiilor la locul de muncă; sănătatea și securitatea în muncă; programul zilnic de lucru; perfecționarea profesională; alte măsuri decât cele prevăzute de lege, referitoare la protecția celor aleși în organele de conducere al organizațiilor sindicale. În concluzie, acordurile colective de muncă ale funcționarilor publice pot viza doar măsurile sus menționate și nici într-un caz nu se pot referi la drepturile salariale. A. aspect rezultă și din interpretarea art. 12 din L. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă, potrivit căruia acesta se poate încheia și pentru salariații instituțiilor bugetare, însă se stabilește înmod imperativ că nu se poate negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale. În raport de toate considerentele anterior expuse, rezultă că funcționarii publici nu își pot negocia drepturile salariale, drepturile acestea și compunerea lor, fiindu-le stabilite prin lege. Așa fiind, deși art.30 alin.5 din L. 3. arată că în anul 2010 personalul aflat în funcție la (...) își va păstra salariul avut, acest text de lege trebuie raportat la condițiile stabilite de aceeași lege pentru reîncadrarea legală a personalului din instituțiile publice, în speță din cadrul P. mun.C.-N.. Cu referire la cererea de suspendare a dispoziției primarului contestată, instanța s-a pronunțat în ședința publică din (...). Prin urmare , în raport de considerentele sus menționate, a respins cererea de anulare a dispoziției contestate precum și plata drepturilor salariale compuse din cele două sporuri începând cu luna aprilie 2010. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta F. C. L. solicitând admiterea recursului declarat și modificarea sentinței recurate în sensul admiterii actiunii și dispunerii anulării D. P. municipiului C.-N. nr.2792/(...), ca nelegală și netemeinică. Critica de recurs are în vedere interpretarea și aplicarea eronată a prevederilor legale incidente în cauză, caz circumscris de art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă. În fapt, prin acțiunea introductivă de instanța, reclamanta a solicitat, ca prim capăt de cerere, anularea D. P. municipiului C.-N. nr.2792/(...) privind modificarea și completarea art. 2 din D. nr.643/(...) privind reîncadrarea reclamantei și stabilirea salariului de bază și a sporuri lor începând cu data de (...). Prin S. civilă nr.1660/2011 contestată, instanța de fond s-a pronunțat și a dispus respingerea acțiunii reclamantei. Instanța de fond a reținut faptul ca sporul de stabilitate excede prevederilor L. nr. 3. și, pe cale de consecinta, nu poate fi luat in considerare la stabilirea salariului de baza, deși în cuprinsul hotărârii recurate sunt invocate disp. art. 22 si ale anexei I/3 din L. nr. 3.. Contrar acestui argument, solicită a se observa faptul ca sporul de stabilitate nu excede prevederilor L. nr. 3., dimpotrivă ele sunt confirmate de notele de la anexa I/2 și I. pentru salariații funcționari publici, din administrația publică din municipii reședință de județ, cum este Municipiul C.-N.. Astfel, În măsura În care un salariat a beneficiat În luna decembrie 2009 de acest spor, inclusiv În baza acordului colectiv de muncă, ori în baza unui act administrativ, acesta trebuia inclus în salariul de bază în temeiul art. 3 lit. c), art. 7 alin. (2), art. 30 alin. (5) coroborat cu notele de la anexa I/2 și I. din legea nr. 3., texte reiterate și de art. 5 alin. (1) Iit. a)și art. 10 din OUG nr. 1., și mai ales confirmate de D. C. C. a R. nr. 1.. A.a era obiectul acestei cauze. Instanța de fond a fost investită să aprecieze legalitatea și temeinicia D. P. municipiului C.-N. nr. 2792/(...), prin raportare la aceste dispoziții legale, respectiv prin raportare la salariul avut În plată de subsemnatul- reclamant la data de 31 decembrie 2009, și cel stabilit În urma reîncadrării de această dispoziție, prin eliminare acestui spor. De asemenea, ceea ce instanța de fond a "omis" să observe sub acest aspect al "încheirii și negocierii sporului după publicarea în Monitorul Oficial al legii nr. 3.", este că la nivelul P. municpiului C. N., sporul de stabilitate exista și era prevăzut și anterior, în actele de negociere colectivă, ultimul fiind A. colectiv de muncă nr. 1193/(...) ( inregistrat la D. C. la data (...) și învigoare până la data de (...), respectiv (...) când a fost încheiat acest nou contract și acord, cu clauze similare, dacă nu chiar identice. Cât privește argumentul invocat de către prima instanță în sensul că acordarea sporului de stabilitate contravine dispozițiilor art. 12 alin. (2) din L. nr. 130/1996 privind acordul colectiv de muncă, arată că practica Inaltei Curți de C. și J. și a C. C. (a se vedea D. CCR nr. 380/2004 și D. I. nr. 46/2008) a concluzionat faptul că toate convențiile colective cuprind prevederi prin care salariații beneficiază de unele drepturi suplimentare celor expres prevăzute de lege, drepturi având ca temei juridic principiul negocierilor colective, în funcție de posibilitățile financiare ale fiecărei instituții care realizează venituri proprii. În aceste condiții, interpretând sistemic și per a contraria dispozițiile art. 8 si 12 din L. nr. 130/1996, ținând seama si de principiile care stau la baza raporturilor de munca, rezultă că personalul din instituțiile bugetare poate negocia, prin acorduri/contracte colective de muncă, clauze referitoare la drepturile a căror acordare și cuantum nu sunt stabilite prin dispoziții legale. Un alt argument în susținerea validității rationamentului expus vine și din interpretarea teleologic a dispozițiilor legale menționate. Astfel, scopul vizat de legiuitor a fost acela de a limita posibilitatea de negociere a drepturilor salariale prin acorduri colective de munca exclusiv în privința drepturilor a căror acordare este stabilită prin dispoziții legale, inclusiv sub aspectul cuantumului. Apoi, pe aceeași linie logică, trebuie reținut că salarizarea personalului din instituțiile publice este reglementată de dispozițiile art. 31 din L. nr. 1. privind statutul funcționarilor publici și respectiv art. 155 și următ. din L. nr. 53/2003 privind Codul muncii, potrivit cărora, salariul este compus din salariul de bază, stabilit conform legii și o parte variabilă, constând În sporuri și alte drepturi suplimentare. Concluzionând, din interpretarea tuturor textelor legale citate, rezultă ca personalul din instituțiile publice are dreptul de a negocia, prin acorduri/contracte colective de munca, acele drepturi suplimentare a căror acordare și cuantum nu sunt stabilite prin dispoziții legale. În același sens a fost și soluția T.ui C. încă din 2003 - sentința civilă nr. 1.. În consecință, apreciază că în mod eronat și superficial, instanța de fond a respins acțiunea reclamantei. În ce privește motivele de nelegalitate și netemeinicie a D. P. municipiului C.-N. nr.2792/(...), așa cum le-a arătat în actele depuse la dosar, apreciază oportun să reitereze următoarele aspecte și solicită instanței de recurs să le aibă în vedere la pronunțarea asupra prezentului recurs: 1. Din punct de vedere procedural - formal, D. P. municipiului C.-N. nr.2792 din data de (...), ce modifică D. inițială de reîncadrare nr.643/(...) a fost emisă în urma controlului și a Adresei nr. 386/R/(...) a Agenției de P. J. C., control efectuat în baza O. comun al M. M., F. și P. S. și a M. F. P. nr. (...), și are ca temei aceste acte. Referitor la O. M. și MFP nr. 3. și la A. nr. 386/R/(...) a A., solicită a avea în vedere următoarele aspecte: • Controlul A. a fost și este unul Înafara legii, A. neavând nici un fel de atribuții legale de control asupra activității și asupra actelor autorităților administrației publice locale. Mai mult, la data adoptării D. P. municipiului C.-N. nr.3169 privind modificarea reîncadrării și drepturilor mele salariale din (...) O. nr. (...) indicat ca temei legal era abrogat. Agenția Județeană de P. S. C., așa cum admite și pârâtul, a efectuat un control a modului de aplicare a L. nr. 3. și de reîncadrare a personalului și stabilire a drepturilor salariale, în baza unor atribuții conferite prin O. nr. (...), al M. și M. A. ordin a fost emis în aplicarea L. nr. 3., în speță a art. 10, text care dispune: "Monitorizarea și controlul aplicării prevederilor lega le privind salarizarea personalului bugetar se realizează de către G., prin M. M., F. și P. S. și Ministerul Finanțelor Publice, potrivit atribuțiilor din domeniul de activitate al acestora ". A. text este valabil pentru sectorul bugetar, dar nu și pentru adminsitrația publică locală, deoarece aceste două instituții, M. și MFP nu au nicidecum atribuții de acest fel în domeniul lor de activitate. A. actele normative ce reglementează organizarea și funcționarea celor două ministere, în special art. 2 și 3 din H.G. nr. 11/2009 și art. 2 și 3 din H.G. 34/2009 privind atribuțiile MMFP și respectiv MFP, rezultă că niciuna dintre acestea nu prevăd atribuții de control asupra activitătii autorităților publice locale, organigramei sau bugetului local. Atât C. europeană a autonomiei locale ratificată de R. prin L. nr. 1., în art. 6, cât și L. nr. 215/2001 a administrației publice locale, în art. 81 alin. (2) lit. d) și lit. e), prevăd în mod expres și neechivoc că autoritățile publice locale au competențe exclusive în a-și stabili organigrama, numărul de personal, structura administrativă internă, și respectiv bugetul alocat în vederea adaptării la nevoile specifice și asigurării unei gestiuni eficiente. Iar controlul de legalitate al actelor amdinsitrative este atributul exclusiv al P.ui, conform normelor constituționale. În același sens a reținut și Curtea de A. C., care sesizată cu cerere de anulare a acestuia, a anulat O. nr. (...), declarându-I nelegal, tocmai pe acest considerent al lipsei de atribuții de control a M. și MFP, implicit a instituțiilor subordonate acestora, asupra actelor administrației publice locale. Actele administrative ale autorităților locale sunt supuse exclusiv controlului de legalitate al P. În acest sens, precizează că D. inițială de reîncadrare, nr.643/(...), dinaintea controlului A., NU au fost contestate de P. judetului C. Dar și mai important, la data emiterii D. P. nr.2792, respectiv la data de (...) O. nr. (...), avut și indicat ca temei în considerentele dis poziției, era abrogate Prin ordinul comun al M. și MFP nr. (...), publicat in Monitorul Oficial al R. la (...), a fost abrogat O. nr. (...). Astfel, la art. 3 se prevede în mod expres că "La data publicării in Monitorul Oficial al R., Partea I, a prezentului ordin se abrogă O. ministrului muncii, familiei și protecției sociale și al ministrului finanțelor publice nr. (...) pentru monitorizarea și controlul aplicării prevederilor L.-cadru nr. 3. privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice la nivelul instituțiilor și autorităților publice ale administrației locale, publicat in Monitorul Oficial al R., Partea 1, nr. 31 din 15 ianuarie 2010. " • Referitor la conținutul adresei și la susținerea A. că "nu vor fi luate in considerare drepturi salariale stabilite prin contracte și acorduri colective și contracte individuale de muncă incheiate cu nerespectarea dispozițiilor legale in vigoare la data încheierii lor sau prin acte adminsitrative și care exced prevederilor L.-cadru nr. 3. ", precizează următoarele: - Sporul de stabilitate era acordat unor categorii de personal la (...), în baza acordului colectiv de muncă, legal încheiate și înregistrate, conform legii, și cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la acea dată. De asemenea, acest spor nu excede legii-cadru, el fiind reconoscut de anexele la aceasta. A., în opinia reclamantei, acest text de lege este tocmai cel carerecunoaște valabilitatea și aplicabilitatea contractelor și acordurilor colective de muncă încheiate în conformitate cu dispozițiile legii. A. text confirmă și recunoaște caracterul obligatoriu al convențiilor colective, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale. Executarea contractului și acordului colectiv este obligatorie pentru părțile contractante, ele nu pot eluda obligațiile asumate prin negociere colectivă, sub sancțiunea răspunderii părții culpabile pentru neexecutare. Mai mult, drepturile câștigate prin negociere și prevăzute în contractele și acordurile colective nu pot fi înlăturate atâta timp cât clauzele referitoare la ele nu au fost declarate nule de către o instantă judecătorească, la cererea uneia dintre părți, în procedura specială. În speță, solicită a observa că nu a fost inițiată niciun fel de acțiune în nulitatea acestor clauze! Nici măcar nu a fost contestată legalitatea lor în vreun fel. În plus, clauzele contractului și acordului colectiv de muncă încheiate la nivelul P. municipiului C.-N. au fost consființite și prin acte adminsitrative cu putere de lege la nivel local, prin hotărâri de consiliu - HCL nr. 5. de aprobare drepturilor salariale prevăzute în ele și încă din 2007 - HCL nr. 61/2007 - privind acordarea indemnizației de dispozitiv, acte adminsitrative necontesate și neatacate de P. județului C., singurul în măsură să conteste legalitatea actelor administrative ale autorităților publice locale. Efectul implicit al D. nr.2142/2010 este practic suspendarea unilaterală a efectelor unui contract respectiv unui acord colectiv legal încheiat și înregistrat, respectiv reținerea unor drepturi câștigate prin negociere colectivă. Ori, conform art. 32 din L. nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă și a art 246 din L. nr. 53/2003 privind Codul M., aplicarea convenției colective de muncă poate fi suspendată prin acordul de voință al părților, pe timpul grevei, ori în caz de forță majoră, deci în niciun caz în mod unilateral și fără declararea nulității clauzelor de către o instanță de judecată competentă, legal investită în acest sens. • În ce privește forța juridică a acestei Adrese A. nr. 386/R/2010, menționează că ea nu reprezintă nici măcar un act administrativ în sensul legii contenciosului administrativ, ci este o simplă operațiune tehnică, sancțiunea nerespectării indicațiilor ei fiind una de pur șantaj, respectiv controlul C. de C. Mai mult, răspunderea pe care și-o asumă această instituție asupra celor constatate și asupra indicațiilor date (" Controlul exercitat, rezultatul verificării și prezenta comunicare nu exonerează de răspundere ordonatorul de credite, în eventualitatea unor iregularități, constatate ulterior în legătură cu modul de reincadrare a personalului ""), ridică încă un grav semn de întrebare asupra competențelor și legalității controlului acestei instituții și asupra asumării celor constatate. Această adresă reprezintă o simplă opinie, o recomandare a unei instituții locale, fără atribuții de altfel în această materie, lipsită de precizie și neasumată, și nu poate sta ca temei pentru emiterea unui act administrativ, și mai mult, pentru diminuarea drepturilor salariale ale reclamantului și implicit, încalcarea dreptului său fundamental la proprietate privată și la protecția bunurilor. În acest sens, solicită a constata că instanta de fond a omis cu desăvârșire aceste aspecte de legalitate a actului contestat, considerând legală o dispozitie emisă În baza unui text abrogat și a unei recomandări a unei institutii locale fără atributii În acest sens, În detrimentul unei dispozitii, cea anterioară din februarie, emisă În temeiul L. nr. 3.. II. Pe fondul problemei, solicită a observa că D. P. municipiului C.-N. nr.2792/(...) prin care se impune modificarea D. inițiale nr.635/(...) privindreîncadarea și stabilirea drepturilor sale salariale, prin neincluderea în salariul de bază a sporului de stabilitate, Î. următoarele principii: 1. Principiului ca la trecerea la noul sistem de salarizare mCIO persoană să nu Înregistreze vreo diminuare a venitului de care beneficiază potrivit reglementărilor aplicabile În decembrie 2009 (art. 7 alin. (2) din L. nr. 3.). Referitor la acest principiu, Curtea Constituțională în exercitarea controlului de constituționalitate a acestei legi, a reținut, cu titlu imperativ, că "in intervalul 2010-2015 niciun angajat să nu cunoască, prin trecerea la noul sistem de salarizare, vreo diminuare a salariului brut de care beneficiază potrivit reglementărilor in vigoare. Curtea reține că noțiunea de salariu brut include, potrivit art. 155 din Codul muncii, atât salariile de bază, soldele pentru personalul militar și indemnizațiile lunare de încadrare, după caz, cât și sporurile sau alte adaos uri aflate deja În plată. " Prin neluarea În calcul a sporului de stabilitate și a celui de dispozitiv de care am beneficiat În decembire 2009, există diferențe semnificative față de salariul brut, așa cum este acesta definit de Curtea Constituțională, de care am beneficiat În decembrie și chiar În ianuarie, când În mod corect s-a efectuat reîncadrarea, și cel din luna mai, în aplicarea D. nr.2792/(...), ceea ce contravine principiului statuat În mod definitiv și imperativ de instanța constituțională - mentinerea În cursul anului 2010 a aceluiași salariu În plată din luna decembrie 2009. 2. Principiului luării În considerare a tuturor sporurilor, indemnizatiilor sau altor drepturi de natură salarială recunoscute sau stabilite până la data intrării În vigoare a acestei legi prin hotărâri judecătorești, prin acte de negociere colectivă și prin acte specifice autoritătilor locale (art. 3 lit. c) din L. nr. 3.). Reiterează, la nivelul P. municipiului C.-N., sporul de stabilitate a fost prevăzut prin acordurile colective de muncă, legal încheiate și înregistrate, necontestate, și mai mult, au fost confirmate prin hotărâri ale consiliului local, toate aceste acte fiind în vigoare și perfect aplicabile la data de (...). Rezultatul actelor de negociere colectivă - respectiv clauzele contractului și acordului colectiv de muncă - reprezintă mai mult decât legea părților, reprezintă un veritabil izvor de drept contractual În domeniul dreptului muncii și raporturilor de muncă și de serviciu, conform art. 236 alin. (4) și art. 243 alin. (1) din Codul M., caracterul lor obligatoriu fiind consființit și garantat și la nivel constituțional prin art. 41 alin. (5), și nu în ultimul rând, prin C. S. E. (art. 1). D. P. M. C.-N. nr.2792/(...) neagă efectele acestor acte de negociere colectivă, suspendând practic unilateral si iară declararea nulitătii clauzelor contractuale de către o instantă printr-o hotărâre judecătorească, aplicarea lor (Încălcând prevederile art. 32 si arte 246 din Codul muncii), iar În ce priveste raporturile individuale modifică În mod unilateral și abuziv drepturile salariale ca și componentă esentială a contractului individual de muncă și a raportului de serviciu (contrar arte 41 alin. (1) din Codul muncii). 3. Principiile generale, constitutionale și internationale ale tratatelor și pactelor internaționale la care R. este parte, și care se aplică în mod obligatoriu și direct în dreptul nostru, precum și retinerile obligatorii ale forurilor internaționale competente, în speță ale C. E. de J. (C.) privind garantarea și respectarea dreptului de proprietate privată și protectia bunurilor, reglementate de D. U. a D. O. (art. 17, art. 23, art. 25), de C. pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale la care U. E. prin T. de la L. a aderat și care a fost ratificată de R. prin L. nr. 30 din 18 mai 1994, și de art. 1 din Primului Act Aditional la C. D. P. municipiului C.-N. nr.2792/(...) modifică drepturilor sale salariale, prin eliminarea celor două sporuri, ceea ce conduce la o diminuare a drepturilor salariale care mi se cuvin. Solicită a observa că la momentul intrării în vigoare a L. nr. 3., sporul de dispozitiv și cel de stabilitate erau recunoscute prin acte de negociere colectivă, prin acte adminsitrative cu putere de lege la nivel local, consființite ca drepturi contractuale și printr-o hotărâre judecătorească, și în consecință se impun ca drepturi câștigate, sau cel puțin ca o ". legitimă", la plata lor către salariați pentru munca prestată și obligațiile instituite în raporturile de muncă în sarcina lor. Cu atât mai mult cu cât însăși L. nr. 3. în anexe le recunoaște! Drepturile salariale reprezintă un "bun" în sensul C.i pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale la care U. E. prin T. de la L. a aderat și care a fost ratificată de R. prin L. nr. 30 din 18 mai 1994, și al art. 1 din Primului Act Adițional la C., precum și în lumina interpretărilor și jurisprudenței C. E. a D. O. de la S. (C.) - Hotărârea din 2 martie 2004 in Cauza Sabin P.escu impotriva R., publicată in M Of nr. 770 din 24 august 2005; Hotărârea din 15 februarie 2007 in cauza Bock și Palade impotriva R. - cererea nr.21740/02, Hotărârea din 21 februarie 2008 in cauza Driha impotriva R. - cererea nr. 29556/02," Hotărârea din 6 decembrie 2007 in cauza Beian impotriva R. - cererea nr. 30658/05. Recent, în Hotărârea din 15 iunie 2010 în cauza Mureșanu împotriva R. (cererea nr.12821105), Curtea E. a D. O. de la S. s-a pronunțat în mod expres în sensul că salariul reprezintă un "bun" în sensul art. 1 alin. 1 din Primul protocol. În acest sens, sporul de stabilitate, ca drept personal patrimonial câștigat și ca "bun patrimonial" se bucură și de protecția juridică europeană, motiv pentru care solicită a reține că încălcarea acestor drepturi fundamentale nu poate fi justificată prin opinia (nelegală și nesusținută) exprimată de o instituție cum este Agenția Județeană de P. S. C. O. A., pe de-o parte, și respectiv însăși D. nr.2792/(...) contestată conduc la diminuarea drepturilor salariale ale reclamantei și reprezintă o veritabilă ingerintă în dreptul de proprietate al salariatilor și o restângere nejustificată și de neadmis în respectarea și protectia bunurilor, prin prisma P. nr. 1 la C. Față de toate considerentele de mai sus, consideră că instanța de fond în mod superficial s-a limitat la un singur aspect, și în mod eronat a interpretat și aplicat prevederile legale incidente în cauză. Prin urmare, solicită Onoratei Curți admiterea recursului formulat și modificarea sentinței atacate în sensul admiterii cererii mele de anulare a D. P. municipiului C.-N. nr.2792/(...). În drept s-au invocat prevederile art. 299 și următ., art. 304 pct. 9, art. 312 din Codul de procedură civilă, art. 20 din L. nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ precum și orice alte texte invocate. Deliberând asupra prezentului recurs, Curtea constată următoarele: Instanța de fond a făcut o corectă interpretare și aplicare a textelor legale incidente în speță și a pronunțat astfel o hotărâre legală și temeinică, nefiind dat astfel motivele de recurs încadrate de recurentă la art. 304 pct. 9 C.pr.civ. În ceea ce privește critica conform căreia instanța de fond a statuat cu privire la legalitatea acordului colectiv de muncă fără a fi învestită cu acest obiect, Curtea reține că raportat la natura actului administrativ supus cenzurii, ținând seama de starea de fapt și normele de drept invocate în partea introductivă a acestuia instanța a examinat corect raportul de dreptul funcției publice dedus judecății. Nu trebuie omis că actul administrativ contestat în litigiu rectifică dispoziția nr.643 din (...) în sensul că începând cu data de (...) drepturile salariale cuvenite reclamantei sunt compuse din salariul de bază, care cuprinde și sporul de vechime avut în luna decembrie 2009 la care se adaugă sporul pentru condiții periculoase (toxicitate) eliminându -se practic sporul de dispozitiv și sporul de stabilitate avute în luna decembrie 2009. Reîncadrarea în funcție publică a reclamantei și stabilirea nivelului de salarizare începând cu data de (...) sunt generate de dispozițiile L. nr. 3. privind reorganizarea unor autorități și instituții publice, raționalizarea cheltuielilor publice, susținerea mediului de afaceri și respectarea acordurilor-cadru cu Comisia E. și Fondul Monetar Internațional și de dispozițiile OUG nr. 1. privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar. Astfel conform art. 30 din L. nr. 3.: Începând cu 1 ianuarie 2010,sporurile, acordate prin legi sau hotărâri ale G.ului, și, după caz, indemnizațiile de conducere, care potrivit legii făceau parte din salariul de bază, din soldele funcțiilor de bază, respectiv din indemnizațiile lunare de încadrare, prevăzute în notele din anexele la prezenta lege, se introduc în salariul de bază, în soldele funcțiilor de bază, respectiv în indemnizațiile lunare de încadrare corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, atât pentru personalul de execuție, cât și pentru funcțiile de conducere. A. text legal trebuie însă corelat în aplicare și interpretare cu dispozițiile art. 10 din OUG nr. 1. conform cărora: În conformitate cu prevederile art. 30 din L.-cadru nr. 3., la stabilirea salariilor personalului bugetar începând cu 1 ianuarie 2010 nu vor fi luate în considerare drepturi salariale stabilite prin contractele și acordurile colective și contracte individuale de muncă încheiate cu nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare la data încheierii lor sau prin acte administrative emise cu încălcarea normelor în vigoare la data emiterii lor și care excedează prevederilor L.-cadru nr. 3.. A., cu prilejul reîncadrării în funcție a funcționarului public, ca operațiune legală în sarcina autorității publice, aceasta era în drept să cenzureze și apoi să stabilească care sunt drepturile salariale ce urmează a fi plătite funcționarului respectiv, fiind expres autorizată de lege să nu includă în salariu acele drepturi salariale stabilite prin contractele și acordurile colective și contracte individuale de muncă încheiate cu nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare la data încheierii lor sau prin acte administrative emise cu încălcarea normelor în vigoare la data emiterii lor și care excedează prevederilor L.-cadru nr. 3.. Din această perspectivă, dacă autoritatea publică ca parte a raportului de serviciu a fost autorizată de lege să facă o atare operațiune de verificare a legalității acordării drepturilor salariale aflate în plată în luna decembrie 2009 cu atât mai mult este abilitată instanța de contencios administrativ să facă o atare verificare în cadrul contenciosului de legalitate al actului administrativ contestat. Astfel fiind, Curtea constată că instanța de fond a statuat corect și legal asupra acțiunii îndeplinindu-și astfel rolul prevăzut de art. 2 alin. 1 lit. f) și g) din L. contenciosului administrativ nr. 554/2004 coroborat cu art. 1 din L. nr. 303/2004 coroborat cu art. 2 din L. nr. 304/2004. Împrejurarea că aceste sporuri au fost stabilite prin negociere ori prin altă modalitate nu are relevanță dacă nu concordă cu ordinea de drept în materia stabilirii drepturilor salariale în cadrul raportului de funcție publică. Din această perspectivă, aprecierile, statuările și rezolvările date de instanța de fond sunt la adăpost de orice critică. Astfel, instanța de fond corect a stabilit că atât sporul de dispozitiv cât și sporul de fidelitate nu au bază legală pentru a putea fi legal stabilite de angajator. Astfel, sporul de dispozitiv nu poate fi recunoscut și acordat funcționarilor publici raportat la efectele D. nr. 3. pronunțate de Î.-SU în recurs în interesul legii iar sporul de fidelitate nu poate fi validat din perspectiva limitelor imperative de stabilire pe cale contractuală a unor componente ale salariului funcționarilor publici prevăzute de art. 72 din L. nr. 1.. Astfel fiind, din această perspectivă statuările instanței de fond sunt la adăpost de orice critică de nelegalitate ori netemeinicie. Chiar dacă dispoziția criticată pentru nelegalitate în prezenta pricină a avut la bază, între altele adresa nr. 386/R/2010 a A. și cu toate că O. comun al M. și MFP nr. (...) a fost anulat irevocabil de instanța de contencios administrativ acest element prin sine însuși nu conduce la reținerea nelegalității actului administrativ contestat. Curtea notează că ordinul specificat anterior a fost anulat pe considerentul că A. nu i se putea atribui prerogativa de control a aplicării L. nr. 3. dar aceasta nu exclude ca autoritatea publică, parte în raportul juridic de funcție publică, să examineze legalitatea actului administrativ de reîncadrare în funcție a funcționarului public independent de analiza legalității actului emis de A. C. Altfel spus, afirmata nelegalitate a acestuia nu influențează legalitatea actului administrativ supus cenzurii în speța de față. Pe fondul cauzei sub aspectul analizei legalității acordării celor două sporuri instanța de fond a realizat o corectă aplicare și interpretare a dispozițiilor legale pertinente incidente în materia analizată așa încât din această perspectivă nu sunt date motivele de recurs expuse de recurent și încadrate la art. 304 pct. 9 C.pr.civ. Cu toate că sporul de stabilitate și de dispozitiv au fost stabilite la nivelul P. C.-N. prin A. colectiv de muncă aplicabil la data de (...), aceasta nu înlătură, așa cum s-a afirmat și în precedent, posibilitatea stabilirii legalității acordării acestor sporuri cu prilejul operațiunii de reîncadrare în funcție în aplicarea dispozițiilor L. nr. 3. coroborată cu OUG nr. 1.. Chiar dacă aceste drepturi au născut o speranță legitimă titularilor, această speranță nu se poate fundamenta decât pe o bază juridică temeinică în dreptul intern în acord cu întreaga ordine de drept. Practica judiciară a C. E. a D. O. validează doar acele drepturi patrimoniale care au o suficientă bază legală în sistemul intern de drept, or L. nr. 3. și OUG nr. 1. sunt acte normative accesibile, previzibile și predictibile și ca atare îndeplinesc exigențele de calitate a legii în materie așa cum a fost interpretată în sens autonom această sintagmă de C. (a se vedea în special, cauza Sunday Times contra Regatului Unit, cauza Aurel R. împotriva R.). Pentru toate aceste motive, Curtea reține că recursul reclamantului nu este fondat, sens în care în temeiul art. 20 alin. 3 din L. nr. 554/2004 corelat cu 109 din L. nr. 1. se va respinge ca nefondat. Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat. PENTRU A.E MOTIVE, ÎN NUMELE L. DECIDE Respinge recursul declarat de F. C. L. împotriva sentinței civile nr. 1660 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C. pe care o menține în întregime. D. este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 09.XI.2011. Președinte, M. H. Judecător, M. B. Judecător, F. T. Grefier, D. C. Red.M.H./dact.L.C.C. 2 ex./(...) Jud.fond: A. M. B.
| ← Decizia civilă nr. 1775/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 4559/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
