Decizia civilă nr. 4564/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 4564/2011
Ședința publică de la 11 N. 2011
Completul compus din:
PREȘEDINTE M.-I. I.
Judecător G.-A. N.
Judecător S. Al H.
Grefier A. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul C. I. T. împotriva sentinței civile nr. 142 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului B.- Năsăud, privind și pe intimat C. LOCAL AL M. B. - P. C., având ca obiect excepție nelegalitate act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Curtea, efectuând verificările impuse de dispozițiile art. 1591 alin 4 C.pr.civ., stabilește că este competentă general, material și teritorial în judecarea prezentului recurs, în temeiul dispozițiilor art. 3 pct. 3 C.pr.civ. După deliberare, apreciind cauza în stare de judecată, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., Curtea declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare în limita probatoriului administrat. INSTANȚA Prin sentința civilă nr.142 din (...) pronunțată în în dosarul nr.(...) al Tribunalului B.-Năsăud s-a respins ca neîntemeiată, excepția de nelegalitate a disp.art.l7 alin.l pct.4 din HCL nr.l53/2009, invocată de petentul C. I. T., în contradictoriu cu intimatul C. LOCAL AL M. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele: Prin procesul verbal de constatare și sancționare seria A nr.0. din 11.03.20l0 încheiat de P. comunitară aparținând Mun.B., s-a reținut în sarcina petentului comiterea contravenției prev.de art. l7 alin.4 din HCL nr.l53/2009, care interzice staționarea taximetrelor în timpul serviciului în alte locuri decât cele anume desemnate și marcate corespunzător, comisă prin aceea că petentul conducând un autoturism taximetru a staționat în alt loc decât cel destinat și desemnat corespunzător, în afara zonei delimitate prin marcaj. Prin cererea adresată instanței de fond, petentul a solicitat anularea procesului verbal de constatare și sancționare, susținând că nu a staționat cuautoturismul taximetru în alt loc decât cel marcat corespunzător ci doar a oprit autovehiculul până când a coborât clientul . La termenul de judecată din l3.04.20l0, petentul a invocat excepția de nelegalitate a dispozițiilor art.l7 din HCL nr.l53/2009 prin prisma dispozițiilor cuprinse în prev.art.20 alin.4 din Legea taximetriei nr. 38/2003, dispozițiile art.4 alin.l din L.554/2004, permițând cercetarea oricând, în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate, a legalității unui asemenea act. Examinând excepția de nelegalitate invocată de către petent, instanța a apreciat-o ca fiind neîntemeiată, și a respins-o, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare. Potrivit textului pretins nelegal, respectiv prev.art.l7 alin.l pct.4 din HCL nr.l53/2009, s-a interzis staționarea taximetrelor în timpul serviciului în alte locuri decât cele anume desemnate și marcate corespunzător, iar încălcarea prevederilor acestor dispoziții este sancționată prin art.27 pct.26 lit.a din HCL. In susținerea excepției invocate petentul a apreciat că dispozițiile mai sus arătate cuprinse în HCL nr.l53/2009 sunt nelegale în comparație cu dispozițiile legale cuprinse în prevederile art.20 alin.4 din L.38/2003 cu modificările ulterioare, privind transportul în regim taxi, potrivit cărora, pentru îmbarcarea sau debarcarea unui client, taxiurile pot opri și pe drumurile publice cu restricții privind oprirea, cu excepția locurilor periculoase, cu condiția să nu fie perturbată circulația prin această manevră. Analiza comparativă a dispozițiilor cuprinse în actul administrativ emis de autoritatea publică locală și cele din legea ce reglementează transportul în regim taxi, instanța a constatat că acestea cuprind dispoziții compatibile ce se referă la alte situații, după cum urmează: prin dispozițiile normative cuprinse în lege se permite autovehiculelor care funcționează în regim taxi să oprească pe drumul public care cuprinde restricții privind oprirea autovehiculelor cu condiția ca această manevră să nu perturbe circulația pe respectivul sector de drum. Prin procesul verbal atacat, petentul a fost sancționat pentru că a staționat în alt loc decât cel permis de disp.art.l7 alin.l pct.4 din HCL nr.l53/2009. Cele două noțiuni sunt definite de disp.art.63 din OUG nr.l95/2005 cu modif. ulterioare, potrivit căruia, se consideră oprire, imobilizarea voluntare a unui vehicul pe drumul public pe o durată de cel mult 5 minute. Peste această durată imobilizarea se consideră staționare. Așa fiind, dispozițiile art.l7 alin.l pct.4 din HCL nr.l53/2009 nu reglementează aceeași situație juridică cuprinsă în prevederile art.20 alin.4 din L.38/2003, motiv pentru care, excepția de nelegalitate nu a putut fi primită. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul G. I.-T. solicitândadmiterea recursului și pe cale de consecință admiterea acțiunii introductive în sensul anulării art.17 pct.4 din HCL B. nr.153/2009, cu cheltuieli de judecată. În motivele de recurs se arată că hotărârea primei instanțe este nelegală, raportat la dispozițiile art.21 pct.3 din Legea nr.38/2003 privind transportul în regim de taxi și în regim de închiriere, potrivit căruia „în lipsa locurilor de așteptare a clienților, taxiurile pot staționa numai în locurile permise pentru autovehicule";. Solicită a se constata că recurentul, în lipsa unui loc de așteptare a clienților, nu a oprit taxiul în loc nepermis autovehiculelor, iar pârâtul-intimat nu a probat contrariul susținerilor sale.Precizează că este conducător auto și posesor al tuturor categoriilor de conducere auto. Arată că efectuează serviciul de taximetrie de mulți ani, astfel că, atât la data sancționării sale, în baza art.17 pct.4 din HCL B. nr.153/2009, cât și în prezent, îndeplinea și îndeplinește funcția de taximetrist, străduindu-se să nu încalce nicio normă legală, tocmaipentru a nu fi sancționat și, în final, pentru a nu-și pierde locul de muncă, fiind familist, soț și tată de copil minor. Intimatul C. Local al municipiului B. prin întâmpinarea depusă la dosar, în data de 11 noiembrie 2011, solicită respingerea recursului ca nefondat. Deliberând asupra cererii de recurs, Curtea reține următoarele: Prin sentința civilă nr.142/2011 pronunțată în dosar (...) Tribunalul a respins excepția de nelegalitate a dispozițiilor art.17 alin.1 pct.4 din HCL 153/2009, excepție care a fost ridicată de către recurent în dosarul nr.(...) având ca obiect plângerea contravențională formulată de recurent împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr.0./(...). Art.17 alin.1 pct.4 din HCL 153/2009 interzice staționarea taximetrelor în timpul serviciului în alte locuri decât cele anume desemnate și marcate corespunzător. Excepția de nelegalitate a fost respinsă corect de către prima instanță, recurentul a relevat că această normă nu este în concordanță cu prevederile art.20 alin.4 din Legea 38/2003. Ipotezele evocate de cele două norme vizează însă situații distincte și anume: oprirea respectiv staționarea. Oprirea este definită de art.63 din OUG 195/2005 ca fiind imobilizarea voluntară a unui vehicul pentru un interval de timp de cel mult 5 minute, peste acest interval imobilizarea fiind considerată staționare. Art.17 alin.1 pct.4 din HCL 153/2009 are în vedere noțiunea de staționare în timp ce art.20 alin.4 din Legea 38/2003 se referă la situația opririi. În ceea ce privește critica adusă instanței de fond pentru neexercitarea rolului activ, trebuie observat în contrapondere principiul disponibilității. Nu ar fi fost corect ca judecătorul să aibă un rol activ mai accentuat în soluționarea acestei cauze, decât însăși partea care a apelat la justiție pentru realizarea unui drept, pentru ca altfel ar fi încălcat principiul disponibilității părților. Părțile au îndatorirea să urmărească desfășurarea și finalizarea procesului precum și să-și probeze pretențiile și apărările. Principiul egalității părților în procesul civil ar fi grav încălcat dacă rolul activ al magistratului nu s-ar limita la cadrul reglementat de art.129 din Codul de procedură civilă. Pentru aceste considerente, întemeiat pe dispozițiile art.312 C.proc.civ., recursul promovat de recurent va fi respins ca nefondat. PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge recursul declarat de C. I. T. împotriva sentinței civile nr.142 din (...), pronunțată în dosarul nr.(...) al Tribunalului B.-Năsăud, pe care o menține în întregime. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 11 noiembrie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER M . I. I. G. A. N. S. AL H. A. B. red.S.Al H./A.C. 2 ex. - (...)jud.fond.B. L.
| ← Decizia civilă nr. 18/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Sentința civilă nr. 714/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
