Decizia civilă nr. 4575/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR. (...)
DECIZIE CIVILĂ NR. 4575/2011
Ședința din data de 14 noiembrie 2011
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : M. S. JUDECĂTOR : C. P. JUDECĂTOR : A. C.
G. : L. F.
S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamantul S. V. și pârâții I. DE P. AL J. M. și I. G. AL P. R. împotriva sentinței civile nr.978 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M., având ca obiect litigiu privind funcționarii publici statutari sancțiune disciplinară.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile promovate sunt scutite de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut cauzei, după care se constată că în data de 19 iulie 2011 s- au înregistrat la dosarul cauzei întâmpinare din partea pârâtului I. G. AL P. R.
Curtea procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591 alin.4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 8 și art. 10 din L. nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C. pr. civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare. C U R T E A Deliberând reține că, Prin sentința civilă nr.978 din (...) pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui M. s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de I. G. al P. R. s-a admis în parte acțiunea în contencios administrativ formulată și precizată de reclamantul S. V. în contradictoriu cu pârâții I. de P. al J. M. și I. G. al P. R. și, în consecință, s-a anulat în parte dispoziția nr. 346.858 din 16 ianuarie 2010, emisă de Ș. I. de P. al J. M., privind sancționarea disciplinară a reclamantului, în sensul că s-a redus perioada de amânare a promovării reclamantului în gradul profesional superior, de la 3 ani la 1 an. S-au respins petitele referitoare la daunele morale și cheltuielile de judecată. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin dispoziția nr. 346.858 din (...) emisă de șeful I. de P. al J. M., reclamantul S. V. a fost sancționat disciplinar cu amânarea promovării în gradul profesional pe durata de 3 ani, pentru săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 57 lit. b din L. nr. 3. privind Statutul polițistului și art. 12 al. 1 lit. b din O rdinul Ministrului nr. 4. privind regimul disciplinar al personalului M.ui Administrației și Internelor. Sancțiunea a fost menținută de I. G. al P. R. care, prin decizia motivată nr. 3664 din (...) a respins contestația formulată de reclamant ca neîntemeiată (f.37, 38) iar reclamantul a solicitat anularea sancțiunii disciplinare aplicate prin dispoziția emisă de I. M. și menținută de I., ori, calitate procesuală în cauză are autoritatea publică emitentă a actului a cărui anulare se solicită, aspect prevăzut de art. 13 din L. nr. 554/2004, privind contenciosul administrativ, modificată.. Pe de altă parte, reclamantul a solicitat obligarea celor doi pârâți la plata daunelor morale și a cheltuielilor de judecată ocazionate cu purtarea prezentului proces, situație în care excepția va fi respinsă. Analizând acțiunea prin prisma susținerilor reclamantului, din coroborarea apărărilor pârâților, a probelor existente la dosar și a dispozițiilor legale incidente în cauză, tribunalul reține următoarele: La baza emiterii dispoziției arătate a stat încheierea nr. 15.946 din (...), redactată de C. de D., sesizat în Raportul din (...) al șefului Biroului de I. T.- Ș. a L. F. din cadrul S. C. al I. de P. al J. M., din care rezultă că în ziua de (...), orele 14, reclamantul a plecat de la serviciu fără să anunțe șefii ierarhici, în ziua de 10 septembrie 2009, a solicitat telefonic o zi liberă pentru activități sindicale dar pentru că șeful de birou nu i-a aprobat, s-a adresat telefonic comisarului șef de poliție B. M. G., șeful S. C., inducându-l în eroare pe acesta iar când a fost sunat pentru revocarea aprobării zilei libere, reclamantul nu a mai răspuns la telefon. Fiind desemnat de șeful comisar de poliție, pentru a se deplasa la o cercetare la fața locului, în ziua de 14 septembrie 2009, reclamantul a refuzat să execute dispoziția primită, situație în care a încălcat îndatoririle și responsabilitățile stabilite în fișa postului. Apărările reclamantului referitoare la nelegala constituire a C. de D. nu au putu fi primite de instanță, în cauză nefiind încălcată vreo normă legală imperativă. Au fost lipsite de relevanță susținerile reclamantului privind nelegala întocmire a fișei postului pentru anul 2009, dat fiind faptul că această apărare putea fi invocată într-un alt cadru procesual, lucru ce nu s-a întâmplat însă. Împrejurarea că reclamantul nu a semnat procesul întocmit de C. de disciplină, nu poate fi imputată pârâților în sensul menționat de reclamant, atâta vreme cât acesta nu a fost prezent la data întocmirii lui, conform art. 48 al. 2 din OMAI nr. 4., cu toate că a fost convocat de pârât. Este real faptul că data dispoziției atacate a fost modificată din (...) în (...), însă acest aspect a fost determinat de faptul că reclamantul s-a aflat în concediu medical, timp de 21 zile, conform adresei emise de C. J. M. (f.25 dosar cercetare administrativă), perioadă în care dispoziția nu-și putea produce efectele. În condițiile în care toate actele întocmite în faza de cercetare disciplinară au fost comunicate reclamantului (f.30-34), apărările acestuia cu privire la necomunicarea lor vor fi înlăturate de instanță, ca nejustificate. Având în vedere că din înscrisurile depuse la dosar a rezultat că abaterile disciplinare au fost corect reținute în sarcina reclamantului și că prin faptele sale acesta a încălcat principiul respectului prevăzut de art. 6 lit. i din H.G. nr. 991/2005 privind Codul de E. și D. a polițistului și pe cele ale art. 41 din L. nr. 3. privind Statutul Polițistului, modificată și completatăulterior, tribunalul constată că reclamantul nu poate invoca în apărarea sa calitatea de lider de sindicat care nu i-a fot îngrădită în vreun fel. Cât privește individualizarea sancțiunii, instanța a considerat că pentru atingerea scopului acesteia, raportat la gravitatea abaterilor și la persoana reclamantului, este suficientă aplicarea sancțiunii amânării promovării pe o perioadă de un an, ținând seama de art. 17 lit. c din Ordinul MAI nr. 4. privind regimul disciplinar al personalului din Ministerul Administrației și Internelor. Din perspectiva celor arătate, acțiunea a fost întemeiată în parte și a fost admisă ținând cont de dispozițiile art. 18 din L. nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ modificată și completată ulterior, dispunând anularea în parte a dispoziției, conform dispozitivului. Dată fiind împrejurarea că actul administrativ atacat a fost încheiat cu respectarea cerințelor de formă și de fond prevăzute de lege, iar aplicarea unei sancțiuni disciplinare mai blânde nu este de natură să justifice acordarea unor daune morale, ipoteză în care reclamantul nu poate solicita cu succes o astfel de reparație, ca atare, petitul privitor la daunele morale a fost respins. În condițiile în care reclamantul nu a dovedit efectuarea unor cheltuieli de judecată, acestea nu pot fi acordate, motiv pentru care au fost respinse. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs I. G. al P. R. (l.G.P.R.), solicitând instanței admiterea recursului formulat și în consecință modificarea sentinței atacată în sensul respingerii în totalitate a acțiunii reclamantului, ca neîntemeiată, având în vedere următoarele considerente: Apreciază că, în mod corect, Tribunalul Maramureș a constatat că din înscrisurile depuse la dosar rezultă că abaterile disciplinare au fost corect reținute în sarcina reclamantului și că prin faptele sale acesta a încălcat principiul respectului prevăzut de art. 6 lit. i) din H.G. nr. 99112005 și pe cele ale art. 41 din L. nr. 3.. În ceea ce privește individualizarea sancțiunii, apreciază că soluția pronunțată de instanța de fond a fost dată cu aplicarea greșită a legii, din următoarele considerente: Potrivit art. 18 alin. (l) din L. nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, instanța soluționând cererea la care se referă art. 8 alin. O), poate după caz, să anuleze, în tot sau în parte actul administrativ, să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operațiune administrativă. Deci, conform prevederilor legate invocate, instanța de contencios administrativ nu poate să dispună înlocuirea sancțiunii. Solicită a se constata că în dispozitivul sentinței, instanța reține că "anulează în parte Dispoziția .... , în sensul că reduce perioada de amânare a promovării reclamantului în gradul profesional superior, de la 3 ani la 1 an". Mai mult decât atât, instanța nu se poate substitui persoanei competente să dispună aplicarea sancțiunii disciplinare și întregii proceduri disciplinare prevăzute de lege, care are ca scop tocmai cercetarea abaterilor disciplinare și stabilirea, prin specialiști din domeniul de activitate al celui cercetat, a gravității faptei săvârșite. Arată că în Anexa 2 la O. nr. 4. privind Regimul disciplinar al personalului din Ministerul Administrației și Internelor sunt reglementate drepturile șefilor de a aplica sancțiuni disciplinare polițiștilor. Sancțiunea disciplinară privind amânarea promovării în gradul profesional pe o perioadă de 1-3 ani poate fi aplicată de cei care aucompetenta de numire a acestor categorii de personal în conformitate cu prevederile ordinului ministrului administrației și internelor pentru aprobarea competențelor de gestiune a resurselor umane ale M.A.I. Conform prevederilor art. 60 alin. (1) din L. nr. 3. "aplicarea sancțiunilor disciplinare se face potrivit competențelor stabilite prin ordin al ministrului administrației și internelor, după expirarea termenului de contestare, prevăzut la art. 61 alin. (J). " Totodată, art. 62 din O. nr. 4. stipulează clar faptul că, "actul administrativ de sancționare a polițistului este emis de persoana competentă să aplice sancțiunea disciplinară, conform legii". Prin reducerea perioadei de amânare a promovării reclamantului În gradul profesional superior, de la 3 ani la 1 an, instanța de fond a schimbat sancțiunea aplicată, aplicând de fapt sancțiunea de amânare a promovării reclamantului în gradul profesional superior pe o perioadă de 1 an. A., apreciază că instanța nu se poate substitui persoanelor competente să individualizeze sancțiunea disciplinară și, prin urmare, nu poate dispune prin hotărâre înlocuirea sancțiunii aplicate, fără să aibă la dispoziție pârghiile necesare realizării unei aprecieri bazată pe expertiză și experiență în domeniul analizat. În situația în care se va trece peste argumentele prezentate mai sus, solicită a se constatata că, în mod neîntemeiat instanța de fond a reținut că gravitatea faptei comise de intimatul-reclamant e redusă, considerând că, raportat la gravitate a abaterilor și la persoana reclamantului, este suficientă aplicarea sancțiunii amânării promovării pe o perioadă de un an. În procesul de individualizare a sancțiunii s-a apreciat că abaterile comise și consecințele acestora, precum și vinovăția polițistului cercetat, impun aplicarea sancțiunii de amânare a promovării reclamantului în gradul profesional superior pe o perioadă de 3 ani. În plus, procedura disciplinară aplicabilă personalului din Ministerul Administrației și Internelor, reglementată de L. nr. 3. și O. nr. 4., stabilesc prerogativa de a analiza elementele stabilite la art. 14 din O. nr. 4. și a propune sancțiunea corespunzătoare în funcție de toate aceste criterii prevăzute de art. 14 din O.M.A.l. nr. 4., ofițerului desemnat să efectueze cercetarea prealabilă, consiliilor de disciplină și șefilor competenți să le aplice. Precizează că cercetarea prealabilă se efectuează de șeful unității sau de ofițeri desemnați care provin din compartimentele cu atribuții de cercetare penală, sau cu studii juridice, de regulă cel puțin egali în grad profesional cu polițistul cercetat, conform art. 20 din O. nr. 4.. Ofiterul desemnat cu cercetarea prealabilă este obligat să strângă toate probele care pot conduce la aflarea adevărului, respectiv existența sau inexistența abaterilor disciplinare și gravitatea acestora (art. 28 din O. nr. 4.). . C. de disciplină este un organism colectiv de analiză juridică și profesională a abaterilor comise de polițiști și a modului în care acestea au fost cercetate, constituit pentru a fi consultat de șeful abilitat să aplice sancțiunea În legătură cu care a dispus cercetarea prealabilă. În Consiliu se numesc polițiști care se bucură de apreciere pentru integritate morală, competență profesională și credibilitate și sunt definitivați în profesie, potrivit art. 46 din O. nr. 4.. Prin urmare, analiza elementelor care se iau în considerare la aplicarea sancțiunii disciplinare stabilite la art. 14 din O. nr. 4. (printre care și caracterul și gravitatea faptei comise), sunt analizate în cadrul procedurii disciplinare de ofițeri specialiști de o înaltă ținută morală și profesională,care propun sancțiunea corespunzătoare având în vedere experiența lor profesională în domeniul respectiv. A., solicită a se constata faptul că sancțiunea ce face obiectul prezentului dosar a fost aplicată gradual, având în vedere abaterile disciplinare săvârșite anterior de reclamant. A. în ultimii doi ani a două sancțiuni disciplinare denotă un comportament indisciplinat al reclamantului, precum și faptul că aplicarea unor sancțiuni mai blânde nu a avut nici un efect preventiv asupra acestuia, la scurtă perioadă de timp săvârșind o nouă abatere disciplinară, cu nesocotirea prevederilor legale. • În ceea ce privește împrejurările în care abaterea disciplinară a fost săvârșită, menționează faptul că, deși se afla în timpul programului normal de lucru, fără motive temeinice, a refuzat să se deplaseze la fața locului pentru cercetarea criminalistică a locului faptei în cazul unei fapte de distrugere auto, deși era singurul criminalist disponibil la acel moment. De asemenea gravitatea faptei săvârșite rezultă și din modalitatea prin care l-a indus în eroare pe șeful S. C., precum și prin faptul că ulterior acestei fapte a fost imposibil de contactat telefonic. Cu privire la cauzele abaterii și consecințele acesteia, C. de disciplină a constatat de asemenea faptul că polițistul a manifestat lipsă de respect față de colegi și față de șefi, a creat o stare de neîncredere în cadrul colectivului în care își desfășoară activitatea, de natură să afecteze capacitatea de îndeplinire a atribuțiilor de serviciu, a creat o stare de pericol pentru activitatea de cercetare criminalistică prin prisma exemplului negativ pe care l-a dat colectivului și prin creșterea implicită a volumului de lucru al colegilor săi. În ceea ce privește conduita polițistului pe perioada cercetării disciplinare, menționează faptul că deși a luat la cunoștință de faptele pentru care urma să fie cercetat, de concluziile raportului de cercetare prealabilă, precum și de activitatea C. de D., polițistul a refuzat să dea explicații cu privire la faptele pentru care a fost cercetat și să dea curs invitației de a se prezenta în fata C. de D. ori să își motiveze absența de la lucrările acestuia. Față de cele expuse, în concluzie, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și, pe fondul cauzei, respingerea acțiunii ca neîntemeiată. I. de P. al județului M. prin recursul declarat a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamantul S. V. și menținerea în totalitate a sancțiunii disciplinare aplicate. În motivele de recurs se arată că raportat la faptul că abaterea disciplinară ce a fost reținută în sarcina reclamantului, respectiv neglijență manifestată în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu sau a dispozițiilor primite de la șefii ierarhici are în conținutul său constitutiv trei acte materiale săvârșite cu intenție directă, reducerea perioadei de amânare nu este proporțională cu gravitatea faptelor comise. A., două dintre acestea, evaluate ca fiind de risc în planul cercetării criminalistice a locului faptei și constituirii probatoriului științific necesar pentru tragerea la răspunderea unor autori de infracțiuni, constau în părăsirea nemotivată a locului de muncă, respectiv în refuzul deplasării la o cercetare la fața locului dispusă legal și sunt circumscrise unei atitudini de frondă față de obligația legală de respectare a programului normal de muncă și față de executarea întocmai și oportun în cadrul acestuia a dispozițiilorlegale ale șefului ierarhic referitoare la îndeplinirea îndatoririlor specifice profesiei de polițist pe componenta sa ocupațională. Cel de-al treilea, constând într-o acțiune de inducere în eroare a șefilor ierarhici de natură să pună în pericol capacitatea BISTLF de a asigura efectivul necesar pentru cercetarea criminalistică a flocului faptei, pe fondul lipsei evidente de respect față de colegi și șefi, al neasumării răspunderilor subsecvente profesiei de polițist și al utilizării de o manieră abuzivă și nefondată a prerogativelor conferite de statutul de lider sindical, atât în raport cu I. J. de P. M. cât și în raport cu șefii și colectivul din care face parte, prin invocarea ca „. pentru acțiunile sale a acestei calități, a fost evaluat ca fiind generator atât de neîncredere în interiorul structurii din care face parte cât și de pericol în ce privește apariția unor mimetisme în rândul colegilor deoarece, în mod vădit, sustragerea acestuia de la îndeplinirea îndatoririlor de serviciu a determinat includerea în portofoliul celorlalți criminaliști a activităților neexecutate de acesta. Raportat la aceste aspecte, la gravitatea abaterilor și la persoana reclamantului, respectiv un polițist care prin inducere în eroare a șefilor a încercat obținerea unor foloase, consideră soluția instanței de fond neîntemeiată, iar sancțiunea de amânarea promovării în gradul profesional pe durată de trei ani legală, corect individualizată și necesară pentru atingerea scopului. Prin recursul declarat, reclamantul S. V. solicită admiterea recursului, în temeiul art. 312 alin. 3 raportat la art. 312 alin. 5, Cod procedură civilă, casarea sentinței civile nr. 978/(...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M. și pe cale de consecință, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată. În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că sentința civilă nr. 978/(...) este netemeinică întrucât că deși a menționat punctual nelegalitatea constituirii C. de D., respectiv art. 79 alin 2 din L. 188/1999 și art. 4 alin. 1 din HG 1344/2007, instanța a considerat că nu a fost încălcată nici o normă legală imperativă; - deși a depus adresele nr. 294048/1(...) și nr. 48847/(...) instanța a reținut faptul că susținerile privind fișa postului sunt lipsite de relevanță și că puteau fi invocate într-un alt cadru procesual, deși IPJ M. a refăcut fișa postului ca urmate a sesizării și astfel fiind lipsită de sens o acțiune pentru acest scop, deoarece nelegalitatea fișei postului a fost recunoscută de către IPJ M. și ca urmare a dispus reîntocmirea acesteia; cu privire la posibilitatea de a invoca într-un alt cadru procesual aspectul nelegalității fișei postului, menționează că aceasta nu face obiectul prezentului dosar, aceasta fiind precizată doar în privința faptului că în fișa postului nu era stabilit programul de lucru așa cum prevede art. 19 din OMAI 577/2008 și luând în considerare dispozițiile art. 20 din același ordin. Invederează faptul că nu a luat la cunoștință despre actele privind faza de cercetare prealabilă, acest aspect nefiindu-i imputabil deoarece nu a primit nici un aviz poștal în acest sens, iar după studierea actelor depuse la dosar de către IPJ M. a constatat că toate actele ce au vrut a se comunica aveau specificația "expirat termen de păstrare", fără a se menționa dacă reclamantul sau o altă persoană a luat la cunoștință despre avizul poștal; Mai mult decât atât, instanța în data de (...) a considerat că pentru soluționarea dosarului nr. (...) este necesar ca hotărârea nr. 3345/(...) pronunțată în dosarul nr. (...) de către Tribunalul Maramureș să devină irevocabilă, iar motivele pentru care acest aspect avea importanță nu au fost menționate în sentința nr. 978/(...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M., astfel tergiversându-se fără temei pronunțarea sentinței; menționează căhotărârea nr. 3345/(...) dată în dosarul nr. (...) îi este favorabilă și are ca obiect anularea fișei de evaluare întocmită de către IPJ M.. Prin întâmpinarea depusă la dosar, I. G. al P. R. solicită respingerea recursului declarat de reclamantul S. V. Analizând recursurile declarate prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art.304 și 3041C.pr.civ., Curtea le-a apreciat ca fiind nefondate pentru următoarele considerente: Potrivit art.8 alin.1 din L. nr.554/2004, persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale. Conform art.18 din același act normativ, instanța, soluționând cererea la care se referă art. 8 alin. (1), poate, după caz, să anuleze, în tot sau în parte, actul administrativ, să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operațiune administrativă. În speță, Curtea observă că demersul judiciar al reclamantului se subsumează prevederilor art.8 alin.1 din L. nr.554/2004 acesta solicitând contenciosului administrativ anularea actului administrativ vătămător respectiv dispoziția privind aplicarea sancțiunii disciplinare de amânare a promovării în gradul profesional pe durata de trei ani. Prin soluția pronunțată, Curtea observă că prima instanță a respectat prevederile art.18 din L. nr.554/2004, procedând la anularea în parte a actului administrativ contestat în ceea ce privește sancțiunea aplicată, susținerile contrare fiind nefondate. Mai mult, Curtea va reține și împrejurarea că potrivit art.3 alin.1 din OMAI nr.4., în cazul funcționarilor publici din MAI, procedura de constatare și aplicare a sancțiunilor disciplinare se efectuează conform Legii nr.188/1999 (…), iar potrivit art.80 din acest act normativ, funcționarul public nemulțumit de sancțiunea aplicată se poate adresa instanței de contencios administrativ, solicitând anularea sau modificarea, după caz, a ordinului sau dispoziției de sancționare. Curtea va achiesa statuărilor instanței de fond conform cărora în procedura cercetării administrative prealabile aplicării sancțiunii disciplinare au fost respectate dispozițiile legale imperative. Deși instanța de fond motivează în cuvinte puține cu privire la legalitatea constituirii și a funcționării C. de disciplină, Curtea observă că acesta a fost constituit și a funcționat potrivit art.3 și 5 alin.2 din OMAI nr.4., în complet de 3 membri titulari, care constatând că nu sunt cazuri de abținere sau incompatibilități și că procedura de citare este legal îndeplinită a procedat la soluționarea cauzei. Urmare a constatării împrejurării că reclamantul lipsește nejustificat, C. a hotărât continuarea procedurii potrivit art.50 alin.2 din OMAI 4., iar conținutul raportului de cercetare prealabilă a fost adus la cunoștința reclamantului care, însă, a refuzat semnarea acestuia, mențiune existentă în procesul verbal întocmit. Împrejurarea că reclamantul nu a semnat procesul întocmit de C. de disciplină și a refuzat ridicarea corespondenței care cuprindea acest raport nu poate fi imputată pârâților în sensul menționat de reclamant, atâta vreme cât acesta nu a fost prezent la data întocmirii lui, conform art. 48 al. 2 din O MAI nr. 4., cu toate că a fost convocat de pârât și nu a justificat în nici un fel absența sa. Probele administrate în cauză evidențiază împrejurarea că reclamantul se face vinovat de săvârșirea abaterilor disciplinare reținute în sarcina acestuia. Contrar celor susținute de reclamant, Curtea va constata că la acest moment procesual, al contestării actului administrativ ce constată săvârșirea abaterilor disciplinare și prin care s-a procedat la aplicarea sancțiunii disciplinare nu se poate contesta conținutul fișei postului aferent anului 2009 întrucât pentru contestarea acestui act administrativ legiuitorul a stabilit o altă procedură de urmat, prin raportare la alte termene, care, însă, nu a fost urmată. În consecință, mențiunile acolo cuprinse sunt obligatorii pentru reclamant chiar dacă acesta a refuzat să semneze înscrisul. Revenind la fondul cauzei, Curtea reține că reclamantul se face vinovat de săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 57 lit. b din L. nr. 3. privind Statutul polițistului și art. 12 al. 1 lit. b din Ordinul Ministrului nr. 4. privind regimul disciplinar al personalului M.ui Administrației și Internelor iar prin faptele sale acesta a încălcat principiul respectului prevăzut de art. 6 lit. i din H.G. nr. 991/2005 privind Codul de E. și D. a polițistului și pe cele ale art. 41 din L. nr. 3. privind Statutul Polițistului, modificată și completată ulterior. A., în ziua de (...), orele 14, reclamantul a plecat de la serviciu fără să anunțe șefii ierarhici, în ziua de 10 septembrie 2009, a solicitat telefonic o zi liberă pentru activități sindicale dar pentru că șeful de birou nu i-a aprobat, s-a adresat telefonic comisarului șef de poliție B. M. G., șeful S. C., inducându-l în eroare pe acesta iar când a fost sunat pentru revocarea aprobării zilei libere, reclamantul nu a mai răspuns la telefon. De asemenea, fiind desemnat de șeful acestuia, pentru a se deplasa la o cercetare la fața locului, în ziua de 14 septembrie 2009, reclamantul a refuzat să execute dispoziția primită, situație în care a încălcat îndatoririle și responsabilitățile stabilite în fișa postului. Curtea constată că nu există la dosar nici o probă care să infirme starea de fapt reținută de către organele abilitate ale pârâtei astfel că va conchide că faptele reținute în sarcina reclamantului întrunesc elementele abaterii disciplinare iar aplicarea unei sancțiuni disciplinare se impune. Cât privește, însă, sancțiunea disciplinară aplicată, Curtea va constata că în mod corect instanța de fond a reținut că aceasta este disproporționată în raport de toate elementele de individualizare analizate și, prin urmare, modificarea actului administrativ contestat din această perspectivă este justificată. Contrar susținerilor pârâtului potrivit cărora instanța de judecată „nu se poate substitui persoanelor competente să individualizeze sancțiunea disciplinară și, prin urmare, nu poate dispune prin hotărâre înlocuirea sancțiunii aplicate, fără să aibă la dispoziție pârghiile necesare realizării unei aprecieri bazată pe expertiză și experiență în domeniul analizat";, Curtea constată că legiuitorul a dat în competența materială a instanțelor de judecată atribuții în analizarea legalității și temeiniciei actului administrativ prin care s-a dispus aplicarea sancțiunii disciplinare. Prin urmare, afirmațiile pârâtului IGPR conform cărora doar „ofițeri specialiști de o înaltă ținută morală și profesională (…) având în vedere experiența lor profesională în domeniul respectiv"; sunt în măsură a stabili existența abaterilor disciplinare și, implicit a aplica sancțiunile disciplinare sunt nefondate și urmează a fi înlăturate. Pentru toate aceste considerente, Curtea va aprecia recursurile declarate ca fiind nefondate iar în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ. le va respinge și va menține în întregime hotărârea recurată. PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge recursurile declarate de reclamantul S. V. și pârâții I. DE P. AL J. M. și I. G. AL P. R. împotriva sentinței civile nr.978 din (...) pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui M., pe care o menține în întregime. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 14 noiembrie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI G. M. S. C. P. A. C. L. F.red.M.S./A.C. 2 ex. - (...)jud.fond.I. V.
| ← Decizia civilă nr. 1550/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 4780/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
