Decizia civilă nr. 4576/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR. (...)
DECIZIE CIVILĂ NR. 4576/2011
Ședința din data de 14 noiembrie 2011
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : M. S. JUDECĂTOR : C. P. JUDECĂTOR : A. C.
GREFIER : L. F.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta A. J. PENTRU O. F. DE M. C. împotriva sentinței civile nr.1148 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului C., în contradictoriu cu intimata SC F. PENTRU R. ȘI S. "H." SA, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut cauzei, după care Curtea procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591 alin.4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 8 și art. 10 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C. pr. civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare. C U R T E A Prin sentința civilă nr.1148 din (...) pronunțată în dosarul nr.(...) al Tribunalului C. s-a admis cererea formulată de reclamanta SC F. PENTRU R. ȘI S. "H." SA, în contradictoriu cu pârâta A. J. pentru O. F. de M. C., și s-a anulat D. nr.5/2010 și D. nr.299/2010 emisă de A. C. a fost obligată pârâta să respecte Convențiile nr. 5. și 10/2009. A fost obligată pârâta la plata către reclamantă a subvenției prevăzute de art.80 alin.1 lit.c din Legea 76/2002 și art. 1 din Legea 72/2007 aferentă perioadelor prevăzute în Convențiile 5. și 10/2009. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că la data de (...), reclamanta a încheiat un contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată cu Ș. O. V. , persoana care la data respectivă îndeplinea condițiile prevăzute de art.80 din Legea nr. 76/2002. Ulterior, la data de (...), reclamanta a adresat o cerere către pârâtă cu solicitarea de a beneficia de subvenția prevăzută la articolul menționat, încheind în acest scop C. nr. 10/(...) , cerere care apoi i-a fost respinsă prin D. 299/(...) motivat de faptul că au atinse limitele maxime a cheltuielilor bugetare destinate măsurilor de stimularea ocupării forței de muncă epuizându-se sumele alocate acestor credite bugetare în conformitate cu dispozițiile L. nr. 500/2002 privind finanțele publice. Potrivit art.80 alin.1 din Legea 76/2002, angajatorii care încadrează în muncă, pe perioadă nedeterminată, absolvenți ai unor instituții de învățământ superior sunt scutiți pe o perioadă de 12 luni de plata contribuțiilor datorate la bugetul asigurărilor pentru șomaj, aferentă absolvenților încadrați, și primesc lunar, pe această perioadă, pentru fiecare absolvent: O sumă egală cu 1,5 valoarea indicatorului social de referință al asiguraților pentru șomaj și stimulării ocupării forței de muncă în vigoare la data încadrării în muncă, pentru absolvenții de învățământ superior. Reclamanta a depus toate actele pentru a beneficia de subvenția prevăzută de art.80 alin.1 din Legea 76/2002, a depus toate documentele legale și a virat la bugetul de stat toate sumele datorate raportat la beneficiile acordate prin legea sus indicată. Nu s-a făcut dovada virării sumelor de bani cuvenite reclamantei, deși aceasta a făcut dovada depunerii documentației aferente pentru toată perioada solicitată. Ulterior, reclamanta a primit decizia contestată, prin care i s-a adus la cunoștință faptul că solicitarea sa a fost respinsă, fiind atinsă limita maximă a cheltuielilor bugetare destinate măsurilor de stimulare a ocupării forței de muncă. Legat de C. nr. 5. reținem că la data de (...), reclamanta a adresat o cerere către pârâtă cu solicitarea de a beneficia de și de subvenția prevăzută de art 1 din Legea 72/2007 , încheind în acest scop cu pârâta C. nr. 5/(...), cerere care apoi i-a fost respinsă prin D. 5/(...) motivat de faptul că au atinse limitele maxime a cheltuielilor bugetare destinate măsurilor de stimularea ocupării forței de muncă epuizându-se sumele alocate acestor credite bugetare în conformitate cu dispozițiile L. nr. 500/2002 privind finanțele publice. Pârâta a invocat în ambele cazuri prevederile relevante ale L. 500/2002 care îi interzic să efectueze plăți după atingerea sumei maxime aprobate prin bugetul asigurărilor sociale, fiind numai ordonator terțiar de credite și se supune ordonatorului principal de credite, însă instanța apreciază că nu pot fi în niciun caz imputabile reclamantei disfuncționalitățile generale de ordin financiar sau cele legate de distribuirea fondurilor între ordonatorii de credite. A. aspecte nu pot sub nicio formă afecta existența și/sau cuantumul unor drepturi stabilite imperativ de lege care, în speță, sunt de natură a stimula încadrarea în muncă a unor anumite categorii sociale. Instanța observă că textul legal nu condiționează acordarea subvenției de prevederile bugetare sau de un acord al vreunei autorități, ci prevede că angajatorul beneficiază de acea sumă de bani prin simpla îndeplinire a condițiilor prevăzute la art.85, desigur doar dacă formulează cerere în acest sens. Având în vedere considerentele expuse, instanța a reținut că deciziile contestate sunt nelegale, motiv pentru care va admite acțiunea , va anula decizia nr.5/2010 și decizia nr.299/2010 și a obligat-o pe pârâtă la plata către reclamantă a subvenției prevăzute de art.80 alin.1 lit .c din Legea 76/2002 și art. 1 din Legea 72/2007 aferentă perioadei prevăzute în Convențiile 5. și 10/2009. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta A. C. solicitând admiterea recursului, modificarea în totalitate a sentinței recurate și respingerea contestației înaintată de reclamantă. În motivarea recursului se arată că prevederile L. 500/2002 stabilesc faptul că angajarea cheltuielilor din aceste bugete se face numai în limita creditelor bugetare aprobate rezultând astfel că acest tip de cheltuieli nu poate fi depășit fiind definit și materializat ca un cuantum fix alocat și cu o destinație precisă și limitată. Prin urmare, A. C. nu poate acorda subvențiilecerute de reclamantă și nu și-a dat consimțământul pentru că se află în imposibilitatea legală a onorării obligației față de angajator datorită lipsei fondurilor cu această destinație. Analizând recursul declarat de către recurenta A. C. prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art.304 și 3041C.pr.civ., Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat pentru următoarele considerente: Reclamanta a încheiat un contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată cu numita S. O. V., persoană care la data respectivă îndeplinea condițiile prevăzute de art.80 din Legea nr. 76/2002. Ulterior, la data de (...), reclamanta a adresat o cerere către pârâtă cu solicitarea de a beneficia de subvenția prevăzută la articolul menționat, cerere care i-a fost respinsă motivat de faptul că au fost atinse limitele maxime a cheltuielilor bugetare destinate măsurilor de stimularea ocupării forței de muncă epuizându-se sumele alocate acestor credite bugetare în conformitate cu dispozițiile L. nr. 500/2002 privind finanțele publice. Potrivit art.80 alin.1 din Legea 76/2002, angajatorii care încadrează în muncă, pe perioadă nedeterminată, absolvenți ai unor instituții de învățământ superior sunt scutiți pe o perioadă de 12 luni de plata contribuțiilor datorate la bugetul asigurărilor pentru șomaj, aferentă absolvenților încadrați, și primesc lunar, pe această perioadă, pentru fiecare absolvent o sumă egală cu 1,5 valoarea indicatorului social de referință al asiguraților pentru șomaj și stimulării ocupării forței de muncă în vigoare la data încadrării în muncă, pentru absolvenții de învățământ superior. Reclamanta a depus toate actele pentru a beneficia de subvenția prevăzută de art.80 alin.1 din Legea 76/2002, a depus toate documentele legale și a virat la bugetul de stat toate sumele datorate raportat la beneficiile acordate prin legea sus indicată. Nu s-a făcut dovada virării sumelor de bani cuvenite reclamantei, deși aceasta a făcut dovada depunerii documentației aferente până în luna septembrie 2010 inclusiv. Ulterior, reclamanta a primit decizia contestată, prin care i s-a adus la cunoștință faptul că solicitarea sa a fost respinsă, fiind atinsă limita maximă a cheltuielilor bugetare destinate măsurilor de stimulare a ocupării forței de muncă. Prima instanță a înlăturat în mod corect susținerile conform cărora pârâta nu și-a dat consimțământul la încheierea convenției cu reclamanta apreciind că, dacă sunt îndeplinite restul cerințelor legale pentru acordarea subvenției, aceasta nu poate fi condiționată de semnarea propriu - zisă a convenției , care poate fi refuzată pe motive neîntemeiate de agenția județeană, cum, de altfel, se și invocă în speță. Aserțiunile recurentei că toate instituțiile publice, implicate în procesul bugetar sunt obligate să respecte prevederile legii supunându-se în cazul de față la o limitare a cheltuielilor ca urmare a atingerii unui prag maxim al fondurilor cu destinație precisă sunt corecte însă nu sunt de natură să poată aduce atingere drepturilor stabilite în favoarea particularilor prin alte legi având în vedere lipsa instituirii unor astfel de condiționări sau a altor criterii . Recurentele mai susțin că, în conformitate cu art.l4, alin.l-3, cheltuielile bugetare au o destinație precisa și limitata si sunt determinate de autorizările continue în legi specifice și în legile bugetare anuale, însă omite să analizeze posibilitatea întocmirii documentelor prealabile emiterii textelor invocate de o manieră aptă să satisfacă respectarea drepturilor entităților cărora de altfel le-a recunoscut legitimitatea drepturilor. Nici o cheltuiala nu poate fi înscrisa în bugetele prevăzute la art.l alin.2 si nici angajata si efectuata din aceste bugete, dacă nu există baza legala pentru respectiva cheltuiala , iar Curtea apreciază că textul L. nr. 76/2002 constituie în mod cert temei legal pentru acordarea drepturilor pretinse de reclamantă și negate de recurentă. Pentru ca o cheltuială din fonduri publice să poată fi angajata, ordonanțata și plătita trebuie aprobată potrivit legii și în acest sens autoritatea obligată a face astfel de plăți este cea obligată a îndeplini toate demersurile necesare anterior pentru ca această plată să poată fi efectuată în condițiile legii . Recurentele au mai susținut că au solicitat sumele însă nu au fost aprobate și ca atare în lipsa disponibilităților refuzul nu este nejustificat. Lipsa disponibilităților nu poate fi reținută ca motiv în măsura să justifice refuzul acordării subvenției . O astfel de abordare ar echivala cu golirea de conținut a unei legi care instituie beneficiul subvenției , acesta urmând a avea un caracter pur formal. Entitatea care îndeplinește cerințele prin angajarea realizată se va găsi în imposibilitatea de a beneficia de dispoziții ce au fost edictate în favoarea sa , norma prin care s-a instituit să fiind lipsită de efecte ceea ce echivalează cu nerespectarea legii de către autoritățile obligate a o respecta. Lipsa unui previziuni din partea autorității ce are obligația de a aplica legea nu poate fi opusă particularului , care are dreptul la o bună administrație , nu poate fi reținută ca motiv de înlăturare a dreptului recunoscut prin lege. În exercitarea funcțiilor sale, M. Muncii, Familiei și Protecției Sociale îndeplinește elaborează, actualizează și monitorizează S. națională pentru ocuparea forței de muncă și S. pentru formare profesională continuă și analizează, propune modificări și aprobă anual Programul național de ocupare a forței de muncă și P. național de formare profesională, inițiate de A. N. pentru O. F. de M.. Potrivit art 3 din HG 11/2009 ,astfel că obligația îndeplinirii tuturor demersurilor pentru resoectarea legii care guvernează drepturile invocatede reclamant este în sarcina recurentei . D. contestată apare ca fiind nelegală și raportat la împrejurarea că acele convenții prevăzute de art.52 alin.(1) din Normele metodologice de aplicare a L. nr.76/2002, aprobate prin H. G. nr.174/2002, cu modificările și completările ulterioare, constituie angajamente legale, respectiv acte juridice ce dau naștere unei obligații pe seama fondurilor publice, în cauza, pe seama bugetului asigurărilor pentru șomaj iar îndeplinirea obligațiilor apare ca fiind una legală. Argumentele evidențiate au relevat că recursul formulat este nefondat prima instanță realizând o corectă aplicare și interpretare a dispozițiilor legale incidente astfel că nu este prezent motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct 9 C.pr.civ. sau un alt motiv de recurs și în consecință va respinge recursurile declarate de pârâtele A. J. PENTRU O. F. DE M. C. și A. N. PENTRU O. F. DE M. B. împotriva sentinței civile nr.1148 din (...),pronunțată în dosarul nr.(...) al Tribunalului C. pe care o va menține în întregime. PENTRU A. MOTIVE IN NUMELE L. D E C I D E R espinge recursul declarat de pârâta A. J. PENTRU O. F. DE M. C. împotriva sentinței civile nr.1148 din (...) pronunțată în dosarul nr.(...) al Tribunalului C. pe care o menține în întregime. D. este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 14 noiembrie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER M. S. C. P. A. C. L. F.red.M.S./A.C. 2 ex. - (...)jud.fond.B. A.
| ← Decizia civilă nr. 5249/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 1113/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
