Decizia civilă nr. 1100/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI COMERCIAL
Dosar nr. (...)
DECZIA CIVILĂ NR. 1100/2011
Ședința publică din data de (...) Instanța constituită din: PREȘEDINTE M. H. JUDECĂTOR M. B. JUDECĂTOR F. T.
GREFIER D. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul A. A. împotriva sentinței civile nr. 5196 din data de (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului S., în contradictoriu cu pârâta I. P. J. S. - S. P. C. R. DE C. ȘI Î. A V., având ca obiect anulare act de control și impozite - taxă de poluare.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.
C. se află la primul termen de judecată, recurs. Procedura de citare este legal îndeplinită.
De la dosar lipsește dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar datorat pentru recursul declarat.
Prin serviciul registratură, la data de (...), intimata a depus la dosar întâmpinare, în două exemplare, iar recurentul a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru, în valoare de 2 lei, achitată cu chitanța nr. 1. din (...) și a timbrului judiciar de 0,15 lei.
Se constată că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, în temeiul dispozițiilor art. 242 C. pr.civ.
Curtea, din oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 1591 al. 4 C. pr.civ., raportat la art. 21 din C., art. 10 al. 2 din Legea nr. 554/2004 și art. 3 pct. 3 C. pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina. După deliberare, apreciind cauza în stare de judecată, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare în baza actelor existente la dosar. CURTEA Din examinarea actelor dosarului constată următoarele: Prin sentința civilă nr.5196 pronunțată la data de(...) în dosar nr.(...) al Tribunalului S. a fost respinsă ca nefondată acțiunea reclamantului A. A. împotriva Instituției P. S.. Pentru a dispune astfel instanța a reținut că potrivit art.1 alin.1 din OUG nr.5. ordonanța de urgență stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, denumită în continuare taxă, care constituievenit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de A. F. pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului. Așa cum rezultă din preambulul actului normativ, taxa a fost instituită în scopul asigurării protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu, ținând cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței C. Obligația de plată a taxei se naște, conform art. 4 din OUG nr.5. cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România sau la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care se face referire la art. 3 și art. 9. Art. 25 din Tratat interzice între statele membre taxele vamale la import și export sau taxele cu efect echivalent, inclusiv cu privire la taxele vamale cu caracter fiscali iar art. 28 din același Tratat interzice între statele membre restricțiile cantitative la import, precum și orice măsuri cu efect echivalent. Conform art. 90 paragraf 1 din T. Constitutiv al Uniunii E. nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. Problema care trebuie lămurită este aceea de a stabili dacă taxa de poluare este contrară normelor amintite. Cu privire la natura taxei de poluare C. s-a pronunțat la (...) asupra acțiunilor preliminare formulate de H.-B. M. B. și B. K. M. B. în cauzele reunite C-29012005 Âkos Nâdasdi și C-33312005 llona Nemeth, ocazie cu care a statuat că o taxă care nu este percepută pentru faptul că un autoturism traversează frontiera unui stat membru ci pentru prima înregistrare a autoturismului pe teritoriul acelui stat membru, în vederea punerii în circulație nu constituie o taxă vamală în sensul art. 25 din Tratat ci face parte din sistemul general de impozitare a bunurilor și trebuie examinată în lumina art. 90 din T. TE. În aceste condiții, susținerea reclamantului privind încălcarea art. 25 din Tratat este nefondată întrucât taxa de poluare este datorată pentru punerea în circulație a autovehiculului, astfel că nu se poate susține cu temei că este percepută pentru faptul că un autoturism traversează frontiera unui stat membru. Nici încălcarea art. 28 din Tratat nu poate fi reținută; conform formulei Dassonville impusă în jurisprudența C. sunt măsuri cu efect echivalent nu numai acele măsuri care tratează discriminativ, în mod deschis sau ascuns marfa străină adusă dintr-un alt stat membru dar și acelea care pornind de la conținutul efectiv al textului sunt egal aplicabile sau au același efect aparent pentru toți, iar la evaluarea acestor măsuri Curtea a stabilit că trebuie avute în vedere efectele potențiale, posibile ale acestora și nu scopul urmărit de acestea. Mai mult, Curtea a conchis că restricționările importului sau exportului sunt permise doar în situația în care în domeniu lipsesc reglementările comunitare, restricțiile sunt necesare pentru asigurarea supravegherii fiscale a corectitudinii în relațiile comerciale, pentru asigurarea protecției consumatorului, pentru protecția valorilor social-culturale naționale dacă reglementările sunt valabile în mod nediscriminatoriu pentru mărfurile din producția internă sau externă. Conform art. 90 din T. Instituind Comunitatea E., nici un stat membru nu aplica, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natura mai mari decât cele care se aplica, direct sau indirect, produselor naționale similare. De asemenea, nici un stat membru nu aplica produselor altor state membre impozite interne de natura sa protejeze indirect alte sectoare de producție. Ca urmare a numeroase sesizări primite de la cetățenii romani, C. europeană - Direcția Generala Impozitare și Uniune Vamala a emis, la data de 9 decembrie, următorul comunicat: „La nivelul Uniunii E. nu exista o armonizare a taxei percepute pentruînmatricularea automobilelor. Așadar, statele membre pot decide unilateral în ce privește cuantumul taxei și modalitatea de calcul a acesteia, respectând în același timp principiul nediscriminării. România poate să mențină taxa de înmatriculare pentru automobile și poate sa stabilească un nivel oricât de ridicat al acesteia (de exemplu, în D anemarca, o taxa similara se ridica la 1. din valoarea automobilului)"; Prin urmare, fiecare stat membru își poate institui în mod independent propriul sistem de taxare, insă această taxare trebuie să se facă prin raportare la art. 90 din Tratat, precum și la jurisprudența C. C. a arătat în mod constant că o consecință a dreptului comunitar actual este aceea că Statele membre pot să impună asupra mărfurilor precum autovehiculele un sistem de taxă al cărei cuantum crește progresiv în conformitate cu un criteriu obiectiv. (A se vedea Deciziile C. de J. a C. E. în cauzele 112/84 Humblot c. Directorului serviciilor fiscale, par. 12; C. C- 132/88 C. C. E. c. Republicii Elene, par. 17). De asemenea, jurisdicția de contencios comunitar a arătat că sunt criterii obiective cele precum capacitatea cilindrică sau clasificarea în funcție performanțele de mediu (A se vedea Decizia C. de J. a C. E. în cauzele conexate C- 290/05 și C-333/05 Âkos Nadasdi și llona Nemeth parag. 52). S-a statuat, de asemenea, că dacă taxa pentru poluarea autovehiculelor este bazată pe elemente precum cilindreea, normele de poluare chimică sau emisiile de dioxid de carbon, este evident că aceste criterii de impunere sunt eminamente obiective și nu lasă loc unei decizii arbitrare sau neconforme cu jurisprudența C. Jurisprudența C.J.C.E a stabilit constant că un sistem de impozitare a autovehiculelor este discriminatoriu față de autovehiculele de ocazie de import atunci când în calculul taxei nu se ia în considerare și aprecierea, reală a acestui autovehicul de import și, în consecință, i se impune o taxă mai mare decât valoarea reziduală a taxei rămase neamortizată încorporata într-un autovehicul național similar (A se vedea Decizia C. de J. a C. E. în C. C-3. N. T., par. 20). Cât privește o comparație cu privire la autovehiculele deja existente în parcul auto național, Curtea s-a pronunțat că o atare comparație nu este relevantă sub aspectul discriminării fiscale deoarece articolul 90 din Tratat nu este menit să împiedice un stat membru de a introduce taxe noi sau să schimbe cota sau baza de impunere a unor taxe deja existente. (A se vedea, Decizia C. de J. a C. E. în cauzele conexate C-290/05 si 333-05 Akos Nadasdi și llona Nemeth, par. 49). S-a concluzionat astfel că dacă autovehiculele deja existente în parcul auto național nu sunt și ele supuse noii taxe nu reprezintă o discriminare sub aspectul dreptului european. Obiectivul taxei instituite prin legea națională română este de protejare a mediului, atât prin modul de utilizare a resurselor constituite, cât și prin modul de impunere. E. care stau la baza acesteia sunt emisiile de noxe și de dioxid de carbon, elemente care pot fi apreciate ca au un caracter adecvat obiectivului de protejare a mediului. Prin urmare, întrucât taxa este stabilită în funcție de gradul de poluare și de eficiența energetică, ea are un caracter proporțional, fiind stabilită într-un cuantum mai mare pe măsură ce performantele de mediu scad. Reglementarea cuprinsă în O. nr.5. permite ca pe baza unor elemente precum rulajul mediu anual, starea tehnica și nivelul de dotare al autovehiculului, contribuabilul poate contesta suma de plata și poate obține o valoare mai mare a deprecierii. Această posibilitate a contribuabilului asigură, ca în toate cazurile, valoarea taxei percepute asupra unui autovehicul second- hand de import să nu depășească valoarea reziduala a taxei existente într-un autovehicul deja înmatriculat. Se respectă astfel exigenta menționată de Curtea de Justiție într-o cauză împotriva Ungariei în care a statuat că „articolul 90 par.1 din T. instituind Comunitatea E. trebuie interpretat ca interzicând o taxa de înmatriculare atâta timp cât este perceputa asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima data în circulație pe teritoriul unui stat membru, valoarea taxei fiind determinata exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autoturismului și clasificarea din punct de vedere al poluării este calculata fără a se lua în calcul deprecierea autoturismului, de o asemenea maniera încât, atunci când se aplica autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduala a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înregistrate în statul membru în care sunt importate. O comparație cu autoturismele second-hand plasata în circulație în aceststat membru înainte de aplicarea L. privind taxele de înmatriculare nu esterelevanta."; După împlinirea termenului de decădere de 45 zile prevăzut de O. nr. 1., O. al cărei scop declarat era protejarea industriei interne de autovehicule și păstrarea locurilor de munca angrenate în producția de autovehicule, nu mai este în vigoare. Acest ultim act normativ a fost adoptat în vederea exceptării unor categorii de autovehicule care se înmatriculează pentru prima data în România sau în alte state membre ale Uniunii E. în perioada 15 decembrie 2008-31 decembrie 2009 de la plata taxei de poluare. Prin caracterul său protecționist, O. nr. 2. nu este conformă cu art. 90 din TCE, motiv pentru care instanța are îndatorirea de a o ignora și a aplica direct prevederile T.ui. Pentru autoturismele introduse în țara după data de 31 decembrie 2009 și pentru care formalitățile de înmatriculare s-au făcut după expirarea termenului de 45 de zile sus menționat, actul normative aplicabil este O. nr. 5., modificată, fără exceptările cuprinse în O. temporară nr. 2.. În speța cele două condiții nu sunt îndeplinite cumulativ, la soluționarea acestei din urmă cereri, pârâta a avut în vedere dispozițiile prevăzute de O. nr. 5.. Împotriva soluției menționate a declarat recurs reclamantul solicitând admiterea recursului anularea adresei nr.37100/(...), obligarea pârâtei la înmatricularea autoturismului cu cheltuieli de judecată. În susținere se arată că potrivit art.4 din OUG nr.5. "Obligația de plata a taxei intervine: a)cu ocazia primei înmatriculări a unui vehicul in România". Acest text este identic cu art. 214.1 dm Codul fiscalțin prezent abrogat), care instituia precedenta taxa speciala de prima inmatriculare. Din textul legal mai sus citat, rezulta factorul generator al asa-zisei taxe de poluare, este de fapt prima înmatriculare a autovehiculelor în Romania. In acest fel, guvernul a inlocuit prima taxa de prima inmatriculare reglementata in dispozițiile art. 214.1-214.3, Codul Fiscal al Romaniei texte care instituiau o taxa speciala de prima înmatriculare pentru autoturisme si autovehicule, care se platea, conform unor criterii, de către orice persoana fizica sau juridica atunci cand solicita prima inmatriculare a unui vehicul in Romania. Taxa era aplicata tuturor vehiculelor importate din statele membre UE sau din alte state. Varianta de înlocuire a vechii taxe de prima inmatriculare a fost tot o taxa similara, insa cu alta denumire: taxa pe poluare reglementata de OUG 5.. Art. 90 par.1 din T. Constitutiv al Uniunii europene, prevede ca statelor membre le este interzis sa aplice direct sau indirect produselor altor state, impozite directe sau indirecte mai mari decat cele care se aplica produselor similare din piata interna. Curtea E. de J. a statuat intr-o speta(cauza Weigel-2004) ca obiectul reglementarii cuprinse in art. 90 par.1 din Tratat il constituie asigurarea liberei circulații a mărfurilor intre statele comunitare in conditii normale de concurenta, prin eliminarea oricărei forme de protectie care decurge din aplicarea unor taxe si impozite discriminatorii fata de produsele provenite din statele membre. Cu alte cuvinte rostul acestei reglementari este acela de a interzice orice forma de discriminare fiscala intre produsele importate din statele comunitare si cele similare aflate pe piata interna. Este evident ca pentru vehiculele aflate deja in Romania nu se percepe nici o taxa in momentul înmatriculării sau reinmatricularii, in timp ce pentru cele inmatriculate deja in alte state membre si reinmatricuate in Romania se percepe taxa, rezultand ca taxa de poluare nu diferă de vechea taxa de prima inmatriculare decat sub aspectul denumirii si a modului de calcul. Analiza acestei situații denota tratamentul discriminatoriu aplicat vehiculelor provenind din statele comunitare raportat la cele similare aflate deja pe piate interna, diferența de tratament ce reprezinta o discriminare de ordin fiscal intre bunuri. Dispozițiile art. 90 par.1 din Tratat interzic orice astfel de taxa pentru inmatriculare, in ceea ce priveste achizitiile de vehicule neinmatriculate pe teritoriul național, deoarece astfel se incalca principiul liberei circulatii a marfurilor prin dezavantajarea autoturismelor înmatriculate in alte state, in competitie cu alte produse similare din piața nationala. Reclamantul a achiziționat un autoturism care a fost odata inmatriculat in Spania, stat membru UE, iar in momentul cand a solicitat inmatricularea acestuia in Romania, i s-a refuzat solicitarea pe motiv ca este obligatoriu sa achite taxa speciala auto, or, daca reclamantul ar fi cumparat un vehicul identic deja inmatriculat in Romania, nu ar mai fi trebuit sa plateasca taxaauto in momentul reinmatricularii, astfel fiind este evident ca aceasta taxa contravine dreptului comunitar. Totodată se arată că sunt elocvente dispozițiile pronunțate de Curtea E. de J. - cauza Costa/Enel, cauza Simnenthal. Răspunzând celor invocate prin întâmpinare intimata a solicitat respingerea recursului în considerarea că actul normativ este în conformitate cu normele comunitare. Analizând recursul declarat prin prisma actelor dosarului a normelorjuridice incidente a art.304 și art.3041 C.pr.civ. Curtea reține că nu este întemeiat pentru următoarele: Astfel se reține că recurentul s-a adresat intimatei la (...) cu o cerere solicitând înmatricularea autoturismului fără plata taxei de poluare data la care era în vigoare ultima formă a OUG nr.5. după modificările introduse prin O. nr. 2. si prin O. nr. 7.. La data de 0(...), (f. 4 din dosarul de fond) intimata I. P. J. S. - S. P. C. R. P. de C. si Î. a A. a respins solicitarea reclamantului, cu motivarea că prima înmatriculare a vehiculelor în România se poate efectua doar dacă sunt respectate dispozitiile art. 3 din O. nr. 5.. Instanta de recurs, urmărind modificările succesive ale O. nr. 5., constată faptul că solicitarea de înmatriculare a autoturismului si refuzul autoritarii administrative de a înmatricula acel autoturism în absenta dovezii de achitare a taxei de poluare a avut loc după data intrării în vigoare a OUG nr. 1.. Dispozițiile legale consacrate de OUG nr. 1. pentru aplicarea unor măsuri privind taxa pe poluare pentru autovehicule nu au fost corect interpretate și aplicate în speță de instanța de fond. Astfel, conform art. unic din OUG nr. 1., autovehiculele M1 cu norma de poluare E. 4, a căror capacitate cilindrică nu depășește 2.000 cmc, precum și autovehiculele N1 cu norma de poluare E. 4, înmatriculate pentru prima dată într-un stat membru al Uniunii E. în perioada 15 decembrie 2008-31 decembrie 2009 inclusiv, beneficiază de exceptarea de la plata taxei pe poluare pentru autovehicule, potrivit art. III alin. (1) din Ordonanța de urgență a G. nr. 2. privind modificarea Ordonanței de urgență a G. nr. 5. pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, în condițiile în care acestea se înmatriculează pentru prima dată în România în termen de 45 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență. Pentru a-și fundamenta intervenția legislativă pe calea delegării legislative autorizate de C., G. a arătat în nota de fundamentare următoarele argumente: Pentru punerea de acord a de urgență nr. 2. privind modificarea O rdonanței de urgență a G. nr. 5. pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule cu prevederile art. 110 din T. privind funcționarea Uniunii E., intrat în vigoare în decembrie 2009 (T. de la L.), luând în considerare faptul că neasigurarea concordanței cu reglementarea comunitară va aduce prejudicii importante în relația României cu Uniunea E., pentru a asigura un timp rezonabil de 45 de zile pentru înmatricularea autovehiculelor care provin din statele membre ale Uniunii E. intrate în România până la 31 decembrie 2009, ținând cont de faptul că aceste elemente constituie situații extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată și vizează interesul public. Curtea constată că punerea de acord a actului normativ de drept intern cu art. 110 din T. privind funcționarea Uniunii E., intrat în vigoare îndecembrie 2009 (T. de la L.) este doar o ocazie pentru ca asana și a elimina în cele din urmă de fapt regimul protectiv și discriminator în materia plății taxei de poluare introdus în OUG nr. 50/2003 prin art. III din OUG nr. 2. găsit incompatibil cu norma consacrată de art. 90 din T. de instituire a C. E. (art. 110 din T. privind funcționarea Uniunii E. intrat în vigoare la 1 decembrie 2009 conform modificărilor survenite prin T. de reformă de la L. din anul 2007). Așa fiind, se poate constata că începând cu data expirării termenului de 45 de zile de la intrarea în vigoare a OUG nr. 1., regimul de stabilire și plată a taxei de poluare revine practic la forma inițială a OUG nr. 5. aplicabilă în perioada (...) - (...) regim conform cu normele instituite de tratatele europene în materie așa cum constant a arătat Curtea de A. C. în practica sa judiciară. Se poate spune așadar că începând cu data de 16 februarie 2010 toate cererile de înmatriculare a autovehiculelor care intră sub incidența OUG nr. 5. sunt condiționate de plata taxei de poluare desigur cu corectivul că cuantumul acesteia este instituit de prevederile modificatoare ale OUG nr. 7.. Așadar în speță refuzul autorității publice de a da curs solicitării reclamantului de înscriere în circulație a autoturismului fără plata taxelor legale, respectiv plata taxei de poluare este justificat din următoarele considerente: Noul act normativ, respectiv O. 5. (în forma sa inițială cu observarea modificărilor survenite prin OUG nr. 1.) nu este contrară legislației comunitare. Nu se poate omite că în urma notificărilor emise de C. E. către Guvernul României au avut loc consultări pentru alinierea noului act normativ legislației comunitare, astfel încât noua taxă să nu fie contrară acesteia, o primă chestiune fiind atribuirea unei noi calificări juridice acesteia, drept taxă de mediu, care să confere legitimitate reglementărilor naționale în raport cu dispozițiile dreptului comunitar, având în vedere că în domeniul mediului, Comunitatea E. exercită doar competențe de coordonare, statele membre putând să adopte reglementări proprii derogatorii de la normele dreptului comunitar. Totodată, în nota de fundamentare a noului act normativ s-a arătat că din perspectiva dreptului european, taxarea autovehiculelor este un domeniu nearmonizat, iar această realitate juridică are drept implicație la nivel național faptul că fiecare stat membru își poate institui în mod independent propriul sistem de taxare. Cu toate acestea, art. 90 din Tratat (art. 110 din T. privind funcționarea Uniunii E. intrat în vigoare la 1 decembrie 2009 conform modificărilor survenite prin T. de reformă de la L. din anul 2007) prevede că statele membre au obligația de a nu impune asupra unui produs din import o taxă în exces față de un produs autohton. Având în vedere cele de mai sus, evaluarea conformității unui act normativ național de taxare a autovehiculelor trebuie efectuată nu prin raportare la un anumit model european de reglementare sau altul, ci prin raportare la articolul din tratat citat mai sus și la jurisprudența C. de J. a C. E., așa încât taxarea autovehiculelor trebuie analizată în lumina unor principii generale de drept comunitar precum transparența, neutralitatea fiscală sau taxarea excesivă, criteriile obiective, caracterul adecvat și proporțional sau poluatorul plătește. Conform dispozițiilor cuprinse în art. 1 din O. nr. 5. sunt stabilite coordonatele pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule careconstituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de A. F. pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului care încep cu programe de înnoire a parcului auto național și continuă cu o serie de alte programe în acest domeniu, inclusiv împădurirea terenurilor degradate sau defrișate. De altfel, Curtea E. de J. a arătat în mod constant că o consecință a dreptului comunitar actual este aceea că statele membre pot să impună asupra mărfurilor precum autovehiculele un sistem de taxă al cărui cuantum crește progresiv, în conformitate cu un criteriu obiectiv (deciziile în cauzele nr. 112/84 Humblot c. Directorului serviciilor fiscale, parag. 12; cauza C-132/88 Con. Comisiei E. c. Republicii Elene parag. 17). De asemenea, Curtea E. de J. a arătat că sunt criterii obiective cele precum capacitatea cilindrică sau clasificarea în funcție de performanțele de mediu, iar în condițiile în care taxa de poluare este bazată pe elemente precum cilindreea, normele de poluare chimică sau emisiile de dioxid de carbon, este evident că aceste criterii de impunere sunt obiective și nu lasă loc unei decizii arbitrare. Apoi, obiectivul taxei este de protejare a mediului atât prin modul de utilizare a resurselor constituite cât și prin modul de impunere, ținând cont că elementele care stau la baza acestuia sunt emisiile de noxe și de dioxid de carbon, criteriile care stau la baza taxei având deci un caracter adecvat scopului propus. Principala critică adusă noului sistem de taxare este acea că, în realitate, nu s-a schimbat decât denumirea taxei, sistemul fiind în continuare discriminatoriu față de autovehiculele deja existente în parcul auto național. Sub acest aspect este relevantă decizia C.E.J. în cauza C-3. N. T., parag. 20, din care rezultă că un sistem de impozitare a autovehiculelor este discriminatoriu față de autovehiculele de ocazie din import atunci când în calculul taxei nu se ia în considerare deprecierea reală a acestui autovehicul de import și în consecință, se impune o taxă mai mare decât valoarea reziduală a taxei rămase neamortizată, incorporată într-un autovehicul național similar. Or, actualul act normativ este în conformitate cu principiile jurisprudenței europene prin prevederea unei grile de depreciere ce corespunde unor valori reale de piață și care, în plus, pot fi contestate de contribuabil dacă autovehiculul său s-a depreciat într-o măsură mai mare decât cea indicată de grila fixă. Tot în privința comparației cu autovehiculele deja existente în parcul auto național, Curtea E. de J. s-a pronunțat că o atare comparație nu este relevantă sub aspectul discriminării fiscale, deoarece art. 90 din T. C. E. (art. 110 din T. privind funcționarea Uniunii E. intrat în vigoare la 1 decembrie 2009 conform modificărilor survenite prin T. de reformă de la L. din anul 2007) nu este menit să împiedice un stat membru de a introduce taxe noi sau să schimbe cota sau baza de impunere a unor taxe deja existente, (decizia CEJ în cauzele conexate C-290/05 și 33305 Akoș Nadasdi și Ilona Nemeth parag. 49). Pe de altă parte, este respectat și principiul transparenței, deoarece taxa de poluare este așezată pe baza unor criterii cunoscute de contribuabil prin omologarea de tip, fiind instituite valorile limită pentru încadrarea unui autovehicul în diverse clase de poluare, astfel încât se poate cunoaște pe baza documentelor mașinii, cuantumul posibil al taxei pentru un autovehicul de tipul celui pe care contribuabilul și-l dorește. Se poate așadar concluziona că O. nr. 5. (varianta în vigoare la momentul solicitării formulate de reclamantă) respectă exigențele de compatibilitate cu art. 90 parag. 1 din T. C. E.(art. 110 din T. privind funcționarea Uniunii E. intrat în vigoare la 1 decembrie 2009 conform modificărilor survenite prin T. de reformă de la L. din anul 2007). Astfel, după cum se poate constata, determinarea taxei de poluare se realizează conform art. 6 pe baza unor criterii obiective (tipul motorului, capacitatea cilindrică) și capacitatea din punct de vedere al poluării, luându-se în considerare și deprecierea autoturismului conform coeficienților descriși în anexa 4. Cota fixă de reducere prev. în anexa 4 este stabilită în funcție de vechimea autovehiculului, de rulajul mediu anual, de starea tehnică și nivelul de dotare al autovehiculului. Cu ocazia calculului taxei, pot fi acordate reduceri suplimentare față de cota fixă, în funcție de abaterea de la situația standard a elementelor care au stat la baza stabilirii cotei fixe în condițiile prev. de normele metodologice de aplicare a ordonanței de urgență. Pe de altă parte, așa cum rezultă din art. 8: „(1) Atunci când un autovehicul pentru care s-a plătit taxa în România este ulterior scos din parcul auto național se restituie valoarea reziduală a taxei înconformitate cu prev. alin. (2). (2) Valoarea reziduală a taxei reprezintă taxa care ar fi plătită pentrurespectivul autovehicul dacă acesta ar fi înmatriculat la momentul scoaterii din parcul auto național.";. Așadar, atâta timp cât taxa de poluare percepută pentru prima înmatriculare se restituie atunci când autoturismul respectiv este scos din parcul auto național, nu se poate pretinde o discriminare față de autoturismele pentru care această taxă nu s-a perceput deoarece existau în parcul auto național la data adoptării actului normativ, atâta timp cât pentru acestea taxa nu a fost plătită și evident nici nu se poate pune problema restituirii ei. În cauza de față,recurentului reclamant i s-a adus la cunoștință că refuzul operațiunii de înmatriculare se datorează împrejurării că nu a îndeplinit condiția prealabilă de a plăti taxa de poluare, , cerință care este apreciată de Curte în conformitate cu exigențele legislației naționale și comunitare, așa încât refuzul pârâtului are un temei legal și deci este justificat. Prin urmare față de cele arătate constatând că nu sunt motive întemeiate în baza art.312 C.pr.civ. Curtea va da o soluție de respingere a recursului declarat. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L. DECIDE: Respinge recursul declarat de reclamantul A. A. împotriva sentinței civile nr.5196 din 22 octombrie 2010 pronunțată în dosarul nr.(...) al Tribunalului S. pe care o menține în întregime. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 14 martie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI M. H. M. B. F. T. GREFIER D. C. Red.F.T./S.M.D. 2 ex./(...) Jud.fond.I. D.
| ← Decizia civilă nr. 4480/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 1/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
