Decizia civilă nr. 4601/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR. (...)
DECIZIE CIVILĂ NR. 4601/2011
Ședința din data de 14 noiembrie 2011
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE : M. S. JUDECĂTOR : C. P.
JUDECĂTOR : A. C.
G. : L. F.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul V. S. împotriva sentinței civile nr.876 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M., în contradictoriu cu intimata I. P. M.-S. P. C. R. P. DE C. ȘI Î. A V., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - înmatriculare auto fără taxă de poluare.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 4 lei și timbru judiciar de 0,15 lei.
S-a făcut cauzei, după care se constată că în data de 17 octombrie 2011 s-a înregistrat la dosarul cauzei întâmpinare din partea intimatei I. P. M.-S. P. C. R. P.
DE C. ȘI Î. A V.
Curtea procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591 alin.4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 8 și art. 10 din Legea nr.
554/2004 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C. pr. civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr.876 din 03 martie 2011 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr.(...), a fost respinsă cererea formulată de reclamantul V. Ș. în contradictoriu cu pârâta I. P. J. M. - S. P. C. R. P. DE C. ȘI Î. A V.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că reclamantul deține autoturismul marca Renaul, anterior înmatriculat într-un stat membru al U. E.
(Italia), iar pentru înmatricularea în R. i s-a solicitat de către pârâtă să facă dovada achitării taxei de poluare în temeiul OUG nr. 5., urmare a cererii sale formulate la data de (...).
Pârâta a respins cererea reclamantului prin adresa nr. R/1365/(...), invocându-se prevederile legale referitoare la condițiile de înmatriculare fără plata taxei în care acesta nu s-ar fi încadrat (fila 5).
Instanța constată că potrivit O.U.G. nr. 5. pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, se datorează această taxă pentru autovehiculele din categoriile M(1)-M(3) și N(1)-N(3), astfel cum sunt acestea definite în Reglementările privind omologarea de tip și eliberarea cărții de identitate a vehiculelor rutiere, precum și omologarea de tip a produselor utilizate la acestea, aprobate prin O. ministrului lucrărilor publice, transporturilor și locuinței nr. 211/2003 (art. 3). Autoturismul reclamantului nu intră în categoriile exceptate de la plata taxei pe poluare (art. 3 alin. 2 și art. 9 alin. 1), iar obligația de plată a taxei intervenite cu ocazia primei înmatriculări a unui a unui autovehicul în R. (art. 4 lit. a), nu și pentru cele aflate deja în circulație și înmatriculate în țară.
Din analiza dispozițiilor legale care au stabilit condițiile și modalitățile de percepere a taxei de poluare în vigoare la data de (...), instanța apreciază că norma de drept intern este conformă cu art. 90 din TCE, actual art. 110 TFUE.
Potrivit OUG nr. 5., astfel cum au fost modificată prin OUG nr. 1. care a abrogat începând de la 15 februarie 2010 scutirea acordată în temeiul OUG nr.
218/2008, obligația de plată a taxei revine cu ocazia primei înmatriculări unui autovehicul în R., fără a se face nici un fel de diferențiere pe criterii de proveniență a autovehiculului, iar din sumele colectate se finanțează programe și proiecte pentru protecția mediului.
Așa cum rezultă din cuprinsul OUG nr. 5. (varianta în vigoare la momentul solicitării înmatriculării autoturismului,adică ulterior modificărilor aduse prin OUG nr. 1.), actul normativ român respectă exigențele de compatibilitate cu art. 90 paragraful I din T.ul CE.
Determinarea taxei de poluare se realizează conform art. 6 pe baza unor criterii obiective precum tipul motorului, capacitatea cilindrică și clasificarea din punct de vedere al poluării, luându-se în considerare și deprecierea autoturismului, conform coeficienților descriși în anexa 4. Cota fixă de reducere prevăzută în această anexă este stabilită în funcție de vechimea autovehiculului, de rulajul mediu anual, de starea tehnică și nivelul de dotare iar cu ocazia calculului taxei se acordă reduceri suplimentare față de cota fixă, în funcție de abaterile de la situația standard a elementelor care au stat la baza stabilirii cotei fixe, în condițiile prevăzute în normele metodologice de aplicare a ordonanței de urgență.
Potrivit art. 8 alin. 1 și 2 din OUG nr. 5. „Atunci când un autovehicul pentru care s-a plătit taxa în R. este ulterior scos din parcul auto național se restituie valoarea reziduală a taxei, calculată în raport cu prevederile legale în vigoare la momentul înmatriculării autovehiculului în R., potrivit prevederilor alin. (2).
Valoarea reziduală a taxei reprezintă taxa care ar fi plătită pentru respectivul autovehicul dacă acesta ar fi înmatriculat la momentul scoaterii din parcul auto național";.
Întrucât taxa de poluare percepută pentru prima înmatriculare se restituie atunci când autovehiculul respectiv este scos din parcul auto național, nu se poate reține o discriminare față de autoturismele pentru care această taxă nu s-a perceput deoarece existau în parcul auto național la data adoptării actului normativ, atâta timp cât pentru acestea taxa nu a fost plătită și evident nici nu se poate pune problema restituirii ei.
Analizând acest aspect Curtea Europeană de Justiție a considerat că o comparație cu vehiculele deja existente în parcul auto național nu este relevantă sub aspectul discriminării fiscale întrucât art. 90 din TCE (actualul art. 110 TFUE)nu interzice unui stat membru să impună taxe noi sau să modifice baza sau cota de impunere a unor taxe deja existente (cauzele conexe Nadasdi-Nemeth).
În consecință, instanța reține că taxa de poluare reglementată de OUG nr. 5.
(varianta în vigoare la momentul cererii de înmatriculare formulată de reclamant) nu poate fi caracterizată ca fiind contrară art. 90 paragraful I din T.ul CE și se poate așadar concluziona că OUG nr. 5. respectă exigențele de compatibilitate cu art. 90 paragraful I din T.ul C. E..
Scopul general al art. 90 din TCE (art. 110 din TFUE) este acela de a asigura respectarea unuia dintre principiile de bază ale funcționării C., respectiv principiul liberei circulații a mărfurilor, iar acest articol se referă la impozitele și taxele interne care impun o sarcină fiscală mai mare produselor provenite din alte state membre, în comparație cu produsele interne, ceea ce nu este cazul în speță.
De altfel, la această concluzie a ajuns însăși Comisia Europeană în urma numeroaselor sesizări pe acest aspect, prin propunerea de clasare a plângerii nr.
2009/2002 care se referă la taxa de poluare din R. (propunere publicată în Jurnalul
Oficial al U. E. nr. C 29/8 din 5 februarie 2010, clasarea referindu-se la forma actuală a OUG 5., aplicabil în speță).
Pentru aceste considerente instanța a respins cererea.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul V. Ș. solicitândadmiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că sentința instanței de fond este nelegală și netemeinică întrucât instanța de fond nu a apreciat și coroborat în mod real legea internă precum și legislația U. E..
Cu privire la taxa specială de poluare invederează faptul că, C.E.J.a statuat într-o speță (cauza Weigel-2004) ca obiectul reglementării cuprinse în art.90 par.1 din T. îl constituie asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea unor taxe și impozite discriminatorii față de produsele provenite din statele membre.
Cu alte cuvinte, rostul acestei reglementări este acela de a interzice orice formă de discriminare fiscală între produsele importate din statele comunitare și cele similare aflate pe piața internă.
Arată că art.3 lit.a și c din T.ul privind U.E. prevede expres eliminarea taxelor vamale între statele membre și interzice instituirea de cote vamale pentru anumite produse comercializate între statele membre ale U. E..
Curtea de Justiție a C. E. a stabilit într-o decizie din 1974 că toate regulile comerciale instituite de statele membre care au capacitatea de a împiedica, direct sau indirect, în fapt sau potențial comerțul intercomunitar sunt considerate măsuri echivalente cotelor vamale, în speța de față taxa specială de primă înmatriculare, ceea ce contravine prevederilor T.ului Constitutiv al U. E..
Precizează că sub incidența acestei taxe intră toate autovehiculele ce nu au mai fost înmatriculate în R., păstrându-se astfel conceptul de „. de primă înmatriculare";, instituit inițial prin prevederile art.2141 - 2143 C.fiscal, dovedite a fi nelegale. OUG 5. privind instituirea taxei de poluare pentru autovehicule este în continuare discriminatorie și ilegală, menținând nelegalitațile cu privire la vechea taxă de primă înmatriculare. Noua reglementare care vizează suspendarea aplicării taxei de poluare pentru un an de zile în cazul autovehiculelor noi, nu face altceva decât să demonstreze că discriminarea se menține, doar ca autovehiculelor secondhand din R., deja înmatriculate pentru care nu se achită taxa la reînmatriculare, li se adaugă o nouă categorie scutită de taxă, cea a vehiculelor noi. În ceea ce privește tratamentul discriminator al taxei speciale de poluare, recurentul arată că nu pot exista deosebiri în funcție de locul unde a fost înmatriculată mașina. Taxa de poluare se percepe pentru o mașină second-hand înmatriculată în UE și reînmatriculată în R.. Dar această regulă nu este valabilă și pentru o mașină identică ce a fost înmatriculată în R., care este vândută din nou. Prin urmare, algoritmul rațiunii pentru care taxa de primă înmatriculare a fost dovedită a fi nelegală, se păstrează întrutotul și în ceea ce privește taxa de poluare. Astfel, OUG 5. privind instituirea taxei de poluare pentru autovehicule implică o discriminare între mașini identice, în funcție de locul unde a avut loc prima înmatriculare, în condițiile în care T.ul privind constituirea C. E. interzice categorie astfel de discriminări. Recurentul invederează faptul că diferența de aplicare a taxei de poluare demonstrate în modul arătat introduce un regim fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în R. din Comunitatea Europeană în scopul reînmatriculării lor în R., în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de proveniență, în timp ce pentru autovehiculele înmatriculate deja în R., taxa nu se mai percepe cu ocazia vânzării ulterioare. Între principiile dreptului comunitar, obligatorii pentru instanțele judecătorești române, astfel cum s-a menționat prin referirile de la art.148 alin.2 și 4 din Constitutie, reclamantul face referiri la supremația dreptului comunitar, în speță, a art.90 par.1 din T. și conchide că prin introducerea taxei de poluare pentru autoturisme și autovehicule, legiuitorul a încălcat în mod direct dispozițiile menționate ale T.ului. Analizând recursul declarat prin prisma dispozițiilor art. 304 și 3041 C. pr. civ., Curtea reține următoarele: În cauza de față tribunalul deși a reținut aplicabilitatea prioritară și directă a dispozițiilor art. 90 din T.ul de instituire a C. E. nu le- a dat efect deplin . Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a C.J.C.E. că art. 90 din T. produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale U. le pot proteja. Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din T. să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de T. să fie deplin și efectiv protejate. Cum R. este stat membru al U. E. începând cu data de 1 ianuarie 2007 sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatoriu prevalează legii interne iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe. Pe de altă parte, obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor ci și Guvernului însuși și organelor componente ale acestuia cum sunt bunăoară autoritățile fiscale. Din această perspectivă, invocarea de către organul fiscal a legii fiscale interne în temeiul căreia s-a perceput taxa specială dovedită contrarie cu normele dreptului comunitar înfrânge nu numai dispozițiile constituționale precitate dar pune serioase semne de întrebare asupra îndeplinirii obligației de loialitate comunitară asumate de R. ca stat membru. Într-o atare ipoteză revine jurisdicțiilor să elimine această disfuncționalitate recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a T.ului în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util. Art. 2 din Legea contenciosului administrativ definește nesoluționarea în termenul legal a unei cereri - faptul de a nu răspunde solicitantului în termen de 30 de zile de la înregistrarea cererii, daca prin lege nu se prevede alt termen iar refuzul nejustificat de a soluționa o cerere ca exprimarea explicita, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea. Se asimilează actelor administrative unilaterale si refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal potrivit disp art 2 alin 2 din Legea nr. 554/2004 Interpretarea dispozițiilor legale invocate de reclamant ca fiind incidente în cauză referitoare la nesoluționarea în termen și refuzul nejustificat de a soluționa o cerere relevă că nu orice refuz de a soluționa favorabil o cerere adresată autorității se poate califica drept refuz nejustificat ci doar acel refuz care se fundamentează pe un exces de putere. Refuzul de a soluționa favorabil o cerere de către autoritatea publică presupune exprimarea neechivocă a poziției de către aceasta urmare a unei solicitări exprese , cu depășirea limitelor dreptului de apreciere cu care a fost investită autoritatea . Pentru a asigura dreptul părții de a ataca potrivit disp. art. 1 din Legea contenciosului administrativ refuzul autorității de a satisface o cerere cu privire la un drept recunoscut și nerezolvarea unei astfel de cereri în termenul stabilit de lege, refuzul trebuie să fie nejustificat. Principiul legalității în organizarea executării legii și exercitarea competenței înseamnă dreptul și obligația autorității administrației de a interveni, manifestându- și voința juridică de a satisface pretențiile persoanelor care li se adresează. Compatibilitatea O.U.G. 5. cu prevederile dreptului comunitar , în speță art. 110 din TFUE, a fost analizată prin raportare efectele produse în dreptul intern de către Curtea de Justiție a U. E. în cauza nr. C-402/09 având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată, în procedura privind pe reclamantul T. în contradictoriu cu pârâții S. Român prin M. F. și E., D. G. a F. P. S., A. F. P. S., A. F. pentru Mediu și M. Mediului. Curtea de Justiție a U. E. a stabilit că: Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. Curtea de Justiție a interpretat art. 110 din TFUE din perspectiva neutralității taxei în privința vehiculelor de ocazie importate și a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate pe teritoriul național anterior instituirii taxei menționate conchizând că deși obiectivul primordial urmărit de această reglementare este cel al protecției mediului, reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse unei taxe care se poate apropia de 3. din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelorde ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, astfel că nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 5. are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în R. a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre. Pârâta s-a aflat în sfera abuzului când a condiționat înmatricularea autoturismului reclamantei de plata taxei de poluare reglementate de dispozițiile OUG nr. 5., astfel cum acestea erau în vigoare la momentul investirii autorității, dispozițiile analizate nu sunt compatibile cu dreptul comunitar, acțiunea formulată fiind declarată în ca atare fondată. Prin urmare, pentru considerentele expuse mai sus, Curtea în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ. va admite recursul reclamantului conform dispozitivului. PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII D E C I D E Admite recursul declarat de reclamantul V. Ș. împotriva sentinței civile nr.876 din (...), pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui M. pe care o modifică în sensul că admite acțiunea formulată de către reclamant împotriva pârâtei I. P. - S. P. C. R. P. de C. și Î. A. M. și în consecință obligă pârâta să procedeze la înmatricularea fără plata taxei de poluare a autoturismului marca Renault, serie sașiu nr.VF1F40E0513326016. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din (...). PREȘEDINTE JUDECĂTORI M. S. C. P. A. C. G. L. F. Red.A.C./S.M.D. 2 ex./(...) Jud.fondM. H.
| ← Decizia civilă nr. 9/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Sentința civilă nr. 593/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
