Decizia civilă nr. 4744/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 4744/2011
Ședința publică de la 17 N. 2011
Completul compus din:
PREȘEDINTE R.-R. D.
Judecător L. U.
Judecător M. D.
Grefier M. T.
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamantul F. I., împotriva sentinței civile nr. 1., pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr. (...), în contradictoriu cu pârâta A. F. P. A M. C. N., D. G. A F. P. A J. C. și chemata în garanție A. F. PENTRU M., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite restituire taxă de poluare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru reclamantul recurent, avocat C. N., cu delegație la dosar.
Procedura de citare este { F. |legal} îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către învederează} faptul că recursul este timbrat, părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, iar la data de (...) s-a depus la dosar, de către recurent, precizări, însoțite de actele de proveniență ale autoturismului.
Curtea pune în discuția părții prezente cererea de restituire a taxei judiciare de timbru.
Reprezentantul reclamantului recurent arată că la prima instanță a timbrat la valoare, solicitând restituirea diferenței de taxă de timbru achitată în plus, până la concurența valorii de achitat, cu reținerea unui cuantum reprezentând taxa aferentă eliberării unei copii a deciziei.
Curtea, după deliberare, în conformitate cu art. 23, alin. 1 lit. b) din
Legea nr. 146/1997 dispune restituirea sumei de 94,5 lei către reclamantul recurent, sumă achitată peste cuantumul datorat. În ceea ce privește cererea ca o parte din sumă să fie utilizată pentru eliberarea unei copii de pe decizie, Curtea învederează părții prezente faptul că această manifestare de voință trebuie îmbrăcată sub forma unei cereri, adresată compartimentului de resort al instituției.
Nemaifiind alte cereri de solicitat, Curtea declarăînchise dezbaterile și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul recurentului solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, cu cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 1194 din (...), pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr. (...), a fost admisă excepția invocată de pârâta D. a județului C.
A fost respinsă acțiunea reclamantului F. I. împotriva pârâtei D. G. A F. P. A J. C., având ca obiect obligația de a face, pe excepția lipsei calității procesuale pasive.
Au fost respinse excepțiile lipsei calității procesuale pasive și a inadmisibilității acțiunii invocate de pârâta A. F. P. A M. C. N.
A fost respinsă acțiunea reclamantei împotriva pârâtei A. F. P. a M. C.-N. având ca obiect obligația de a face.
A fost respinsă cererea de chemare în garanție a ADMINISTRAȚIEI F.
PENTRU M. B., formulată de pârâtă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta D. a J. C. instanta o apreciază ca întemeiată deoarece suma a cărei restituire se solicită a fost achitată așa cum atestă actul de la fila 9 în contul pârâtei de rd.l, astfel încât nu există identitate între cel chemat în judecată în calitate de pârât si subiectul pasiv al raportului juridic dedus judecății.
Din aceste considerente excepția invocată a fost admisă iar acțiunea reclamantului împotriva acestei pârâte a fost respinsă pe excepția lipsei calității procesuale pasive.
Excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta A. F. P. a M. Clu-N. a fost respinsă deoarece așa cum rezultă din actul de la fila 9, în contul acesteia a fost achitată suma a cărei restituire se solicită și aceasta a emis chitanța care atestă plata.
Excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâta de rândul 1 a fost respinsă deoarece :
Obiectul juridic dedus judecății se circumscrie competenței speciale statuate prin dispozițiile art. 8 și 10 din Legea nr. 554/2004.
Actul de la fila 10 atestă că reclamantul în prealabil a parcurs procedura administrativă solicitând restituirea taxei pe poluare la data de (...).
Raportat la obiectul juridic dedus judecății - restituirea taxei de poluare in sumă de 1774 Ron și nu anularea unui act administrativ ori a unui act administrativ fiscal, tribunalul apreciază că în speță nu sunt incidente prev.art. 205 si urm. din O.G. nr. 92/2003.
Analizând pe fond acțiunea reclamantului prin prisma motivelor învederate, a actelor și lucrărilor dosarului, tribunalul a reținut următoarele:
Urmare a aplicării OUG nr. 5. reclamantul a fost obligat să achite pentru înmatricularea unui autoturism, anterior înmatriculat într-un alt stat membru al U. E.- suma de 1774 Ron cu titlu de taxă pe poluare, sumă pe care a achitat-o cu chitanța nr. TS6 nr. 8028397 din (...).
La data de (...) prin cererea înregistrată sub nr. 17145 a solicitat pârâtei de rândul 1 restituirea acestei taxe, apreciind că a fost percepută cu încălcarea dreptului comunitar, dar nu a primit răspuns până la promovarea prezentei.
Refuzul autorității publice de a da curs solicitării reclamantului de restituire a taxei de poluare este justificat din următoarele considerente:
Noul act normativ, respectiv O. 2. (în forma sa inițială) nu este contrar legislației comunitare.
Nu se poate omite că în urma notificărilor emise de C. E. către Guvernul
României, nu au avut loc consultări pentru alinierea noului act normativ legislației comunitare, astfel încât noua taxă să nu fie contrară acesteia, o primă chestiune fiind atribuirea unei noi calificări juridice acesteia, drept taxă de mediu, care să confere legitimitate reglementărilor naționale în raport cu dispozițiile dreptului comunitar, având în vedere că în domeniul mediului, Comunitatea E. exercită doar competențe de coordonare, statele membre putând să adopte reglementări proprii derogatorii de la normele dreptului comunitar.
Totodată, în nota de fundamentare a noului act normativ s-a arătat că din perspectiva dreptului european, taxarea autovehiculelor este un domeniu nearmonizat, iar această realitate juridică are drept implicație la nivel naționalfaptul că fiecare stat membru își poate institui în mod independent propriul sistem de taxare.
Cu toate acestea, art. 90 din Tratat prevede că statele membre au obligația de a nu impune asupra unui produs din import o taxă în exces față de un produs autohton.
Având în vedere cele de mai sus, evaluarea conformității unui act normativ național de taxare a autovehiculelor trebuie efectuată nu prin raportare la un anumit model european de reglementare sau altul, ci prin raportare la articolul din tratat citat mai sus și la jurisprudența C. de Justiție a C. E., așa încât taxarea autovehiculelor trebuie analizată în lumina unor principii generale de drept comunitar precum transparența, neutralitatea fiscală sau taxarea excesivă, criteriile obiective, caracterul adecvat și proporțional sau poluatorul plătește.
Conform dispozițiilor cuprinse în art. 1 din O. nr. 5. sunt stabilite coordonatele pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule care constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de A. F. pentru M., în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului care încep cu programe de înnoire a parcului auto național și continuă cu o serie de alte programe în acest domeniu, inclusiv împădurirea terenurilor degradate sau defrișate.
Totodată, adoptarea ordonanței a creat posibilitatea restituirii sumelor în plus pentru taxa de primă înmatriculare față de valoarea relativ redusă a taxei de poluare, așa încât, în baza unei cereri de restituire și a chitanțelor care dovedesc plata taxei în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, plătitorii își pot recupera diferența dintre cele două taxe.
Așadar, Curtea E. de Justiție a arătat în mod constant că o consecință a dreptului comunitar actual este aceea că statele membre pot să impună asupra mărfurilor precum autovehiculele un sistem de taxă al cărui cuantum crește progresiv, în conformitate cu un criteriu obiectiv (deciziile în cauzele nr.
112/84 Humblot c. Directorului serviciilor fiscale, parag. 12; cauza C-132/88
Con. Comisiei E. c. Republicii Elene parag. 17).
De asemenea, Curtea E. de Justiție a arătat că sunt criterii obiective cele precum capacitatea cilindrică sau clasificarea în funcție de performanțele de mediu, iar în condițiile în care taxa de poluare este bazată pe elemente precum cilindreea, normele de poluare chimică sau emisiile de dioxid de carbon, este evident că aceste criterii de impunere sunt obiective și nu lasă loc unei decizii arbitrare.
Apoi, obiectivul taxei este de protejare a mediului atât prin modul de utilizare a resurselor constituite cât și prin modul de impunere, ținând cont că elementele care stau la baza acestuia sunt emisiile de noxe și de dioxid de carbon, criteriile care stau la baza taxei având deci un caracter adecvat scopului propus.
Principala critică adusă noului sistem de taxare este acea că, în realitate, nu s-a schimbat decât denumirea taxei, sistemul fiind în continuare discriminatoriu față de autovehiculele deja existente în parcul auto național.
Sub acest aspect este relevantă decizia C.E.J. în cauza C-345/93 Nunes Tadeu, parag. 20, din care rezultă că un sistem de impozitare a autovehiculelor este discriminatoriu față de autovehiculele de ocazie din import atunci când în calculul taxei nu se ia în considerare deprecierea reală a acestui autovehicul de import și în consecință, se impune o taxă mai mare decât valoarea reziduală a taxei rămase neamortizată, incorporată într-un autovehicul național similar.
Or, actualul act normativ este în conformitate cu principiile jurisprudenței europene prin prevederea unei grile de depreciere ce corespundeunor valori reale de piață și care, în plus, pot fi contestate de contribuabil dacă autovehiculul său s-a depreciat într-o măsură mai mare decât cea indicată de grila fixă.
Tot în privința comparației cu autovehiculele deja existent în parcul auto național, Curtea E. de Justiție s-a pronunțat că o atare comparație nu este relevantă sub aspectul discriminării fiscale, deoarece art. 90 din Tratatul C. E. nu este menit să împiedice un stat membru de a introduce taxe noi sau să schimbe cota sau baza de impunere a unor taxe deja existente, (decizia CEJ în cauzele conexate C-290/05 și 33305 Akoș Nadasdi și Nona Nemeth parag. 49).
Pe de altă parte, este respectat și principiul transparenței, deoarece taxa de poluare este așezată pe baza unor criterii cunoscute de contribuabil prin omologarea de tip, fiind instituite valorile limită pentru încadrarea unui autovehicul în diverse clase de poluare, astfel încât se poate cunoaște pe baza documentelor mașinii, cuantumul posibil al taxei pentru un autovehicul de tipul celui pe care contribuabilul și-l dorește.
Se poate așadar concluziona că O. nr. 5. (varianta în vigoare la momentul achitării taxei) respectă exigențele de compatibilitate cu art. 90 parag. 1 din
Tratatul C. E..
Astfel, după cum se poate constata, determinarea taxei de poluare se realizează conform art. 6 pe baza unor criterii obiective (tipul motorului, capacitatea cilindrică) și capacitatea din punct de vedere al poluării, luându-se în considerare și deprecierea autoturismului conform coeficienților descriși în anexa 4. Cota fixă de reducere prev. în anexa 4 este stabilită în funcție de vechimea autovehiculului, de rulajul mediu anual, de starea tehnică și nivelul de dotare al autovehiculului.
Cu ocazia calculului taxei, pot fi acordate reduceri suplimentare față de cota fixă, în funcție de abaterea de la situația standard a elementelor care au stat la baza stabilirii cotei fixe în condițiile prev. de normele metodologice de aplicare a ordonanței de urgență.
Pe de altă parte, așa cum rezultă din art. 8:
„(1) Atunci când un autovehicul pentru care s-a plătit taxa în România este ulterior scos din parcul auto național se restituie valoarea reziduală a taxei în conformitate cu prev. alin. (2).
(2) Valoarea reziduală a taxei reprezintă taxa care ar fi plătită pentru respectivul autovehicul dacă acesta ar fi înmatriculat la momentul scoaterii din parcul auto național.";.
Așadar, atâta timp cât taxa de poluare percepută pentru prima înmatriculare se restituie atunci când autoturismul respectiv este scos din parcul auto național, nu se poate pretinde o discriminare față de autoturismele pentru care această taxă nu s-a perceput deoarece existau în parcul auto național la data adoptării actului normativ, atâta timp cât pentru acestea taxa nu a fost plătită și evident nici nu se poate pune problema restituiri ei.
În cauza de față, reclamantului i-a fost percepută taxa de poluare, iar nu taxa specială de primă înmatriculare, taxă care este apreciată de instanță, în conformitate cu exigențele legislației naționale și comunitare, așa încât restituirea ei nu are un temei legal.
Față de cele expuse, tribunalul a dispus respingerea acțiunii ca nefondată.
Deoarece cererea de chemare în garanție a fost formulată de pârâtă numai pentru ipoteza în care s-a admis acțiunea formulată de reclamant, ori, în speță, acțiunea acesteia a fost respinsă s-a dispus și respingerea cererii de chemare în garanție ca nefondată apreciindu-se că nu sunt întrunite cerințele prev. de art.60-63 C.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul F. I. solicitând admiterea recursului, și modificarea sentinței civile nr. 1. pronunțată în dosar nr. (...), în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 al.7, 8 și 9 sau 304 al. 1 din
Codul de procedură civilă.
În motivare s-a arătat că taxa a fost incasata în baza unei legislatii interne contrară normelor comunitare, astfel încât, în aplicarea principiului priorității dreptului comunitar, există obligația de restituire
În drept, își intemeiază cererea de chemare în judecată pe dispozitiile art
110 din Tratatul U. E., art. 148 Constitutia R., art. 117 , 120 si 124
C.proc.fisc.
În cauză a depus întâmpinare pârâta A. F. P. C.-N. prin care a solicitat respingerea recursului.(f.17.)
Analizând recursul formulat, Curtea reține următoarele:
1. Referitor la excepția inadmisibilității, derivate din neexercitarea de către reclamant a căii administrative de atac prevăzute de art.205 și urm. din OG
93/2003, Curtea trimite la decizia nr. 24 din 14 noiembrie 2011 pronunțată în recurs în interesul legii de către completul competent al ÎCCJ unde s-a decis că: Procedura de contestare prevăzută de art.7 din Ordonanța de U. a G. nr.5. raportat la art.205-218 din Codul de procedură fiscală nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art.117 alin.1 lit.d din același cod.
Față de cele ce precedă și raportat la dispozițiile art. 3304 C., Curtea urmează să constate că motivul invocat de intimata pârâtă cu referire la excepția inadmisibilității nu este fondat. 2. Referitor la fondul recursului: În prezent, compatibilitatea O. 5. cu prevederile dreptului U., în speță art. 110 din TFUE incidente, trebuie analizata prin raportare la efectele produse în dreptul intern de hotărârea pronunțată la data de 7 aprilie 2011 de către Curtea de Justiție a U. E. în cauza nr. C-402/09 având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Tribunalul Sibiu din România, prin decizia din 18 iunie 2009, primită de Curte la data de 16 octombrie 2009, în procedura privind pe reclamantul I. T. împotriva pârâților S. Român prin M. F. și E., D. G. a F. P. S., A. F. P. S., A. F. pentru M. și M. M.lui. Prin această hotărâre Curtea de Justiție a stabilit pe cale de interpretare că: A. 1. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. Și este așa, deoarece din parag. 29 al hotărârii rezultă că întrebarea și răspunsul C. de referă la varianta inițială a OUG nr. 5. aplicabilă în prezentul litigiu. Curtea de Justiție a interpretat dreptul U., mai precis art. 110 din TFUE, plecând de la analiza neutralității taxei în privința vehiculelor de ocazie importate și a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate pe teritoriul național anterior instituirii taxei menționate ajungând la concluzia că deși obiectivul primordial urmărit de această reglementare este cel al protecției mediului, reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofidaaplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 3. din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, astfel că nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 5. are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre. Pe cale de consecință, se poate conchide că taxa pe poluare impusă ca obligație prealabilă de legea în vigoare menține efectul descurajator al punerii în circulație a autovehiculelor second hand cumpărate din alte state membre ale U. fără să existe în prezent vreo normă juridică care să descurajeze cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. Pentru a statua astfel Curtea mai are în vedere că hotărârile pronunțate de Curtea de Justiție în procedura de obținere a unei hotărâri preliminare sunt obligatorii nu numai în cauza pendinte care a generat sesizarea ci în toate cazurile similare deduse judecății și produc efecte retroactive. Mai precis conform art. 267 din TFUE interpretarea pe care C. o dă unei norme de drept european, clarifică sau definește, acolo unde este necesar, înțelesul și întinderea acestei norme așa cum aceasta trebuie înțeleasă sau ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată de la data intrării ei în vigoare. Prin urmare, în privința taxei pe poluare prevăzută de OUG nr. 5., varianta inițială, trebuie să se rețină că reglementarea națională este incompatibilă cu art. 110 TFUE de la data intrării în vigoare, respectiv de la data de 1 iulie 2008. Or, concluzia care se impune este aceea că taxa pe poluare plătită de reclamant nu mai are bază legală în dreptul intern (art. 117 alin. 1 lit. d) C.pr.fisc). Statuând astfel, Curtea și-a îndeplinit misiunea încredințată de art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția R. și din Tratatul de aderare a R. la UE precum și de jurisprudența pertinentă a C. de Justiție (cauza Simmenthal). Referitor la cererea de acordare a dobânzilor: Este de principiu că potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 4 din Codul de procedură fiscală în măsura în care plata sumelor reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat se constată că a fost fără temei legal, cel care a făcut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective. Tot astfel, dacă suma respectivă a fost încasată și folosită fără să existe temei legal, se impune a se restitui nu numai suma plătită ci și dobânda legală calculată pe perioada cuprinsă între data creditării bugetului de stat și data restituirii integrale către contribuabil. Numai astfel se poate concepe o justă reparație a prejudiciului încercat de contribuabil aflat într-o astfel de situație în care acestuia i s-a produs un prejudiciu prin acțiunea ilicită și culpabilă a organului fiscal al statului. Așa fiind, Curtea constată că se impune a soluționa cauza cu aplicarea normelor legale și a principiilor de reparație a prejudiciului încercat de contribuabil. Nu se poate paraliza dreptul contribuabilului de a beneficia de reparația integrală a prejudiciului numai pe considerentul că acesta are doar dreptul să i se restituie suma plătită fără bază legală, iar dobânda se poate acorda doar dacă administrația nu rezolvă cererea de restituire în termenul prevăzut de lege, dobândă care ar curge doar de la data refuzului de a dispune restituirea sumelor solicitate. Dacă s-ar admite teza pârâtei, conform căreia indiferent de situație și de perioada de folosire a unei sume de bani achitată la bugetul de stat fără temei legal aceasta este ținută să restituie doar suma plătită la bugetul de stat de către contribuabil fără o altă reparație în ipoteza în care cererea de restituire este rezolvată în termen de 45 de zile de la înregistrare și indiferent de perioada de timp cât bugetul de stat a beneficiat de fructificarea acestei sume, ar însemna ca bugetul de stat să se îmbogățească pe măsura însărăcirii patrimoniului contribuabilului cu suma ce reprezintă prețul folosinței banilor pe perioada de referință. Or, dacă am accepta o astfel de rezolvare ar însemna ca niciodată contribuabilul să fie corect și complet despăgubit pentru prejudiciul ce l-ar încerca prin reținerea la bugetul de stat pe o perioadă de timp însemnată a unei sume fără o bază legală, punând astfel în pericol principiul răspunderii patrimoniale ce presupune reparația în natură și integrală a prejudiciului. În consecință, față de cele menționate anterior, în temeiul art. 304 pct. 9 c.pr.civ. raportat și la dispozițiile art. 20 din Legea nr. 554/2004, se va admite recursul formulat și se va modifica hotărârea recurată în sensul admite cererea formulată în contradictoriu cu pârâtele A. F. P. C.-N. și D. G. a F. P. C. și vor fi obligate pârâtele să restituie reclamantului suma de 1774 lei taxă de poluare și dobânda legală aferentă, începând cu data plății și până la restituirea efectivă. Referitor la cererea de chemare în garanție, respinsă de către instanța de fond, Curtea reține următoarele: Cererea de chemare în garanție a AFM B., formulată de către pârâtă este întemeiată. Astfel, taxa de poluare a fost plătită de către reclamant în contul deschis pentru taxe de poluare pentru autovehicule, taxe care se constituie un venit la bugetul F. pentru M. în vederea programelor pentru protecția mediului. Se reține aplicabilitatea art. 1 al.1 din OUG nr.5., unde se prevede: "Prezenta ordonanță de urgență stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, denumită în continuare taxă, care constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de A. F. pentru M.."; Art. 60 al. 1 c.pr.civ. prevede :";Partea poate să cheme in garantie o alta persoana impotriva careia ar putea sa se indrepte, in cazul cand ar cadea in pretentiuni cu o cerere in garantie sau in despagubiri."; Așa fiind, instanța va obliga chemata în garanție să plătească pârâtelor suma de 1744 lei și dobânda legală începând cu data de (...) și până la plata efectivă. În temeiul art. 274 al. 1 c.pr.civ. instanța va obliga pârâtele la plata către reclamant a sumei de 658,5 lei, cheltuieli de judecată la fond și recurs. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII D E C I D E : Admite recursul declarat de reclamantul F. I. împotriva sentinței civile nr. 1194 din (...), pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr. (...), pe care o modifică în sensul admite cererea formulată în contradictoriu cu pârâtele A. F. P. C.-N. și D. G. a F. P. C. Obligă pârâtele să restituie reclamantului suma de 1774 lei taxă de poluare și dobânda legală aferentă, începând cu data plății și până la restituirea efectivă. Obligă chemata în garanție să plătească pârâtelor suma de 1744 lei și dobânda legală începând cu data de (...) și până la plata efectivă. Obligă pârâtele la plata către reclamant a sumei de 658,5 lei, cheltuieli de judecată la fond și recurs. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică de la 17 noiembrie 2011. PREȘEDINTE JUDECATORI GREFIER R.-R. D. L. U. M. D. M. T. Red.L.U./Dact.S.M 2 ex./(...) Judecător fond. G. G.
| ← Sentința civilă nr. 450/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 14/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
