Decizia civilă nr. 4752/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal

Dosar nr. (...)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA CIVILĂ Nr. 4752/2011

Ședința publică de la 17 N. 2011

Completul compus din:

PREȘEDINTE R.-R. D.

Judecător L. U.

Judecător M. D.

Grefier M. T.

S-au luat în examinare recursurile formulate de pârâta A. F. P. A M. D. și chemata în garanție A. F. PENTRU M., împotriva sentinței civile nr. 1., pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr. (...), în contradictoriu cu reclamantul B. O. M., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite restituire taxă de poluare.

La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.

Procedura de citare este { F. |legal} îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că recursul este scutit de la plata taxelor judiciare de timbru, părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, iar la data de (...), reclamantul intimat a depus la dosar actele solicitate.

Curtea, după deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare, în temeiul art. 150 C. Pr. Civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.

CURTEA

Prin sentința civilă nr. 1095 din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...) s-a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul B. O. M.-C. de avocat în contradictoriu cu pârâta A. F. P. a mun. D..

A fost obligată pârâta să restituie reclamantului suma de 3078 lei, reprezentând taxa de poluare precum și dobânda legală aferentă calculată de la data plății și până la restituirea integrală.

S-a admis cererea de chemare în garanție a A. F. pentru M..

A fost obligată chemata în garanție A. F. pentru M. să plătească pârâtei A.

F. P. a mun.D. suma de 3078 lei, reprezentând taxa de poluare.

A fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 539,3 lei cheltuielile de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținuturmătoarele:

Reclamantul a achiziționat un autoturism marca VW Jetta dintr-un stat membru UE. Pentru înmatricularea autoturismului în România, reclamantul a achitat cu titlu de taxă de poluare suma de 3078,00 lei cu chitanța nr.5826797/(...).

Taxa de poluare a fost percepută în baza prevederilor OUG nr.5. în forma modificată prin OUG nr.218/2008 și OUG nr.7/2009.

La data de (...) reclamantul a solicitat restituirea acestei taxe,însă cererea i-a fost respinsă motivat de faptul că taxa de poluare are temei legal, respectiv dispozițiile OUG nr.5..

Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că OUG nr.5., în forma inițială, stabilește prin art.1 cadrul legal pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, care constituie venit la bugetul F. pentru M. și se gestionează de A. F. pentru M., în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului, iar potrivit art.4, obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România.

Potrivit disp.art.148 al.2 din Constituția R., prevederile tratatelor constitutive ale U. E. au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, transpunându-se astfel în legislația internă principiul aplicării directe și al supremației dreptului comunitar.

Analizând compatibilitatea acestei taxe în forma modificată a OUG nr.5., prin OUG nr.218/2008 și OUG nr.7/2009, cu dreptul comunitar, tribunalul a apreciat că, în cauza de față, sunt încălcate dipsozițiile art.90 din Tratatul de instituire a C. E.(actualmente art.110 TFUE).

Disp.art.90 paragraful 1 din Tratatul Comunității E. (art.110 TFUE), aplicabile, în speță, stabilesc că „ nici un stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare.De asemenea, nici un stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție„.Mai mult Curtea Europeană de Justiție a statuat deja că art.90 TCE reprezintă în cadrul Tratatului Comunității E. o completare a dispozițiilor privind suprimarea taxelor vamale și a taxelor cu echivalent.Această dispoziție are drept obiectiv asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care poate decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre.

Dacă inițial, scopul declarat al adoptării OUG nr.5., era unul de asigurare a protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru protecția mediului care urmează a fi finanțate din sumele colectate potrivit acestui act normativ, prin modificările aduse prin OUG nr.218/2008 și OUG nr.7/2009, acest scop s-a transformat în protejarea industriei interne de autovehicule și păstrarea locurilor de muncă angrenate în producția de autovehicule.

Astfel, în preambulul OUG nr.218/2008 se prevede faptul că adoptarea acesteia a fost necesară având în vedere:";concluziile analizei gradului de adâncire a crizei financiare și economice în luna octombrie, care relevă o scădere importantă a pieței auto și a producției industriei furnizoare, precum și măsurile de susținere a sectorului de automobile, afectat de criza financiară internațională".

Intenția legiuitorului nu a suferit vreo modificare prin OUG nr.7/2009 sub aspectul protejării industriei interne de autovehicule, ci acest ultim act normativ are un declarat caracter reparator, propunându-și înlăturarea discriminărilor între contribuabilii care au achitat taxa de poluare anterior și ulterior datei de 15 decembrie 2008, data intrării în vigoare a OUG nr.218/2008.Impactul negativ in plan social enunțat în preambulul ordonanței a fost înlăturat printr-o ajustare a nivelului taxei, însă acest fapt nu a produs nici o modificare cu privire la scopul declarat al OUG nr.218/2008.

Reglementată în acest mod, taxa de poluare diminuează sau este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second- hand deja înmatriculate într-un alt stat membru;cumpărătorii sunt orientați din punct de vedere fiscal să achiziționeze autovehicule second-hand deja înmatriculate în România.

Având în vedere cele de mai sus, instanța a apreciat că, în speță, taxa de poluare a fost percepută cu încălcarea prev.art.90 din TCE, motiv pentru care a admis cererea și a obligat pârâta să restituie reclamantului suma de 3078,00 lei și dobânda legală aferentă calculată de la data plății și până la restituirea integrală.

În ce privește dobânda legală, are rolul de a asigura o reparație integrală a prejudiciului suferit de către reclamant prin încasarea și folosirea de către pârâtă a unei sume, fără temei legal.

Întrucât pârâta a căzut în pretenții, în tem.art.60 și urm.cod pr.civ., tribunalul a admis cererea de chemare în garanție a A. F. pentru M. și a obligat chemata în garanție să plătească pârâtei suma de 3078,00 lei reprezentând taxă de poluare.

În tem.art.274 al.3 cod pr.civ. instanța a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 539,3 lei cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta A. F. P. A M. D. solicitând admiterea recursului, modificarea sentintei atacate in sensul respingerii actiunii, in principal pentru inadmisibilitate, in subsidiar pentru netemeinicie si inlaturarea institutiei pârâte de la plata cheltuielilor de judecata.

De asemenea solicita instantei sa oblige chemata in garantie sa plateasca paratei A. F. P. a M. D. si dobanda legala aferenta calculata de la data platii si pana la restituirea integrala.

Considera ca, sentinta civila recurata este netemeinica si nelegala in conf. cu art. 304 pct. 7, 8 si 9 Cod procedura civila, cu luarea in considerare a art. 304 ind. 1 Cod procedura civila.

În dezvoltarea motivelor de recurs, a arătat recurenta că cererea reclamantului trebuia respinsă ca inadmisibilă, în condițiile în care acesta nu a urmat procedura prevăzută de dispozițiile art. 205 și urm. Cod procedură fiscală. Pe fondul cauzei, arată recurenta, în esență, că instanța de fond a făcut o greșită aplicare și interpretare a normelor comunitare, taxa de poluare fiind compatibilă cu Tratatul de I. a U. E.

De asemenea, consideră recurenta că în mod nelegal a fost obligată la plata dobânzilor legale, în condițiile în care reclamantul a achitat benevol taxa de poluare, instituția recurentă nesăvârșind nici o faptă ilicită.

Împotriva aceleiași hotărâri a declarat recurs și chemata în garanție

A. F. PENTRU M. solicitând modificarea în tot a sentinței în sensul respingerii acțiunii reclamantei . Consideră hotărârea pronunțată ca fiind nelegală și netemeinică. În motivare s-a arătat că:

HOTĂRÂREA A FOST DATĂ FARĂ TEMEI LEGAL(art. 304 pct. 9 C. proc. civ.).

Critică hotărârea instanței de fond sub aspectul determinării corecte a dispozitiilor din Tratatul Comunitatii E. în raport de care se impune a fi stabilită compatibilitatea prevederilor OUG nr. 5. pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule cu normele comunitare.

2. Critică, de asemenea, soluția primei instanțe cu privire la capătul de cerere privind acordarea dobânzii legale și a cheltuielilor de judecată.

Consideră că instituția chemată în garanție nu poate fi obligată la plata acestora în primul rând pentru că nu a stabilit suma de plată reprezentând taxa pe poluare, respectiv nu a emis actul administrativ Decizia de calcul și, în al doilea rând, pentru că virarea sumelor în bugetul F. pentru mediu se face în temeiul OUG nr. 5., neputând fi reținută vreo culpă.

Suma aferentă taxei pe poluare este virată în contul chematei în garanței de către organul fiscal care calculează și încasează taxa în temeiul legii, chemata în garanție nefăcând nicio operațiune legată de acestea. A. F. pentru M . nu este titulara vreunei obligații în raport de contribuabil. astfel încât nu poate fi obligată la plata unei dobânzi legale și a cheltuielilor de judecată.

În considerarea celor ce preced, apreciază că instanța fondului a dat o interpretare ce excede atât interpretărilor oficiale și jurisprudențiale ale

CE/CEJ, dar și textului propriu-zis al Tratatului CE..

În drept își întemeiază cererea pe dispozițiile art. 299 și urm. C. proc. civ., OUG nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu, aprobată cu modificări și completări prin L. nr. 1., precum și pe prevederile L. nr. 5. a contenciosului administrativ.

Analizând recursurile formulate prin prisma motivelor invocate,

Curtea constată următoarele:

Ca o chestiune prealabilă, Curtea constată că motivele de recurs invocate de recurente sunt comune, motiv pentru care cele 2 cereri de recurs vor fi analizate împreună.

Referitor la excepția inadmisibilității, derivate din neexercitarea de către reclamant a căii administrative de atac prevăzute de art.205 și urm. din OG

93/2003, Curtea a reținut faptul că în mod corect instanța de fond a reținut admisibilitatea prezentei cereri, în acord și cu decizia de recurs în interesul legii nr. pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, obligatorie potrivit dispozițiilor art. 329 Cod procedură civilă.

Pe fond, Curtea reține următoarele:

În prezent, compatibilitatea O.U.G. 5. cu prevederile dreptului U., în speță art. 110 din TFUE incidente, trebuie analizata prin raportare la efectele produse în dreptul intern de hotărârea pronunțată la data de 7 aprilie 2011 de către Curtea de Justiție a U. E. în cauza nr. C-402/09 având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Tribunalul Sibiu din România, prin decizia din 18 iunie 2009, primită de Curte la data de 16 octombrie 2009, în procedura privind pe reclamantul I. T. împotriva pârâților S. Român prin M. F. și E., D. G. a F. P. S., A. F. P. S., A. F. pentru M. și M. M.lui.

Prin această hotărâre Curtea de Justiție a stabilit pe cale de interpretare că: A. 1. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.

Și este așa, deoarece din parag. 29 al hotărârii rezultă că întrebarea și răspunsul Curții de referă la varianta inițială a OUG nr. 5. aplicabilă în prezentul litigiu.

Curtea de Justiție a interpretat dreptul U., mai precis art. 110 din TFUE, plecând de la analiza neutralității taxei în privința vehiculelor de ocazie importate și a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate pe teritoriul național anterior instituirii taxei menționate ajungând la concluzia că deși obiectivul primordial urmărit de această reglementare este cel al protecției mediului, reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 3. din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, astfel că nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 5. are ca efect descurajarea importării șipunerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.

Pe cale de consecință, se poate conchide că taxa pe poluare impusă ca obligație prealabilă de legea în vigoare menține efectul descurajator al punerii în circulație a autovehiculelor second hand cumpărate din alte state membre ale

U. fără să existe în prezent vreo normă juridică care să descurajeze cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.

Pentru a statua astfel Curtea mai are în vedere că hotărârile pronunțate de Curtea de Justiție în procedura de obținere a unei hotărâri preliminare sunt obligatorii nu numai în cauza pendinte care a generat sesizarea ci în toate cazurile similare deduse judecății și produc efecte retroactive. Mai precis conform art. 267 din TFUE interpretarea pe care C. o dă unei norme de drept european, clarifică sau definește, acolo unde este necesar, înțelesul și întinderea acestei norme așa cum aceasta trebuie înțeleasă sau ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată de la data intrării ei în vigoare.

Prin urmare, în privința taxei pe poluare prevăzută de OUG nr. 5., varianta inițială, trebuie să se rețină că reglementarea națională este incompatibilă cu art. 110 TFUE de la data intrării în vigoare, respectiv de la data de 1 iulie 2008.

Or, concluzia care se impune este aceea că taxa pe poluare plătită de reclamant nu mai are bază legală în dreptul intern (art. 117 alin. 1 lit. d) C.pr.fisc).

Statuând astfel, Curtea și-a îndeplinit misiunea încredințată de art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția R. și din Tratatul de aderare a R. la UE precum și de jurisprudența pertinentă a Curții de Justiție (cauza Simmenthal).

Nici critica privind modalitatea de soluționare a cererii reclamantului de acordare a dobânzilor legale nu este întemeiată.

Este de principiu că potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 4 din Codul de procedură fiscală în măsura în care plata sumelor reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat se constată că a fost fără temei legal, cel care a făcut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective.

Tot astfel, dacă suma respectivă a fost încasată și folosită fără să existe temei legal, se impune a se restitui nu numai suma plătită ci și dobânda legală calculată pe perioada cuprinsă între data creditării bugetului de stat și data restituirii integrale către contribuabil. Numai astfel se poate concepe o justă reparație a prejudiciului încercat de contribuabil aflat într-o astfel de situație în care acestuia i s-a produs un prejudiciu prin acțiunea ilicită și culpabilă a organului fiscal al statului.

Așa fiind, Curtea constată că instanța de fond a soluționat cauza cu aplicarea normelor legale și a principiilor de reparație a prejudiciului încercat de contribuabil.

Nu se poate paraliza dreptul contribuabilului de a beneficia de reparația integrală a prejudiciului numai pe considerentul că acesta are doar dreptul să i se restituie suma plătită fără bază legală iar dobânda se poate acorda doar dacă administrația nu rezolvă cererea de restituire în termenul prevăzut de lege, dobândă care ar curge doar de la data refuzului de a dispune restituirea sumelor solicitate.

Dacă s-ar admite teza recurentei, conform căreia indiferent de situație și de perioada de folosire a unei sume de bani achitată la bugetul de stat fără temei legal aceasta este ținută să restituie doar suma plătită la bugetul de stat de către contribuabil fără o altă reparație în ipoteza în care cererea de restituire este rezolvată în termen de 45 de zile de la înregistrare și indiferent de perioadade timp cât bugetul de stat a beneficiat de fructificare acestei sume, ar însemna ca bugetul de stat să se îmbogățească pe măsura însărăcirii patrimoniului contribuabilului cu suma ce reprezintă prețul folosinței banilor pe perioada de referință.

Or, dacă am accepta o astfel de rezolvare ar însemna ca niciodată contribuabilul să fie corect și complet despăgubit pentru prejudiciul ce l-ar încerca prin reținerea la bugetul de stat pe o perioadă de timp însemnată a unei sume fără o bază legală, punând astfel în pericol principiul răspunderii patrimoniale ce presupune reparația în natură și integrală a prejudiciului.

Prin urmare, Curtea constată că sentința atacată este legală și temeinică, criticile recurentelor fiind nefondate.

Pe cale de consecință, Curtea constată că instanța de fond a făcut corect aplicarea și interpretarea dispozițiilor legale, iar recursurile declarate se vădesc a fi nefondate și conform art. 20 alin. 3 din L. nr. 5. urmează a fi respinse ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L. DECIDE

Respinge recursurile declarate de pârâta A. F. P. A M. D. și chemata în garanție A. F. PENTRU M. împotriva sentinței civile nr. 1095 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C. pe care o menține în întregime.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 17 N. 2011.

{ F. |

PREȘEDINTE,

R.-R. D.

JUDECĂTOR,

L. U.

JUDECĂTOR,

M. D.

GREFIER, M. T.

}

Red.M.D./dact.L.C.C.

2 ex./(...) Jud.fond: C. A. C.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Decizia civilă nr. 4752/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal