Decizia civilă nr. 510/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR. (...)
DECIZIE CIVILĂ NR.510/2011
Ședința din data de 7 februarie 2011
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : M. S. JUDECĂTOR : M. I. I.
JUDECĂTOR : A. C.
GREFIER : L. F.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul C. M. F. împotriva sentinței civile nr. 2908 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al
Tribunalului C., în contradictoriu cu intimata I. P. J. C. - S. P. C. R. P. DE C. SI Î. A A., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - taxă de primă înmatriculare.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 2 lei și timbru judiciar de 0,15 lei.
S-a făcut cauzei, după care se constată că în data de 2 februarie 2011 s-a înregistrat la dosarul cauzei un înscris din partea recurentului la care a anexat dovada ce atestă achitarea taxei judiciare de timbru în cuantum de 4 lei pentru fondul cauzei și taxă judiciară de timbru în cuantum de 2 lei și timbru judiciar de 0,15 lei pentru recursul promovat (f.12-14).
Curtea procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591 alin.4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 8 și art.10 din L. nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și în baza înscrisurilor existente la dosar apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare. C U R T E A Deliberând reține că, Prin sentința civilă nr.2908 din 17 septembrie 2010 pronunțată în dosarul nr.(...) al Tribunalului C., s-a respins acțiunea reclamantului C. M. F. împotriva pârâtei I. P. J. C. - S. P. C. R. P. de C. și Î. a A., având ca obiect obligația de a face. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele: Reclamantul a achiziționat autoturismul marca Ford, nr. identitate WFONXXGCDNYR29363, din Germania, iar pentru a-l înmatricula s-a adresat pârâtei la data de (...) (f.23) prin cererea înregistrată sub nr.4444 iar prin înscrisul de la fila 6 i s-a comunicat că înmatricularea unui vehicul pentru prima dată în R. nu este posibilă decât dacă este achitată taxa specială prevăzută de codul fiscal cu respectarea condițiilor prevăzute de art.7 din OMAI nr.1501/2006. Tribunalul a apreciat că refuzul pârâtei de a înmatricula acest autoturism în absența taxei de poluare nu poate fi asimilat unui refuz nejustificat. Astfel, OUG nr. 5. stabilea în forma inițială cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, care constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de A. F. pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului, iar potrivit dispozițiilor art. 4, obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în R.. Analizând compatibilitatea acestei taxe în forma inițială a OUG 5. cu dreptul comunitar, tribunalul a apreciat că în speță aceasta nu încălca dispozițiile art. 25, 28, 30, 90 din T.ul de instituire a C. E.(actualmente art.30, 34, 36, 110 din TFUE) . Astfel, potrivit dispozițiilor enunțate anterior, nici un stat membru nu supune, direct sau indirect, produselor altor țări membre ale C. unor impozite interne de orice natură, superioare celor care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. Or, taxa de poluare instituită de dispozițiile OUG nr. 5. nu poate fi asimilată impozitelor interne, această taxă fiind percepută pentru asigurarea protecției mediului tuturor proprietarilor de autoturisme care, prin înmatricularea acestora în R., înțeleg să le utilizeze pe teritoriul R., contribuind, astfel, la poluarea mediului. Această taxă nu este percepută doar persoanelor care doresc să înmatriculeze și să utilizeze în R. autoturisme second-hand, importate din U. E., ci tuturor persoanelor care doresc să înmatriculeze și să utilizeze un autoturism, indiferent de proveniența sau de vechimea acestuia, astfel încât nu se poate susține caracterul discriminatoriu al taxei. Caracterul taxei prevăzute de dispozițiile OUG nr. 5. ca fiind unul de poluare rezultă din dispozițiile art. 1 alin. 2, care enumeră categoria de programe și proiecte pentru protecția mediului care urmează a fi finanțate din sumele colectate potrivit actului normativ. Prin urmare, chiar dacă legiuitorul nu a găsit o formulă foarte potrivită prin condiționarea înmatriculării autoturismului de plata acestei taxe, acest aspect nu este de natură să o transforme într-o taxă de primă înmatriculare cum era cea prevăzută de dispozițiile art. 214 ind. 1 Cod fiscal și apreciată ca nelegală de către instanțe. Nu în ultimul rând, tribunalul apreciază că nu trebuie omis nici faptul că instituirea acestei taxe a fost rezultatul negocierilor dintre R. și Comisia E., astfel încât nu se poate aprecia că ar contraveni legislației comunitare. În ceea ce privește dispozițiile art. 25, 28 din T.ul de instituire a C. E., tribunalul a constatat că acestea nu sunt aplicabile în speță, în condițiile în care au în vedere taxele vamale la import și la export sau taxele cu efect echivalent (art. 25), respectiv restricțiile cantitative la import precum și orice alte măsuri cu efect echivalent. Or, o taxă de poluare nu poate fi asimilată nici cu una vamală și nici cu o restricție cantitativă la import. Nu se poate vorbi în speță de o discriminare între autovehiculele second hand ce se înmatriculează pentru prima dată în R. și autovehiculele second hand deja înmatriculate ele neaflându-se într-o situație similară. Astfel în cazul celei de a doua categorii mai sus menționate nu se mai poate stabili o taxă de poluare în vederea admiterii în circulație câtă vreme ele deja au fost admise în circulație anterior intrării în vigoare a dispozițiilor legale ce reglementează aceasta taxă. Practica judiciară a statuat ca forma modificata a OUG 5. prin OUG 2. și OUG 7. contravine prevederilor dreptului comunitar având în vedere preambulul OUG 2. în care se arata ca ea este adoptata având în vederecriza financiara și economica care a dus la scăderea piețelor auto și având în vedere scutirea de la plata taxei de poluare ce se acorda unei categorii de autoturisme în care se încadrează producția internă auto. Ca atare această formă modificată a fost considerată contrară prevederilor dreptului comunitar întrucât urmarea în mod indirect să încurajeze industria auto interna prin jocul combinat al măririi taxei de poluare și al scutirii acordate. Începând cu (...) scutirea sus indicată nu se mai acordă OUG 117. vizează punerea în aplicare a scutirii deja acordate dar nu vizează producția interna. În aceste condiții practic taxa de poluare a încetat să mai fie contrara prevederilor comunitare sus menționate considerentele aplicabile formei inițiale a OUG 5. fiind pe deplin aplicabile și pentru perioada de după (...). Cuantumul taxei de poluare nu încalcă doar prin el însuși prevederile art. 90 din T.ul CEE (în prezent art. 110 din TFUE) el aplicându-se pe baza acelorași criterii tuturor autovehiculelor. Totodată acest cuantum nu influențează direct sau indirect opțiunea cumpărătorilor aceștia nereorientându-se spre produsele interne similare. Cererea de înmatriculare a fost formulată de către reclamant după data de (...), respectiv la data de (...) (f.23) așa cum arată chiar în acțiune astfel că în vederea înmatriculării are obligația achitării taxei de poluare. În consecință, tribunalul a apreciat că în mod corect pârâta a condiționat înmatricularea autoturismului reclamantei de plata taxei de poluare reglementate de dispozițiile OUG nr. 5., dispoziții care sunt compatibile cu dreptul comunitar, acțiunea formulată fiind nefondată, motiv pentru care a respins-o. Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs reclamantul C. M. F. solicitând admiterea acestuia, modificarea în întregime a sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii și înmatricularea fără plata taxei de poluare a autoturismului. În dezvoltarea motivelor de recurs reclamantul arată că hotărârea judecătorească atacată este nelegală și netemeinică. Invederează faptul că pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care se da o dezlegare tuturor pretențiilor formulate de părți trebuie să se realizeze pe baza propriilor convingeri a instanței de judecată investită cu soluționarea unei cauze. Astfel, considerentele sau motivele de fapt și de drept reprezintă un element necesar al oricărei hotărâri judecătorești. Acestea reprezintă o puternică garanție a imparțialității judecătorului, a calității actului de justiție și oferă posibilitatea de a cunoaște conținutul motivelor care au determinat pronunțarea unei anumite hotărâri judecătorești. Tocmai de aceea doctrina a statuat în mod constant că motivarea - constând in indicarea concreta a tutruror motivelor de fapt si de drept care au stat la baza pronuntarii unei solutii - constituie un element esențial al unei hotărâri judecătorești, iar lipsa acesteia atrage desfiintarea ei. Astfel dupa cum rezulta din cuprinsul hotararii judecatoresti recurate, recurentul arată că in considerentele hotararii Tirbunalul retine retine ca :" refuzul paratei de a inmatricula acest autoturism in absenta taxei de poluare nu poate fi asimilat unui refuz nejustificat. "Practic, instanta de fond nu a retinut in considerentele hotararii motivatia de drept aferenta administrarii si aprecierii probatoriului administrat in cauza, însușindu-și sustinerile formulate de catre intimată .. In concluzie, motivarea hotărârii pronunțate de prima instanța este nelegala, impunându-se modificarea acesteia de către instanța de recurs. II. În ceea ce privește motivul de recurs reglementat de art. 304 pct. 9 Cod proc. civ., învederează următoarele: Articolul prevede ca: Hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii. Caracterul nelegal al sentinței recurate rezidă in faptul ca, în mod greșit Tribunalul a respins cererea de înmatriculare cu scutirea plății taxei de poluare pentru autoturismului proprietate personala marca FORD cu număr de identitate W.. Reclamantul-recurent arată că este proprietarul autoturismului marca marca FORD cu număr de identitate W. pe care l-a achiziționat la data de (...) conform actelor de proveniență anexate. Întrucât a dorit înmatricularea definitivă a acestui autoturism în R., a adresat pârâtei o cerere prin care a solicitat înmatricularea mașinii fără plata taxei prevăzute de OUG 5.. Arată că prin răspunsul dat pârâta ne-a comunicat faptul că nu poate efectua înmatricularea autovehiculului decât dacă subsemnatul fac dovada achitării taxei de poluare pentru autovehicule. Apreciază că taxa de poluare de a cărei plată a fost condiționat pentru înmatricularea autoturismului are un profund caracter nelegal și contravine normelor comunitare, din următoarele motive: Actul normativ care reglementează această taxă, OUG 5. contravine în mod vădit dispozitiilor comunitare; taxa pe poluare este în realitate o "taxă de primă înmatriculare; taxa pe poluare este o taxă discriminatorie . Taxa pe poluare este reglementată de OUG nr.5. pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule. Această reglementare contravine însă prevederilor comunitare, respectiv art. 90 alin. 1 din T.ul C. E., care statuează că "nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor nationale similare. De asemenea, nici un stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție" . Potrivit art. 148 alin. 2 din Constituția R., ca urmare a aderării țării noastre la U. E., "prevederile tratatelor constitutive ale U. E., precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare". Prin urmare, prevederile art. 90 din T.ul C. E. limitează libertatea statelor membre, în materie fiscală, de a restricționa libera circulație a mărfurilor, prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste. Astfel, art. 90 din acest tratat interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele interne. Or, în situația subsemnatului, neînmatricularea autoturismului până la plata taxei (care de altfel contravine normelor comunitare) a creat o situație de discriminare. Aceasta cu atât mai mult cu cât această taxă este percepută doar pentru autoturismele înmatriculate în Comunitatea E. și reînmatriculate în R. (cum este și cazul subsemnatului), nu și pentru autoturismele deja înmatriculate în R., pentru care taxa nu este percepută în cazul unei noi înmatriculări. Practica instanțelor judecătorești române și a Curții de Justiție E. (hotărârile din cauzele reunite Nadasdi și Nemeth sau din cauza Brzezinski) este constantă în sensul că taxa specială de înmatriculare achitată pentru înmatricularea unor autoturisme achiziționate pe teritoriul U. E. contravine prevederilor art. 90 din T.ul C. E.. De altfel, din (...), dată la care R. a aderatla U. E., reglementările comunitare sunt direct aplicabile și au prioritate față de dispozițiile contrare din legislația internă (art. 148 alin. 2 din Constituția R.). Recurentul arată că dispozițiile art. 90 din T.ul privind functionarea U. E., (devenit art. 110 în varianta consolidată ca urmare a T. de la L. din anul 2007), sunt direct incidente și creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale U. sunt chemate a le proteja. Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competenta, atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 110 din T., să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de T. să fie deplin și efectiv protejate. Taxa de poluare înfrânge prevederile art. 110 din T.ul de instituire a C. E., având în vedere că: a existat și subzistă o discriminare Între produsele naționale și produsele importate există un raport de concurență între produsele importate vizate de taxă și produsele interne favorizate; prelevarea fiscală națională diminuează ori cel puțin este susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, cu consecința influențării alegerii consumatorului. În consecință, atunci când produsele interne și produsele importate se află într-un raport de concurență, iar prin efectul normei fiscale naționale se creează o discriminare, astfel încât consumatorii sunt descurajați să aleagă produsele importate în vederea realizării unui scop declarat de protejare a industriei naționale și a locurilor de muncă, art. 110 din T. este aplicabil, iar norma fiscală națională contrară acestei norme comunitare se impune a fi înlăturată. Chiar și ca urmare a modificărilor ulterioare la care a fost supusă taxa de poluare, actul normativ în baza căruia se percepe taxa de poluare apare, în continuare, ca incompatibil cu art. 110 din T.. Pot fi identificate, în susținerea acestei afirmații, cel puțin două forme de discriminare: una, între autoturismele second-hand înmatriculate deja într-un stat membru al U. E. și care se înmatriculează în R. și autoturismele second-hand deja înmatriculate În R., iar alta, între o anumită categorie de autoturisme noi, cu caracteristicile celor produse în R. și restul autoturismelor noi, cu mențiunea că această din urmă discriminare a fost legiferată cu scopul premeditat de a proteja industria națională de autoturisme, scop vădit contrar cu exigențele celor patru libertăți fundamentale ale spațiului comunitar. O asemenea opțiune a legiuitorului este cu atât mai neavenită cu cât, prin L. nr.157/2005 de ratificare a T. de aderare a R. și B. la U. E., statul român și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale C., dinainte de aderare. De altfel, însăși Curtea de Justiție a C. E. a statuat, în cauza Costa vs.Enel (1964) că legea care se îndepărtează de tratat - izvor primordial de drept - nu poate duce la anularea lui, dată fiind natura sa originală și specială, fără a-i lipsi de caracterul lui de lege comunitară și fără ca baza legală a C. Însăși să fie pusă la Î.. 2. Taxa pe poluare este În realitate o taxă de primă Î. Având În vedere că această taxă se percepe doar În cazul mașinilor care sunt înmatriculate pentru prima dată în R., nu și în cazul autoturismelor deja înmatriculate, rezultă că, în realitate, taxa pe poluare este tot o taxă de primă înmatriculare, menită să limiteze libera circulație a mărfurilor și a produselor. 3. Taxa pe poluare este o taxă discriminatorie. Prin instituirea acestei taxe este încălcat principiul constituțional al egalității în fața legii. Astfel, taxa se datorează doar în cazul în care se dorește înmatricularea pentru prima dată în R. a unui autoturism second - hand înmatriculat într-un stat membru, nu și în cazul autoturismelor deja înmatriculate în R.. Or, Constituția R. prevede în mod expres faptul că toți cetățenii sunt egali în fața legii, fără nici un fel de discriminări. Curtea analizând recursul declarat, reține următoarele: În cauza de față tribunalul a reținut aplicabilitatea prioritară și directă a dispozițiilor art. 90 din T.ul de instituire a C. E. (în continuare, T.). Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a C.J.C.E. că art. 90 din T. produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale U. le pot proteja. Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din T. să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de T. să fie deplin și efectiv protejate. Cum R. este stat membru al U. E. începând cu data de 1 ianuarie 2007 sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția R. conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatoriu prevalează legii interne iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe. Pe de altă parte, obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor ci și G. însuși și organelor componente ale acestuia cum sunt bunăoară autoritățile fiscale. Din această perspectivă, invocarea de către organul fiscal a legii fiscale interne în temeiul căreia s-a perceput taxa specială dovedită contrarie cu normele dreptului comunitar înfrânge nu numai dispozițiile constituționale precitate dar pune serioase semne de întrebare asupra îndeplinirii obligației de loialitate comunitară asumate de R. ca stat membru. Într-o atare ipoteză revine jurisdicțiilor să elimine această disfuncționalitate recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a T. în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util. Art 2 din L. contenciosului administrativ definește nesoluționarea în termenul legal a unei cereri - faptul de a nu răspunde solicitantului în termen de 30 de zile de la înregistrarea cererii, daca prin lege nu se prevede alt termen iar refuzul nejustificat de a soluționa o cerere ca exprimarea explicita, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea. Se asimilează actelor administrative unilaterale si refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal potrivit disp. art. 2 alin 2 din L. nr. 554/2004 Interpretarea dispozițiilor legale invocate de reclamant ca fiind incidente în cauză referitoare la nesoluționarea în termen și refuzul nejustificat de a soluționa o cerere relevă că nu orice refuz de a soluționa favorabil o cerere adresată autorității se poate califica drept refuz nejustificat ci doar acel refuz care se fundamentează pe un exces de putere. Refuzul de a soluționa favorabil o cerere de către autoritatea publică presupune exprimarea neechivocă a poziției de către aceasta urmare a unei solicitări exprese , cu depășirea limitelor dreptului de apreciere cu care a fost investită autoritatea . Alegațiile reclamantului vizând împrejurarea că prin promovareaacestei acțiuni a urmărit sancționarea autorității întrucât dispozițiile legii speciale nu prevăd un termen de soluționare a acestora și în acest mod autoritatea dispune de puteri discreționare iar abuzul pe care îl săvârșește golește de conținut drepturile particularilor nu pot fi primite întrucât răspunsul autorității nu poate fi calificat ca un refuz nejustificat . Refuzul nejustificat al autorității ar fi presupus un exces de putere și o apreciere discreționară ori autoritatea în procedura demarată a urmărit tocmai asigurarea transparenței și legalității . Pentru a asigura dreptul părții de a ataca potrivit disp. art. 1 din L. contenciosului administrativ refuzul autorității de a satisface o cerere cu privire la un drept recunoscut și nerezolvarea unei astfel de cereri în termenul stabilit de lege, refuzul trebuie să fie nejustificat. Principiul legalității în organizarea executării legii și exercitarea competenței înseamnă dreptul și obligația autorității administrației de a interveni, manifestându-și voința juridică de a satisface pretențiile persoanelor care li se adresează. Prima instanță a reținut în mod corect că de la momentul adoptării OUG 117. emisă pentru punerea de acord a de urgență nr. 2. privind modificarea Ordonanței de urgență a G. nr. 5. pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule cu prevederile art. 110 din T.ul privind funcționarea U. E., intrat în vigoare în decembrie 2009 (T.ul de la L.), luând în considerare faptul că neasigurarea concordanței cu reglementarea comunitară va aduce prejudicii importante în relația R. cu U. E., taxa de poluare a încetat să mai fie contrara prevederilor comunitare considerentele aplicabile formei inițiale a OUG 5. fiind pe deplin aplicabile și pentru perioada de după epuizarea termenului de 45 de zile instituit . Cererea de înmatriculare a fost formulata de către reclamantă după data de (...), respectiv la data de (...) așa cum arată chiar în acțiune astfel că în vederea înmatriculării are obligația achitării taxei de poluare devenind incidente dispozițiile în vigoare la momentul declarării intenției de înmatriculare . Tribunalul a apreciat în mod corect că pârâta nu s-a aflat în sfera abuzului când a condiționat înmatricularea autoturismului reclamantei de plata taxei de poluare reglementate de dispozițiile OUG nr. 5., astfel cum acestea erau în vigoare la momentul investirii autorității , dispoziții care sunt compatibile cu dreptul comunitar, acțiunea formulată fiind declarată în ca atare nefondată. Pentru toate aceste considerente, in baza art.312 C.pr.civ , constatând că prima instanță a interpretat și aplicat corect prevederile legale incidente , nefiind prezent motivul de recurs invocat de reclamanta recurentă , prevăzut de art 304 pct 9 C prciv , Curtea va respinge recursul declarat de reclamantul C. M. F. împotriva sentinței civile nr. 2908/(...), pronunțată în dosarul nr. (...)/117/2010 al Tribunalului C. pe care o va menține în întregime. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE: Respinge recursul declarat de reclamantul C. M. F. împotriva sentinței civile nr. 2908/(...), pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului C. pe care o menține în întregime. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 7 februarie 2011. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER, M. S. M.-I. I. A. C. L. F. Red.M.S./A.C. 2 ex.-(...) Jud.fond.G. G.
| ← Decizia civilă nr. 2245/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 3193/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
