Decizia civilă nr. 455/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 455/2011
Ședința publică de la 03 F. 2011
Completul compus din:
PREȘEDINTE Ana M. T.
Judecător R.-R. D.
Judecător L. U.
Grefier M. T.
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta D. G. A F. P. A J. S. ÎN NUME P. ȘI PENTRU A. F. P. A C. S., împotriva sentinței civile nr.
3318/(...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S., în contradictoriu cu reclamanta S. E. T. S., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite taxă de primă înmatriculare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este { F. |legal} îndeplinită.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 alin. 4 C. Pr. Civ., constată că, raportat la art. art. 3, alin. 3, art. 299 C. Pr. Civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial să judece pricina. S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că recursul este scutit de la plata taxelor judiciare de timbru, iar părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă. La data de (...), intimata a depus la dosar întâmpinare. C U R T E A : Prin sentința civilă nr. 3.318 din data de (...) pronunțată în dosarul nr. (...) de Tribunalul Sălaj, s-a admis acțiunea reclamantei S. E. T. S. S., în contradictoriu cu D. G. A F. P. A J. S., și A. F. P. A C. S. și, în consecință s-a anulat Decizia de restituire nr. 2570/(...) și au fost obligate intimatele - în limita competențelor prevăzute de lege - să restituie reclamantei suma de 12.960 lei, reprezentând diferența dintre suma de 4839 lei și 1866 lei, achitată cu chitanța seria TS3A nr. 9528754/(...) cu titlu de taxă specială de înmatriculare precum și la plata dobânzii legale, de la data introducerii acțiunii, respectiv (...). Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin chitanța seria TS3A nr. 9528754/(...) reclamanta face dovada faptului că a achitat suma de 1.159 lei reprezentând taxa specială de primă înmatriculare (f. 12 dosar fond), iar cu O.P. nr. 17/(...) a achitat suma de 11.801 lei. Considerând că nu datorează această sumă, reclamanta a solicitat restituirea ei. Prin adresa nr. 2.569/(...) pârâtele au comunicat faptul că, în conformitate cu legislația internă, suma solicitată nu poate fi restituită întrucât nu face parte din categoria plăților care pot fi restituite. Împotriva deciziei de restituire nr. 2.570/(...) și a actului administrativ fiscal nr. 2.569/(...), reclamanta s-a adresat instanței solicitând anularea deciziei de mai sus ca fiind nelegală. Instanța de fond a apreciat acțiunea reclamantei ca fiind întemeiată din următoarele considerente: Taxa specială de înmatriculare a fost reglementată de dispozițiile art. 214٨ 1 din Codul fiscal. Această taxă era aplicată numai autoturismelor achiziționate din țările U. E. fără a se aplica și autoturismelor autohtone creându-se, astfel o discriminare și o încălcare a art.90 paragraful 1 din T.ul C. E.. Potrivit articolului sus-menționat se interzice statelor membre să aplice direct sau indirect produselor altor state membre, impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică produselor naționale similare. În cazul în care o anumită stare de fapt este reglementată atât de dreptul comunitar cât și de cel național, pentru aplicarea unitară a dreptului comunitar, statele membre și comunitățile au recunoscut principiul rangului prioritar al dreptului comunitar față de dreptul național. Fundamentul priorității de aplicare al dreptului comunitar rezidă în împuternicirile care se regăsesc în constituțiile naționale . În acest sens, prin art.148 alin.2 în Constituția României se prevede : „Ca urmare a aderării, prevederile tuturor statelor constitutive ale U. E. precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea actului de aderare";. Curtea de Justiție E. a pus bazele principiului rangului prioritar al dreptului comunitar față de dreptul național în hotărârea COSTA/ENEL din 1964. Hotărârea adoptată arată următoarele: „Spre deosebire de tratatele obișnuite, T.ele comunitare au înființat o ordine de drept care în momentul intrării sale în vigoare a fost înregistrat în ordinea juridică a statelor membre și care se impune jurisdicțiilor lor. Având în vedere că statele au renunțat la o parte din drepturile lor suverane transformându-le pe acestea în favoarea unor comunități pe baza unor tratate încheiate pe bază de reciprocitate, acestora le este imposibilă luarea unor măsuri unilaterale care să contravină tratatelor și care nu ar fi opozabile față de C.. Având în vedere cele de mai sus, art. 214٨ 1 din Codul fiscal care a constituit temeiul legal al plății taxei speciale de înmatriculare, a fost abrogat prin O. 5.. La data soluționării prezentei cauze, tribunalul a apreciat că taxa specială de primă înmatriculare este lipsită de temei de drept, motiv pentru care pârâtele au fost obligate să o restituie reclamantului. Așa fiind acțiunea a fost apreciat ca fiind întemeiată și a fost admisă. T. a considerat că excepția de inadmisibilitate invocată de către intimată nu poate fi admisă având în vedere faptul că în cauză se constată refuzul acesteia de restitui reclamantului suma achitată cu titlu de taxă de primă înmatriculare. În astfel de situații, reclamantul nu este ținut la îndeplinirea procedurii administrative prealabile prevăzute de art. 7 din Legea 554/2004. În final, tribunalul a concluzionat că intimatele datorează reclamantei S. E. T. S., dobânda legală în condițiile art. 1088 cod civil începând cu data înregistrării acțiunii la instanța judiciară.. Împotriva acestei hotărâri, pârâta D. G. A F. P. A J. S., în nume propriu și în numele A. F. P. S., a declarat recurs, solicitând admiterea acestuia, desființarea sentinței pronunțată de Tribunalul Sălaj, respingerea actiunii formulată de reclamantă ca inadmisibilă, iar în subsidiar, să se dispună să i se restituie reclamantei suma rezultată ca diferență între suma achitată cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor legale privind taxa pe poluare prin parcurgereaprocedurii stabilite prin N. aprobate prin H. nr. 6.. De asemenea, s-a solicitat respingerea capătului de cerere privind acordarea dobânzii legale ca nefondat. În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 și în considerarea disp. art. 3041 C.pr.civ., pârâta a susținut că instanța de fond în mod nelegal a respins excepția de inadmisibilitate pe care a invocat- o, deoarece prin anularea deciziei de restituire nr. 2570/(...), instanța de fond a ignorat dispozițiile O. nr. 92/2003 republicată cu modificările și completările ulterioare și ale Legii nr. 554/2004. Astfel art. 1 din acest ultim act normativ impune obligativitatea parcurgerii unei procedurii derogatorii de la dreptul comun a contenciosului administrativ, instanța neputând cerceta legalitatea acestui act pe cale directă în procedura contenciosului administrativ. În concret, procedura de contestare a legalității actului administrativ fiscal, în înțelesul art. 41 C.pr.fiscală, presupune o cale de atac specială administrativă, respectiv contestația prev. de art. 205 și urm. din O.G. nr. 92/2003 republicată cu modificările și completările ulterioare. Pe de altă parte, pârâta consideră că prin obiectul său, cauza nu este de contencios-administrativ, aceasta având drept finalitate restituirea unei sume. Prin urmare, calea aleasă de reclamant ignoră procedura deschisă de lege pentru contestarea actului de impunere și astfel dacă s-ar valida, s-are deturna normele procesual-fiscale care guvernează soluționarea unui atare conflict. Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată pentru motivele expuse pe larg în întâmpinarea depusă la dosarul cauzei. Referitor la admiterea de către instanta a capătului de cerere privind acordarea dobânzii, pârâta solicită, de asemenea, respingerea acesteia având în vedere faptul ca taxa a fost încasată în temeiul actului normativ în vigoare. Intimata S. E. T. S., SĂRMPȘAG prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului formulat de pârâtă și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii pronunțate de Tribunalul Sălaj, argumentat de faptul că taxa a fost achitată sub vechea lege și efectele se produc tot sub imperiul acestei legi . Analizând recursul formulat din prisma motivelor invocate, Curtea l-aapreciat parțial fondat pentru următoarele considerente: Prima critică adusă hotărârii vizează pronunțarea instanței de fond plus petita prin anularea deciziei de restituire nr. 2570/(...), susținându-se că reclamanta nu a formulat o astfel de cerere. Curtea constată că susținerea recurentei potrivit căreia reclamantul nu ar fi investit prima instanță cu o cerere de anulare a deciziei de restituire nr. 2570/(...) corespunde adevărului cât timp un astfel de petit nu se regăsește în cuprinsul cererii de chemare în judecată, astfel că motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 6 C.proc.civ este incident, impunându-se modificarea hotărârii recurate în sensul înlăturării dispoziției de anulare a deciziei nr. 378/(...). Faptul că reclamanta nu a contestat legalitatea deciziei de restituire nr. 2570/(...) emisă de pârâta AFP S. nu produce nicio consecință asupra cererii de restituire a sumei de 1.159 lei și 11.801 lei achitate cu titlu de taxă de primă înmatriculare cât timp art. 8 alin. 1 teza finală din Legea nr. 554/2004 prevede că se poate adresa instanței de contencios administrativ și persoana care se consideră vătămată într-un drept al său prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri. Cu alte cuvinte, simplul refuz derestituire a unei taxe, pe care reclamantul o consideră nedatorată, îl îndrituiește pe acesta să se adreseze direct instanței de judecată. În cauză reclamanta s-a adresat organului fiscal pentru a recupera taxa considerând că a fost plătită fără temei legal, iar prin decizia de restituire nr. 2570/(...) pârâta AFP a respins cererea reclamantei, refuzând restituirea diferenței de 12.960 lei. Art. 8 al. 1 din Legea nr. 554/2004, permite reclamantei să se adreseze instanței de judecată după ce se află în posesia refuzului explicit de soluționare favorabilă a cererii sale. Atât timp cât reclamanta este în posesia actului din care rezultă refuzul de soluționare favorabilă a cererii are deschisă calea prev. de art. 1 al. 1 din Legea 554/2004, respectiv de a se adresa instanței de contencios administrativ competente. Așadar, din această perspectivă cererea reclamantei este admisibilă fără a fi necesară parcurgerea procedurii administrative reglementate de art. 205 și urm. Din OG nr. 92/2003. În schimb, în ce privește admiterea cererii reclamantei de restituire a sumei de 12.960 lei, Curtea reține că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică. În cauza de față, tribunalul a reținut aplicabilitatea prioritară și directă a dispozițiilor art. 90 din T.ul de instituire a C. E.). Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a C.J.C.E. că art. 90 din T. produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale U. le pot proteja. Judecătorul național are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din T. să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de T. să fie deplin și efectiv protejate. Cum România este stat membru al U. începând cu data de 1 ianuarie 2007 sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatoriu prevalează legii interne iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe. Î.-o atare ipoteză revine jurisdicțiilor să elimine orice disfuncționalitate recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a T.ului în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util. Jurispudența CJCE a stabilit constant că un sistem de impozitare a autovehiculelor este discriminatoriu față de autovehiculele de ocazie de import atunci când în calculul taxei nu se ia în considerare deprecierea reală a acestui autovehicul de import și, în consecință, i se impune o taxă mai mare decât valoarea reziduală a taxei rămase neamortizată încorporata într- un autovehicul național similar (A se vedea Decizia Curtii de J. a C. E. în C. C-3. N. T., par. 20). Că o taxă internă impusă autoturismelor second-hand este discriminatorie în sensul art. 90 parag.1 din T. s-a decis în cauza conexată Nádasdi și Németh unde Curtea de Justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second- hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru, iar valoarea taxei este determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindrică) și la clasificarea din punct de vedere al poluării fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excedevalorii reziduale a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate. T. ca instanță de fond nu a făcut altceva decât să aplice dispozițiile normele T.ului de așa manieră încât să i se recunoască particularului dreptul său de a nu fi impus cu o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în România a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al U.. În această manieră instanța de fond și-a îndeplinit misiunea trasată de T. și de Curtea de Justiție în practica judiciară pertinentă (cauza Simmenthal II din anul 1978). Recurenta susține că acțiunea reclamantei nu poate fi admisă pe considerentul că prin efectul adoptării OUG nr. 5. au fost abrogate dispozițiile art. 2141-2143 din Codul fiscal care au instituit obligația de plată a taxei speciale de primă înmatriculare, iar noua reglementare stabilește cadrul juridic cu privire la instituirea taxei de poluare, pe care reclamantul o datorează în continuare. Curtea reține că începând cu data de 1 ianuarie 2007, prin dispozițiile art. 2141-2143 din Codul fiscal s-a instituit regimul unei noi taxe speciale pentru autoturisme și autovehicule datorată pentru prima înmatriculate a unui autovehicul sau autoturism în România, indiferent dacă acesta era nou sau folosit. Aplicarea aceste dispoziții legale în dreptul intern a determinat încălcarea dispozițiilor art. 90 parag. 1 din T.ul de instituire a C. E. constatată de jurisdicțiile interne. Această incompatibilitate a fost reținută și de C. E. care a declanșat procedura prevăzută de art. 226 din T. (procedura de infrigement). Pentru a pune de acord legislația internă cu normele T.ului și a înceta procedura de constatare a încălcării T.ului demarată de C. E., G. a adoptat OUG nr. 5. pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule în vigoare de la 1 iulie 2008. Pentru a verifica dacă sunt incidente în speță prevederile art. 11 din OUG nr. 5. se impune a se stabili care sunt efectele juridice ale acestei ordonanțe de urgență asupra situațiilor juridice născute anterior datei de 1 iulie 2008. Conform dispozițiilor art. 11 din OUG nr. 5. taxa rezultată ca diferențăîntre suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, șicuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Aceste norme au fost aprobate prin HG nr. 6.. Curtea reține că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Î.-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia atunci când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar, acesta este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea normelor comunitare. Din această perspectivă reclamantul-intimat are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare. În astfel de situații, Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din T., cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze potfi plătite și daune pentru pierderile suferite (A se vedea: CJCE, cazul nr. 68/79 Hans Just I/S contre Ministère danois des impôts et accises precum și cauza conexată nr. C- 290/05 și C-333/05 Ákos Nádasdi și Ilona Németh parag. 61-70). Ca atare, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială. Curtea mai reține că noua taxă instituită de OUG nr. 5. este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară și are alt mod de calcul precum și altă destinație. Nu în ultimul rând, Curtea reține că restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogată la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 1 din Constituție. Împrejurarea că la nivelul U. E. s-a decis că taxa de poluare ce urmează a se percepe prin aplicarea dispozițiilor O. nr. 5. nu este contrară T.ului nu are nicio influență asupra dreptului reclamantei de a cere și obține restituirea integrală a taxei de primă înmatriculare percepută în baza unor norme juridice anterioare acestei ordonanțe de urgență și care au fost declarate ca neconforme cu prevederile T.ului. Din această perspectivă, aplicarea OUG nr. 5. nu poate paraliza demersul reclamantei și nici nu poate pune sub semnul îndoielii legalitatea și temeinicia sentinței recurate conform argumentelor deja expuse. În ceea ce privește critica privind acordarea dobânzilor legale solicitate începând cu data achitării taxei și până la data plății, Curtea reține următoarele: Este de principiu că potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 4 din Codul de procedură fiscală în măsura în care plata sumelor reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat se constată că a fost fără temei legal, cel care a făcut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective. Tot astfel, dacă suma respectivă a fost încasată și folosită fără să existe temei legal, se impune a se restitui nu numai suma plătită ci și dobânda legală calculată pe perioada cuprinsă între data creditării bugetului de stat și data restituirii integrale către contribuabil. Numai astfel se poate concepe o justă reparație a prejudiciului încercat de contribuabil aflat într-o astfel de situație în care acestuia i s-a produs un prejudiciu prin acțiunea ilicită și culpabilă a organului fiscal al statului. Așa fiind, Curtea constată că instanța de fond a soluționat cauza cu aplicarea normelor legale și a principiilor de reparație a prejudiciului încercat de contribuabil. Nu se poate paraliza dreptul contribuabilului de a beneficia de reparația integrală a prejudiciului numai pe considerentul că acesta are dreptul să i se restituie doar suma plătită fără bază legală iar dobânda ar curge doar de la data formulării cererii de chemare în judecată pentru restituirea sumelor încasate pe nedrept. Dacă s-ar admite teza recurentei, conform căreia indiferent de perioada de folosire a unei sume de bani achitată la bugetul de stat fără temei legal, aceasta este ținută să plătească dobânzi doar din momentul formulării cererii de chemare în judecată ar însemna ca bugetul de stat să se îmbogățească pe măsura însărăcirii patrimoniului contribuabilului cu suma ce reprezintă prețul folosinței banilor pe perioada de referință. Or, dacă am accepta o astfel de rezolvare ar însemna ca niciodată contribuabilul să fie corect și complet despăgubit pentru prejudiciul ce l-ar încerca prin reținerea la bugetul de stat pe o perioadă de timp însemnată a unei sume fără o bază legală, punând astfel în pericol principiul răspunderii patrimoniale ce presupune reparația în natură și integrală a prejudiciului. Pe de altă parte, dacă am accepta teza recurentei, s-ar eluda înseși principiile statornicite în practica Curții de J. care au fost mai sus redate, respectiv obligația impusă statelor membre de a asigura rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 110 din T., cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, Curtea de Justiție a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite. Față de aceste considerente, în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă raportat la art. 304 pct. 6 Cod procedură civilă, va fi admis recursul declarat de pârâtele D. G. A F. P. S. și A. F. P. S. și va fi modificată în parte sentința atacată, în sensul că se va înlătura mențiunea referitoare la anularea deciziei de restituire nr. 2570/(...) emisă de pârâta A. F. P. S. Vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței atacate. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII D E C I D E : Admite recursul declarat de pârâtele D. G. A F. P. S. și A. F. P. S. împotriva sentinței civile nr. 3.318 din 22 iulie 2010, pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S., pe care o modifică în parte, în sensul că înlătură dispoziția de anulare a deciziei de restituire. Menține restul capetelor de cerere. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 03 februarie 2011.{ F. | PREȘEDINTE, ANA M. T. JUDECĂTOR, R.-R. D. JUDECĂTOR, L. U. GREFIER, M. T. } Red.A.M.T. Dact.H.C./2 ex./(...) Jud.fond: N. P.
| ← Decizia civilă nr. 559/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Încheierea civilă nr. 300/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
