Decizia civilă nr. 5315/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...) R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Nr. 5315/2011
Ședința de la 30 N. 2011
C. compus din:
PREȘEDINTE D. M.
Judecător M. B.
Judecător F. T. Grefier L. S.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta A. F. P. C.-N. împotriva sentinței civile nr. 2643 din (...) pronunțată în dosar nr. (...) al T.ui
C., în contradictoriu cu reclamanta intimată S. V. I. S., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă de poluare.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat de pârâta A. F. P. C.-N. este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
Curtea procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591 alin.4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 8 și art. 10 din L. nr. 5. este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C. pr. civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare. C U R T E A : Prin sentința civilă nr. 2643 din (...) pronunțată în dosar nr. (...) al T.ui C., s-a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S. V. I. S., în contradictoriu cu pârâta A. F. P. A M.C.-N., iar aceasta din urmă a fost obligată să restituie reclamantei suma de 3166 lei, reprezentând taxa de poluare și dobândă legală aferentă calculată de la data plății -(...) și până la restituirea integrală. S-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SC V. I. S., în contradictoriu cu pârâta A. F. PENTRU M., ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. În final, a fost obligată pârâta A. F. P. a mun. C.-N. să plătească reclamantei suma de 1639,3 cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamanta a achiziționat un autoturism marca Volkswagen Passat, înmatriculat pentru prima dată într-un stat membru UE. Pentru înmatricularea autoturismului în România, reclamanta a achitat cu titlu de taxă de poluare suma de 3166 lei cu chitanța nr.3350542/(...). Taxa de poluare a fost percepută în baza prevederilor OUG nr.5. în forma modificată prin OUG nr.117/2009. La data de (...) reclamanta a solicitat restituirea acestei taxe, însă cererea i-a fost respinsă ca inadmisibilă, motivat de faptul că, decizia de calcul a taxei de poluare nu a fost desființată. Pe fondul cauzei, instanța a constatat că, prin hotărârea preliminară pe care Curtea de Justiție a U. E. a pronunțat-o la data de 7 aprilie 2011 în cauza I. T. c. S. Român, s-a decis că dreptul U. se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. În aceste condiții, reglementarea respectivă are ca efect descurajarea importului și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre. Or, chiar dacă dreptul U. nu împiedică statele membre să introducă impozite noi, acesta obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta A. F. P. A M. C.-N., prin care se solicită admiterea acestuia, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii excepțiilor pe care le-a invocat și respingerea cererii de chemare în judecată formulată de reclamant. În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 și în considerarea disp. art. 3041 C.pr.civ., pârâta a susținut că instanța de fond interpretând greșit disp. O. nr. 5. a admis în mod nelegal acțiunea reclamantei și a dispus obligarea organului fiscal la restituirea sumei reprezentând taxa de poluare cu dobânda legală, calculată de la data plății. O primă critică formulată de pârâtă se referă la faptul că instanța de fond în mod nelegal a respins excepția inadmisibilității, deoarece reclamanta în cererea de chemare în judecată își formulează susținerile pe faptul că decizia de calcul nu este un act administrativ și că în speță nu se aplică procedura prev. de L. nr. 5.. În al doilea rând, pârâta susține că instanța e fond în mod nelegal a respins excepția lipsei calității sale procesuale pasive, încălcând astfel dispozițiile art. 1 coroborat cu art. 5 din O. nr. 5.. Referitor la decizia de calcul a taxei de poluare, pârâta arată că aceasta este un act administrativ în sensul prevederilor fiscale, constituie titlu de creanță care nu poate fi atacat numai în condițiile O. nr. 9. și L. nr. 5. și deci instanța era obligată să se pronunțe pe fondul excepțiilor pe care le-a invocat organul fiscal și să motiveze soluția dată conform prevederilor legale. Astfel, nu se poate dispune o restituire de taxă fără anularea actului prin care aceasta a luat ființă. De asemenea, deși instanța de fond își motivează hotărârea pe cauza T., natura acestui litigiu fiind de contencios administrativ, aceasta era obligată să verifice dacă cererea de chemare în judecată îndeplinește procedura prev. de L. nr. 5. și de O. nr. 9. și abia apoi să analize cauza prin prisma normelor de drept comunitar. Apoi, a mai menționat pârâta, reclamanta și-a formulat cererea în mod expres pe prev. aduse de O. nr. 2., astfel că nici sub acest aspect hotărârea T. nu produce efecte juridic în speță. De asemenea, soluția de respingere a excepției prescripției dreptului la acțiune s-a datorat încălcării de către prima instanță a prev. art. 11 alin. 1 din L. nr. 5.. Față de aceste prevederi legale, în opinia pârâtei, termenul de depunere a acțiunii a fost depășit de către reclamantă cu peste 6 luni, întrucât decizia de calcul a taxei pe poluare i-a fost comunicată acesteia la data de (...), taxa s-a achitat la data de (...), iar contestația împotriva deciziei de calcul a fost formulată după 9 luni de la data emiterii deciziei cu nerespectarea deci a prev. art. 205 - 207 C., respectiv 30 de zile de la emiterea deciziei de calcul a taxei pe poluare. Cum reclamanta a înregistrat cererea de chemare în judecată la data de (...), cu mult după împlinirea termenului de prescripție a dreptului la acțiune, acțiunea acesteia este prescrisă și, în subsidiar, inadmisibilă. În privința cheltuielilor de judecată, pârâta apreciază că nu poate fi obligată la plata acestora întrucât nu i se poate reține o culpă procesuală, în primul rând pentru că nu este beneficiara taxei de poluare, fiind doar organ încasator, iar în al doilea rând a făcut aplicarea în mod corect a textelor legale în vigoare. Intimata S.V. I. S. a depus concluzii scrise în cauză prin care a solicitat respingerea recursului formulat de pârâtă și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond, deoarece taxa de poluare stabilită în sarcina sa încalcă dreptul la libera circulație a mărfurilor în cadrul C.E. și principiul nediscriminării între produsele comunitare și cele naționale, cu cheltuieli de judecată. Analizând recursul formulat, Curtea reține următoarele: Referitor la excepția inadmisibilității, derivate din neexercitarea de către reclamantă a căii administrative de atac prevăzute de art. 205 și urm. din O. nr. 93/2003, Curtea a reținut următoarele: În ședința din 14 noiembrie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție - C. competent să judece recursul în interesul legii, legal constituit în fiecare dintre cauze - a emis Decizia nr. 24 în dosarul nr. 9/2011, iar prin această hotărâre a admis recursurile în interesul legii formulate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, C. de conducere al C. de A. I. și C. de conducere al C. de A. C. și a stabilit că procedura de contestare prevăzută de art. 7 din O. nr. 5. raportat la art. 205 - 218 C., nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art. 117 alin.1 lit. d din același cod. Decizia pronunțată fiind obligatorie, potrivit art. 3307 alin. 4 C.pr.civ., Curtea constată că excepția de inadmisibilitate este nefondată. Referitor la fond, în prezent, compatibilitatea O. nr. 5. cu prevederile dreptului U., în speță art. 110 din TFUE incidente, trebuie analizata prin raportare la efectele produse în dreptul intern de hotărârea pronunțată la data de 7 aprilie 2011 de către Curtea de Justiție a U. E. în cauza nr. C- 402/09 având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Tribunalul Sibiu din România, prin decizia din 18 iunie 2009, primită de Curte la data de 16 octombrie 2009, în procedura privind pe reclamantul I. T. împotriva pârâților S. Român prin M. F. și E., D. G. a F. P. S., A. F. P. S., A. F. pentru M. și M. M.lui. Prin această hotărâre, Curtea de Justiție a stabilit pe cale de interpretare că: A. 1. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte statemembre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. Și este așa, deoarece din parag. 29 al hotărârii rezultă că întrebarea și răspunsul C. de referă la varianta inițială a OUG nr. 5. aplicabilă în prezentul litigiu. Curtea de Justiție a interpretat dreptul U., mai precis art. 110 din TFUE, plecând de la analiza neutralității taxei în privința vehiculelor de ocazie importate și a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate pe teritoriul național anterior instituirii taxei menționate ajungând la concluzia că deși obiectivul primordial urmărit de această reglementare este cel al protecției mediului, reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 3. din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, astfel că nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 5. are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre. Pe cale de consecință, se poate conchide că taxa pe poluare impusă ca obligație prealabilă de legea în vigoare menține efectul descurajator al punerii în circulație a autovehiculelor second-hand cumpărate din alte state membre ale U. fără să existe în prezent vreo normă juridică care să descurajeze cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. Pentru a statua astfel, Curtea mai are în vedere că hotărârile pronunțate de Curtea de Justiție în procedura de obținere a unei hotărâri preliminare sunt obligatorii nu numai în cauza pendinte care a generat sesizarea, ci în toate cazurile similare deduse judecății și produc efecte retroactive. Mai precis, conform art. 267 din TFUE, interpretarea pe care C. o dă unei norme de drept european, clarifică sau definește, acolo unde este necesar, înțelesul și întinderea acestei norme așa cum aceasta trebuie înțeleasă sau ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată de la data intrării ei în vigoare. Prin urmare, în privința taxei pe poluare prevăzută de OUG nr. 5., varianta inițială, trebuie să se rețină că reglementarea națională este incompatibilă cu art. 110 TFUE de la data intrării în vigoare, respectiv de la data de 1 iulie 2008. Or, concluzia care se impune este aceea că taxa pe poluare plătită de reclamant nu mai are bază legală în dreptul intern (art. 117 alin. 1 lit. d) C.pr.fisc). Statuând astfel, Curtea și-a îndeplinit misiunea încredințată de art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția R. și din Tratatul de aderare a R. la UE, precum și de jurisprudența pertinentă a C. de Justiție (cauza Simmenthal). Referitor la obligația de plată a dobânzii, Curtea constată că reclamanta a achitat la A. F. P. de poluare și a solicitat obligarea pârâtei la plata dobânzii potrivit art. 124 C., iar prima instanță a acordat altceva decât s-a solicitat, respectiv dobânda legală în materie civilă de la data plății taxei și până la data restituirii sale integrale. Încasarea nelegală a unei taxe produce un prejudiciu prin lipsirea de respectiva sumă de bani pentru perioada cuprinsă între data încasării taxei si data restituirii efective. Normele speciale din materia dreptului fiscal nu reglementează acoperirea acestui prejudiciu, situație în care devin incidentenormele dreptului comun. Nu se poate accepta aplicarea prin analogie a dispozițiilor art. 124 alin. 2 raportat la art. 120 alin. 6 si art. 117 C.pr.civ., deoarece este vorba despre norme de excepție, de stricta interpretare si aplicare doar la situația pe care o reglementează. Este important a se avea în vedere dispozițiile art. 3 alin. 3 din O. nr. 9/2000 dacă ar fi fost formulat un astfel de petit, or un capăt de cerere privind obligarea pârâtei la plata dobânzii legale în materie civilă nu a fost formulat. Respingerea cererii de chemare în judecată față de pârâta AFM este nejustificat. Întradevăr pârâta A. F. P. C.-N. a fsot ce care a încasat taxe achitată de către reclamantă, însă, în baza art. 1 și art. 3 din OUG nr. 5., această sumă a fost transmisă către AFM. În consecință, în temeiul art. 304 pct. 9 c.pr.civ. rap. la dispozițiile. art. 20 din L. nr. 5. se va admite recursul și se va modifica hotărârea recurată în sensul că va fi obligată pârâta AFM B. să restituie reclamantei suma de 3.166 lei, cu dobânda legală în materie civilă de la data de (...) și până la restituirea efectivă, menținându-se restul dispozițiilor sentinței. În temeiul art. 274 alin. 3 C.pr.civ. pârâta va fi obligată să achite reclamantei suma de 500 lei cheltuieli de judecată parțiale, diminuate, la fond. Se va respinge cererea de obligare la plata cheltuielilor de judecată în recurs, motivat și de faptul că recursul a fost admis. Referitor la cheltuielile de judecată Curtea va proceda la diminuarea acestora, în considerarea dispozițiilor art. 274 al. 3 c.pr.civ., constatând că onorarul de avocat în sumă de 1600 de lei la fond și încă 1000 de lei în recurs este nejustificat de mare în raport de importanța cauzei și de munca depusă de către apărătorul ales . Pentru a hotărâ în privința diminuării cheltuielilor de judecată Curtea a avut în vedere caracterul repetitiv al cauzelor având ca obiect restituirea taxei pe poluare în care sunt susținute aceleași puncte de vedere de către toate părțile. PENTRU ACESTE MOTIVE, IN NUMELE LEGII D E C I D E: Admite recursul declarat de pârâta A. F. P. C.-N. împotriva sentinței civile nr. 2643 din data de (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C., pe care o modifică în sensul că obligă pârâta să restituie reclamantei suma de 3.166 lei, cu dobânda legală în materie civilă de la data de (...) și până la restituirea efectivă. Obligă pârâta să achite reclamantei suma de 500 lei cheltuieli de judecată parțiale la fond. Respinge cererea de obligare la plata cheltuielilor de judecată în recurs. Menține restul dispozițiilor sentinței Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 30 noiembrie 2011. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER, D. M. M. B. F. T. L. S. Red.D.M./ (...) Dact.H.C./3 ex. Jud.fond: C.A.C..
| ← Decizia civilă nr. 81/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 2565/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
