Decizia civilă nr. 134/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR. (...)
DECIZIE CIVILĂ NR. 134/2011
Ședința din data de 17 ianuarie 2011
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : M. S. JUDECĂTOR : M. I. I.
JUDECĂTOR : A. C.
GREFIER : L. F.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul O. D. împotriva sentinței civile nr. 2015 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului C., în contradictoriu cu intimatul I. P. C. - S. P. C. - R. P. DE C. Î. A., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - taxa de poluare OUG nr. 5..
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat nu este legal timbrat, lipsind taxa judiciară de timbru în sumă de 4 lei și timbru judiciar in valoare de 0,15 lei .
S-a făcut referatul cauzei, după care se reține că deși recurentul a fost citat cu mențiunea timbrării recursului promovat, cu suma de 4 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 0,15 lei, fila 7 din dosar, acesta nu s-a conformat dispoziției instanței.
Curtea, din oficiu, raportat la dispozițiile art. 20 alin. 3 din Legea nr.
146/1997 invocă excepția nelegalei timbrări a recursului și reține cauza în pronunțare asupra excepției invocate.
După lăsarea cauzei în pronunțare pe excepția nelegalei timbrări a recursului, se prezintă reprezentanta recurentului, avocat D. S. în substituire avocat P. A. care depune taxa judiciare de timbru în cuantum de 4 lei și timbru judiciar in valoare de 0,15 lei pentru recursul promovat și taxa judiciară de timbru în cuantum de 8 lei și timbru judiciar in valoare de 0,3 lei pentru fondul cauzei și solicită redeschiderea dezbaterilor .
Curtea, raportat la cererea formulată de reprezentanta recurentului, dispune redeschiderea dezbaterilor și constată că recursul promovat este legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 4 lei și timbru judiciar in valoare de 0,15 lei și reținând dispozițiile art. 129 alin.5 C.pr.civ. solicită reprezentantei recurentului să comunice instanței și să facă dovada datei la care recurentul s-a adresat autorității prin care a contestat un refuz nejustificat.
Reprezenta recurentului depune la dosar un înscris (f.11) și învederează instanței că la data de (...) recurentul s-a adresat pârâtei și nemaiavând alte cereri de formulat solicită cuvântul pe fond.
Curtea, în urma deliberării, constată că nu mai sunt de invocat excepții prealabile sau de formulat cereri în probațiune, apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pe fond .
Reprezentanta recurentului solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și înmatricularea autovehiculului pe numele recurentului fărăplata taxei de poluare,aceasta reprezentând o taxă cu echivalent taxelor vamale la import, fără cheltuieli de judecată.
C U R T E A
Deliberând reține că,
Prin sentința civilă nr. 2015 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului C., a fost respinsă cererea formulată de reclamantul O. D. în contradictoriu cu pârâta I. P. jud. C. - S. public comunitar regim permise de conducere și înmatriculare a vehiculelor.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamantul a achiziționat autovehiculul sus menționat conform actelor de la f.4-13
Tribunalul a apreciat că refuzul pârâtei de a înmatricula acest autoturism în absența taxei de poluare nu poate fi asimilat unui refuz nejustificat.
Astfel, OUG nr. 5. stabilea în forma initiala cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, care constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de A. F. pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului, iar potrivit dispozițiilor art. 4, obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în R..
Analizând compatibilitatea acestei taxe în forma inițiala a OUG 5. cu dreptul comunitar, tribunalul apreciază că în speță aceasta nu încălca dispozițiile art. 25, 28, 30, 90 din T.ul de instituire a C. E. (actualmente art.30, 34, 36, 110 din TFUE) .
Astfel, potrivit dispozițiilor enunțate anterior, nici un stat membru nu supune, direct sau indirect, produselor altor țări membre ale C. unor impozite interne de orice natură, superioare celor care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. Or, taxa de poluare instituită de dispozițiile OUG nr. 5. nu poate fi asimilată impozitelor interne, această taxă fiind percepută pentru asigurarea protecției mediului tuturor proprietarilor de autoturisme care, prin înmatricularea acestora în R., înțeleg să le utilizeze pe teritoriul R., contribuind, astfel, la poluarea mediului. Această taxă nu este percepută doar persoanelor care doresc să înmatriculeze și să utilizeze în R. autoturisme second-hand, importate din Uniunea Europeană, ci tuturor persoanelor care doresc să înmatriculeze și să utilizeze un autoturism, indiferent de proveniența sau de vechimea acestuia, astfel încât nu se poate susține caracterul discriminatoriu al taxei. Caracterul taxei prevăzute de dispozițiile OUG nr. 5. ca fiind unul de poluare rezultă din dispozițiile art. 1 alin. 2, care enumeră categoria de programe și proiecte pentru protecția mediului care urmează a fi finanțate din sumele colectate potrivit actului normativ. Prin urmare, chiar dacă legiuitorul nu a găsit o formulă foarte potrivită prin condiționarea înmatriculării autoturismului de plata acestei taxe, acest aspect nu este de natură să o transforme într-o taxă de primă înmatriculare cum era cea prevăzută de dispozițiile art. 214 ind. 1 Cod fiscal și apreciată ca nelegală de către instanțe. Nu în ultimul rând, tribunalul a apreciat că nu trebuie omis nici faptul că instituirea acestei taxe a fost rezultatul negocierilor dintre R. și Comisia Europeană, astfel încât nu se poate aprecia că ar contraveni legislației comunitare.
În ceea ce privește dispozițiile art. 25, 28 din T.ul de instituire a C. E., tribunalul a constatat că acestea nu sunt aplicabile în speță, în condițiile în care au în vedere taxele vamale la import și la export sau taxele cu efect echivalent (art. 25), respectiv restricțiile cantitative la import precum și oricealte măsuri cu efect echivalent. Or, o taxă de poluare nu poate fi asimilată nici cu una vamală și nici cu o restricție cantitativă la import.
Nu se poate vorbi în speta de o discriminare intre autovehiculele second hand ce se inmatriculeaza pentru prima data in R. si autovehiculele second hand deja inmatriculate ele neaflindu-se intr-o situatie similara. Astfel în cazul celei de a doua categorii mai sus mentionate nu se mai poate stabili o taxa de poluare în vederea admiterii în circulatie cita vreme ele deja au fost admise în circulatie anterior intrarii în vigoare a dispozitiilor legale ce reglementeaza aceasta taxa .
Practica judiciara a statuat ca forma modificata a OUG 5. prin OUG 2. si
OUG 7. contravine prevederilor dreptului comunitar având în vedere preambulul OUG 2. in care se arata ca ea este adoptata având în vedere criza financiara si economica care a dus la scăderea piețelor auto si având în vedere scutirea de la plata taxei de poluare ce se acorda unei categorii de autoturisme în care se încadrează producția interna auto. Ca atare aceasta forma modificata a fost considerata contrara prevederilor dreptului comunitar întrucât urmarea în mod indirect sa încurajeze industria auto interna prin jocul combinat al măririi taxei de poluare si al scutirii acordate .
Incepând cu (...) scutirea sus indicata nu se mai acorda .OUG 117. vizează punerea în aplicare a scutirii deja acordate dar nu vizează producția interna. In aceste condiții practic taxa de poluare a încetat sa mai fie contrara prevederilor comunitare sus menționate considerentele aplicabile formei inițiale a OUG 5. fiind pe deplin aplicabile si pentru perioada de după (...) .Cuantumul taxei de poluare nu încalcă doar prin el însuși prevederile art. 90 din T.ul CEE (in prezent art. 110 din TFUE) el aplicându-se pe baza acelorași criterii tuturor autovehiculelor. Totodată acest cuantum nu influențează direct sau indirect opțiunea cumpărătorilor aceștia nereorientându-se spre produsele interne similare .
Cererea de înmatriculare a fost formulata de către reclamant după data de (...) așa cum arata chiar în acțiune cât si din actul de la f. 14 astfel ca în vederea înmatriculării el are obligația achitării taxei de poluare .
Data cumpărării autovehiculului sau orice alta dată este irelevanta întrucât refuzul nejustificat si legalitatea lui se apreciază raportat la data formulării cererii de înmatriculare și nu la o altă data străină și fără legătură cu acest refuz .
In consecință, tribunalul a apreciat că în mod corect pârâta a condiționat înmatricularea autoturismului reclamantului de plata taxei de poluare reglementate de dispozițiile OUG nr. 5., dispoziții care sunt compatibile cu dreptul comunitar, acțiunea formulată fiind nefondată, motiv pentru care o a respins-o.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul O. D. solicitând modificarea sentinței atacate în sensul admiterii în întregime a cererii de chemare în judecată, cu obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului, reclamantul arată că, prin cererea de chemare în judecata, a solicitat instanței pronunțarea unei sentințe prin care să fie obligat S. P. C. din cadrul Institutiei P. C. să înmatriculeze definitiv autovehicolului marca BMW seria 530D, ce 2926 cm3, nr. de identificare W. si serie de motor 24239991 pe numele subsemnatului, fără plata taxei de poluare prevăzuta de OUG 5..
Cererea de chemare în judecata a fost respinsă pe motiv ca taxa de poluare instituita de dispozițiile OUG 5. nu poate fi asimilata impozitelor interne deoarece este perceputa pentru asigurarea protecției mediului tuturorproprietarilor de autoturisme care, prin înmatricularea acestora în R. înțeleg sa le utilizeze pe acest teritoriu, contribuind astfel la poluarea mediului.
OUG 5. stabilește, potrivit dispozițiilor art.l, cadrul legal pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, care constituie venit la bugetul fondului pentru mediu și se gestionează de administrația fondului pentru mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului, iar potrivit art.4, obligația de plată internă cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în R..
Recurentul consideră neîntemeiată aprecierea instanței de judecata în sensul ca taxa de poluare instituită de dispozițiile OUG nr.5. nu poate fi asimilată impozitelor interne, deoarece este percepută pentru asigurarea protecției mediului tuturor proprietarilor de autoturisme care, prin înmatricularea cestora în R., înțeleg să utilizeze pe teritoriul R. contribuind astfel la protejarea poluării mediului.
Această taxa de poluare nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în R., stat comunitar, fiind perceputa exclusiv, pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comuni tare și reînmatriculate în R., după aducerea lor in țară. Pentru autovehiculele deja înmatriculate în R., taxa nu se mai percepe cu ocazia vânzării ulterioare, ceea ce demonstrează că această taxă de poluare se aplică doar ca urmare a achizițiilor intracomunitare si este o taxă cu echivalent taxelor vamale la import.
Conform jurisprudenței Curții E. de J., noțiunea de taxă cu echivalent constă în orice taxă pecuniară impusă unilateral asupra mărfurilor în temeiul faptului că trec frontiera, oricare ar fi denumirea și modul de aplicare al acesteia, iar un sistem de taxare care să fie considerat compatibil cu art.90 din T.ul C. E., trebuie să excludă orice posibilitate ca produsele importate sa fie supuse unor taxe mai mari decât produsele similare, naționale și să nu producă în nici un caz efecte discriminatorii.
Practic, prin instituirea taxei de poluare, indiferent de modalitatea de determinare a ei conform art.6 - din OUG nr.5. și clasificarea din punct de vedere al poluării, se constituie o discriminare a regimului fiscal aplicabil la înmatriculare unui autoturism in R., reprezentând în fapt, o taxă similară taxei de primă înmatriculare stabilite din art.214 alin. 1- 3 din codul fiscal, singura diferență fiind denumirea, modificată din taxă speciala de primă înmatriculare în taxa de mediu.
Aceasta taxa de înmatriculare a autovehicolului în R. este discriminatorie în condițiile în care autovehicolul a fost deja înmatriculat într-o țară a U. E.
De asemenea, în considerentele sentinței recurate, instanța retine faptul că nu exista nici o discriminare între autovehicolele second hand ce se înmatriculează pentru prima data în R. și autovehicolele second hand deja înmatriculate, ele neaflându-se într-o situație similară. Astfel, instanța retine "In cazul celei de-a doua categorii mai sus menționate nu se mai poate stabili o taxa de poluare in vederea admiterii in circulație câtă vreme ele deja au fost admise în circulație anterior intrării în vigoare a dispozițiilor legale ce reglementeaza aceasta taxa.".
Potrivit art. 90 alin. 1 din T.ul C. E. "nici un stat membru nu aplică direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor nationale similare".
Prin aceste prevederi se limitează libertatea statelor membre în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii, respectiv discriminarea intre produsele importate și cele autohtone de natură similară.
Reclamantul mai arată că argumentele invocate de catre prima instanța în susținerea soluției de respingere a cererii de chemare în judecata, apar ca nefondate prin prisma art. 90 al. 1 din Tr CE. Taxa de poluare instituie un regim fiscal discriminatoriu, nefiind neutră din punct de vedere fiscal deoarece se aplica exclusiv pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în R. după aducerea lor în țară.
Textul art.90 din T.ul C.E se referă la produsele provenind din alte state membre și supuse unor impozite interne, de orice natură, superioare celor care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare, ori Statul Român nu percepe taxa de poluare produselor naționale similare, respectiv pentru autovehiculele deja înmatriculate în R. (second-hand) cu ocazia vânzărilor ulterioare. Aceasta taxa de poluare este in realitate vechea taxa de prima inmatriculare prevazute de dispozitiile art. 2141 C.fiscal. Potrivit dispozitiilor art. 148 alin. 2 din Constitutia R., care statueaza ca prevederile tratatelor constitutive ale U. E. (T.ul de la M. - T. de instituire al U. E.) precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu au prioritate fata de dispozitiile contrare din legile interne. Statul Roman, în calitate de membru al UE incepand cu data de 1 ianuarie 2007, este obligat sa respecte prevederile europene care se aplica cu prioritate fata de legislatia intena. Potrivit art. 90 paragraful 1 din T.ul C. E. "nici un stat membru nu supune.direct sau indirect, produsele altor țări membre ale CE unor impozite interne de orice natura.superioare celor care se aplica, direct sau indirect, produselor nationale similare." Aceasta este o prevedere normativa comunitara cu efect direct, adica poate fi invocata de catre justitiabil în fața orgenelor de jurisdictie naționale. Prin urmare aceste dispozitii urmaresc faptul că bunurile importate să fie plasate într-o situatie fiscala similară celei care este luata în considerare în cazul bunurilor nationale similare asigurând astfel libera circulatie a bunurilor pe teritoriul U. E. A. unor astfel de taxe a fost considerată ca fiind o condiție prealabila, indispensabila a uniunii vamale. Notiunea de "produs similar" a fost definita de Curtea de Justiție a C. E. care a statuat faptul ca sunt similare produsele care prezinta, față de consumatori, proprietati apropiate sau care răspund acelorași necesități. Prin urmare, în masura în care aceasta taxa de prima înmatriculare nu este perceputa pentru autoturismele deja inmatriculate în R., fiind perceputa doar pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare si reinmatriculate in R. dupa aducerea acestora în țara, se creaza un regim fiscal discriminatoriu pentru autovehicolele aduse în R. din CE în scopul reînmatriculării lor în țară, dacă acestea au fost deja înmatriculate în țara de provenienta, în timp ce pentru autovehicolele înmatriculate deja în R., taxa nu se mai plateste cu ocazia vânzării lor ulterioare. OUG 5. este contrară art.90 din T.ul de instituire a CE întrucât este destinată să diminueze introducerea în R. a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, favorizând astfel vânzarea autoturismelor second-hand deja înmatriculate în R.. Or, dupa aderarea - R. la UE, acest lucru nu este admisibil cand produsele importate sunt din alte tari membre ale UE, atât timp cât norma fiscala națională diminueaza sau este susceptibila să diminueze chiar și potential, consumul" O produselor importate, influentând astfel alegerea consumatorilor. În consecință, în baza considerentelor expuse, solicita ca în temeiul prevederilor art.312 Cod procedură civilă raportat la prevederile art.304 pct.9 Cod procedură civilă și art.90 din T.ul C. E., admiterea recursului formulat simodificarea in întregime a sentinței atacate, in sensul admiterii in întregime a cererii de chemare in judecata. Analizând recursul declarat de către reclamantul O. D. prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art.304 și 3041C.pr.civ., Curtea îl va aprecia ca fiind nefondat pentru următoarele considerente: În cauza de față tribunalul a reținut aplicabilitatea prioritară și directă a dispozițiilor art. 90 din T.ul de instituire a C. E. (în continuare, T.). Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a C.J.C.E. că art. 90 din T. produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale U. le pot proteja. Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din T. să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de T. să fie deplin și efectiv protejate. Cum R. este stat membru al U. E. începând cu data de 1 ianuarie 2007 sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția R. conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatoriu prevalează legii interne iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe. Pe de altă parte, obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor ci și G. însuși și organelor componente ale acestuia cum sunt bunăoară autoritățile fiscale. Din această perspectivă, invocarea de către organul fiscal a legii fiscale interne în temeiul căreia s-a perceput taxa specială dovedită contrarie cu normele dreptului comunitar înfrânge nu numai dispozițiile constituționale precitate dar pune serioase semne de întrebare asupra îndeplinirii obligației de loialitate comunitară asumate de R. ca stat membru. Într-o atare ipoteză revine jurisdicțiilor să elimine această disfuncționalitate recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a T.ului în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util. Art. 2 din Legea contenciosului administrativ definește nesoluționarea în termenul legal a unei cereri - faptul de a nu răspunde solicitantului în termen de 30 de zile de la înregistrarea cererii, daca prin lege nu se prevede alt termen iar refuzul nejustificat de a soluționa o cerere ca exprimarea explicita, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea. Se asimilează actelor administrative unilaterale si refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal potrivit disp. art. 2 alin 2 din Legea nr. 554/2004 Interpretarea dispozițiilor legale invocate de reclamant ca fiind incidente în cauză referitoare la nesoluționarea în termen și refuzul nejustificat de a soluționa o cerere relevă că nu orice refuz de a soluționa favorabil o cerere adresată autorității se poate califica drept refuz nejustificat ci doar acel refuz care se fundamentează pe un exces de putere. Refuzul de a soluționa favorabil o cerere de către autoritatea publică presupune exprimarea neechivocă a poziției de către aceasta urmare a unei solicitări exprese , cu depășirea limitelor dreptului de apreciere cu care a fost investită autoritatea . Alegațiile reclamantului vizând împrejurarea că prin promovarea acestei acțiuni a urmărit sancționarea autorității întrucât dispozițiile legii speciale nu prevăd un termen de soluționare a acestora și în acest mod autoritatea dispune de puteri discreționare iar abuzul pe care îl săvârșește golește de conținutdrepturile particularilor nu pot fi primite întrucât răspunsul autorității nu poate fi calificat ca un refuz nejustificat . Refuzul nejustificat al autorității ar fi presupus un exces de putere și o apreciere discreționară ori autoritatea în procedura demarată a urmărit tocmai asigurarea transparenței și legalității . Pentru a asigura dreptul părții de a ataca potrivit disp. art. 1 din Legea contenciosului administrativ refuzul autorității de a satisface o cerere cu privire la un drept recunoscut și nerezolvarea unei astfel de cereri în termenul stabilit de lege, refuzul trebuie să fie nejustificat. Principiul legalității în organizarea executării legii și exercitarea competenței înseamnă dreptul și obligația autorității administrației de a interveni, manifestându-și voința juridică de a satisface pretențiile persoanelor care li se adresează. Prima instanță a reținut în mod corect că de la momentul adoptării OUG 117. emisă pentru punerea de acord a de urgență nr. 2. privind modificarea Ordonanței de urgență a G. nr. 5. pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule cu prevederile art. 110 din T.ul privind funcționarea U. E., intrat în vigoare în decembrie 2009 (T.ul de la L.), luând în considerare faptul că neasigurarea concordanței cu reglementarea comunitară va aduce prejudicii importante în relația R. cu Uniunea Europeană, taxa de poluare a încetat să mai fie contrara prevederilor comunitare considerentele aplicabile formei inițiale a OUG 5. fiind pe deplin aplicabile și pentru perioada de după epuizarea termenului de 45 de zile instituit . Cererea de înmatriculare a fost formulata de către reclamant după data de (...) ( data limită de scutire menționată de legiuitor), respectiv la data de (...) așa cum arată chiar în acțiune astfel că în vederea înmatriculării are obligația achitării taxei de poluare devenind incidente dispozițiile în vigoare la momentul declarării intenției de înmatriculare . Tribunalul a apreciat în mod corect că pârâta nu s-a aflat în sfera abuzului când a condiționat înmatricularea autoturismului reclamantei de plata taxei de poluare reglementate de dispozițiile OUG nr. 5., astfel cum acestea erau în vigoare la momentul investirii autorității , dispoziții care sunt compatibile cu dreptul comunitar, acțiunea formulată fiind declarată în ca atare nefondată. Pentru toate aceste considerente, in baza art.312 C.pr.civ , constatând că prima instanță a interpretat și aplicat corect prevederile legale incidente, nefiind prezent motivul de recurs invocat de reclamant, Curtea va respinge recursul declarat și va menține în întregime hotărârea recurată.. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E : Respinge recursul declarat de reclamantul O. D. împotriva sentinței civile nr. 2015 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului C., pe care o menține în întregime. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 17 ianuarie 2011. PREȘEDINTE JUDECATORI GREFIER M . S. M. I. I. A. C. L. F. Red.M.S./A.C 2 ex.-(...) Jud.fond: M. A.A.
| ← Decizia civilă nr. 2380/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 59/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
