Decizia civilă nr. 6077/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 6077/2011
Ședința publică de la 16 D. 2011
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. Al H.
Judecător M.-I. I.
Judecător G.-A. N.
Grefier A. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul R. A. A. împotriva Sentinței civile nr. 1. pronunțată de Tribunalul Cluj în contradictoriu cu intimat A. F. P. A M., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite restituire taxă de primă înmatriculare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că recursul declarat este legal timbrat.
Curtea, efectuând verificările impuse de dispozițiile art. 1591 alin 4 C.pr.civ., stabilește că este competentă general, material și teritorial în judecarea prezentului recurs, în temeiul dispozițiilor art. 3 pct. 3 C.pr.civ. După deliberare, apreciind cauza în stare de judecată, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., Curtea declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare în limita probatoriului administrat. CURTEA Prin sentința civilă nr. 1338 din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...) s-a respins excepția de necompetenta materiala a T.ui C.. S-a respins acțiunea civila formulată de reclamanta R. A. A. împotriva pârâtei A. F. P. A M., având ca obiect contestație act administrativ fiscal, ca neîntemeiată. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele: Cu privire la excepția de necompetență materială a tribunalului,instanța a respins-o întrucât nu ne aflam în fața unei excepții de necostituționalitate. R. a solicitat instanței de contencios fiscal restituirea unei sume de bani pe care acesta apreciază a ca fost stabilită și încasată de pârâtă în mod abuziv. In susținerea cererii reclamatul invoca neconformitatea legislației naționale cu T.e ale Comunității E., care trebuie interpretate prin prisma prevederilor art. 148 al 2 din Constituția României. Cu privire la fondul cauzei: R. a achiziționat un autoturism marca Ford Fiesta înmatriculat in tara comunitara în anul 2008 și în momentul în care a solicitat înmatricularea autoturismului în R. a fost obligat, in baza fisei de calcul, la plata sumei de 1.101,62 lei, suma pe care a achitat o la T. M. T. conform chitantei seria TS4B nr 1076424 din (...). La data de 28 octombrie 2010 a formulat o cerere de restituirea sumei, apreciind ca aceasta este nelegala , dar a fost refuzat de cătreparata , motivat pe faptul că suma încasată nu face parte din categoria celor care se pot restitui la cerere a contribuabilului. In lipsa unei armonizări la nivelul U. E. in domeniul impozitarii autovehiculelor , statele membre sunt libere sa aplice astfel de taxe și sa stabileasca nivelurile acestora. Conform dispozițiilor art. 90 paragraful 1 din T.ul Comunității E.(art. 110 TFUE), aplicabil prezentei spețe, nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare, fiind interzise, astfel, taxele discriminatorii și protecționiste. T. a reținut că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă în Codul fiscal prin L. nr. 3. sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2007, inițial pentru toate autovehiculele, iar după modificarea Legii nr. 3. prin OUG nr. 1., a fost restrânsă la toate autoturismele și autovehiculele, inclusiv cele comerciale, prevăzându-se categorii de persoane exceptate. Potrivit reglementării în vigoare, la data importului autoturismului, taxa specială pentru autoturisme se datorează cu ocazia primei înmatriculări în R. a unui autoturism sau autovehicul comercial, enumerat la art. 214 ind. 1 din Codul fiscal. Potrivit conținutului prevederilor T.ului CE nici un stat membru nu poate impune direct sau indirect asupra produselor provenind din alte state membre , impozite sit axe interne , care nu sunt percepute direct sau indirect , asupra produselor nationale similare. Norma indicată se referă la interzicerea mesurilor protectioniste instituite de un stat membru cu privire la anumite produse nationale, prin care s ar putea crea o situatie de discriminare negativă sau un statut de vadit dezavantaj economic pentru produsele similare concurente provenite din alte state membre comunitare. Asa fiind, instanța a apreciat ca neîntemeiată acțiunea reclamantului întrucât taxa nu s-a aplicat exclusiv autoturismelor second hand provenite din tările comunitare ci și autoturismelor provenite din alte zone geografice și de asemenea, autoturismelor noi provenite din producția internă. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul R. A. A. solicitând sa se admită recursul si pe cale de consecinta sa se modifice sentinta recurata in sensul admiterii actiunii asa cum a fost formulata. În motivare s-a arătat că: Analizand hotararea atacata apreciază Ca argumentele instantei de fond sunt lipsite de relevanta juridica. cuprinzand stari de fapt contradictorii. Considerentele sentintei se refera exclusiv la perioada ulterioara aplicabilității OUG nr. 5.,respectiv dupa (...) ,iar reclamantul a solicitat obligarea paratei sa ii restituie suma de 2284,07 lei , reprezentand diferenta taxa. platita de catre reclamant ca taxa de primă inmatriculare auto in. R. taxa achitată in data de (...). ASTFEL INSTANTA DE FOND ISI MOTIVEAZA SOLUTIA DE RESPINGERE EXCLUSIV PE LEGALITATEA TAXEI DE POLUARE, APLICABILA DUPA (...), IAR R. A SOLICITAT RESTITUIREA DIFERENTEI TAXA PRIMA INMATRICULARE ACHITATA ÎN (...). Mai mult instanta retine in considerente ca taxa de prima inmatriculare este considerata nelegala de unele instante, dar taxa de poluare nu poate fi identificată cu taxa deprima inmatriculare fiind o taxa legală? Avand in vedere ca instanta de recurs poate analiza sub toate aspectele fondul cauzei intrucat nu a fost exercitata calea de atac, apelul, intelege sa reiterez motivele Învocate in actiunea introductiva. Potrivit art. 11 din OUG 5., tara rezultata ca diferenta intre suma achitata de contribuabil in perioada 1 ianuarie 2007 ~ 30 iunie 2008, cu titlu de tara speciala pentru autoturisme si autovehicule, si cuantumul rezulat din aplicarea prezentelor prevederi pentru taxa de poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite prin normele metodologice de aplicare a prezentei ordonante de urgenta. A. norme au fost aprobate prin HG 6.. Astfel se poate constata cu usurinta ca taxa speciala a fost incasata ln baza legislatiei fiscale interne in vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 si care a fost apreciata ca fiind contrara normelor comunitare. I.-o atare ipoteza. se aplica principiul conform caruia cand un stat membru a impus sau aprobat o taxa contrara dreptului comunitar este obligat sa restitui!! taxa perceputa prin incalcarea acestuia, . Din, aceasta perspectiva are dreptul la restituirea integrala a taxei speciale de prima inmatriculare incasata in temeiul unor dispozitii legale contrare normelor comunitare. Noua taxa instituita de OUG 5. are ca fundament alte principii decât taxa speciala anterioara, are alt mod de calcul si destinatie. Nu este asadar posibila, pe de o parte, mentinerea ca legala a taxei speciale incasata sub imperiul normelor din Codul Fiscal pe considerentul incidentei si efectelor produse de OUG nr. 5., iar pe de alta parte, nici nu poate fi obligat sa urmeze procedura in scopul restituirii integrale a taxei prin aplicarea noului act normativ. A admite aceasta teza ar insemna ca solutia data actiunii reclamantului sa nu fie integrala si eficace, de vreme ce parata neaga in continuare ca taxa speciala s-a perceput in baza unei norme legale intern contrara dreptului comunitar. Pentru considerentele învederate, solicită admiterea recursului modificarea sentintei recurate in sensul admiterii actiunii lntroductive așa cum a fost formulata in ,sensul obligarii paratei sa ii restituie taxa platita de catre reclamant ca taxa de prima inmatriculare auto in R. lei, precum si dobanzile aferente de la data achitarii taxei de prima inmatriculare auto in R. si pana la momentul restituirii efective a sumei. Potrivit art. 274 Cod procedura civila solicită obligarea intimatei la cheltuieli de judecata reprezentand taxa judiciara achitata la dosarul de fond in valoare de 39 lei si taxa judiciara in recurs in valoare de 20 lei. Deliberând asupra recursului, Curtea constată următoarele: În cauza de față Curtea reține aplicabilitatea prioritară și directă a dispozițiilor art. 110 din T. (TFUE). E. unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a CJCE că art. 110 din T. produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale U. le pot proteja. Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 110 din T. să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de T. să fie deplin și efectiv protejate. Că o taxă internă impusă autoturismelor second-hand este discriminatorie în sensul art. 110 parag.1 din T. s-a decis în cauza conexată Nádasdi și Németh unde Curtea de Justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitatecilindrică) și la clasificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate. Cum R. este stat membru al U. începând cu data de 1 ianuarie 2007 sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatori prevalează legii interne iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe. Pe de altă parte obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor, ci și Executivului însuși și organelor componente ale acestuia cum sunt bunăoară autoritățile fiscale. Din această perspectivă, invocarea de către organul fiscal a legii fiscale interne în temeiul căreia s-a perceput taxa specială dovedită contrarie cu normele dreptului comunitar înfrânge nu numai dispozițiile constituționale precitate, dar pune serioase semne de întrebare asupra îndeplinirii obligației de loialitate comunitară asumate de R. ca stat membru. Î.-o atare ipoteză revine jurisdicțiilor să elimine această disfuncționalitate recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a T.ului în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util. T., ca instanță de fond, nu a făcut altceva decât să aplice dispozițiile constituționale interne și normele T.ului de așa manieră să i se recunoască particularului dreptul său de a nu fi impus o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în R. a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al U.. În această manieră instanța de fond și-a îndeplinit misiunea trasată de T. și de L. de ratificare a acestuia precum și de Curtea de Justiție în practica judiciară pertinentă (cauza Simmenthal II din anul 1978). Nu poate fi reținută susținerea pârâtei că s-a aflat într-o situație de excepție, respectiv în ipoteza lipsei efectului direct, dat de stabilirea în mod expres și obligatoriu a competenței exclusive a Curții de Justiție a CE de a hotărî în astfel de cazuri. E. real că singura competentă în a interpreta prevederile comunitare este Curtea de Justiție a C. E., dar în speța de față nu se pune problema interpretării dispozițiilor art. 110 din T.ul instituind Comunitatea Europeană, acestea fiind foarte clare, ci a aplicării directe a dispozițiilor T.ului. Mai mult decât atât, este real că în lipsa unei armonizări la nivelul U. E. statele membre au o oarecare libertate în stabilirea diferitelor taxe sau impozite, dar acestea nu trebuie să contravină dispozițiilor comunitare privind interzicerea discriminării sau a principiului liberei circulații a mărfurilor, așa cum este cazul de față. Cu referire la incidența în speță a prevederilor OUG nr. 5. antamate de recurentă, Curtea reține următoarele: Conform dispozițiilor art. 11 din acest act normativ taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. A. norme au fost aprobate prin HG nr. 6.. Curtea reține că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Î.-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia. Din această perspectivă reclamantul intimat are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare. În astfel de situații Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 110 din T., cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite (A se vedea: CJCE, cazul nr. 68/79 Hans Just I/S contre Ministère danois des impôts et accises precum și cauza conexată nr. C- 290/05 și C-333/05 Ákos Nádasdi și Ilona Németh parag. 61-70). Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială . Curtea mai reține, în context, că noua taxă instituită de OUG nr. 5. este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară are alt mod de calcul și altă destinație. Așa fiind, Curtea apreciază că nu este posibilă, pe de o parte admiterea recursului și respingerea acțiunii reclamantului menținând ca legală taxa specială încasată sub imperiul normelor din Codul fiscal pe considerentul incidenței și efectelor produse de OUG nr. 5., dar pe de altă parte, nici nu se poate admite recursul cu consecința îndrumării reclamantului să urmeze procedura anevoioasă și plină de riscuri în scopul restituirii integrale a taxei prin aplicarea noului act normativ. A admite această teză ar însemna ca soluția dată acțiunii reclamantului să nu fie integrală și eficace, de vreme ce pârâta neagă în continuare că taxa specială s-a perceput în baza unei norme legale interne contrare dreptului comunitar. Nu în ultimul rând, Curtea reține că restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogată la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 1 din Constituție. Din această perspectivă, aplicarea OUG nr. 5. nu poate paraliza demersul reclamantului și nici nu poate pune sub semnul îndoielii legalitatea și temeinicia sentinței recurate conform argumentelor deja expuse în precedentul prezentelor considerente. Se reține, de asemenea, că dobânzile acordare de prima instanță reprezintă o modalitate de reparare integrală a prejudiciului cauzat particularului prin instituirea acestei taxe cu caracter discriminatoriu. Apărarea conform căreia perceperea dobânzii legale nu era admisibilă nu este pertinentă, câtă vreme această obligație se circumscrie sferei răspunderii civile delictuale derivând din încălcarea de către autoritățile fiscale a obligației de a aplica prioritar dreptul comunitar și de a înlătura prevederile legii fiscale interne ce se dovedesc contrarii cu normele dreptului comunitar. Neîndeplinirea obligației de loialitate comunitară, asumată de R. ca stat membru, justifică angajarea răspunderii autorităților fiscale pe temei delictual și obligarea acestora la repararea prejudiciului patrimonial cauzat contribuabililor cărora li s-au aplicat prevederile fiscale ce contravin normelor comunitare. Așa cum am mai arătat, obligația de aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor, ci și executivului, organelor componente ale acestuia, cum sunt autoritățile fiscale. Pe cale de consecință, potrivit art 20 din L. nr 554/2004 raport la art 304 pct 9 si la art 312 cod pr civ va admite recursul declarat de R. A. A. împotriva sentinței civile nr. 1338 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C. pe care o va modifica în sensul că va admite acțiunea formulată de către reclamantul R. A. A. și va obliga pârâta A. F. P. T. să restituie reclamantului suma de 1.101,62 lei actualizată cu dobânda legală în materie civilă calculată de la data achitării ((...)) și până la data restituirii efective reprezentând taxă de primă înmatriculare. De asemenea potrivit art 274 cod pr civ va obliga pârâta să achite reclamantului suma de 58,95 lei cheltuieli de judecată. PENTRU A. MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE Admite recursul declarat de R. A. A. împotriva sentinței civile nr. 1338 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C. pe care o modifică în sensul că admite acțiunea formulată de către reclamantul R. A. A. și obligă pârâta A. F. P. T. să restituie reclamantului suma de 1.101,62 lei actualizată cu dobânda legală în materie civilă calculată de la data achitării ((...)) și până la data restituirii efective reprezentând taxă de primă înmatriculare. Obligă pârâta să achite reclamantului suma de 58,95 lei cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică azi, (...).{ F. | Președinte, S. Al H. Judecător, M.-I. I. Judecător, G.-A. N. Grefier, A. B. } Red.G.A.N./dact.L.C.C. 2 ex./(...) Jud.fond: A. Rădulescu
| ← Decizia civilă nr. 3847/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 5020/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
