Decizia civilă nr. 615/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 615/2011
Ședința publică de la 11 F. 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE G.-A. N. JUDECĂTOR S. AL H. JUDECĂTOR D. M. GREFIER A. B.
S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamantul C. A. R. și de pârâta A. F. P. A M. C. N. împotriva sentinței civile nr. 2618/(...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C., privind și pe intimații MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, A. F. PENTRU M., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite taxă de poluare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la a doua strigare a cauzei, se prezintă avocat O. A. pentru recurentul-reclamant, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se mai învederează faptul că la data de 7 februarie 2011 s-a înregistrat la dosarul cauzei întâmpinare formulată de intimatul-reclamant.
Curtea, efectuând verificările impuse de dispozițiile art. 1591 alin 4 C.pr.civ., stabilește că este competentă general, material și teritorial în judecarea prezentului recurs, în temeiul dispozițiilor art. 3 pct. 3 C.pr.civ. Reprezentanta recurentului-reclamant depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 4 lei și timbru judiciar mobil în valoare de 0,3 lei, și arată că nu are alte cereri de formulat. Curtea, după deliberare, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., declară închisă faza probatorie specifică acestei căi de atac și acordă cuvântul asupra recursurilor formulate. Reprezentanta recurentului-reclamant solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii, pentru motivele prezentate în memoriul de recurs. Cu privire la recursul declarat de AFP C.-N., solicită respingerea acestuia ca nefondat, fără cheltuieli de judecată. Curtea reține cauza în pronunțare. CURTEA Prin sentința civilă nr.2618 din 27 august 2010 pronunțată de Tribunalul Cluj, s-a respins excepția calității procesuale pasive a Administrației F. P. C.-N. și s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a M.ui F. P.. S-a respins cererea formulată de C. A. R., cu domiciului în C.-N., în contradictoriu cu pârâții M. F. P., A. F. P. C. N., . si cererea de chemare in garantie a ADMINISTRATIEI F. PENTRU M.. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele: Reclamanta a achiziționat autovehiculul marca BMW AE , tip R/C/Z3 ROADS. serie sasiu wbacm11070lf12140, iar pentru a-l înmatricula în R. a fost obligată să plătească o taxă de așa zisă "poluare"; în cuantum de 2404 lei, conform chitantei seria TS5, nr. 2283296/(...) . Reclamanta a solicitat restituirea acestor taxe paratei AFP C. N. la data de (...) (f. 30) parata refuzind restituirea acestei taxe. . Taxa de poluare a fost perceputa la data de (...) , adica sub incidenta OUG 5. in forma initiala .Ca atare legalitatea refuzului de restituire si legalitatea dreptului pretins de reclamanta trebuie examinate prin prisma prevederilor OUG 5. in forma sus indicata . Astfel, OUG nr. 5. in forma initiala stabilește, potrivit dispozițiilor art. 1, cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, care constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de A. F. pentru M., în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului, iar potrivit dispozițiilor art. 4, obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în R.. Analizând compatibilitatea acestei taxe cu dreptul comunitar, tribunalul a apreciat că în speță nu sunt încălcate dispozițiile art. 25,28,30, 90 din T. de instituire a C. E. Astfel, potrivit dispozițiilor enunțate anterior, nici un stat membru nu supune, direct sau indirect, produselor altor țări membre ale C. unor impozite interne de orice natură, superioare celor care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. Or, taxa de poluare instituită de dispozițiile OUG nr. 5. nu poate fi asimilată impozitelor interne, această taxă fiind percepută pentru asigurarea protecției mediului tuturor proprietarilor de autoturisme care, prin înmatricularea acestora în R., înțeleg să le utilizeze pe teritoriul R., contribuind, astfel, la poluarea mediului. Această taxă nu este percepută doar persoanelor care doresc să înmatriculeze și să utilizeze în R. autoturisme second-hand, importate din Uniunea E., ci tuturor persoanelor care doresc să înmatriculeze și să utilizeze un autoturism, indiferent de proveniența sau de vechimea acestuia, astfel încât nu se poate susține caracterul discriminatoriu al taxei. Caracterul taxei prevăzute de dispozițiile OUG nr. 5. ca fiind unul de poluare rezultă din dispozițiile art. 1 alin. 2, care enumeră categoria de programe și proiecte pentru protecția mediului care urmează a fi finanțate din sumele colectate potrivit actului normativ. Prin urmare, chiar dacă legiuitorul nu a găsit o formulă foarte potrivită prin condiționarea înmatriculării autoturismului de plata acestei taxe, acest aspect nu este de natură să o transforme într-o taxă de primă înmatriculare cum era cea prevăzută de dispozițiile art. 214 ind. 1 Cod fiscal și apreciată ca nelegală de către instanțe. Nu în ultimul rând, tribunalul apreciază că nu trebuie omis nici faptul că instituirea acestei taxe a fost rezultatul negocierilor dintre R. și C. E., astfel încât nu se poate aprecia că ar contraveni legislației comunitare. În ceea ce privește dispozițiile art. 25, 28 din T. de instituire a C. E., tribunalul a constatat că acestea nu sunt aplicabile în speță, în condițiile în care au în vedere taxele vamale la import și la export sau taxele cu efect echivalent (art. 25), respectiv restricțiile cantitative la import precum și orice alte măsuri cu efect echivalent. Or, o taxă de poluare nu poate fi asimilată nici cu una vamală și nici cu o restricție cantitativă la import. Nu se poate vorbi in speta de o discriminare intre autovehiculele second hand ce se inmatriculeaza pentru prima data in R. si autovehiculele second hand deja inmatriculate ele neaflindu-se intr-o situatie similara . Astfel in cazul celei de a doua categorii mai sus mentionate nu se mai poate stabili o taxa de poluare in vederea admiterii in circulatie cita vreme ele deja au fost admise in circulatie anterior intrarii in vigoare a dispozitiilor legale ce reglementeaza aceasta taxa . Concluzia care se impune este aceea ca taxa de poluare in foma sa initiala nu contravine prevederilor dreptului comunitar. În consecință, tribunalul a apreciat că în mod corect pârâta de randul 1 a emis decizia de poluare si a refuzat restituirea sumelor achitate de reclamanta cu titlu de taxa de poluare pentru incalcarea dreptului comunitar ,dispozitiile legale ce o reglementeaza fiind compatibile cu dreptul comunitar, acțiunea formulată fiind si nefondată, motiv pentru care in temeiul art. 8,18 din Legea 554/2004 a respins-o atat pe exceptie cit si pe fond .Pe cale de consecinta in baza art. 60-63 C.pr.civ a respins si cererea de chemare in garantie ca fiind lipsita de obiect . Împotriva acestei sentințe a declarat recurs A. F. P. a municipiului C.- N. solicitând admiterea recursului și respingerea acțiunii formulate de reclamant, considerând că sentința recurată este netemeinică și nelegală. În motivele de recurs se arată că reclamantul nu a înțeles să atace modul de calcul efectuat de autoritatea fiscală, în speță de A. F. P. C.-N., ci s-a referit la probleme de nelegalitate a actului normativ precum și că acesta ar genera discriminare între cumpărătorii de autovehicule, apreciind astfel că recurenta nu are calitate procesuală pasivă în cauză. În ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii, solicită a se constata că instanța de fond a omis să analizeze motivele invocate de recurentă în susținerea acestei excepții (motiv de modificare a hotărârii prev.de art.304 pct.7 C.). Pârâta-recurentă arată că taxa pe poluare în sumă de 2.404 lei a fost stabilită de către aceasta prin decizia de calcul al taxei pe poluare pentru autovehicule nr.802594/(...), emisă de către recurentă urmare cererii reclamantului înregistrate la instituția acesteia. Așa cum se menționează în cuprinsul ei, această decizie putea fi contestată de către reclamant în termen de 30 de zile de la data comunicării, sub sancțiunea decării, potrivit art.207 alin.1 din OG nr.92/2003, la organul fiscal competent potrivit art.209 alin.1 din același act normativ. Reclamantul însă, nu a exercitat calea administrativă de atac a contestației prevăzută de art.205 și urm.din OG 92/2003 împotriva deciziei de calcul a taxei pe poluare pentru autovehicule, motiv pentru care acțiunea reclamantului este inadmisibilă. Prin recursul său, reclamantul C. A. R. solicită modificarea sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii, invederând faptul că taxa a fost percepută în temeiul art.2141, 2143 C.fiscal, iar potrivit art.148 alin.2 și 4 din Constituție, R. îi revine obligația de a aplica cu prioritate dreptul comunitar, în speță, art.90 parag.1 din T. C.E. Prevederile art.2141, 2143 din Codul fiscal sunt contrare prevederilor art.148 alin.2 din Constituție. Mai arată că, refuzul pârâtei intimate de a restitui contravaloarea taxei de poluare este în contradicție cu dispozițiile T.ui UE, respectiv art.90 parag.1 din punct de vedere al autoturismelor înmatriculate și în alte țări membre ale UE, astfel că dispozițiile OUG 5. sunt nelegale, discriminatorii și contrare prevederilor art.90 parag.1 din T. UE, ca urmare a principiului aplicării directe a reglementării comunitare stabilit prin art.148 din Constituția R.. Reclamantul arată că aspectul determinant îl constituie caracterul discriminatoriu al dispozițiilor OUG 5. modificată prin OUG 2. privind modificarea OUG 5. pentru instituirea taxei de poluare și prin OUG 7. privind modificarea OUG 5. pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, în flagranta contradicție cu prevederile art.90. Recurentul mai invederează faptul că, impunerea taxei de poluare pentru autovehicule, în oricare dintre variantele legislative existente până în prezent (OUG 117.), care urmează a fi înmatriculate în țară, nu a eliminat caracterul discriminatoriu al acesteia. La data de 7 februarie 2011, reclamantul C. A. R. a depus întâmpinare prin care solicită respingerea recursului declarat de A. F. P. C. invederând faptul că a plătit taxa de poluare din eroare și forțat de imperativul înregistrării la poliție a automobilului pentru a putea fi pus în circulație, în caz contrar, fiind lipsit de folosința acestuia. Din actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele: Prin chitanța TS5A nr.2283296 reclamantul a achitat în contul pârâtei suma de 2404 lei, cu titlu de taxă pe poluare. Reclamantul în cadrul demersului său judiciar a făcut critici generale cu privire la OUG nr. 5. considerând-o discriminatorie și nelegală în raport cu tratatele constitutive ale UE. În această procedură autoritatea fiscală reproșează reclamantului că nu a solicitat în mod expres organelor fiscale anularea deciziei de calcul a taxei de poluare, adresându-i-se acesteia direct cu o cerere de restituire a taxei pe care o consideră contrară dreptului comunitar. Rămâne de analizat în ce măsură neîndeplinirea acestei proceduri atrage inadmisibilitatea cererii sale. În ceea ce ne privește, socotim că, în circumstanțele concrete ale cauzei, neexercitarea recursului administrativ după procedura reglementată de art.205 și următoarele C.proc.fiscală, nu atrage inadmisibilitatea acțiunii. Concluzia se sprijină pe următoarele considerente: chiar dacă se admite că regulile procedurale care guvernează exercițiul drepturilor derivate din legislația comunitară respectă principiul echivalenței și efectivității, ne urmarea acestora în cazurile de restituire a taxei de poluare și în speța particulară dată, nu poate antrena sancțiunea inadmisibilității exercițiului dreptului la acțiune. Recursul administrativ, este justificat din mai multe puncte de vedere. Din punctul de vedere al administrației se dă posibilitatea organului emitent sau al celui ierarhic superior să-și repare eventualele greșeli, asigurându-se astfel o cale mai rapidă de restabilire a legalității. Recursul prealabil este un mijloc de protecție al autorității publice emitente, evitând chemarea sa în judecată ca pârât, suportarea unor cheltuieli de judecată, plata unor daune mai mari particularului lezat în dreptul său și chiar lezarea principiului său în pierderea unui proces public prin care s-a dovedit nu numai ca vătămat în particular dar și că a rămas pasivă în înlăturarea acestei vătămări. În același timp, recursul prealabil are ca scop și protecția particularului, el având posibilitatea de a obține corelarea actului sau admiterea lui printr-o procedură administrativă, simplă, rapidă, scutită de taxă de timbru. Pe de altă parte, dacă administrația răspunde negativ la recurs fiind considerate neîntemeiate, acesta va avea posibilitatea să-și evalueze obiectiv șansele de a câștiga procesul și va putea opta în cunoștință de cauză pentru această cale de drept. La aceste scopuri se mai pot adăuga și cel privitor la degrevarea instanțelor de contencios administrativ de acelelitigii care pot fi soluționate pe cale administrativă. În materia recursurilor administrative, având ca obiect reclamațiile adresate administrației pentru prelevarea nelegală a taxei de poluare, practica administrației este clară, răspunsurile nefavorabile reprezentând o constantă în această materie. Această optică a fost exprimată de autoritate și pe parcursul derulării procesului când s-a susținut că taxa a fost prelevată în mod legal, ea necontravenind prevederilor din T. privind instituirea Uniunii E. Efectivitatea accesului la justiție implică ca accesul la justiție să fie eficace. O procedură în urma căreia o persoană nu și-ar putea vedea cauza analizată în mod complet, nu este o procedură care să realizeze condiția efectivității accesului la justiție. D. urmare, statul are obligația ca prin mijloace legislative ori legislative să permită în mod real a oricărei persoane la serviciile instanțelor. D.ul oferit nu trebuie să fie unul teoretic ori iluzoriu ci, unul concret și efectiv, fiindcă posibilitatea concretă de sesizarea unei instanțe de către persoana interesară constituie o încălcare a dreptului acesteia de acces la justiție. S. că dreptul de acces la justiție, nu este un drept absolut. Ca orice libertate, el poate suferi limitări din partea puterii de stat cu scopul salvgardării altor interese, precum drepturile și libertățile altora, principiul securității raporturilor juridice. A. limitări se conciliază cu prevederile art.6 doar în măsura în care ele vizează un scop legitim și există un raport de proporționalitate între mijloacele utilizate de stat și scopul vizat de către acesta. Astfel, statele pot să impună condiții privind parcurgerea unor proceduri prealabile sesizării instanței cât timp acestea sunt rezonabile. Obligativitatea procedurii prealabile, vine să asigure un climat de securitate juridică și să evite procedurile abuzive. Curtea recunoaște că, de lege lata, accesul la justiție, în cazul exercițiului drepturilor derivate din legislația comunitară este limitat de reguli procedurale. Rămâne însă să stabilească dacă, dreptul autorității de a invoca excepția de inadmisibilitate întemeiată pe neparcurgerea acestor proceduri, poate fi calificat ca excesiv, nerezonabil ori disproporționat. Admitem că, în mod tradițional, autoritatea poate să formuleze apărării întemeiate pe excepția de inadmisibilitate, atât timp cât o procedură prealabilă a fost instituită pentru a asigura coerența ordinii juridice, protejarea intereselor generale ale comunității și valorizarea principiului securității ordinii juridice. Cu toate acestea, Curtea apreciază că această apărare, a fost făcută prin deturnarea, ignorarea de la scopul pentru care dreptul a fost recunoscut și garantat. Curtea nu neagă existența dreptului exercitat de autoritate și anume, a dreptului de a invoca inadmisibilitatea, dar nu poate ignora efectele admiterii unei astfel de apărări și care ar face de prisos cercetarea fondului raportului juridic litigios. Atitudinea pe care autoritatea a avut-o în cursul soluționării procesului constituie un argument puternic, care pledează în speță pentru inutilitatea parcurgerii procedurii prealabile ,atât timp cât timp politica organelor fiscale de a răspunde nefavorabil acestor contestații, este una constantă. Chiar și la momentul procesual al soluționării recursului recurenta neagă existența unor incompatibilități ale OUG 5/2008 cu normele dreptului comunitar. De aceea, Curtea a manifestat flexibilitate în aprecierea exigențelor formale ale judecății și s-a delimitat de apărările autorității pe care le-a considerat abuzive. Și asta deoarece ele sau îndepărtat de la scopul în care procedura grațioasă a fost recunoscută, urmărind să obstrucționeze în mod nelegitim abordarea fondului raportului juridic litigios. Pentru a ajunge la această concluzie, a avut în vedere și faptul că neparcurgerea acestei proceduri nu a afectat celeritatea procesului, iar parcurgerea ei nu ar fi condus la descongestionarea instanței . Litigiul dintre stat și particular oricum ar fi avut loc atât timp cât și în prezent autoritatea susține că această taxă are caracter legal, fiind refuzată la restituire. De aceea, autoritatea publică emitentă nu poate să invoce că ar fi fost vătămată prin aceea că nu i s-a dat șansa de a-și repara eventuala greșeală într-un mod mai rapid . Mai mult formele inerente configurării clare a litigiului și cele necesare pentru buna administrare a acestuia sunt reperabile și,în circumstanțele date , curtea a decis că cercetarea fondul raportului juridic litigios este admisibilă chiar în absența neparcurgerii procedurii prealabile privitoare la anularea deciziei prin care s-a calculat taxa de poluare. Curtea a pus în balanță interesele procesuale ale părților și posibilitățile lor efective de a le valorifica și a decis să acționeze în sensul prevenirii oricăror forme de dezechilibru procesual, eliminând obstacolele care puteau vicia substanța principiului egalității. Pentru ipoteza concretă, instanța a procedat la o interpretare teleologică și dinamică a normelor în discuție, acționând în sensul de a le conferi acestora utilitate și finalitate. Instanța a ales să aprecieze de această dată rezonabil exigențele formale ale judecății și s-a delimitat de formele excesive, reținând că în materia restituirii taxelor de poluare prelevate în baza OUG 5., autoritatea publică are și a avut o politică constantă și fermă de a soluționa nefavorabil aceste contestații. Din acest motiv parcurgerea procedurii administrative devine lipsită de utilitate și finalitate, și nu se mai poate vorbi de imperativele respectării celerității procedurii, ci,din contră, s- ar putea vorbi de o prelungire nejustificată a rezolvării litigiului între stat și particular dacă procedura ar mai fi urmată1. De aceea, conchidem că o astfel de procedură nu este o procedură care să realizeze condiția efectivității, motiv pentru care poate fi abandonată fără ca exigențele inadmisibilității să afecteze exercițiul dreptului la acțiune. În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A. F. P. C., Curtea reține că taxa de poluare în cuantum de 2404 lei achitată la (...), a fost calculată și încasată de A. F. P. a municipiului C. F. de aceste împrejurări, Curtea reține că prima instanță a realizat o corectă aplicare a prevederilor legale incidente în materia analizată statuând în sensul că A. F. P. C. are calitate procesuală pasivă în raportul juridic litigios. Pentru aceste motive întemeiate pe dispoz.art.312 C., apreciază că recursul promovat de recurenta A. F. P. C. este nefondat, considerent pentru care acest recurs urmează să fie respins. În ceea ce privește fondul raportului juridic litigios Curtea reține următoarele: Din cuprinsul OUG nr. 5. rezultă însă că aceasta respectă exigențele de compatibilitate cu art. 90 din T. CE; Astfel, determinarea taxei pe poluare se face pe baza unor criterii obiective - capacitatea cilindrică, emisia de poluanți - luându-se în considerare și deprecierea autovehiculului conform coeficienți lor din Anexa nr. 4. Pe de altă parte, atât timp cât taxa pe poluare percepută pentru prima înmatriculare a autovehiculului deținut de reclamant este egală cu valoarea reziduală a taxei pentru un autovehicul 1 Nici problema decongestionării instanțelor nu se pune, atâta timp cât oricum s-aajuns la rezolvarea judiciară a problemei legalității actului administrativ.identic cu cel achiziționat de către acesta și scos din parcul auto național în aceeași zi cu care s-a solicitat înmatricularea celui dintâi , exigențele stipulate de T. CE sunt respectate. Ținând cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru ca R. să se conformeze avizului motivat adresat de C. C. E. în temeiul art. 226 din T. de instituire a C. E., prin care s-a declanșat cea de-a doua etapă a procedurii de contestare a nerespectării obligațiilor de stat membru în cazul taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, a fost aprobată OUG nr. 5., act normativ acceptat de C. E. ca fiind perfect compatibil cu aquis-ul comunitar. În forma publicată În aprilie 2008, OUG nr. 5. stabilește, prin prevederile sale, măsuri care corespund pe deplin prevederilor art.90 din T. de instituire a C. E., taxa fiind neutră din punct de vedere fiscal. Curtea E. de J. (CEJ) a afirmat în repetate rânduri că statele membre pot impune taxe de înmatriculare asupra autovehiculelor second-hand importate, cu conditia ca respectivele taxe să respecte dispozitiile articolului 90 din T. CE. Astfel, niciun stat membru nu trebuie să aplice produselor originare din alte state membre taxe mai mari decât cele care se aplică produselor naționale similare. De asemenea, Curtea a hotărât că taxe de înmatriculare plătite pentru un vehicul nou face parte din valoarea de piață a acestuia, statele membre având astfel obligația de a tine seama de deprecierea reală a vehiculului atunci când calculează respectiva taxă (a se vedea cauzele CEJ Nunes Tadeu, C-345/93, C./D.emarca, C-47/88 și C./Republica E., C-375/95). Următorul exemplu ilustrează aplicarea acestor norme: taxa de înregistrare a unui autovehicul de X ani importat într-un stat membru nu poate fi mai mare decât taxa inclusă în valoarea reziduală a unui vehicul similar înmatriculat acum X ani în respectivul stat membru. Taxa în vigoare până la aprobarea OUG nr. 5., aplicată autovehiculelor uzate, nu era redusă proporțional cu valoarea deprecierii reale a unor autovehicule similare înmatriculate deja pe piața internă. Dimpotrivă, valoarea taxei creștea numai pe baza vechimii autovehiculului. Având în vedere că taxa de înmatriculare a autovehiculelor din R. era percepută o singură dată, autovehiculele cele mai impozitate erau, implicit autovehiculele second-hand importate. În opinia Comisiei, asemenea modalități de aplicare a taxei contraveneau dispozițiilor art. 90 din T. CE, astfel cum a fost interpretat de C. T. pentru a înlătura aceste neajunsuri a fost modificată taxa. Rezultă dintr-o jurisprudență constantă că art. 90 primul paragraf CE este încălcat atunci când impozitul aplicat produsului de import și cel aplicat produsului național similar sunt calculate diferit după metode diferite, care conduc, fie chiar și în cazuri limitate, la un impozit mai mare aplicat produsului de import (a se vedea în special Hotărârea C./Grecia, punctul 20, Hotărârea din 22 februarie 2001, Gomes Valente, C-393/98, Rec., p.I-1327, punctul 21, precum și Hotărârea din 19 septembrie 2002.Pentru aplicarea art. 90 CE este necesar să se ia în considerare nu numai valoarea impozitului intern care se aplică direct sau indirect produselor naționale și produselor importate, ci și baza de impozitare și modalitățile de percepere a impozitului în cauză. Reclamantul ar fi trebuit să producă probe din care să rezulte fără dubiu că taxele pe care le aplică Statul Român sunt superioare celor din statul din care reclamantul și-a achiziționat autoturismul. Așa-zisele discriminări întemeiate pe alte motive nu pot avea legătură cu art. 90 din T. CE. Discriminarea există doar în măsura în care se protejează produsele interne în detrimentul celorprovenind din celelalte state membre UE, prin stabilirea de taxe mai mari, aspect nedovedit în cauză . Pentru toate aceste considerente întemeiat pe dispozițiile art. 312 C.pr. civ Curtea va respinge și recursul promovat de reclamantul C. A. R. PENTRU A. MOTIVE IN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge recursurile declarate de A. F. P. C.-N. și C. A.-R. împotriva sentinței civile nr.2618 din (...), pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui C., pe care o menține în întregime. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 11 februarie 2011. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER, G.-A. N. S. AL H. D. M. A. B. Red.S.Al H./A.C. 2 ex. - (...) Jud.fond.B. F.
| ← Decizia civilă nr. 5938/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 725/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
