Decizia civilă nr. 620/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 620/2011
Ședința publică de la 11 F. 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE G.-A. N. JUDECĂTOR S. AL H. JUDECĂTOR D. M.
G. A. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta D. G. A F. P. M. împotriva sentinței civile nr. 2795 din 7 sept. 2010 pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M., privind și pe intimații C. I. DE I. M. R. - administrator judiciar al debitoarei SC A. S., SC A. S. prin reprezentant M. A. L., A. N. DE A. F., A. F. P. B. M., având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, precum și faptul că la data de 10 februarie 2011 s-a înregistrat la dosarul cauzei întâmpinare, formulată de intimata SC A. S.
După deliberare, apreciind cauza în stare de judecată, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., Curtea declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare în baza actelor existente la dosar.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.2795 din 7 septembrie 2010 Tribunalul
Maramureș a admis în parte acțiunea în contencios administrativ fiscal formulată și precizată de reclamanta SC A. S., în contradictoriu cu pârâtele
A. N. de A. F. - D. G. a F. P. M., A. F. P. B. M. și, în consecință:
S-a anulat în parte decizia nr. 19 din (...) emisă de D. G. a F. P. M. precum și decizia de impunere nr. 59 din (...) emisă de A. F. P. B. M. în baza raportului de inspecție fiscală întocmit la (...) cu privire la suma de 13.444 lei reprezentând impozit pe profit suplimentar și majorări de întârziere de
2029 lei.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale actelor administrativ fiscale menționate, fiind respinsă cererea de suspendare a executării acestora.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că toate cheltuielile în sumă de 99.987 lei efectuate de reclamantă la imobilul din Borșa A. Tineretului nr. 6 conform contractului nr. 59 din (...) și înregistrate în evidența contabilă în baza facturii fiscale nr. 50 din (...), au fost făcute în scopul realizării de venituri impozabile. S-a relevat că în urma reparării și modernizării celor 20 apartamente existente în acest imobil acestea au fost vândute, reclamanta realizând venituri în sumă de 1.316.083,75 lei (fără TVA). și drept urmare, cheltuielile cu reparațiile au fost apreciate ca fiind deductibile în sensul evocat de art. 21 al. 1 din Legea nr. 571/2003. S-aarătat că organul de control a calculat eronat impozitul pe profit suplimentar în sumă de 13.444 lei și majorările de întârziere în valoare de
2029 lei.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești a formulat recurs D. G. a F. P.
M. solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii în contencios administrativ.
În motivarea cererii de recurs recurenta a relevat că prima instanță a realizat o greșită aplicare a prevederilor legale incidente în materia analizată atunci când a statuat că obligațiile fiscale stabilite suplimentar prin decizia de impunere nr.59/2009 în sumă totală de 13.444 lei și majorările de întârziere în sumă de 2029 lei nu au caracter datorat. În esență, s-a arătat că actul juridic care a stat la baza înregistrării în evidența contabilă a cheltuielilor a fost contractul de execuție lucrări nr.59 din (...) iar societatea nu a prezentat situații de lucrări pentru a se identifica natura și necesitatea lucrărilor respective, documente de recepție ale unor lucrări realizate ulterior vânzării acestor apartamente, astfel încât nu s-a putut stabili realitatea operațiunilor economice în discuție.
Intimata prin întâmpinarea formulată s-a opus admiterii recursului.
Deliberând asupra cererii de recurs, Curtea reține următoarele:
Obiectul litigiului îl constituie determinarea caracterului datorat sau nedatorat a obligațiilor fiscale stabilite suplimentar prin decizia de impunere nr.59/2009 respectiv impozitul pe profit în sumă de 13.444 lei și majorările de întârziere aferente.
În fapt, SC A. S. a înregistrat în lunile martie și iunie 2008 facturile fiscale emise de SC ICM A. N. S. nr.023/(...) în valoare totală de 119.000 lei, din care valoarea fără taxa pe valoarea daugată în suma de 100.000 lei reprezentând „lucrări de reparații și igienizari sediu situat pe str.22 D. nr.26/4"; nr.031/(...) în valoare totală de 85.680 lei din care valoarea fără taxa pe valoarea adăugată în sumă de 72.000 lei, reprezentând lucrări de reparații sediu str.Valea Borcutului nr.15, B. M. și nr.50/(...), în valoare totală de 99.987 lei din care valoarea fără taxa pe valoarea adăugată în sumă de 84.023 lei, reprezentând „sit.lucrări 1 cf contract nr.59 din 0(...)"; la imobilul situat în Borșa str.A. Tineretului nr.6
Din raportul de inspecție fiscală încheiat în data de (...), organele de inspecție fiscală au constatat că suma totală de 256.023 lei înscrisă în facturile fiscale menționate, a fost înregistrată în mod eronat în contul 628
„alte cheltuieli cu serviciile executate de terți"; societatea trebuind să le înregistreze în contul 231 imobilizări corporale în curs de execuție, recuperarea acestora urmând să se realizeze prin deducerea amortizării lunare, conform art.24 alin.(3) din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal.
Astfel, organele de inspecție fiscală au stabilit că suma de 256.023 lei este nedeductibilă fiscal și au calculat în sarcina SC A. S. un impozit pe profit suplimentar în sumă de 39.741 lei.
Prin contestația formulată SC A. S. precizează că în trimestrul IV 2008 au fost stornate integral facturile în cauză, acestea fiind refăcute, iar valoarea lor de 256.023 lei a fost stornată din contul 628 „alte cheltuieli cu serviciile executate de terți"; și înregistrată în contul 231 imobilizări corporale în curs de execuție.
Prevederile art.19 alin.1 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal precizează:
„(1) Profitul impozabil se calculează ca diferența între veniturile realizate din orice sursă și cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri, dintr-un an fiscal, din care se scad veniturile neimpozabile și lacare se adaugă cheltuielile nedeductibile. La stabilirea profitului impozabil se iau în calcul și alte elemente similare veniturilor și cheltuielilor potrivit normelor de aplicare";.
Art.24 alin.(1) și (3) lit.a) și d) din același act normativ precizează:
„(1) cheltuielile aferente achiziționării, producerii, construirii, asamblării, instalării sau îmbunătățirii mijloacelor fixe amortizabile se recuperează din punct de vedere fiscal prin deducerea amortizării potrivit prevederilor prezentului articol.
(3) sunt, de asemenea, considerate mijloace fixe amortizabile: a) investițiile efectuate la mijloacele fixe care fac obiectul unor contracte de închiriere, concesiune, locație de gestiune sau altele asemenea; b) investițiile efectuate la mijloacele fixe existente, sub forma cheltuielilor ulterioare realizate în scopul îmbunătățirii parametrilor tehnici inițiali și care condus la obținerea de beneficii economice viitoare, prin majorarea valorii mijlocului fix;";
Luând în considerare dispozițiile legale citate anterior, se reține că valoarea lucrărilor de investiții efectuate de SC A. S. la mijloacele fixe în cauza nu intră în categoria celor deductibile fiscal, aceste cheltuieli urmând să fie recuperate din punct de vedere fiscal în modalitatea amortizării.
Susținerea contestatoarei că nu datorează impozitul pe profit suplimentar în sumă de 39.741 lei deoarece facturile în cauză au fost stornate în trimetrul IV 2008, fiind emise altele noi iar cheltuielile în sumă de 256.023 lei au fost stornate din contrul 628 „alte cheltuieli cu serviciile executate de terți"; și înregistrate în contul 231 imobilizări corporale în curs de execuție, nu poate fi reținută deoarece, așa cum rezultă din actele administrative fiscale contestate, organele de inspecție fiscală au verificat impozitul pe profit doar până la data de (...), astfel că acestea nu puteau să se pronunțe asupra operațiunilor înregistrate de societate în evidența contabilă în luna octombrie 2008.
Având în vedere că în perioada verificată cheltuielile în sumă totală de
256.023 lei erau înregistrate în mod eronat în contul 628 „cheltuieli cu serviciile executate de terți";, organele de inspecție fiscală au procedat în mod corect atunci când au stabilit că acestea sunt nedeductibile fiscal, cu consecința calculării impozitului pe profit suplimentar în sumă de 39.741 lei.
În ceea ce privește deductibilitatea cheltuielilor aduse imobilului din Borșa str.Tineretului, intimata a apreciat că ele au fost făcute în scopul realizării de profit deoarece apartamentele au fost înstrăinate cu obligația de garanție a vânzătorului, situație în care reparațiile au fost efectuate pentru realizarea de venituri impozabile, cheltuiala fiind deductibilă din punct de vedere fiscal. Aceste apărări nu pot fi însă primite.
Curtea consideră că, în mod judicios, prin decizia de impunere nr.59/(...) A. F. P. B. M. a statuat în sarcina reclamantei obligațiile fiscale suplimentare cu privire la suma de 13.444 lei reprezentând impozit pe profit suplimentar și majorări de întârziere de 2029 lei.
În raportul de inspecție fiscală care a stat la baza emiterii deciziei de impunere se stabilește că toate cheltuielile efectuate la imobilul situat în
Borșa, A. Tineretului nr.7, proprietatea SC A. S. B. M. au fost înregistrate eronat ca și cheltuieli de exploatare în contul 628 și că aceste cheltuieli trebuiau înregistrate în contul 231, recuperarea lor urmând să se realizeze prin deducerea amortizării lunare conform art.24 alin.3 din Legea 571/2003.
Expertul judiciar consultat a ajuns la o altă concluzie relevând că aceste cheltuieli trebuiau înregistrate în contul 231 „imobilizări corporale în curs"; și trebuiau recuperate pe calea amortizării. Concluzia s-a sprijinit pe dispozițiile art.24 alin.2 din Legea 571/2003, care definește mijlocul fix amortizabil.
Curtea reține că imobilul din Borșa, A. Tineretului nr.7, a fost achiziționat de reclamantă în cursul anului 2005 în schimbul sumei de
80.000 euro respectiv 291.200 lei RON. În urma reparării și modernizării celor 20 de apartamente din acest imobil, reclamanta a vândut în perioada septembrie 2007 - noiembrie 2007 un număr de 17 apartamente, iar în perioada 25 august 2008 - 7 ianuarie 2009 a înstrăinat ultimele 3 apartamente. Din vânzarea acestora a realizat venituri în sumă de
1.316.083,75 lei fără TVA conform centralizatorului anexa 3 din raportul de expertiză contabilă judiciară anexat la filele 215-230 dos.fond.
Potrivit dispoz.art.24 alin.2 din Legea 571/2003 mijlocul fix amortizabil este orice imobilizare corporală care îndeplinește cumulativ următoarele condiții: a) este deținut și utilizat în producția, livrarea de bunuri sau în prestarea de servicii, pentru a fi închiriat terților sau în scopuri administrative, are o valoare de intrare mai mare decât limita stabilită prin HG, are o durată normată de utilizare mai mare de un an.
Prima instanță a reținut că acest imobil nu îndeplinește condițiile prevăzute la art.24 alin.2 lit.a din Legea 571/2003, pentru a fi un mijloc fix amortizabil, deoarece nu a fost destinat și utilizat în producția, livrarea de bunuri sau încălcări de servicii și nici pentru a fi închiriat terților în scopuri administrative.
T. a reținut incidența dispozițiilor art.21 alin.1 din Legea 571/2003, care stabilește că pentru determinarea profitului impozabil sunt considerate cheltuieli deductibile numai cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri impozabile.
Prima instanță a considerat că aceste cheltuieli de reparații au fost efectuate în scopul realizării de venituri impozabile și prin urmare sunt deductibile din punct de vedere fiscal.
Concluzia nu este însă corectă pentru că reclamanta SC A. S. a încheiat contractul de executie de lucrări nr.40 la (...) când cea mai mare parte a apartamentelor în număr de 17 fusese deja înstrăinată. Dovada realizării acestor lucrări de reparații o constituie doar factura nr.31/2008 anexată unei situații de lucrări care nu atestă tipul, categoriile de lucrări executate, apartamentele la care acestea s-ar fi realizat nefiind însoțite de devize și note de recepție.
Din conținutul contractului de execuție rezultă că antreprenorul se obliga să execute lucrări de reparații conform detaliilor și devizului de execuție aprobat, precum și lucrări de igienizări și reparații care includeau reparațiile la pereții interiori și exteriori, reparații acoperiș imobil, instalații termice și sanitare, zugrăveli interioare și exterioare. Ori, 17 din cele 20 de apartamente erau deja înstrăinate la momentul încheierii convenției. Situațiile de lucrări atașate atestă faptul că antreprenorul ar fi realizat tencuieli interioare la pereți și tavane, zugrăveli superioare cu lavabil, montarea de uși din profile PVC, realizarea de placaje din gresie, zidării din blocuri BCA, împrejmuiri din sârmă cu rame de oțel, (f.123-127 dos.fond). Totodată, lista cu cantitățile de reparații atașată la f.129-131 vorbește de reparații realizate în cursul lunii decembrie 2007, lucrări care ar fi stat la baza decontării serviciilor prestate în temeiul contractului de antrepriză nr.4., ori acest lucru nu era evident posibil întrucât contractul de execuțiede lucrări 4. se referă la lucrările ce urmau să fie realizate în termen de
12 luni de la data intrării în vigoare a contractului. Reclamanta nu a făcut dovada că acest contract a intrat în vigoare la un moment anterior celui în care a fost semnat.
Reclamanta nu a probat că aceste lucrări se impuneau a fi realizate în temeiul obligației de garanție pentru vicii ascunse ce-i incumbă vânzătorului. Observăm că lucrările menționate în situațiile de lucrări intră în categoria lucrărilor de întreținere care se aflau în sarcina proprietarului la momentul în care aceste intervenții au fost efectiv realizate. Lucrările nu au fost însoțite nici de devize de execuție, nici de note de recepție ulterioare vânzării apartamentelor fapt ce ar fi făcut posibilă identificarea naturii și necesității acestor intervenții. Nu a fost dovedită prin înscrisuri obligația contractuală asumată de reclamantă față de cumpărători care să fi prevăzut realizarea respectivelor investiții după vânzarea apartamentelor. De asemenea, în contractele de vânzare-cumpărare nu s-a stipulat o clauză cu privire la obligația vânzătorului de a asigura vreo garanție pentru defecțiunile ivite ulterior vânzării.
Reclamanta s-a prevalat de dispozițiile art.23 lit.k din Legea 10/1990 relevând că în lipsa unor prevederi contractuale, era obligată să remedieze eventualele defecțiuni apărute după predarea construcției pe perioada de garanție legală. Nu au fost însă prezentate înscrisuri credibile care să demonstreze că după predarea apartamentelor au apărut în mod real defecțiuni care se impuneau a fi remediate. Totodată, reclamanta a susținut că cheltuielile efectuate cu imobilul în discuție nu puteau fi evidențiate în contul 231 „imobilizări corporale"; atât timp cât imobilul nu îndeplinea condiția prevăzută de lit.a a art.24 alin.2 din Codul fiscal, acesta nefiind deținut și utilizat în producția, livrarea de bunuri sau în prestarea de servicii, pentru a fi închiriat terților ori în scopuri administrative.
Cu toate acestea, nu a explicat de ce ulterior înregistrării acestor cheltuieli în contul 628 a dispus stornarea lor din acest cont și a trecut la înregistrarea cheltuielilor în contul 231 „imobilizări corporale în curs de execuție";.
Curtea a remarcat că în privința acestui aspect, reclamanta a avut o poziție oscilantă fiindcă în cuprinsul contestației a susținut că aceste cheltuieli au fost înregistrate eronat în contul 628, motiv pentru care ulterior ele au fost stornate și trecute corect în contul 231 ca mai apoi, să susțină că înregistrarea cheltuielilor în contul 231 nu era posibilă din punct de vedere legal.
Instanța a constatat că aceste apărări au fost doar apărări de conjunctură, nefiind făcute cu bună credință, considerent pentru care le-a înlăturat.
Instanța a apreciat că, cheltuielile în discuție trebuiau înregistrate în contul 231, „imobilizări corporale în curs de execuție";, recuperarea lor impunându-se a fi făcută prin deducerea amortizării, ele nefiind deductibile din punct de vedere fiscal.
În cauză nu s-a dovedit că reparațiile la imobilul din Borșa str.A.
Tineretului nr.7 au fost realizate în mod real, după cum nu s-a dovedit nici faptul că aceste cheltuieli au fost efectuate în scopul obținerii de venituri impozabile pentru a putea fi apreciate ca deductibile din punct de vedere fiscal. Legătura acestor cheltuieli cu realizarea de venituri impozabile, nu a putut fi stabilită atât timp cât cele 17 apartamente fuseseră înstrăinate anterior încheierii contractului de execuție de lucrări, iar natura și necesitatea lor nu a fost dovedită prin documente de recepție ulterioarevânzării apartamentelor, pentru a se putea stabili realitatea operațiunilor economice. Mai mult, în trimestrul IV 2008 reclamanta a stornat integral facturile în cauză din contul 628 și le-a înregistrat în contul 231.
Pentru toate aceste considerente de fapt și de drept în temeiul art.312
C.proc.civ., Curtea va admite recursul declarat de D. G. a F. P. M. împotriva sentinței civile nr.2795 din 7 septembrie 2010, pe care o va modifica în sensul că va respinge acțiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâta D. G. a F. P. M. împotriva sentinței civile nr.2795 din 7 septembrie 2010, pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui M., pe care o modifică în sensul că respinge acțiunea.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 11 februarie 2011.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, G., G.-A. N. S. AL H. D. M. A. B.
Red.S.Al H./A.C.
2 ex..- (...) Jud.fond.I. V.
| ← Decizia civilă nr. 97/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 48/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
