Decizia civilă nr. 799/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 799/2011
Ședința ta de 23 F. 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE M. H.
JUDECĂTOR M. B. JUDECĂTOR F. T. GREFIER D. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta D. G. A F. P. A J. S. ÎN NUME P. ȘI ÎN N. A. F. P. Z. împotriva sentinței civile nr. 3526 din data de (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului S., în contradictoriu cu reclamantul S. I., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite taxă de poluare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat este scutit de plata taxelor judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Prin Serviciul Registratură, la data de (...), intimatul a depus la dosarul cauzei întâmpinare, în două exemplare.
Se constată că părțile a solicitat judecarea cauzei în lipsă în temeiul art. 242 al.2 C.pr.civ.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 al. 4 C.pr.civ., raportat la art.21 din Constituție, art.10 al. 2 din L. nr.554/2004 și art. 3 pct. 3 C.pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina. După deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare pe baza actelor existente la dosar. CURTEA Din examinarea actelor dosarului constată următoarele: Prin sentința civilă nr.3526 pronunțată la data de (...) în dosar nr.(...) al Tribunalului S. a fost respinsă excepția inadmisibilității acțiunii invocate de pârâta; admisă acțiunea reclamantului S. I. în contradictoriu cu pârâtele D. G. a F. P. S., A. F. P. Z. și în consecință a fost dispusă anularea adresei nr.23841 a pârâtei și obligată aceasta să restituie reclamantului suma de 1615 lei reprezentând taxa poluare cu dobânda legală aferentă de la data plății (...) până la achitarea integrală. Pentru a dispune astfel instanța a reținut că prin chitanța T. nr. 9. (...) reclamantul a achitat în contul pârâtei suma de 4040 lei, reprezentând taxa specială pentru autoturisme și autovehicule compusă din suma stabilită ca datorată prin decizia de calcul a taxei pe poluare 1615 lei și 2425 lei reprezentând taxa specială autoturisme și autovehicule la prima înmatriculare care a fost restituită reclamantului prin decizia nr. 3/(...). Reclamantul s-a adresat pârâtei cu o cerere de restituire a acestei taxe, cu adresa nr. 23841/2010 aceasta din urmă comunicând refuzul său. Potrivit O.U.G. nr. 5. pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România [art. 4 lit. a)], fără ca textul să facă distincția nici între autoturismele produse în România și cele în afara acesteia, nici între autoturismele noi și cele second-hand. Deoarece O.U.G. a intrat în vigoare la data de 1 iulie 2008 [art. 14 alin. (1)], rezultă că taxa de poluare este datorată numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare în România, nu și pentru cele aflate deja în circulație înmatriculate în țară. Taxa se calculează de autoritatea fiscală competentă [art. 5 alin. (1)]. Rezultă așadar că diferența de aplicare a taxei pentru autovehicule aflate în situații comparabile (deja înmatriculate) instituie un tratament discriminatoriu, în defavoarea autoturismelor aduse din U. E. în scopul reînmatriculării lor în România. Drept urmare, trebuie observat că taxa instituită prin O. nr. 5. contravine în mod vădit politicii legislației europene în materie de fiscalitate. A., conform art. 90 par. 1 din T.ul Constitutiv al Comunității E. nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. De asemenea, conform hotărârii C.J.C.E. în cauza Weigel (2004), obiectivul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre. Așadar, rostul acestei reglementări comunitare este tocmai acela de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone. În acest context organele fiscale din România au invocat legalitatea încasării taxei ca urmare a aplicării dreptului intern, în timp ce reclamantul susține nelegalitatea acesteia ca urmare a aplicării directe a reglementării comunitare. A. se constată că într-adevăr în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar care au prioritate față de dreptul național, după cum rezultă fără echivoc din art. 148 din Constituția R., republicată și L. nr. 157/2005 de ratificare a T. de aderare a R. și B. la U. E.. Sub acest aspect, s-a pronunțat și C.J.C.E. în sensul că dreptul comunitar este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare chiar și în fața dreptului național ulterior (cauza Costa/Enel-1964) iar judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare în mod direct dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei proceduri constituționale (cauza Simmenthal-1976). Împotriva soluției menționate a declarat recurs D. G. a F. P. S. în nume propriu și în numele A. F. P. Z. solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii în sensul respingerii acțiunii în principal ca inadmisibilă iar pe fond ca neîntemeiată și nelegală. Soluția este criticată prin prisma art.304 pct.9 C.pr.civ. și în considerarea dispozițiilor art.3041 deoarece interpretând greșit dispozițiile OUG nr.5. instanța a admis acțiunea dispunând anularea și obligarea la restituirea sumei reținute cu titlu de taxă cu dobânda legală. A. se arată că adresa respectiv răspunsul la cererea formulată de reclamant de restituirea sumei reținute nu constituie act administrativ context în care acțiunea era inadmisibilă. Pe fond recurenta arată că își menține punctul de vedere expus prin întâmpinare în cosniderarea că în mod concret organul fiscal a făcut aplicarea prevederilor art.11 din OG nr.5. întrucât acestea se referă în mod expres și limitativ la toate situațiile născute în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008 . Totodată arată intimata că în mod eronat a reținut instanța că pârâtele trebuiau să procedeze la restituirea integrală a sumei achitate ignorând faptul că organul fiscal nu a făcut decât să aplice în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu dispozițiile unui act normativ în vigoare la momentul soluționării cererii de restituire a sumelor reprezentând diferențe între taxa specială pentru autoturisme și autovehicule și taxa de poluare. Referitor la dobândă arată recurentele că trebuia respinsă având în vedere faptul că taxa a fost încasată în temeiul OUG nr.5. act normativ care este în vigoare și pe care Curtea Constituțională în numeroase decizii emise cu ocazia soluționării excepției de neconstituționalitate l-a declarat ca fiind pe deplin constituțional. Răspunzând celor invocate prin întâmpinare intimatul a solicitat respingerea recursului în considerarea că taxa a fost percepută sub imperiul art.214 C. fiscal iar cea fundamentată prin OG nr.5. este instituită pe alte principii decât taxa anterioară. Nu poate opera o compensare între sume din perspectiva prevederilor art.15 alin.2 din Constituție. O astfel de interpretare ar echivala cu retroactivitatea legii civile, deoarece s-ar valida, chiar și numai în parte, un act normativ inexistent la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal. Dispozițiile art.90 paragraful 1 din T.ul constitutiv al Uniunii E. prevăd că nici un stat membru nu aplică direct sau indirect produsele altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele ce se aplică strict sau indirect produselor naționale similare. În cauza Wigel (2004) hotărârii Curții de Justiție E. a stipulat că obiectivul reglementării cuprinse în art.90 pag.1 din T.ul Constitutiv al Uniunii E. îl constituie asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre. Cu alte cuvinte rostul acestei reglementări este acela de a interzice orice formă de discriminare fiscală între produsele importate din state comunitare și cele similare autohtone. Analizând recursul declarat Curtea reține următoarele: Intimatul a achiziționat în cursul anului 2007 un autoturism pentru care a achitat cu chitanța T. nr.9521523 suma de 4.040 cu titlu de taxă de primă înmatriculare. Ulterior s-a adresat autorității pentru restituirea sumeiiar demersul s-a finalizat cu restituirea în parte a sumei.. în aceste condiții intimatul a revenit la autoritate reiterând solicitarea restituirii sumei în integralitate. La aceasta i s-a comunicat de către autoritatea recurentă că la restituire s-a avut în vedere OUG nr.5. iar suma solicitată nu se încadrează în cele de restituit potrivit art.117 din OG nr.92/2003. Față de cele reținute de recurentă în considerarea că refuzul restituirii diferenței taxei percepute este unul nejustificat intimatul s-a adresat instanței solicitând anularea adresei și obligarea autorității la restituirea diferenței sumei achitate cu titlu de taxă de primă înmatriculare. Recurenta susține că adresa nu este act administrativ și ca atare nefiind lezat intimatul cererea trebuia respinsă. Adresa invocată într-adevăr nu produce efecte, actul ce a produs efecte este cel ce atestă achitarea taxei. Aceasta adresa de comunicare nu intruneste trăsăturile actului în înțelesul art.2 alin.1 lit.c din L. nr.554/2004 respectiv art.41 C.fiscal si ca atare în mod greșit instanța a dispus anularea acesteia iar sub acest aspect susținerile recurentei sunt întemeiate. Neîntemeiate sunt însă susținerile recurentei cu privire la lezare respectiv refuzul restituirii taxei în contextul în care această taxă a fost percepută sub imperiul dispozițiilor C.ui fiscal art.214, dispoziții ce contravin normelor comunitare. E. unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a C.J.C.E. că art. 90 din T. produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja. Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din T. să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de T. să fie deplin și efectiv protejate. Că o taxă internă impusă autoturismelor second-hand este discriminatorie în sensul art. 90 parag. 1 din T. s-a decis în cauza conexată Nádasdi și Németh unde Curtea de Justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second- hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindrică) și la clasificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate. In cauza sunt aplicabile in mod direct dispozitiile din dreptul comunitar,dupa cum rezulta din constitutie si legea de ratificare a tratatului de aderare .Sub acest aspect se observa ca taxa potrivit dispozitilor interne art.214 c.fiscal nu este perceputa pentru autoturismele deja imaticulate in Romania fiind perceputa doar pentru autoturismele imatriculate in celelalte state comunitare si reimatriculate in Romania dupa aducerea lor in tara.Rezulta din aceste dispozitii ca taxa de imatriculare impusa reclamantului pentru autoturismul cumparat dintr-un stat membru al Uniunii si care era imaticulat intr-un stat comunitar este determinata de traversarea granitei astfelincat aceasta taxa impusa de autoritatile romane este discriminatorie ,fiind interzisa de dispozitiile art.90 din tratat. In aceasta situatie tribunalul ca instanță de fond nu a făcut altceva decât să aplice dispozițiile constituționale interne și normele T. de așa manieră să i se recunoască particularului dreptul său de a nu fi impus o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în România a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al Uniunii. În această manieră instanța de fond și-a îndeplinit misiunea trasată de T. și de L. de ratificare a acestuia precum și de Curtea de Justiție în practica judiciară pertinentă (cauza Simmenthal II din anul 1978). Referitor la incidența în cauză a dispozițiilor O.U.G. nr. 5. , Curtea reține că potrivit art. 11 din acest act normativ, taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Aceste norme au fost aprobate prin H. nr. 6.. Curtea reține că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială . În ceea ce privește dobânda acordată de către instanța de fond, se reține că dobânda reglementată de OG nr. 9. este inferioară celei prevăzute de C. fiscal, astfel că recurenta, ca parte obligată în acest sens, nu este vătămată prin această soluție. În plus ,Curtea are în vedere că repararea integrală a prejudiciului suferit de către reclamant prin lipsirea de folosința sumei de bani nu se poate realiza decât prin acordare dobânzii de la data solicitării, pe de o parte, iar pe de altă parte caracterul nelegal al încasării taxei există de la momentul invocat prin demersul introductiv. Prin urmare față de cele arătate în baza art.312 C.pr.civ. coroborat cu art.20 din L. nr.554/2004 Curtea va admite recursul și va modifica îîn parte hotărârea conform dispozitivului. PENTRU ACE. MOTIVE ÎN N. LEGII DECIDE: Admite recursul declarat de D. G. A F. P. S., în nume propriu și pentru A. F. P. Z., împotriva sentinței civile nr. 3526 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului S. pe care o modifică în parte,în sensul că înlătură dispoziția privind anularea adresei nr. 23841/(...). Menține restul dispozițiilor sentinței recurate. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 23 februarie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI M. H. M. B. F. T. D. C. GREFIER R ed.F.T./S.M.D. 2 ex./(...) Jud.fond.C. N.
| ← Decizia civilă nr. 107/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 5377/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
