Decizia civilă nr. 4192/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR. (...)
DECIZIE CIVILĂ NR.4192/2011
Ședința din data de 31 octombrie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. P.
JUDECĂTOR: A. C.
JUDECĂTOR: M. S.
GREFIER: L. F.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta F.- P. A. C. împotriva sentinței civile nr. 1144 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al
Tribunalului C., în contradictoriu cu intimata A. J. PENTRU P. S. C., având ca obiect refuz acordare drepturi protecție sociala ( persoane cu handicap, protecția copilului) - indemnizație pentru creșterea copilului.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut cauzei, după care se constată că în data de 19 octombrie 2011 s-a înregistrat la dosarul cauzei întâmpinare din partea intimatei A. J. PENTRU P. S. C..
Curtea din oficiu, verificând competența generală, materială și teritorială potrivit dispozițiilor art. 1591 alin.4 C.pr.civ astfel cum a fost modificată prin L. nr. 2., constată că este legal investită raportat la dispozițiile art. 8 și art.10 din L. nr.554/2004 și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C. pr. civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare. C U R T E A Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1144 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului C. s-a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta F. P. A. C. în contradictoriu cu A. J. PENTRU P. S. C., având ca obiect anulare act. Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut, în esență, că problema de drept dedusă judecății se circumscrie datei de la care reclamanta trebuie să beneficieze de indemnizație de creștere a copilului, necontestându-se de către nicio parte esența acestui drept, respectiv dacă reclamanta este îndreptățită sau nu să beneficieze de această indemnizație. In acest context, instanța a analizat doar momentul de la care reclamanta este îndreptățită să beneficieze de acest drept, având în vedere că în anul anterior nașterii copilului a realizat venituri profesionale supuse impozitului pe venit din mai multe surse, respectiv atât ca si salariat în cadrul S. F. S. cât si ca persoană fizică autorizată, conform certificatului de înregistrare si deciziilor de impunere. In raport de prevederile art.8 din O.U.G. nr. 1., acordarea concediului de creștere a copilului, respectiv acordarea timpului liber corespunzător creșterii si îngrijirii copilului se face în cazul reclamantei atât de către angajator care acordă acest timp liber cât si de către persoana fizică autorizată prin suspendarea activității pe care o poate desfășura in această calitate, în condițiile legii. Astfel, angajatorul reclamantei, respectiv S. F. S., a acordat acest concediu cu data de (...), după încetarea în condițiile legii a concediului de maternitate, prin D. nr. 90/(...), iar reclamanta si-a suspendat activitatea în calitate de persoană fizică autorizată în data de (...) conform Rezoluției nr. 10688/(...) dată de către O., aceasta fiind si data de la care si-a înregistrat suspendarea activității și în evidentele Administrației Finanțelor P.e C. Data de la care reclamanta este îndreptățită să beneficieze de indemnizația pentru creșterea copilului prevăzută de art.l din O.U.G. 1. este data menționată de pârâtă si anume data de (...), deoarece în perioada (...)-(...), respectiv perioada în care autorizația de persoană fizică era activă, reclamanta avea posibilitatea legală să realizeze venituri profesionale supuse impunerii. Instanța nu a achiesat la concluziile reclamantei în sensul că legiuitorul a avut în vedere doar data de la care solicitantului i se suspendă contractul individual de muncă în temeiul art. 51 lit.a din Codul Muncii, invocând în acest sens art. 7 din H.G. nr. 1025/2006, pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor OUG 1., deoarece acest text de lege enumeră doar condițiile formale în care concediul pentru creșterea copilului se poate acorda. Astfel la alin .l menționează că în cazul salariatului concediul se acordă pe baza unei cereri, aprobată de către angajator, iar la alineatul 2 se menționează situația persoanelor îndreptățite care realizează venituri profesionale din activități independente sau agricole și care nu lucrează în baza unui contract de muncă, în cazul acestor persoane legiuitorul prevăzând că, concediul reprezintă întreruperea activității pe perioada până la împlinirea de către copil a vârstei de 2 ani, respectiv 3 ani in cazul copilului cu handicap. Pe cale de consecință, cele două alineate ale art. 7 din H.G. 1025/2006 nu se exclud reciproc, dimpotrivă, fiecare alineat prevede condiții diferite pentru categorii de persoane diferite care solicită concediu pentru creșterea copilului. Așa fiind, acordarea dreptului prevăzut de OUG 1. reclamantei F. P. A. C. s-a acordat în mod legal si corect cu data de (...), aceasta fiind data până la care reclamanta a realizat venituri impozabile din activitatea de persoană fizică autorizată. Împotriva sentinței a declarat recurs F. P. A. C., arătând că pentru calcularea stagiului minim de cotizare a cuantumului indemnizației, contestatoarea a anexat cererii sale dovada veniturilor sale obținute ca salariată și ca persoană fizică autorizată. Doar in perioada anului 2008 contestatoarea a realizat venituri din activitatea de persoana fizica autorizata, in cursul anului 2009 neobtinand nici un venit impozabil din aceasta activitate. Recurenta a mai invocat pe de o parte dispozitiile exprese ale art. 8 al.1 lit. i) din OUG nr. 1., iar pe de alta parte faptul ca a fost depusa dovada ceruta de lege din care sa rezulte ca solicitantul se afla in concediu de crestere a copilului. Mai mult, nu exista nici o dispozitie legala in cuprinsul normelor care reglementeaza activitatea persoanelor fizice autorizate ( OUG nr. 44/2008 privind desfășurarea activităților economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale și întreprinderile familiale) care sa reglementeze institutia concediu1ui. Motivarea oferita de intimata in respingerea contestatiei reprezinta o adaugare la lege, ceea ce este inadmisibil. Notiunea de concediu are reglementare doar in Codul Muncii, iar contestatoarea a facut dovada ca se afla in concediul pentru cresterea copilului incepand cu data de 04.11.209, motiv pentru care cererea de acordare a indemnizatiei trebuia sa fie admisa raportat la aceasta data. Instanta de fond a interpretat in mod gresit si dispozitiile art. 7 al. 2 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanței de urgență a G. nr. 1. potrivit carora "În situația persoanelor îndreptătite care realizează venituri profesionale din activități independente sau agricole și care nu lucrează În baza unui contract de muncă, concediul reprezintă Întreruperea activității pe perioada până la împlinirea de către copil a vârstei de 2 ani, respectiv 3 ani în cazul copilului cu handicap";. Pârâta A. J. pentru P. S. C. a formulat întâmpinare, prin care a solicitatrespingerea recursului, reiterând în esență apărările formulate în cuprinsul întâmpinării depuse la instanța de fond, pe care le-a raportat la motivarea sentinței. Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art.304 și 3041C.pr.civ., Curtea reține următoarele: Recurenta a invocat în combaterea motivării instanței de fond faptul că, pe de o parte, în cursul anului 2009 nu a realizat venituri impozabile din activitatea de persoană fizică autorizată, și că, pe de altă parte, OUG 1. face referire doar la situația în care beneficiarul se află în concediu de creștere a copilului potrivit Codului muncii. Curtea reține că reclamanta se află în situația unui cumul de venituri din două surse supuse impozitării, respectiv este salariată la o societate comercială și este înregistrată la O. R. C. ca persoană fizică autorizată. De asemenea, curtea constată că, potrivit prevederilor art.7 alin.1 și 2 din HG 1025/2006, concediul pentru creșterea copilului, prevăzut la art.1 alin.(1) din ordonanța de urgență, se acordă, pe bază de cerere, aprobată de către angajatorul la care își desfășoară activitatea persoana îndreptățită, iar în situația persoanelor îndreptățite care realizează venituri profesionale din activități independente sau agricole și care nu lucrează în baza unui contract de muncă, concediul reprezintă întreruperea activității pe perioada până la împlinirea de către copil a vârstei de 2 ani, respectiv 3 ani în cazul copilului cu handicap, texte legale ce trebuie coroborate. Prin urmare, la stabilirea datei de la care se acordă indemnizația nu se poate face abstracție de faptul că, pe lângă calitatea reclamantei de salariat, aceasta desfășoară activitate independentă și ca persoană fizică autorizată, în prezent suspendată pe o perioadă de trei ani începând cu data de (...) până la data de (...), astfel cum rezultă din înscrisurile depuse. Astfel, contrar susținerilor reclamantei, instituția concediului este reglementată și în ceea ce privește activitatea persoanelor fizice autorizate (art.7 alin.2 din HG), întreruperea activității în sensul acestui text legal nefiind altceva decât înregistrarea la O. R. C. a mențiunii de suspendare a activității. De asemenea, curtea observă că decizia de impunere pe anul 2009 invocată de recurentă este estimativă, bazată pe propriile sale declarații că nu va realiza venit pe anul fiscal 2009. Prin urmare, întrucât concediul pentru creșterea copilului a fost acordat reclamantei de către angajator începând cu data de (...), iar activitatea sa ca PFA a fost suspendată începând cu data de (...), în mod legal indemnizația pentru creșterea copilului a fost acordată începând cu această din urmă dată, în caz contrar ar fi fost încălcate dispozițiile art.20 alin.2 din HG 1025/2006. Având în vedere considerentele expuse, curtea constată că instanța de fond a făcut o corectă apreciere a stării de fapt și de drept, astfel că, în temeiul art.312 alin.1 C.proc.civ., va respinge recursul ca neîntemeiat, cu consecința menținerii sentinței atacate. PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII D E C I D E: Respinge recursul declarat de reclamanta F. - P. A. C. împotriva sentinței civile nr.1144 din (...), pronunțate în dosarul nr.(...) al Tribunalului C., pe care o menține în întregime. D. este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din (...). PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER C. P. A. C. M. S. L. F. Red.C.P./Dact.GC 2 ex/(...) Jud. primă instanță: A.M. B.
| ← Decizia civilă nr. 5377/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 60/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
