Decizia civilă nr. 803/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ,
DE contencios A. ȘI FISCAL
DOSAR Nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 803/2011
Ședința publică din data de (...) Instanța constituită din: PREȘEDINTE: M. H. JUDECĂTOR: M. B. JUDECĂTOR: FOAREA T.
G.: D. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul T. P. împotriva sentinței civile nr. 2558 din data de (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M., în contradictoriu cu pârâtul C. LOCAL S.-M., având ca obiect suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, care învederează instanței următoarele:
Cauza se află la primul termen de judecată, recurs.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
De la dosar lipsește dovada achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 5 lei și a timbrului judiciar de 0,15 lei, aferente recursului declarat.
Prin serviciul registratură, la data de (...), recurentul a depus la dosarul cauzei precizări la motivele de recurs iar la data de (...) intimata a depus întâmpinare, în două exemplare în original. La aceeași dată recurentul a depus o cerere de acordare a cheltuielilor de judecată, însoțită de copiile dovezii de achitarea a taxei judiciare de timbru, în valoare de 4 lei.
Se constată că recurentul a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în temeiul dispozițiilor art. 242 C.pr.civ.
Curtea, din oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 1591 al. 4
C.pr.civ.,raportat la art. 21 din Constituție, a 10 al. 2 din Legea nr.
554/2004 și art. 3 pct. 3 C.pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Curtea constată că, deși recurentul a fost citat cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 5 lei și timbru judiciar de
0,15 lei, la dosar s-au înregistrat două copii ale unor taxe judiciare de timbru în valoare de câte 2 lei fiecare, lipsind originalul chitanțelor precum și insuficienta timbrarea a recursului, astfel încât din oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 20 al. 3 din Legea nr. 146/1997, invocă excepția insuficientei timbrări, iar în măsura în care timbrajul va fi achitat până la sfârșitul dezbaterilor, va reține cauza în pronunțare pe baza probelor existente la dosar.
Înainte de închiderea dezbaterilor, prin serviciul registratură, la data de (...), ora 0915 , recurentul a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 5 lei, achitată cu chitanța nr. 4305857 din
(...) și timbru judiciar de 0,3 lei.
După deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare pe baza actelor existente la dosar.
C U R T E A P rin Sentința civilă nr. 2558 din (...) pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...) s-a respins cererea formulată de către reclamantul T. P. în contradictoriu cu pârâta C. Local al M. S. M.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținuturmătoarele:
Procedura suspendării vremelnice a executării unui act administrativ atacat în condițiile art.7 din Legea nr.554/2004, până la pronunțarea instanței de fond, a fost instituită prin prevederile art.14 din lege pentru a se conserva, în situații de maximă urgență și gravitate, drepturi de natură administrativă cu privire la care menținerea unor situații incerte, până când instanța se va pronunța legat de însuși fondul cauzei ori de o cerere de suspendare formulată în condițiile art.15, ar produce lezări iremediabile.
Din caracterul de maximă excepție al acestei măsuri derivă și exigența extremă cu care se impune a fi analizată întrunirea cumulativă a celor două condiții permise pe care art.14 le presupune pentru luarea unei asemenea măsuri, alături de condiția elementară a inițierii căii administrative de atac, astfel încât până la pronunțarea instanței sesizate în condițiile art.8, asupra unei cereri similare de suspendare ar chiar asupra fondului cauzei, dreptul să fie conservat.
Raportat la prevederile legale susmenționate, nici măcar instanța sesizată cu o acțiune judiciară formulată în condițiile art.8 nu va putea, soluționând cererea de suspendare formulată în condițiile art.15, să antameze fondul cauzei, trebuind a se rezuma la elemente de aparență a dreptului și urgenței.
Cu atât mai mult, soluționarea unei cereri de suspendare formulată în condițiile art.14 presupune ca judecata să se rezume la elemente de aparență, chiar de vădită aparență, atât în ce privește legitimitatea dreptului, cât și urgența luării măsurii, din perspectiva unui caz bine justificat și a iminenței producerii unei pagube cu consecințe ireversibile.
Practic, măsura se impune a fi luată pe un interval de maximum 60 zile, pentru că, dacă instanța nu este sesizată în acest interval cu acțiunea judiciară și, implicit, cu o cerere de suspendare, va opera suspendarea de drept prevăzut de art.14, alin.1, teza finală.
Din acest considerent, intervenția instanței în condițiile art.14 din lege trebuie să fie cu titlu de maximă excepție și să nu înfrângă nejustificat prezumția de legalitate consacrată în materie de acte administrative.
În cazul de față aparența de legalitate a hotărârii atacate este conturată prin indiciile ce există la dosar cu privire la respectarea prevederilor art.40, art.39, alin.2, art.39, alin.3 din Legea nr.215/2001, fiind depuse la dosar: copia convocatorului ședinței extraordinare din data de (...), ora 13, conținând ordinea de zi, dovada că proiectul a fost inițiat de către un număr de 10 consilieri, respectiv peste 1/3 din numărul total de consilieri, avizul Comisiei de specialitate și referatul compartimentului juridic cu privire la proiectul de hotărâre, precum și indicii de probă privind convocarea consilierilor pentru ședința extraordinară din data de (...).
În raport de aceste indicii, reclamantul s-a rezumat la a aduce în fața instanței simple susțineri că s-ar fi făcut convocarea selectivă a consilierilor, fără a contesta însă, că pe listingul de apeluri de la numărul de serviciu al primăriei se află și numărul de telefon aparținând consilierilor ce fac parte din același partid cu reclamantul.
În aceste condiții, chiar dacă prin probe judiciare s-ar dovedi încălcarea unor prevederi ale Legii nr.215/2001 privind convocarea ședințelor de consiliu local și adoptarea de hotărâri ale consiliului local, în această etapă judiciară nu au fost reliefate elemente de vădită nelegalitate a hotărârii atacate care să întrunească condițiile cazului bine justificat în accepțiunea Legii nr.554/2004.
În ce privește cea de-a doua condiție, a prevenirii unei pagube iminente, reclamantul nu a convins instanța prin susținerile sale în ce măsură înlocuirea sa din consiliul de administrație îi aduce prejudicii materiale, previzibile și care n-ar putea fi, eventual, recuperate prin repunerea sa în funcție, ca urmare a admiterii pe fond a acțiunii sale, după cum nu a argumentat în ce mod s-ar ajunge la o perturbare gravă a funcționării spitalului, cât timp, C. de administrație este un organism colectiv de conducere, a cărui activitate, în mod normal, nu depinde de o singură persoană sau de un singur partid, aceasta cu atât mai mult cu cât pârâta a susținut, iar reclamantul nu a infirmat, C. de administrație al S. municipal S. M. în noua formulă și-a continuat în mod firesc activitatea, procedând chiar la alegerea în funcția de președinte a consilierului nou desemnat, ceea ce nu apare deloc ca o perturbare gravă a activității, care să compromită ireversibil asistența medicală în spital.
Pe cale de consecință, pentru toate aceste considerente, reținând că nu sunt îndeplinite condițiile prezumate de prevederile art.14 din Legea nr.554/2004, instanța a respins cererea reclamantului de suspendare a efectelor H. nr.51/(...) a C. Local al municipiului S. M.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul T. P. solicitând Î n temeiul dispozițiilor art.312 alin.3 din Cpr.civ. raportat la dispozițiile art. 304 pct.9 și art.3041 din Cpr.civ. să se dispună: modificarea în tot a sentinței civile nr. 2558/(...) a T.ui M. în sensul admiterii cererii reclamantului și suspendării executării hotărârii nr. 51 din 0(...) emisă de C. Local S.-M. În motivarea recursului s-a arătat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat și prevenirea unei pagube iminente. De asemenea, reclamantul recurent a îndeplinit procedura prealabilă înaintării la (...) autorității emitente o cerere de revocare a actului contestat. Adoptarea hotărârii atacate s-a realizat în mod abuziv cu încălcarea flagrantă a dispozițiilor Legii nr. 215/2001. În acest sens nu au fost respectate cerințele privind convocarea, organizarea și desfășurarea ședințelor. Din totalul consilierilor prezenți la data adoptării hotărârii nr. 51/2010 a fost omisă în mod intenționat convocarea și înștiințarea celor care fac parte dintr-un anumit partid politic. Pe de altă parte, revocarea dintr-o calitate deținută anterior este condiționată de existența unor probe care să susțină eventualele încălcări sau abuzuri ale numitului T. P. În cuprinsul hotărârii adoptate nu se regăsesc astfel de argumente astfel încât hotărârea este lipsită de temei legal. De asemenea, actul administrativ contestat este de natură a afecta grav drepturile și interesele legitime fundamentale ale reclamantului în calitatea sa de consilier local. Trebuie avute în vedere și recomandările C.ui de M., în speță recomandarea nr. R (89) 8 din 13.09. referitoare la protecția jurisdicțională provizorie în materie administrativă. La data de (...) reclamantul recurent T. P. a depus la dosar precizări ale motivelor de recurs solicitând admiterea recursului, modificarea În tot a sentinței civile nr.2558/(...) a T.ui M. in sensul admiterii cererii reclamantului și S. E. H. nr.51 din 06 iulie 2010 emisă de C. local al municipiului S. M., până la pronunțarea instanței de fond asupra cererii în anularea actului administrativ formulată sub dosar nr.(...) a T.ui M.. avândîn vedere și următoarele motive : Instanța de fond trebuia să omită și să nu procedeze În această procedură la analizarea, respectiv aparenta verificare a listingului de apeluri depus în probațiune în fața instanței de judecată de către reprezentantul intimatei și prin care s-a afirmat că procedura de convocare pentru data la care s-a stabilit ședința extraordinară s-ar li realizat prin apelare pe telefoanele mobile ale consilierilor. cu atât mai mult cu cât nu avea cum să facă verificarea fiecărui număr de telefon În parte spre a stabili autenticitatea acestuia. apartenența politică a consilierilor convocați sau nu și de aici a concluziona că reclamantul-recurent ar fi fost convocat în mod legal pentru data la care a avut loc ședința de revocarea a sa din calitatea inițial atribuită. Potrivit art.46 alin.2 din Legea nr.215/2001 hotărârile adoptate de către C. local cu incălcarea prevederilor astfel cum s-a invocat prin acțiune de către reclamant sunt nule de drept. nulitatea putând fi constatată de instanța de contencios administrativ. actiunea putând fi introdusă de orice persoană interesată. Prin urmare și cererile subsecvente cum este cea de suspendare a executării actului administrativ atacat întemeiată pe dispozițiile art.14 din Legea nr.554/2004 este admisibilă, aceasta cu atât mai mult cu cât reclamantul este membru al C. local al municipiului S. M., hotărârea atacată îl vizează în mod direct și respectiv implicit, iar interesul legitim invocat este atât privat, cât și public. Soluționând o atare cerere instanța este chemată ca fără să antameze fondul cauzei privind anularea actului administrativ, să analizeze aparența de legalitate a acestuia și să se pronunte prin prisma a celorlalte două condiții impuse de art.14 asupra oportunității de suspendare a aplicării actului administrative. Instanța de fond, urmare a celor sesizate și a dispozițiilor legale incidente în cauză trebuia doar să retină elemente de aparență atât în ce privește legitimitatea dreptului. cât și urgenta luării măsurii și nu să procedeze și să aprecieze În mod nelegal asupra Îndeplinirii condițiilor prealabile a modalității de convocare și Î. pentru organizarea și desfășurarea unei ședințe extraordinare a C. local. In speță. solicită a aprecia că cerințele de admisibilitate a cererii de suspendare instituite de legiuitor prin dispozițiile legale amintite sunt îndeplinite. Indubitabil cererea reclamantului se circumscrie sferei cazurilor bine justificate întrucât se poate susține cu temei că actul administrativ unilateral emis de către pârâtă a fost deja pus în executare și chiar înainte ca instanța să se fi pronunțat în fond asupra acesteia. însă evident cu producerea de consecințe păgubitoare pentru cel care a Înțeles a sesiza instanțele de judecată, prejudicii care decurg efectiv din privarea În mod nelegal de remunerația aferentă calității sale în care a fost desemnat. în atare situație ipoteza normei legale fiind îndeplinită. De altfel afirmațiile reclamantului-recurent și în lipsa unor documente care să justifice o atare poziție de revocare dintr-o funcție și care să fi parvenit în acest sens din partea pârâtei și depus astfel la instanța de fond (referate de specialitate, procese-verbale etc.) se poate conchide că acestea (afirmațiile - n.n.) sunt În măsură să creeze o indoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate li actului administrativ contestat. Prin revocarea reclamantului din funcția/calitatea în care cu o săptămână anterior fusese desemnat s-a adus și s-ar aduce indiscutabil atingere imaginii și prestigiului profesional al acestuia, în condițiile în care ulterior în soluționarea cererii sale de anulare a actului administrativ s-ar constata nelegalitatea acestuia, situație în care și repararea prejudiciilor create în plan moral va fi una dificilă. Contrar susținerilor instanței de fond în această etapă judiciară s-au reliefat elemente de vădită nelegalitate a hotărârii atacate și care întrunesc condițiile prev. prin art.14 din Legea nr.554/2004. Nefondată este susținerea instanței de fond atunci când reține ca In această procedură judiciară întrucât pârâta ar fi afirmat, iar reclamantul nu a infirmat. consiliul în noua formulă și-ar fi continuat activitatea atâta timp cat atare dovezi nu se pot aduce și T. nu le poate verifica decât prin raportare la alte probe ceea ce este inadmisibil în soluționarea unei cereri de suspendare a executării unui act administrativ. In cazul de față. perturbarea previzibila gravă a funcționării instituției spitalicești la care s-a făcut referire evident ar putea proveni din chiar punerea În aplicare a unor hotărâri așa cum este cazul În speță evident afectate de cauze de nulitate absolută/anulare ceea ce cu adevărat ar fi de natură să bulverseze funcționarea normală și asta în condițiile în care nici până in prezent nu au fost arătate sau aduse la cunoștința reclamantului argumente referitor la schimbarea sa după o săptămână de la alegeri în consiliul local, procedură la care s-a recurs ad-hoc, precipitată. Apreciază reclamantul că S. E. actului administrativ unilateral ar fi în deplin acord cu Recomandarea nr. R(89)8 adoptată la data de 13 septembrie de C. de M. din cadrul C. Europei, referitoare la protecția jurisdicțională provizorie În materia administrativă. RECOMA.REA consideră că este de dorit să fie asigurată persoanelor o protecție jurisdicțională provizorie și că autoritățile administrative acționează in numeroase domenii. iar activitățile lor sunt de natură a afecta drepturile, libertățile și interesele persoanelor. Recomandarea a apreciat că executarea imediată și integrală a actelor administrative contestate sau susceptibile de a fi contestate POATE, În anumite circumstante, CAUZA persoanelor un real PREJUDICIU IREPARABIL și pe care echitatea ÎI impune ca fiind DE E. În măsura posibilului. La nivel european. actul administrativ este privit ca orice măsură sau decizie de ordin individual luată în exercitarea puterii publice și de natură a produce efecte directe asupra drepturilor. libertăților sau intereselor persoanelor. În acest context, RECOMA.REA anterior citată, pe deplin aplicabilă României membru al C. Europei arată că instanțele chemate să decidă măsuri de protectie provizorie vor tine cont de ansamblul circumstantelor și intereselor prezente, asemenea măsuri putând fi acordate mai ales atunci-când executarea actului administrativ este de natură a cauza pagube grave, dificil de reparat și când există un argument juridic aparent valabil față de nelegalitatea actului administrativ. Tot astfel, s-a apreciat că pentru autoritatea publică, suspendarea actului administrativ nu are consecințe negative deoarece SCOPUL urmărit nu este înlăturat ci eventual, doar amânat până la pronuntarea irevocabilă cu privire la legalitatea actului administrativ contestat, motive pentru care suspendarea executării actului administrativ trebuie preferată. Față de cele de mai sus, așa cum a solicitat și in fata instantei de fond, solicită a se constata că sunt Îndeplinite condițiile speciale de admisibilitate ale cererii reclamantului de S. A E. A. A. (sesizarea autorității emitente cu o plângere prealabilă, un caz bine justificat și un prejudiciu iminent) În consecință a se dispune suspendarea executării H. nr.51 din 06 iulie 2010 emisă de C. local al municipiului S. M. până la pronunțarea unei hotărâri definitive și irevocabile asupra fondul cererii În anularea acestuia, pe care o anexează În copie prezentei. Pârâtul intimat C. Local al municipiului S. M. reprezentat prin P. a formulat întâmpinare pe care solicită instanței a o avea în vedere la dezbaterea cauzei, învederând faptul că se opune admiterii recursuluiformulat de către reclamant, solicitând menținerea dispozițiilor sentinței civile recurată, pe care o apreciază ca fiind legală și temeinică. În fapt, suspendarea executării actului administrativ, instituție reglementată prin prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004, constituie o excepție de la principiul executării din oficiu a actelor administrative, determinată de iminența producerii unor consecințe ireparabile. Fiind reglementată de o normă juridică cu caracter de exceptie, suspendarea executării actului administrativ nu poate interveni decât în cazul întrunirii în mod cumulativ a condițiilor de admisibilitate prevăzute de art. 14, respectiv existența cazului bine justificat și paguba iminentă. Existența cazului bine justificat, raportat la definiția dată acestei sintagme de către legiuitor în art. 2 alin. 1 lit t din Legea 554/2004, poate fi reținută dacă din împrejurările cauzei rezultă o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate pe care se fundamentează caracterul executoriu al actului administrativ. Potrivit susținerilor reclamantului nelegalitatea hotărârii decurge din încălcarea prevederilor legale privind procedura de convocare, întrunire și deliberare asupra celor statuate prin hotărâre a adoptată, în special existența unui abuz al autorității emitente al cărui membru este și reclamantul, concretizat prin omisiunea convocării pentru ședința extraordinară din data de 6 iulie 2010 a d-lui consilier T. P. și a celorlalți consilieri locali care fac parte din același partid politic. Însă absența acestora de la ședința consiliului local nu poate fi interpretată de plano ca o consecință sau ca o dovadă a unei omisiuni intenționate de convocare și nu este suficientă pentru a crea o îndoială puternică, evidentă asupra legalității H. C. Local nr. 5. iulie 2010. În concret, nu a existat nicio îngrădire a drepturilor reclamantului și a celorlalți consilieri locali din aceeași formațiune politică de a participa la ședința extraordinară din data de 6 iulie 2007 , absența acestora datorându- se unor motive pur subiective cunoscute eventual de către cei în cauză , independente de modul de convocare și organizare a ședinței. Consideră că o analiză pertinentă a actelor emise anterior adoptării H. C. Local al municipiului S. M. nr. 5. iulie 2010 relevă faptul că procedura de convocare și desfășurare a ședintei extraordinare din data de 6 iulie 2010 precum și adoptarea hotărârii mai sus menționate respectă prevederile Legii nr. 215/2001, neputându-se reține o cauză de nelegalitate în ceea ce privește prezența necesară pentru ca ședințasă fie considerată legal constituită și nici în ceea ce privește numărul de voturi "pentru" necesar pentru adoptarea hotărârii raportat la obiectul acesteia și raportat la prevederile art. 45 din Legea administrației publice locale. Învederează faptul că potrivit prevederilor art. 40 din Legea nr. 215/2001, a administrației locale, republicată, cu modificările și completările ulterioare, ședințele consiliului locale se desfășoară legal în prezența majorității consilierilor locali în funcție. Ședința extraordinară a C. Local al municipiului S. M. din data de 6 iulie 2010, în cadrul căreia a fost adoptată Hotărârea nr. 51 , s-a desfășurat în prezența a 12 consilieri locali, din totalul de 19 consilieri în funcție fiind îndeplinită astfel condiția prevăzută de lege privind legalitatea desfășurării ședințelor consiliului local, indiferent de caracterul acesteia. Respectând prevederile art. 39 alin.2 din legea nr. 215/2001 convocarea ședinței extraordinare s-a făcut în data de (...), din inițiativa unui nr. de 10 consilieri locali, din nr. total de 19 consilieri în funcție, în aceeași dată fiind întocmit în scris și convocatorul ședinței extraordinare adus la cunoștința publică prin afișare la sediul C. L. Totodată înștiințarea individuală a fiecărui consilier local s-a făcut telefonic în data de (...), la aceeași dată fiind deja întocmit proiectul de hotărâre însoțit de avizele comisiilor de specialitate și referatul compartimentului juridic, aducându-se la cunoștința membrilor consiliului local data ședinței extraordinare și ordinea de zi precum și posibilitatea de a intra în posesia materialelor pregătite pentru ședință. Convocarea și punerea la dispoziția consilierilor locali a proiectului de hotărâre ce urma a fi dezbătut în cadrul ședinței extraordinare din data de 6 iulie 2010, s-a facut în conformitate cu prevederile art. 39 alin. 3 din Legea nr. 215/2001. Totodată hotărârea a fost adoptată în baza competențelor conferite consiliului local de prevederile art. 186 din Legea nr. 95/2006, cu modificările și completările ulterioare precum și de prevederile art. 36 alin. 2 lit. d coroborat cu alin. 6 lit. a pct. 3 din Legea nr. 215/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Astfel, dacă Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății , cu modificările și completările ulterioare conferă consiliului local atribuții în sensul numirii a doi reprezentanți în cadrul consiliului de administrație pentru spitalele publice din rețeaua autorității administrației publice locale , acesta are competență și în ceea ce privește revocarea calității de reprezentant, fiind vorba de optiunea liberă a consiliului local, de a-și desemna reprezentanții în cadrul consiliului de administrație a spitalului municipal astfel încât să se asigure o bună colaborare între acesta din urmă și autoritățile administrației publice locale, ceea ce tinde până la urmă spre realizarea unui interes public local. Nici cea de-a doua condiție prevăzută de art. 14 din Legea nr. 554/2004, existența unei pagube iminente, respectiva unui prejudiciu material viitor și previzibil ori perturbarea gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public, nu este îndeplinită în speță. Aspectele invocate de reclamant privind atingerea adusă propriei imagini și prestigiului profesional ca urmare a revocării din calitatea de membru al consiliului de administratie al spitalului municipal nu se pot circumscrie notiunii de pagubă iminentă și nu relevă prejudiciul material ireparabil cauzat reclamantului prin menținerea efectelor juridice ale H. C. Local nr. 51/2010. Totodată reclamantul sustine că actul administrativ mai sus mentionat este de natură a produce consecințe păgubitoare în ceea ce-l privește, decurgând din privarea de remunerația aferentă calității de membru în consiliul de administratie. A. afirmatie este neîntemeiată deoarece membrii actuali ai consiliului de administrație al spitalului nu beneficiază de indemnizație. Nici prin dispozițiile art. 186 alin. 11 din Legea nr. 95/2006, privind reforma în domeniul sănătății nu se creează un drept ci doar vocația membrilor consiliilor de administrație pentru spitalele publice din rețeaua autorităților administrației publice locale de a beneficia de o indemnizație lunară de maxim 1 % din salariul managerului. Prevederile art. 14 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 vizează situația în care în cauză este un interes public major de natură a perturba grav funcționarea unui autorități publice sau a unui serviciu public administrativ. În literatura de specialitate s-a arătat faptul că pentru a constitui temei al unei cereri de suspendare , este necesar ca perturbarea începută sau în curs de a începe să fie atât de gravă încât să amenințe însăși funcționarea ca atare , în ansamblu a autorității sau a serviciului public și nu doar simpla sa activitate. În speță, consiliul de administrație al S. municipal S. M., în actuala componență este în măsură a-și desfășura activitatea și de a-și îndeplini atribuțiile prevăzute de lege și cu atât mai mult unitate a sanitară în ansamblu. Chiar și prin prisma prevederilor Recomandării R(89)/8, adoptată de către C. de M. din cadrul C. Europei, referitoare la protecția jurisdicțională provizorie în materie administrativă, invocată de către reclamant, măsura suspendării unui act administrativ poate fi luată de către instanță, atunci când în raport cu ansamblul circumstanțelor și intereselor prezentate, executarea actului este de natură a cauza pagube grave, dificil de reparat și când există un argument aparent valabil de nelegalitate a acestuia. Rațiunea acordării acestei măsuri, privită și din perspectiva dreptului comunitar este aceea de a preveni producerea unui prejudiciu grav, ireversibil, nesusceptibil de a fi reparat printr-o indemnizație ulterioară În considerarea celor mai sus expuse ,solicită respingerea recursului reclamantului. În drept invocă prevederile art. 115 și urm Cod proc.civ. Asupra recursului declarat prin prisma disp. art. 304, 3041 C.pr.civ. Curtea constată următoarele: Prin hotărârea nr. 51 din 0(...) a C. Local S.-M. s-a dispus revocarea d- lui consilier local T. P., desemnat prin hotărârea nr. 4. a C. Local S.-M. ca reprezentant al C. Local al municipiului S.-M. în cadrul C. de administrație al S. municipal S.-M. Reclamantul recurent solicită în prezenta cauză suspendarea executării actului administrativ în temeiul art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, până la pronunțarea instanței de fond asupra cererii în anularea actului administrativ. În susținerea cererii sale, reclamantul invocă nerespectarea condițiilor privind convocarea, organizarea și desfășurarea ședințelor și neindicarea motivelor care au determinat revocarea sa din funcție. Actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate, care la rândul său se bazează pe prezumția autenticității și veridicității, fiind el însușii titlu executoriu. Principiul legalității actelor administrative presupune însă, atât ca autoritățile administrative să nu încalce legea, cât și ca toate deciziile lor să se întemeieze pe lege. El impune, în egală măsură, ca respectarea acestor exigențe de către autorități să fie în mod efectiv asigurată. Prin urmare, în procesul executării din oficiu a actelor administrative trebuie asigurat un anumit echilibru, precum și anumite garanții de echitate pentru particulari, întrucât acțiunile autorităților publice nu pot fi discreționare, iar legea trebuie să furnizeze individului o protecție adecvată împotriva arbitrariului. Tocmai de aceea, suspendarea executării actelor administrative trebuie considerată ca fiind în realitate, un eficient instrument procedural aflat la îndemâna autorității emitente sau a instanței de judecată, pentru a asigura respectarea principiului legalității, fiind echitabil ca atâta timp cât autoritatea publică sau judecătorul se află în proces de evaluare, acestea să nu-și producă efectele asupra celor vizați. În considerarea celor două principii incidente în materie - al legalității actului administrativ și al executării acestuia din oficiu - suspendarea executării constituie însă, o situație de excepție, aceasta putând fi dispusă numai în cazurile și în condițiile expres prevăzute de lege. Analiza făcută de Tribunalul Maramureș cu privire la întrunirea condițiilor de admisibilitate a cererii, prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 este judicioasă și reflectă o analiză temeinică a actelor și lucrărilor dosarului. Aparența de legalitate a hotărârii contestate este conturată așa cum rezultă și din hotărârea de la fond prin „. existente la dosar"; cu privire la respectarea prev. art. 40, 39 alin. 2, 39 alin. 3 din Legea nr. 215/2001: copia convocatorului ședinței din 0(...) conținând ordinea de zi, dovada inițierii proiectului de către un nr. de 10 consilieri, respectiv peste 1/3 din nr. total de consilieri, avizul comisiei de specialitate și referatul compartimentului juridic cu privire la proiectul de hotărâre, precum și indicii privind convocarea consilierilor pentru ședința extraordinară din 0(...). Este relevant în acest sens și faptul că pe listingul de apeluri de la nr. de serviciu al primăriei se află și numerele de telefon aparținând consilierilor colegi de partid cu reclamantul despre care acesta susține că nu au fost convocați. Este corectă concluzia instanței de fond în sensul că nefiind reliefate elemente de vădită nelegalitate a hotărârii atacate, condiția cazului bine justificat așa cum este el definit în Legea nr. 554/2004 nu este îndeplinită. De asemenea, reclamantul recurent nu a produs probe care să dovedească în ce ar consta paguba iminentă de natură materială care să impună această măsură a suspendării actului administrativ. Afirmația recurentului în sensul că lipsirea sa de renumerația aferentă calității de membru în C. de administrație al spitalului îi creează un prejudiciu, nu corespunde realității în condițiile în care actualii membri ai consiliului de administrație al spitalului nu beneficiază de indemnizație, în condițiile art. 186 alin. 11 din Legea nr. 95/2006. Față de aceste considerente, în baza art. 312 C.pr.civ. Curtea va respinge recursul declarat de reclamantul T. P., împotriva sentinței civile nr. 2558 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M., pe care o va menține în întregime. Fără cheltuieli de judecată. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul T. P., împotriva sentinței civile nr. 2558 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M., pe care o menține în întregime. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 23 februarie 2011. PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, M. H. M. B. FOAREA T. G., D. C. Red.M.H./dact.L.C.C. 2 ex./(...) Jud.fond: E. C.
| ← Decizia civilă nr. 55/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 4462/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
